Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 797/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 797/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 6589/740/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(1639/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 797A
Ședința publică de la 4 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul I. M. împotriva Sentinței penale nr.31/F din data de 24 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat, personal și asistat de apărător ales, avocat B. B. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și apărător din oficiu, avocat Silberman R. în substituirea apărătorului din oficiu T. E. conform delegației de substituire de la dosar, lipsind intimata parte vătămată D. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse motive de apel din partea inculpatului.
În temeiul dispozițiilor art. 372 alin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la verificarea identității apelantului inculpat, fiind depusă la dosar Cartea de identitate a acestuia în fotocopie.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se lua act că delegația a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, prin prezentarea la acest termen de judecată a apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial cuvenit.
Apărătorul apelantului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe situația de fapt cu care doreste să dovedească faptul că între inculpat și partea vătămată au mai existat relații anterioare. La interpelarea Curții, arată că apelul vizează atât achitarea, cât și redozarea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea probei solicitate.
Curtea, după deliberare, având în vedere teza probatorie relevată, raportat la motivele de apel învederate, încuviințează apelantului inculpat proba cu înscrisuri și o administrează, prin depunerea la dosar a unei declarații și a unei facturi.
După ce Curtea pune in vedere apelantului inculpat dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, acesta arată că dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
Curtea procedează la audierea apelantului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantului inculpat solicită încuviințarea probei privind audierea martorului din lucrări D. P., care a dat declarații contradictorii în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că martorul a fost audiat, iar faptul că a dat declarații contradictorii urmează a fi analizat de către instanță la momentul luării unei decizii.
Curtea, după deliberare, având in vedere împrejurarea că martorul D. P. a fost audiat de catre instanța de fond, iar analiza probelor urmează a fi făcută de către instanța de apel in cadrul devoluării fondului cauzei, apreciază că nu se impune reaudierea acestuia, astfel că respinge proba solicitată.
Apărătorul apelantului inculpat solicită și încuviințarea probei privind audierea soției apelantului inculpat, care poate confirma existența unor relații anterioare dintre inculpat si partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nimeni nu a contestat faptul că între inculpat și partea vătămată a mai existat anterior un schimb de telefoane și consideră că nu este nevoie de audierea uni nou martor pentru a dovedi un lucru care nu este contestat de nimeni.
Curtea, după deliberare, având in vedere teza probatorie invocată in solicitarea de încuviințare a probei cu audierea soției apelantului inculpat – în calitate de martor, apreciază că asupra acestui aspect au fost deja administrate probe, inclusiv in cadrul soluționării apelului, astfel că apreciază nerelevantă administrarea acestei probe.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, arată că a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din cea prev. de art.233 coroborat cu art. 234 Cod penal in cea prev. de art. 206 Cod penal deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. In susținerea apărării, arată că apelantul nu și-a însușit pe nedrept telefonul, partea vătămată i l-a dat in schimbul altuia pe care i-l dăduse anterior, aspect ce rezultă atât din declarațiile părții vătămate, cât și ale apelantului. Având in vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, solicită achitarea clientului său pentru această 8infracșțiune.
In subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, solicită redozarea pedepsei si a se face aplicarea disp. art. 91 Cod penal – raportat la circumstanțele personale ale apelantului și la poziția procesuală a acestuia.
Conchizând, solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în principal s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, motivat de faptul că situația de fapt este alta decât cea reținută de către instanța de fond, fiind cea prezentat de către inculpat la acest termen de judecată. Opinează că situația prezentată în fața instanței de apel nu se coroborează cu nici un mijloc de probă, nici cu declarațiile anterioare ale inculpatului, nici cu declarațiile martorului și ale părții vătămate din cursul urmăririi penale. In fața instanței de fond nu au fost audiași apelantul și martorii raportat la faptul că acesta a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza procedurii simplificate.
Consideră că în mod corect prima instanță a reținut încadrarea juridică și a stabilit cuantumul pedepsei – egală cu minimul special, rezultat ca urmare a reținerii disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Ținând cont de absurdul faptei, de relațiile preexistente intre inculpat si partea vătămată, de faptul că apelantul a dorit să-și facă singur dreptate, opinează că este corect modul in care instanța a apreciat ca se impune executarea pedepsei.
In atare situație, pune concluzii de respingere a apelului, ca fiind nefondat.
Apelantul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta comisă.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.31/F din data de 24 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a dispus:
„În baza art. 233-234 alin. 1 lit. a Cod penal., rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul I. M., la 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie calificata (talharie savarsita prin folosirea efectiva a unei arme – fapta din 01.07.2014).
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), art. 67 alin.2 Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a detine, de a purta si folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) Cod pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a detine, de a purta si folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
In baza art. 399 alin.1 C.pr.penala, raportat la art. II din OUG 82/2014 constata incetata de drept masura controlului judiciar dispusa in cauza fata de inculpat prin ordonanta procurorului din data de 02.07.2014.
In baza art. 399 alin. 4 C.pr.penala dispozitia cu privire la mentinerea masurii controlului judiciar fata de inculpat este executorie.
In baza art. 396 C.pr.penala, art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal dispune confiscarea de la inculpat a cutitului cu lama rabatabila (briceag) in lungime de 10 cm inscriptionat pe lama Stainless, maner din lemn culoare maro pe care este inscriptionat USA, cu lungimea totala cu lama deschisa de 25 cm, ridicat si depus la Politia Mun. A. Camera de corpuri delicte cu dovada . nr._/01.07.2014.
In baza art. 397 C.pr.penala ia act ca partea vatamata D. D. nu s-a constituit parte civila in cauza, bunul fiind restituit acesteia.
In baza art. 274 alin.1 C.pr.penala obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.”
Pentru a dispusne astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. cu nr.2049 P/2014 din data de 28.10. 2014, a fost trimis în judecată inculpatul I. M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 233–art. 234 alin. 1 lit. a Cod penal, reținându-se în esență că, la data de 01.07. 2014, în jurul orelor 12:45, inculpatul I. M., și-a însușit un telefon mobil marca „ Nokia, din posesia persoanei vătămate D. D., după ce a amenințat-o cu un cuțit cu lama rabatabilă (briceag) în scopul păstrării bunului sustras.
Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a fost probată cu ajutorul următoarelor mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarații martor, declarații inculpat, declarație persoană vătămată, procese verbale de ridicare a bunului sustras și a briceagului, dovezi de predare–primire a bunului sustras, certificat de cazier judiciar .
În fapt s-a reținut că în cursul lunii mai 2014, persoana vătămată D. D. și inculpatul I. M. au făcut un schimb de telefoane mobile, după ce, în prealabil, au intrat în contact prin intermediul unui site. În urma schimbului, între persoana vătămată și inculpat au avut loc unele discuții, acesta din urmă reclamând că a primit în schimb un telefon marca „Cerise” care nu funcționa corespunzător.
La data de 01.07. 2014, inculpatul I. M. a accesat site-ul „tocmai.ro” pentru a căuta un telefon mobil și a-l achiziționa. În acest mod, a intrat în contact telefonic cu persoana vătămată D. D., care postase anterior un anunț având ca obiect vânzarea unui telefon mobil marca „Nokia E72” la prețul de 130 lei.
Cu ocazia discuției telefonice purtate, cei doi s-au înțeles să se întâlnească pe . municipiul A., în apropierea intersecției cu . vulcanizarea unde lucra în acel moment persoana vătămată.
Inițial, cu ocazia convorbirii telefonice, cei doi nu s-au recunoscut iar în momentul în care inculpatul a aflat că vorbește cu persoana vătămată, în jurul orei 12:45, s-a deplasat cu autoturismul său marca „VW Golf” cu nr. de înmatriculare_ , pe .. 124, pe trotuarul din fața vulcanizării aparținând S.C. „Gaiedil” S.R.L. inculpatul I. M. a coborât din autoturism și s-a apropiat de persoana vătămată, cerându-i să-i arate telefonul mobil pe care intenționa să îl vândă .
Persoana vătămată D. D. i-a remis telefonul mobil marca „Nokia E72” pentru a-l verifica, iar inculpatul l-a luat și l-a băgat în buzunarul său. După aceea, inculpatul a prins-o cu o mână de gât pe persoana vătămată și cu cealaltă mână a scos un cuțit cu lama rabatabilă (briceag), din zona taliei pantalonilor, pe care l-a apropiat de gâtul persoanei vătămate, întrebând-o „mai îmi dai multe țepe” și dacă își bate joc de el.
Evenimentele s-au derulat foarte rapid, în prezența martorului ocular D. P., care locuiește în vecinătatea vulcanizării, după care inculpatul I. M. a urcat în autoturismul său și a plecat. S-a deplasat la o spălătorie auto pe . intersecția cu . a fost depistat de organele de poliție .
La vederea organelor de poliție, inculpatul I. M. a aruncat jos briceagul, care a fost ridicat în vederea cercetărilor și ulterior introdus în Camera de Corpuri Delicte a Poliției municipiului A., eliberându-i-se dovada . nr._. Briceagul are o lungime totală de 25 cm. (cu lama extinsă), lama are o lungime de 10 cm. și inscripția „Stainless”, plăsele din lemn de culoare maro, cu inscripția „USA”.
Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului I. M. a fost găsit telefonul mobil marca „Nokia E72”, identificat prin ._, fiind ridicat per bază de proces verbal de predare–primire fiind ulterior restituit persoanei vătămate .
Fiind audiat in fata instantei, in sedinta publica, inculpatul a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare, solicitand judecata in procedura simplificata si nu a contestat temeinicia probatoriului administrat in faza de urmarire penala.
In raport de pozitia procesuala exprimata de inculpat cu privire la acuzatia retinuta in sarcina sa, instanta a admis cererea acestuia si a dispus in temeiul art. 396 alin.10 C.pr.penala ca judecata sa se desfasoare in procedura simplificata a recunoasterii invinuirii.
În raport de manifestarea de voință exprimată de inculpat în ședință publică, asistat de avocat ales, instanța a apreciat că nu se mai impune readministrarea probatoriului din cursul urmaririi penale, sub aspectul temeiniciei, oportunității si suficientei mijloacelor de probă în susținerea acuzației penale, avându-le în vedere la deliberare pe fondul raportul penal de conflict.
A reținut astfel instanța că acuzațiile reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare se probează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de ridicare a bunului sustras si a briceagului, declaratii martor ocular D. P., declaratii părte civila, declarații ale inculpaților prin care a recunoscut fapta și vinovăția, fișa de cazier judiciar.
În drept, fapta inculpatului I. M., care, în data de 01.07.2014, in jurul orelor 12.45 si-a insusit un telefon mobil marca Nokia E72, din posesia partii vatamate D. D., dupa care a amenintat-o pe aceasta cu un cutit cu rama rabatabila de 10 cm pe care il avea in posesia sa, in scopul pastrarii bunului sustras, intruneste, obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infractiunii de talharie calificata, prev. de art. 233-234 alin.1 lit. a Cod penal (talharie savarsita prin folosirea unei arme).
Cu privire la elementul material al infractiunii, latura obiectivă se compune din actiunea inculpatului de insusire a telefonului mobil din posesia partii vatamate, urmata de actiunea adiacenta de exercitare a amenintarii cu cutitul pe care il avea asupra sa pentru pastrarea bunului. Însușirea bunului de către inculpat a fost una pasnica, in prima faza prin remiterea telefonului de catre partea vatamata la solicitarea inculpatului sub pretextul ca acesta sa il examineze, dupa care s-a imposedat cu bunul introducându-l în buzunarul propriu. Pentru pastrarea acestui bun, subsecvent trecerii in sfera sa de stăpânire, inculpatul a folosit cutitul pe care il avea asupra sa si a amenintat-o cu acesta pe partea vatamata, a prins-o cu o mana de gat si cu cealalta i-a pozitionat arma tot la nivelul gatului, cu intentia de a-i da o corectie partii civile pentru faptul ca a incercat sa il insele in trecut cu privire la o alta tranzactie de vanzare si de a pastra in acelasi timp si telefonul.
Rezulta cu certitudine in cauza ca inculpatul si-a insusit telefonul de la partea vatamata si a exercitat actiunea de amenintare directa prin folosirea cutitului, scopul fiind acela de a pastra acest bun in posesia sa.
Bunul a trecut in sfera de stapanire a inculpatului in scopul clar de a si-l apropria fara drept, iar pentru pastrarea acestuia a exercitat actiunea de amenintare cu arma pe care o avea asupra sa, fiind îndeplinite condițiile pentru existenta infractiunii complexe de tâlhărie, sub aspect obiectiv.
Cei trei piloni ai elementului obiectiv al infractiunii există: mobilul concret al savarsirii faptei reprezentându-l sustragerea telefonului din posesia partii vatamate, inculpatul avand cunostinta ca partea vatamata intentiona sa vanda acest bun, pentru a-i da o corectie acesteia si pentru a-si face singur dreptate pentru faptul ca anterior fusese inselat cu privire la o alta tranzactie cu telefoane mobile a urmarit sa-si insuseasca acest telefon.
Prilejul a fost ocazionat de premeditarea acestei fapte de catre inculpat, planificarea in linii mari a trecerii la actiune, acesta recunoscand-o la telefon pe partea vatamata, s-a inarmat cu un cutit si a mers imediat in zona unde se afla aceasta pentru a pune in aplicare intentia sa de a a-i sustrage telefonul mobil, in acelasi timp dorind sa-i administreze si o corectie. Mijloacele au fost si ele suficiente în acest caz, deposedarea partii vatamate de bunul sau realizandu-se într-un mod agresiv, intimidant, inculpatul venind pregatit cu o arma la fata locului pe care a folosit-o efectiv si prin amenintare cu acest corp delict a reusit sa-si insuseasca telefonul si sa si-l pastreze, anihiland din start orice intentie a victimei de a-si recupera bunul.
Bunul sustras a fost gasit in posesia inculpatului, imediat comiterii faptei si a fost restituit partii vatamate.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a comis fapta intenție directă, această formă a vinovăției fiind prezentă atât la actiunea principală, sustragerea telefonului din posesia victimei, cât și la actiunea adiacentă, exercitarea amenintarii cu arma pe care o avea asupra sa pentru pastrarea bunului.
Infractiunea a fost savarsita prin folosirea in mod efectiv a cutitlui pe care inculpatul il avea asupra sa, corp delict ce se incadreaza in notiunea de arma, astfel cum este definita de art. 179 alin.1 Cod penal, fiind intrebuintata la realizarea elementului material al faptei, urmand a se retine in incadrarea juridica infractiunea de talharie calificata prin folosirea unei arme, fapta incriminata de art. 233-234 alin.1lit. a Cod penal.
În cauză, având în vedere că din probatoriul administrat reiese dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului, fapta de tâlhărie calificată fiind tipică, neexistând nicio cauză justificativă sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul penal al faptei, instanța constata că subzistă răspunderea penală a acestuia si va dispune condamnarea prin aplicarea unei pedepse prevazute de lege.
Instanta a dispus condamnarea inculpatului prin aplicarea unei pedepse prevăzute de lege, valorificând și recunoașterea învinuirii și dând eficiență prevederilor art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 C.pr.penală.
La individualizarea judiciara a pedepsei instanta a avut in vedere criteriile prevazute de art. 74 C.penal, care prevad ca stabilirea cuantumului pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului, limitele de pedeapsa stabilite in partea speciala pentru infractiunea de tâlhărie calificată, de la 3 la la 10 ani si interzicerea drepturilor, ca pedeapsa complementarră, limitele fiind reduse cu o treime, prin valorificarea prev. art. 396 alin. 10 C.pr.penală.
Totodata, a avut in vedere si gravitatea infractiunii în sine, modalitatea de comitere a faptei, care denota o periculozitate ridicata.
Instanța a considerat însă modul de acțiune ca fiind unul periculos, determinat de ușurința cu care inculpatul a luat hotărârea infracțională și a pus-o în practică, acționând in plina zi, pe . cutit pe care l-a pus la gatul partii vatamate pentru a-si insusi bunul si pentru a-si face singur dreptate. Instanta a apreciat ca mijloacele folosite in cadrul infractiunii de talharie au atins un grad foarte înalt de periculozitate, prin folosirea cutitului asupra victimei, inculpatul fugind de la locul faptei, fiind depistat de organele de politie in aceeasi zi. De asemenea, instanta a avut in vedere si faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum si conduita dupa savarsirea faptei si pe tot parcursul cercetarii penale si judecatii, acesta avand o atitudine de colaborare constantă cu organele de urmărire penală, recunoscând în totalitate comiterea faptei retinute în sarcina sa prin actul de inculpare.
Analizând echilibrat toate aceste elemente de individualizare, instanta a aplicat inculpatului o pedeapsă principală de 2 ani închisoare pentru comiterea tâlhăriei calificate, orientata la minimul special redus cu o treime, cu executare in regim de detentie, gravitatea intrinseca a faptei excluzand o alta modalitate de executare a pedepsei.
În temeiul art. 234 alin.1 C.pr.penala, art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), art. 67 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a deține, de a purta si folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) Cod pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a deține, de a purta si folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cu privire la masurile preventive luate in cauza, in baza art. 399 alin.1 C.pr.penala, raportat la art. II alin. 2 din OUG 82/2014, instanta a constatat incetata de drept masura controlului judiciar dispusa in cauza fata de inculpat prin ordonanta procurorului din data de 02.07.2014, avand in vedere ca aceasta masura nu a fost verificata in termenul de 60 de zile de la . ordonantei.
In temeiul art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a corpului delict folosit la comiterea faptei, respectiv a cutitului cu lama rabatabila (briceag) in lungime de 10 cm inscriptionat pe lama Stainless, maner din lemn culoare maro pe care este inscriptionat USA, cu lungimea totala cu lama deschisa de 25 cm, ridicat si depus la Politia Mun. A. Camera de corpuri delicte cu dovada . nr._/01.07.2014.
In baza art. 397 C.pr.penala a luat act ca partea vatamata D. D. nu s-a constituit parte civila in cauza, bunul fiind restituit acesteia.
F. de solutia pe latura penala de condamnare, in baza art. 274 alin.1 C.pr.penala, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I. M., care a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din cea prev. de art.233 coroborat cu art. 234 Cod penal in cea prev. de art. 206 Cod penal deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, arătând că nu și-a însușit pe nedrept telefonul, partea vătămată i l-a dat in schimbul altui telefon pe care i-l dăduse anterior, aspect ce rezultă atât din declarațiile părții vătămate, cât și ale apelantului.
In subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, a solicitat redozarea pedepsei și aplicarea disp. art. 91 Cod penal – raportat la circumstanțele personale ale apelantului și la poziția procesuală a acestuia.
Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, din procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile martorului D. P., declarația persoanei vătămate, procesele verbale de ridicare a bunului sustras și a briceagului, dovada de predare–primire a bunului sustras, declarațiile inculpatului atât din cursul urmăririi penale, cât și cele date în fața instanțelor de fond și apel, rezultând că la data de 01.07.2014, în jurul orelor 12.45 inculpatul si-a însușit un telefon mobil marca Nokia E72, din posesia persoanei vătămate D. D., după care a amenințat-o pe aceasta cu un cuțit cu rama rabatabila de 10 cm pe care îl avea în posesia sa, în scopul păstrării bunului sustras
În mod corect a reținut instanța că această faptă întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin.1 lit. a Cod penal (prin folosirea unei arme).
Curtea reține că în motivele scrise de apel, inculpatul a criticat exclusiv modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, solicitând aplicarea suspendării sub supraveghere a executării, raportându-se la conduita sa din cursul judecății în fond a cauzei, acesta solicitând aplicarea procedurii simplificate.
Însă în fața instanței de apel, inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând că nu a intenționat decât să sperie persoana vătămată pentru faptul că s-a considerat înșelat anterior de aceasta, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de amenințare și achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie deoarece nu s-a consumat furtul atâta timp cât inculpatul a apreciat că a fost înșelat de persoana vătămată.
În ceea ce privește motivele de apel referitoare la schimbarea încadrării juridice, respectiv achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu motivarea anterior arătată, Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate, din descrierea faptelor redată corect de instanța de fond și practic necontestată de inculpat rezultând că acesta a intenționat să păstreze telefonul primit de la persoana vătămată fără să îi mai dea un altul la schimb, așa cum conveniseră anterior, pentru că a recunoscut în persoana vătămată pe aceiași persoană care în urmă cu puțin timp, în urma unui alt schimb de telefoane, îi dăduse un telefon nefuncțional. Așadar, la momentul întâlnirii pentru cumpărarea unui telefon mobil, inculpatul s-a hotărât să aplice o corecție persoanei vătămate deoarece aceasta îi livrase un telefon nefuncțional anterior, iar modul în care s-au desfășurat faptele atestat de declarațiile martorului D. P., prezent la locul săvârșirii faptelor și de declarațiile persoanei vătămate și chiar ale inculpatului a rezultat că acesta a amenințat persoana vătămată cu un cuțit pentru a păstra telefonul pe care l-a primit de la persoana vătămată, nu a vrut să mai achite prețul pentru acesta în contul pretinsei datorii anterioare pe care persoana vătămată o avea.
Curtea apreciază că declarația dată de inculpat în apel nu poate fi reținută, susținerea acestuia în sensul că persoana vătămată a vrut să îi remită telefonul pentru a se achita de pretinsa datorie nefiind susținută de nici o altă probă administrată în cauză, iar pe de altă parte este neveridică și prin raportare la propriile declarații ale inculpatului. Anterior, acesta a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor în exact modalitatea în care acestea au fost redate în rechizitoriu, această declarație fiind concordantă cu toate probele administrate, declarațiile persoanei vătămate și singurului martor ocular D. P. fiind în același sens.
Curtea constată de altfel că inculpatul nu a oferit nici o explicație asupra revenirii față de poziția inițială, constantă până în fața instanței de apel, de recunoaștere și va înlătura din ansamblul probator această ultimă declarație, care nu poate fi reținută nu doar din motivele anterior menționate., dar și prin raportare la factorul timp, Curtea neputând admite că după trecerea unei perioade de 1 an de la data săvârșirii faptei inculpatul și–a amintit detalii pe care nu le-a putut furniza imediat după faptă, când amintirea asupra incidentului era mult mai fidelă realității față de trecerea unei perioade foarte scurte de timp.
Astfel, Curtea nu poate admite apărarea inculpatului în sensul menționat și nu poate dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de amenințare care constă în amenințarea unei persoane cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să producă o temere acesteia, dat fiind că inculpatul prin acțiunea de a folosi cuțitul împotriva persoanei vătămate spunând acesteia că nu îi restituie telefonul a de pășit simpla amenințare trecând la infracțiunea cu care a amenințat, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, dată fiind folosirea cuțitului după primirea telefonului și refuzul de a-l mai restitui sau de a achita prețul acestuia.
În ceea ce privește motivul invocat de inculpat referitor la individualizarea pedepsei aplicate pentru fapta săvârșită, sub aspectul modalității efective de executare, Curtea apreciază că acesta este fondat, reținând că pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului este corect individualizată prin cuantum. Curtea reamintește inculpatului că pedeapsa aplicată prin prezenta a avut în vedere și reținerea dispozițiilor de favoare prev. art. 396 alin. 10 C.p.p., inculpatul beneficiind astfel de clemența legiuitorului prin reținerea acestei cauze legale de reducere a pedepsei, pedeapsa aplicată fiind situată în limitele reduse ca urmare a reținerii acestei cauze legale de reducere, în condițiile în care în fața instanței de apel acesta a retractat declarațiile care au determinat aplicarea pedepsei în acest cuantum.
Curtea constată însă, analizând tot contextul săvârșirii faptei, că instanța de fond a analizat criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din Codul penal și a dat în principiu eficiență acestora, dar apreciază că nu a acordat o semnificație suficientă nici criteriului relativ la persoana inculpatului, acesta neavând antecedente penale și fiind o persoană cunoscută și bine integrată social, așa cum arată înscrisurile depuse la dosar, nici celui referitor la circumstanțele reale ale producerii infracțiunii, care atestă totuși și o culpă a persoanei vătămate în desfășurarea faptelor, astfel încât Curtea apreciază că prin executarea efectivă în detenție a pedepsei s-ar ajunge la sancționarea excesivă a unui inculpat care a încălcat legea penală o singură dată și aceasta în circumstanțe care nu atestă o periculozitate deosebită, derularea faptelor dovedind mai degrabă faptul că inculpatul, ignorând, adevărat, legea, a încercat să își facă singur dreptate, deși just ar fi fost să formuleze la rândul său o plângere.
Reținând și înscrisurile depuse în circumstanțiere, care dovedesc integrarea inculpatului în cadrul comunității în care locuiește, unde este cunoscut ca o persoană echilibrată,care nu a provocat niciodată scandal, care se ocupă de cultivarea terenului pe care îl deține, câștigându-și astfel onest mijloacele de existență, împreună cu concubina sa, are un minor în întreținere, Curtea apreciază că se justifică aplicarea unui tratament sancționator mai blând, prin suspendarea pedepsei de 2 ani sub supravegherea Serviciului de Probațiune Teleorman, reținând și disponibilitatea inculpatului de a presta muncă în folosul comunității.
În temeiul art.421 pct.2 lit. a Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul I. M. împotriva sentinței penale nr.31/F din data de 24 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.91 Cod penal va dispune suspendarea sub supravegherea Serviciului de probațiune Teleorman a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I. M. prin sentința apelată, și implicit a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b și h Cod penal, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat, potrivit art.92 alin.2 Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere și să execute următoarele obligații:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
f) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;
g) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei comunei F., județul Teleorman sau a Primăriei municipiului A., județul Teleorman.
În temeiul art.404 alin.2 Cod de procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.96 Cod penal privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art.68 alin.1 lit. b Cod penal pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a, b și h Cod penal se va executa pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul I. M. împotriva Sentinței penale nr.31/F din data de 24 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.91 Cod penal dispune suspendarea sub supravegherea Serviciului de probațiune Teleorman a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I. M. prin sentința apelată, și implicit a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b și h Cod penal, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat, potrivit art.92 alin.2 Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere și să execute următoarele obligații:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
f) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;
g) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei comunei F., județul Teleorman sau a Primăriei municipiului A., județul Teleorman.
În temeiul art.404 alin.2 Cod de procedură penală atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.96 Cod penal privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art.68 alin.1 lit. b Cod penal pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a, b și h Cod penal se execută pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. Și tehnored. C.M.
6 ex.
Red. M.I. M. – Judecătoria Alwxandria
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 350/2015.... → |
|---|
