Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1388/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1388/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-10-2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1388/A
Ședința publică de la data de 19 octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpata T. SUNIȚA R. împotriva sentinței penale nr.2631 din data de 07 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 05 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind un termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 19 octombrie 2015, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA
Prin nr.2631 din data de 07 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ instanța de fond a hotărât astfel:
„În baza art. 386 C.p.p., schimbă încadrarea juridică din art. 2 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2) C.p. anterior, în art. 2 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000, în forma modificată prin Legea 187/2012, cu aplic. art. 35 alin. 1) C.p. actual și art. 5 C.p. actual.
În baza art. 2 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000, în forma modificată prin Legea 187/2012, cu aplic. art. 35 alin. 1) C.p. actual și art. 5 Cod penal actual, și aplic. art. 396 alin. 10) C.p.p., condamnă pe inculpata T. Sunița R. zisă „S.”, fiica lui F. și J., născută în data 10.09.1984, în mun. București, având C.N.P._, domiciliată în mun. București, .. 70, corp A, sector 1 și fără forme legale în mun. București, ., sector 2, la pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 67 alin. 2) C.p. rap. la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) și alin. 3) C.p., interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe durata a doi ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, exercițiul drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 alin.1 raportat la art.66 alin. 1) lit. a) și b) C. p. interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 1401 alin. 2) din Legea nr. 302 din 2004, recunoaște hotătârea nr. 522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic, definitivă prin hotărârea nr. 3403-3404/2013 din 11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri, prin care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare și amenda penală de 5.000 de euro pentru o faptă ce prezintă, potrivit legii române, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 38 alin. 1) C.p. actual și art. 39 alin. 1) lit. b) și e) C.p. actual, contopește pedeapsa aplicată prin prezenta, cu pedeapsa cu închisoarea de 6 ani, aplicată prin hotărârea nr. 522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic, definitivă prin hotărârea nr. 3403-3404/2013 din 11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta, și anume, de 1 an și 8 luni, ajungându-se la o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani și 8 luni, la care adaugă pedeapsa amenzii de 5000 de Euro, inculpata urmând să execute pedeapsa închisorii de 7 ani și 8 luni, la care se adaugă pedeapsa amenzii de 5000 de Euro.
În baza art. 45 alin. 1) C.p. actual, pe lângă pedeapsa principală se aplică pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1) lit. a) și b) și alin. 3) C.p. actual, pe durata a doi ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii de 7 ani și 8 luni.
În baza art. 45 C.p. actual, pe lângă pedeapsa principală se aplică pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.66 alin. 1) lit. a) și b) C. p. actual, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii 7 ani și 8 luni.
Ia act că dozele (două) conținând Heroină și Cofeină cântărind 0,10 grame, vândute de inculpată în data de 27.07.2010, au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
Ia act că dozele (două) de heroină cântărind 0,12 grame, vândute de inculpată în data de 28.07.2010, au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 16 alin. 1) din Legea 143/2000, în forma modificată prin Legea 187/2012, confiscă de la inculpată suma de 60 de lei reprezentând prețul primit pentru vânzarea, în data de 27.07.2010 a două doze de heroină, precum și suma de 60 de lei reprezentând prețul primit pentru vânzarea, în data de 28.07.2010 a două doze de heroină.
Deduce din pedeapsa rezultantă perioada cât inculpata a fost privată de libertate pe teritoriului Greciei, de la 13.01.2011 la 09.08.2013.
În baza art. 274 alin. 1) C.p.p., obligă pe inculpată la plata a 6000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu apel, în 10 zile de la comunicarea minutei, pentru Ministerul Public și pentru inculpată.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial București cu nr. 2302/P/2010 din data de 30.05.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților T. S. R., sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2) C.p., și M. I. F. zis „F.”, trimis în judecată sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) C.p..
În fapt s-a reținut că în data de 27.07.2010, inculpata T. S. R., împreună cu inculpatul M. I. F. zis „F.”, a vândut colaboratorului introdus în cauză două doze de heroină (0,10 grame), iar la data de 28.07.2010, a vândut aceluiași colaborator două doze de heroină (0,12 grame).
Această situație de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile colaboratorului cu nume de cod „V. M.”, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „Zadarojnea A.” aferente celor două tranzacții rapoartele de constatare tehnico-științifică.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală în data de 01.06.2012, sub nr._/3/2012.
Prin încheierea din data de 31.07.2012, instanța, în baza art. 38 C.p.p., a disjuns judecarea cauzei în privința inculpatei T. S. R., cauza având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, pretins săvârșită de inculpată fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală ca dosar distinct sub nr._ .
Pe parcursul judecării cauzei au fost obținute date în sensul că inculpata este încarcerată pe teritoriul Greciei (acest motiv determinând și disjungerea soluționării cauzei, față de disp. art. 314 C.p.p. anterior) o citație emisă pe numele acesteia șa Penitenciarul de femei din Eleona, județul Teba, fiindu-i înmânată inculpatei în data de 31.08.2012 (fila 21 dosar_ ).
În cauză au fost efectuate demersuri, prin intermediul Ministerului Justiției în vederea obținerii unui acord de principiu al autorităților elene referitor la un transfer de procedură.
Anterior termenului din 15.03.2013, la dosar a fost primit un răspuns din partea atașatului de afaceri interne român acreditat în G., care a transmis răspunsul Penitenciarului pentru femei Eleona/Theba, având nr. 2151/11.02.2013 (fila 81 dosar_ ), prin care se confirmă că inculpata este încarcerată în cadrul acestui penitenciar, adăugându-se că a ceasta a fost condamnată definitiv la pedeapsa cu închisoarea de 6 ani și amenda penală de 5000 de euro pentru trafic de droguri, prin Decizia nr. 522/15.02.2012 a Curții de apel cu trei membri pentru infracțiuni grave din Thessalonic.
Cu adresa nr._/08.11.2013 (fila 116 dosar_ ), Ministerul Justiției, Transparenței și Drepturilor Omului din G. a comunicat punerea în libertate a inculpatei în data de 09.08.2013, urmată de expulzarea acesteia.
Inculpata s-a prezentat în fața instanței la termenul din 20.10.2013, comunicând că adresa unde locuiește efectiv este mun. București, ., sector 2.
La termenul din 17.01.2014, inculpata și-a exprimat acordul de a fi judecată în condițiile procedurii simplificate prev. de art. 3201 C.p.p. anterior, adăugând că recunoaște întru totul faptele expuse în rechizitoriu pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, și nu contestă probele din faza urmăririi penale (fila 151 dosar_ ). La același termen, inculpata a învederat căî înțelege să uzeze de dreptul la tăcere.
Prin încheierea din data de 14.02.2014, având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 144/2014 prin care s-a dispus unificarea secțiilor penale din cadrul Tribunalului București într-o secție penală unică, având în vedere și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 4 din 31.04.2014, instanța a dispus transpunerea acestui dosar de pe fosta Secție a II-a Penală, care a încetat să funcționeze începând cu data de 01.02.2014, pe Secția I Penală, aceasta fiind denumirea secțiilor reunite, cauză rămânând în competența completului inițial
învestit, iar dosarul primind un asterisc, fiind vorba despre o modalitate tehnică necesară pentru a face posibilă transpunerea dosarelor în aplicația ECRIS de pe fosta Secție a II-a Penală pe Secția I Penală.
Instanței i-au fost comunicate de către autoritățile elene, în urma unei cereri de asistență judiciară internațională, copia legalizată a sentinței penale nr. 522/2012 a Curții de Apel cu trei membri din Salonic (Gradul I), copia legalizată a deciziei cu numărul 3403-3404/2013 a Curții de Apel cu 5 membri din Salonic și documentul de eliberare din data de 09.08.2013 din Penitenciarul de femei de la Eleonas-Thiva, precizându-se și că decizia Curții de Apel cu trei membri din Salonic (Gradul I) a devenit definitivă la data de 12.03.2014.
În urma analizei materialului probator administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:
Fapta inculpatei T. S. R. de a-i fi vândut colaboratorului cu nume de cod „V. M.”, împreună cu inculpatul M. I. F. zis „F.” douză doze de heroină având masa de 0,10 grame, pentru suma de 60 lei, este probată prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal întocmit în data de 27.07.2010 (fila 141 d.u.p.), în care se consemnează declarația investigatorului cu identitate protejată „Zadarojnea A.” cu privire la cele întâmplate în cursul aceleiași zile, procesul-verbal întocmit în data de 29.09.2010 (filele 142 și 143 d.u.p.), în cuprinsul căruia se consemnează declarația colaboratorului „V. M.” referitoare la aceleași aspecte, înregistrarea audio video în mediu ambiental efectuată în data de 27.07.2010 cu ocazia tranzacției, al cărui conținut este redat în cuprinsul procesului-verbal aflat la filele 144 și 145 d.u.p., planșele foto aferente (filele 146-148 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică nr._/02.08.2010 (filele149-151 d.u.p.) și procesele-verbale de recunoaștere din fotografie a inculpatei și numitului M. I. F. de către colaboratorul „V. M.” (filele 153-160 d.u.p.). Astfel, din declarațiile colaboratorului și investigatorului cu identitate protejată rezultă că în data de 27.07.2010, investigatorul i-a înmânat colaboratorului suma de 60 de lei și i-a efectuat o percheziție corporală, rezultând că acesta nu are asupra sa bani, bunuri, valori sau substanțe interzise de lege la deținere. Împreună cei doi s-au deplasat pe . 1 al mun. București, colaboratorul intrând în imobilul de la numerele 2-4, unde cunoștea că inculpata vinde droguri, investigatorul rămânând în apropiere pentru a supraveghea imobilul respectiv. La ieșirea din imobil, colaboratorul i-a remis investigatorului 2 doze, i-a relatat ce s-a întâmplat în imobil și a fost supus de către investigator unei percheziții corporale, asupra sa negăsindu-se bani, bunuri, valori sau substanțe interzise de lege la deținere.
Despre cele relatate în incinta imobilului, colaboratorul a relatat următoarele: a întâlnit-o pe inculpată într-o încăpere a imobilului împreună cu M. I. F. zis „F.” și un bărbat pe care îl cunoaște sub numele de M.. Colaboratorul i-a cerut inculpatei să îi dea două doze de heroină, aceasta i-a spus lui „F.” să îi dea două bile. „F.” i-a dat inculpatei o punguță în care se aflau mai multe doze, aceasta scoțând din punguță două doze pe care i le-a înmânat colaboratorului, după ce a primit de la acesta suma de 60 de lei. Colaboratorul a luat cele două doze și a părăsit imobilul, întâlnindu-se apoi cu investigatorul. Susținerile colaboratorului în ceea ce privește cele petrecute în interiorul imobilului sunt confirmate de înregistrarea în mediu ambiental efectuată cu ocazia acestei tranzacții. Astfel, prezența inculpatei și numitului M. I. F. în încăpere rezultă atât din imaginile video, dar și din faptul că „V. M.” li se adresează folosindu-se de porecla („Hai noroc, F.!”) și numele acestora (E mai mari, Sunito?”). Este înregistrat cum colaboratorul cere două „bile”, și cu inculpata, imediat după această solicitare, îi cere numitului M. I. F. să îi dea două („F., dă-mi două!”), rezultând că se referă la cele două bile. În imagini se poate constata cum numitul M. I. F. îi dă inculpatei o punguță cu mai multe „Bile”, după care inculpata îi dă colaboratorului două doze. Din schimbul de replici rezultă că nu este pentru prima dată când colaboratorul primește astfel de doze de la inculpată:
COLABORATOR: „E mai mari, Sunito?”
INCULPATA: „Nu mai e așa mici, că i-am zis să nu mai aducă așa!”
Raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză confirmă prezența Heroinei (alături de Cafeină) în substanța pulverulentă de culoare bej aflată în cele două punguțe cumpărare de colaborator de la inculpată, masa probei, consumate în procesul analizelor de laborator, fiind de 0,10 grame.
Fapta inculpatei T. S. R. de a-i fi vândut colaboratorului cu nume de cod „V. M.”, două doze de heroină având masa de 0,12 grame, pentru suma de 60 lei, este probată prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal întocmit în data de 28.07.2010 (fila 179 d.u.p.), în care se consemnează declarația investigatorului cu identitate protejată „Zadarojnea A.” cu privire la cele întâmplate în cursul aceleiași zile, procesul-verbal întocmit în data de 29.09.2010 (filele 180 și 181 d.u.p.), în cuprinsul căruia se consemnează declarația colaboratorului „V. M.” referitoare la aceleași aspecte, înregistrarea audio video în mediu ambiental efectuată în data de 28.07.2010 cu ocazia tranzacției, al cărui conținut este redat în cuprinsul procesului-verbal aflat la filele 182 și 183 d.u.p., planșele foto aferente (filele 184 și 185 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică nr._/02.08.2010 (filele 184-189 d.u.p.) și procesul-verbal de recunoaștere din fotografie a inculpatei anterior menționat. Astfel, din declarațiile colaboratorului și investigatorului cu identitate protejată rezultă că în data de 28.07.2010, investigatorul i-a înmânat colaboratorului suma de 60 de lei și i-a efectuat o percheziție corporală, rezultând că acesta nu are asupra sa bani, bunuri, valori sau substanțe interzise de lege la deținere. Împreună cei doi s-au deplasat pe . 1 al mun. București, colaboratorul intrând în imobilul de la numerele 2-4, unde cunoștea că inculpata vinde droguri, investigatorul rămânând în apropiere pentru a supraveghea imobilul respectiv. La ieșirea din imobil, colaboratorul i-a remis investigatorului 2 doze, i-a relatat ce s-a întâmplat în imobil și a fost supus de către investigator unei percheziții corporale, asupra sa negăsindu-se bani, bunuri, valori sau substanțe interzise de lege la deținere.
Despre cele relatate în incinta imobilului, colaboratorul a relatat următoarele: a întâlnit-o pe inculpată într-o încăpere a imobilului, ușa imobilului fiindu-i descuiată de numitul Schirgher M. G. zis „G.”. Colaboratorul i-a cerut inculpatei să îi dea două doze de heroină, și i-a dat 60 de lei, aceasta scoțând dintr-o pungă pe care a scos-o din buzunar și în care se aflau mai multe doze, două doze pe care i le-a înmânat colaboratorului. Colaboratorul a luat cele două doze și a părăsit imobilul, întâlnindu-se apoi cu investigatorul. Susținerile colaboratorului în ceea ce privește cele petrecute în interiorul imobilului sunt confirmate de înregistrarea în mediu ambiental efectuată cu ocazia acestei tranzacții. Astfel, prezența inculpatei în încăpere rezultă atât din imaginile video, dar și din faptul că „V. M.” i se adresează folosindu-se de numele acesteia („Suni”). Este înregistrat cum colaboratorul cere inculpatei „două” („Hai, bagă-mi repede două, Suni!”), după care inculpata îi permite colaboratorului să își aleagă dintre cele 17 pe care i le pune la dispoziție, pentru a nu exista discuții cu privire la dimensiunea dozei („Na, mă, alege-ți de aici, că e 17. Alege-ți!”; „Ca să nu zici că îți dau eu mică!”). În imagini se poate constata cum colaboratorul numără mai multe bancnote pe care i le înmânează inculpatei, și apoi, cu își alege două „bile” dintr-o punguță pe care o primește de la inculpată, în care se află mai multe doze
Raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză confirmă prezența Heroinei în substanța pulverulentă de culoare bej aflată în cele două punguțe cumpărare de colaborator de la inculpată, masa probei, consumate în procesul analizelor de laborator, fiind de 0,12 grame.
Tribunalul a apreciat că faptele inculpatei de a vinde colaboratorului „V. M.” în datele de 27 și 28 iulie 2010 câte două doze conținând Heroină, prezintă fiecare în parte elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000. Date fiind intervalul foarte scurt de timp dintre cele două acțiuni ilicite, identitatea de loc precum și modul de operare similar, Tribunalul a apreciat că ne aflăm în ipoteza unei rezoluii unice de infracțiune și, în consecință, a unei infracțiuni unice comise în formă continuată, fiind întrunite condițiile acestei unități legale de infracțiune atât potrivit Codului penal anterior (art. 41 alin. 2), cât și potrivit Codului penal actual (art. 35 alin. 1 rap. la art. 238 lit. b din Legea nr. 187/2012).
Tribunalul a considerat că pentru a stabili încadrarea juridică aferentă activității infracționale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, esențial este să se determine dacă în cazul de față legea penală mai favorabilă este cea în vigoare până la data de 01.02.2014, sau cea intrată în vigoare în data de 01.02.2014, dată când a intrat în vigoare noul Cod penal, dar și când Legea 143/2000 a suferit modificări relevante pentru cauză, în privința limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
Prima instanță a reținut că trimiterea în judecată a fost dispusă sub imperiul vechii legislații penale. La termenul din 26.09.2014, instanța de fond a pus în discuție următoarele modalități de schimbare a încadrării juridice: în ipoteza în care s-ar aprecia că legea nouă este mai favorabilă, să se rețină dispozițiile din noul Cod penal referitoare la concursul de infracțiuni, prev. de art. 38 alin. 1) C.p., alternativ cu reținerea unei singure infracțiuni de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, cu reținerea art, 35 alin. 1) C.p.. Pentru ipoteza în care s-ar reține că legea veche este mai favorabilă, să se rețină dispozițiile articolului 5 C.p..
S-a considerat că la stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se aibă în vedere și tratamentul sancționator pentru concursul de infracțiuni, față de activitatea infracțională pentru care inculpata a fost condamnată de autoritățile elene, pentru care aceasta a fost condamnată prin hotărârea judecătorească a cărei recunoaștere se solicită.
Tribunalul a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, având în vedere că, deși tratamentul sancționator pentru concursul de infracțiuni prevăzut de legea nouă este defavorabil, stipulându-se, în cazul contopirii unor pedepse cu închisoarea, obligativitatea aplicării unui spor, față de limitele mult reduse ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzute de Legea 143/2000 modificată prin Legea 187/2012, se ajunge în cele din urmă la o pedeapsă mai redusă. Astfel, Legea 143/2000 în forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014 prevedea pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, în urma aplicării cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10) C.p.p., ajungându-se la un minim de 6 ani și 8 luni și la un maxim de 12 ani și 6 luni. Începând cu data de 01.02.2014 Legea 143/2000 prevede pentru această infracțiune un minim de 5 ani și un maxim de 12 ani închisoare, în urma aplicării cauzei de reducere a pedepsei închisorii ajungându-se la un minim de 3 ani și 4 luni și un maxim de 8 ani.
Tribunalul a avut în vedere și faptul că nu există argumente pentru reținerea în beneficiul inculpatei a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1) lit. a) C.p. anterior, întrucât nu sunt probe ale unei bune conduite a inculpatei anterior desfășurării activității infracționale pentru care a fost trimisă în judecată, dimpotrivă. Lipsa antecedentelor penale nu constituie un argument pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante, ci o stare de normalitate, care fi avută în vedere la individualizarea pedepsei între limitele speciale. În plus, din înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată în data de 27.07.2010, rezultă că inculpata a
desfășurat și anterior o activitate infracțională de natura celei care face obiectul sesizării.
Prin urmare, dintre variantele de încadrare juridică puse în discuție, Tribunalul, în baza art. 386 C.p.p., a schimbat încadrarea juridică din art. 2 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2) C.p. anterior, în art. 2 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000, în forma modificată prin Legea 187/2012, cu aplic. art. 35 alin. 1) C.p. actual și art. 5 C.p. actual.
Tribunalul a mai apreciat ca fiind întrunite condițiile judecării potrivit procedurii simplificate, inculpata solicitând acest lucru în termenul prevăzut de lege, învederând că recunoaște în integralitate activitatea infracțională reținută în sarcina sa, și că este de acord să se judece în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală. În plus, probatoriul administrat în faza urmăririi penale permite condamnarea pentru infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, iar aceasta din urmă neîncadrându-se în categoria infracțiunilor pentru care judecarea potrivit procedurii simplificate este exclusă de legiuitor.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime ca urmare a incidenței cauzei de reducere a pedepsei (3 ani și 4 luni și, respectiv, 8 ani), perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpata comițând în interval de două zile, două acțiuni întrunind fiecare dintre ele elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective și subiective, ale unei infracțiuni de o gravitate sporită, traficul de droguri de risc implicând specularea în interes material a dependenței unor persoane față de consumul de droguri, fără nicio preocupare pentru efectele, dintre cele mai grave, pe care consumul acestor substanțe le pot avea în privința sănătății acestora. În plus, deși inculpata nu are antecedente penale care să figureze în cazierul său judiciar, din probatoriul administrat, așa cum a fost acesta prezentat în cele ce precedă, rezultă că nu a desfășurat pentru prima dată în data de 27.07.2014 o activitate infracțională de acest tip. De altfel, înregistrările audio-video în mediu ambiental demonstrează o lejeritate, o lipsă a nervozității specifice debutului în activitatea infracțională, care confirmă aceeași concluzie. În ceea ce privește cantitatea de drog vândută, care este, într-adevăr, una redusă, instanța nu va da o foarte mare relevanță acestui aspect, în condițiile în care în fiecare dintre cele două ocazii a rezultat că inculpata se afla în posesia unei cantități mult mai mare de drog, colaboratorului vânzându-i doar o parte din aceasta, în plus, din materialul probator administrat nerezultând că inculpata ar fi consumatoare de droguri pentru ase reține că destinația celorlalte doze de drog era consumul propriu. Pentru aceste considerente, în baza art. 2 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000, în forma modificată prin Legea 187/2012, cu aplic. art. 35 alin. 1) C.p. actual și art. 5 Cod penal actual, și aplic. art. 396 alin. 10) C.p.p. instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea situată între minimul și mediul pedepsei, dar mai apropiată de acesta din urmă, de 5 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. 2) C.p. rap. la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) și alin. 3) C.p., Tribunalul a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe durata a doi ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, exercițiul drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. La stabilirea duratei pedepsei complementare, instanța de fond a avut în vedere criteriile avute în vedere și la individualizarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin.1 raportat la art.66 alin. 1) lit. a) și b) C.p., Tribunalul a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Tribunalul, în baza art. 1401 alin. 2) din Legea nr. 302 din 2004, a recunoscut hotărârea nr. 522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic, definitivă prin hotărârea nr. 3403-3404/2013 din 11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri, prin care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare și amenda penală de 5.000 de euro pentru o faptă ce prezintă, potrivit legii române, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, pentru următoarele considerente: inculpata a fost condamnată prin hotărârea nr. 522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic la pedeapsa de 6 ani închisoare și amenda penală de 5.000 de euro pentru „posesie și vânzare în formă continuată de droguri, în comun”. În fapt, în sarcina inculpatei s-a reținut că la data de 09.11.2010, împreună cu coinculpații T. Miguel și N. A., aveau în posesia lor droguri, adică substanțe chimice artificiale care afectează sistemul nervos central și provoacă dependența persoanei de acestea. Cei trei dețineau un pachet mic de heroină cu greutatea de 33,4 grame, și 21 de pachete mai mici de heroină, adică heroină în greutate totală de 42,7 grame, care au fost ascunse în apartamentul din . totală de droguri, adică de heroină, inculpata o deținea împreună cu coinculpații nu pentru utilizarea proprie, ci pentru trafic ilegal și pentru orice fel de trafic de droguri. De asemenea, în sarcina acesteia s-a reținut că împreună cu coinculpații T. Miguel, N. A. și I. G., a vândut consecutiv droguri în sensul legii, adică substanțe chimice artificiale care afectează sistemul nervos central și provoacă dependența persoanei de acestea. În special în locația de mai sus, acționând împreună, au vândut, transferat și livrat la data de 09.11.2010, lui Peikrishvili Valeri și Ukleba D. care, la rândul lor, acționau împreună, cantități mici de heroină, de 0,4 grame, la prețul de 15 euro, și în zile necunoscute din intervalul 02.11._10, coinculpatului Peikrishvili Valeri, de cinci ori consecutiv același număr de cantități mici de heroină, cu greutate necunoscută de fiecare dată, la un preț necunoscut de fiecare dată. În consecință, activitatea infracțională pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
Potrivit relațiilor furnizate de autoritățile elene (fila 94 dosar_ ) inculpata a formulat apel împotriva aceste hotărâri judecătorești, înregistrat sub numărul 132/23.02.2012.
Prin hotărârea nr. 3403-3404/2013 din 11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri s-a respins ca neîntemeiat apelul aflat în judecata cu numărul 132 din data de 21.02.2012 exercitat de inculpată împotriva hotătârârii nr. 522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri din Salonic(de gradul A) (fila 97 dosar_ ). Se certifica de către autoritățile elene că împotriva acestei din urmă hotărâri nu s-a depus o cale de atac (fila 110). Potrivit relațiilor comunicate de aceleași autorități (fila 72), sentința penală nr. 522/2012 a Curții de Apel cu trei membri din Salonic (Gradul I), a devenit definitivă la data de 12.03.2014.
Tribunalul a constatat prin urmare că este întrunită condiția legală ca hotărârea să fie definitivă, în ceea ce privește caracterul său executoriu, aceleași autorități au comunicat faptul începerii executării pedepsei în data de 15.02.2012, datele referitoare la executare rezultând din documentul de eliberare aflat la filele 112 și 113 ale dosarului_ .
Tribunalul a reținut că recunoașterea hotărârii 522/2012 pe cale incidentală este de natură să producă efecte juridice pe teritoriul României, contribuind la îmbunătățirea situației inculpatei, în urma contopirii pedepsei la care va fi condamnată prin prezenta cu pedeapsa aplicată de instanța elenă, urmând a se proceda la deducerea perioadei în care aceasta a fost arestată pe teritoriul Greciei, atât ca urmare a luării în ceea ce o privește, a măsurii arestării preventive, cât și a executării pedepsei definitiv aplicate. Pentru a reține cele de mai sus, instanța de
fond a avute în vedere că infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată de autoritățile judiciare elene și cea pentru care aceasta este trimisă în judecată prin prezenta au fost săvârșite înainte ca pentru vreuna dintre acestea să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare.
Inculpata se află în situația de a fi fost expulzată după executarea pedepsei de către autoritățile elene. Astfel, din documentul de eliberare aflat la fila 112 și 113 ale dosarului_, rezultă că inculpata a fost arestat preventiv în cauză în intervalul 13.01._12, dată când a început executarea pedepsei, din care aceasta a fost „eliberată în mod formal la data de 26.07.2013” și reținută la aceeași dată pentru expulzarea impusă, fiind predată în data de 09.08.2013 pentru a fi expulzată.
În cauză nu sunt date ale incidenței vreunuia din temeiurile de refuzare a recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine enumerate de art. 136 alin. 2) din Legea 302/2004.
În baza art. 38 alin. 1) C.p. actual și art. 39 alin. 1) lit. b) și e) C.p. actual, Tribunalul a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta, cu pedeapsa cu închisoarea de 6 ani, aplicată prin hotărârea nr. 522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic, definitivă prin hotărârea nr. 3403-3404/2013 din 11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta, și anume, de 1 an și 8 luni, ajungându-se la o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani și 8 luni, la care adaugă pedeapsa amenzii de 5000 de Euro, inculpata urmând să execute pedeapsa închisorii de 7 ani și 8 luni, la care se adaugă pedeapsa amenzii de 5000 de Euro. Față de mențiunile anterioare referitoare la legea penală mai favorabilă, Tribunalul a apreciat că, într-adevăr, pedeapsa minimă ce s-ar fi putut aplica în baza legii vechi ar fi fost închisoarea de 6 ani și 8 luni, însă, instanța nu s-a orientat în cazul inculpatei spre o pedeapsă orientată spre minim, ci spre mediul acesteia care, în cazul legii vechi ar fi fost de 10 ani, existând și posibilitatea sporirii pedepsei celei mai grele.
În baza art. 45 alin. 1) C.p. actual, pe lângă pedeapsa principală a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1) lit. a) și b) și alin. 3) C.p. actual, pe durata a doi ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii de 7 ani și 8 luni.
În baza art. 45 C.p. actual, pe lângă pedeapsa principală a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.66 alin. 1) lit. a) și b) C. p. actual, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii 7 ani și 8 luni.
Tribunalul a luat act că dozele (două) conținând Heroină și Cofeină cântărind 0,10 grame, vândute de inculpată în data de 27.07.2010, au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
Tribunalul a luat act că dozele (două) de heroină cântărind 0,12 grame, vândute de inculpată în data de 28.07.2010, au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 16 alin. 1) din Legea 143/2000, în forma modificată prin Legea 187/2012, Tribunalul a confiscat de la inculpată suma de 60 de lei reprezentând prețul primit pentru vânzarea, în data de 27.07.2010 a două doze de heroină, precum și suma de 60 de lei reprezentând prețul primit pentru vânzarea, în data de 28.07.2010 a două doze de heroină.
Tribunalul a dedus din pedeapsa rezultantă perioada cât inculpata a fost privată de libertate pe teritoriului Greciei, de la 13.01.2011 la 09.08.2013.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal, la data de 19 noiembrie 2014 inculpata T. SUNIȚA-R..
Cererea de apel a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 09 martie 2015.
Prin motivele de apel invocate oral la termenul din data de 05.10.2015 inculpata apelantă T. SUNIȚA-R., prin apărător din oficiu a criticat sentința apelată solicitând în principal reducerea pedepsei stabilite de către instanța de fond.
Cu ocazia soluționării prezentului apel, inculpata apelantă, fiind în mod expres întrebată, nu a dorit să dea declarații suplimentare în cauză, menținându-și poziția procesuală exprimată în fața primei instanțe.
S-a depus la dosarul cauzei adresa nr.965-62/14 D.S. a Procuratorii Curții de Apel Salonic, Republica Elenă, în original limba greacă și tradusă legalizat în limba română (file 37-42 dosar apel).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost învestită este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și a declarațiilor constante, de recunoaștere, ale inculpatei apelante, că în data de 27.07.2010, inculpata T. SUNIȚA-R., împreună cu inculpatul M. I. F. zis „F.”, a vândut colaboratorului introdus în cauză două doze de heroină (0,10 grame), iar la data de 28.07.2010, a vândut aceluiași colaborator două doze de heroină (0,12 grame).
Săvârșirea faptelor rezultă fără nici un dubiu din mijloacele de probă, Curtea urmând a avea în vedere aceleași mijloace de probă analizate pe larg prin sentința penală apelată.
Cu privire încadrarea juridică a faptei, Curtea consideră că legea penală mai favorabilă incidentă în cauză cu privire la fapta de trafic de droguri de mare risc săvârșită de inculpată în formă continuată în datele de 27.07.2010 respectiv 28.07.2010 este Legea nr.143/2000, în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012, în raport de limitele de pedeapsă ce se pot obține ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.2 cod penal 1969 și de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni incident în cauză.
Este adevărat că în reglementarea anterioară Legii nr.187/2012 infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000 era sancționată cu o pedeapsă de la 10 la 20 de ani închisoare, în timp ce în actuala reglementare aceeași infracțiune este pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani, însă prin reținerea dispozițiilor art.396 alin.10 cod proc.pen. și art.74 alin.2 cod penal 1969, instanța ar putea aplica o pedeapsă sub minimul special de 6 ani și 8 luni închisoare putând coborî până la limita de 1 an închisoare conform art.76 alin.1 lit.b cod penal 1969.
În plus, constatând existența concursului de infracțiuni, Curtea apreciază că dispozițiile art.33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b cod penal 1969 sunt mai favorabile deoarece aplicarea unui spor de pedeapsă nu este obligatoriu, în timp ce art.38 și art.39 alin.1 lit.b cod penal impun un spor de pedeapsă de o treime din pedeapsa care nu se execută.
În raport de cele sus-menționate, Curtea va înlătura schimbarea de încadrare juridică dispusă în cauză de către prima instanță și va aprecia că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (în reglementarea anterioară
modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012) cu aplic. art.41 alin.2 cod penal 1969, art.396 alin.10 cod proc.pen.
La individualizarea pedepsei principale privind infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, Curtea apreciază că în cauză se impune o nouă reindividualizare a pedepsei, apelul declarat de inculpată urmând a fi admis cu privire la acest aspect.
Având în vedere situația de fapt reținută, instanța va aplica inculpatei o pedeapsă cu închisoarea care să corespundă scopului definit de art. 52 codul penal 1969
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 cod penal 1969, va avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatei și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere faptul că inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Curtea va face în ceea ce o privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.396 alin.10 cod proc.pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012.
Totodată, față de poziția procesuală a inculpatei, care s-a prezentat atât în fața instanței de fond, cât și în fața prezentei instanțe și a recunoscut săvârșirea faptei, față de cantitatea infimă de droguri tranzacționată în total 0,42 grame de heroină, Curtea urmează să rețină în cauză circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 alin.2 cod penal 1969, împrejurările legate de fapta săvârșită și comportamentul corespunzător al inculpatei diminuând atât gravitatea infracțiunii, cât și periculozitatea inculpatei. Cantitățile infime de droguri traficate de inculpată impun aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul special al pedepsei.
La stabilirea și aplicarea pedepsei principale pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, reținută în sarcina inculpatei, instanța de apel va avea în vedere faptul că inculpata nu era cunoscută cu antecedente penale la data faptei, fiind la primul contact cu legea penală. De asemenea, instanța va reține comportamentul corespunzător al acesteia, atitudinea procesuală de colaborare cu organele judiciare. Curtea va mai reține însă că inculpata a vândut în mod repetat 4 doze de heroină, iar din conținutul convorbirilor telefonice redate în cauză și ale declarațiilor colaboratorului cu identitate protejată se poate forma presupunerea mai mult decât rezonabilă că aceasta a mai săvârșit anterior alte fapte similare privind tranzacționarea de substanțe interzise.
În plus, în mod corespunzător a avut în vedere prima instanță perseverența infracțională a acesteia, deoarece prin hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri), inculpata T. SUNIȚA-R. a fost condamnată la pedepsele de 6 ani închisoare și 5.000 de euro amendă penală, pentru o faptă ce prezintă, potrivit legii penale române, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată. Cunoscând că este urmărită penal pentru săvârșirea unor fapte intenționate prevăzute de legea penală, inculpata a ales să săvârșească noi fapte penale, de aceeași natură, fapt denotă un grad sporit de indiferență față de normele legale și o relativă lipsă de grijă față de repercusiunile pe care ar putea să le suporte.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, aceasta fiind de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale sus-menționate.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 raportat la art.71 cod penal de la 1969 va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpată creează față de aceasta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi aleasă în autorității sau funcții elective publice, dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a două, și lit.b cod penal 1969, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal 1969. Curtea nu va interzice inculpatei dreptul electoral de a alege deoarece fapta săvârșită de aceasta nu are o conotație electorală. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit.c cod penal 1969 instanța nu consideră că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 raportat la art.65 cod penal de la 1969 va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal 1969 pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Aplicarea pedepsei complementare se impune chiar dacă art.76 alin.3 din codul penal de al 1969 permite înlăturarea acestei, deoarece Curtea apreciază că față de gravitatea faptei săvârșite, de cantitatea de droguri descoperită asupra sa, de perseverența infracțională, infracțiunea săvârșită de inculpată creează față de aceasta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice, dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a două, și lit.b cod penal.
În mod judicios prima instanță a constatat că prezenta infracțiune dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea ce a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri), prin care inculpata T. SUNIȚA-R. a fost condamnată la pedepsele de 6 ani închisoare și 5.000 de euro amendă penală, pentru o faptă ce prezintă, potrivit legii penale române, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.
Constatând că hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri) a fost considerată executată de către autoritățile elene, în mod judicios prima instanță a procedat la recunoașterea pe cale incidentală a acestei hotărâri conform art.1401 din Legea nr.302/2004.
Cu toate acestea, prima instanță putea proceda la recunoașterea pe cale incidentală doar a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri). Dispozițiile art.1401 din Legea nr.302/2004 nu permit pe cale incidentală recunoașterea amenzii penale în cuantum de 5.000 euro aplicată prin aceeași hotărâre anterior menționată.
Pentru recunoașterea acestei sancțiuni pecuniare, instanța de fond trebuia să urmeze procedura reglementată prin Capitolul II, Secția a IV-a, „Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare”, art.233 și următoarele din Legea nr.302/2004, procedură nerealizată în fața instanței de fond.
Pe durata soluționării prezentului apel, Curtea din oficiu, a întreprins demersurile necesare conform art.233 și următoarele din Legea nr.302/2004, în acest sens fiind emisă adresă către Ministerul Justiției, Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală, pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. 3,4 din Legea nr.302/2004, autoritățile judiciare competente din G. să precizeze dacă solicită și, implicit, dacă sunt de acord cu recunoașterea integrală a hotărârii definitive de condamnare ce a fost pronunțată în acea țară cu privire la inculpata T. S.-R., inclusiv în ceea ce privește amenda în cuantum de 5.000 de euro, cu consecința punerii în executare a acesteia de către autoritățile judiciare române, conform art.139 din aceeași lege.
Prin adresa nr.965-62/14 D.S. a Procuratorii Curții de Apel Salonic, Republica Elenă, în original limba greacă și tradusă legalizat în limba română (file 37-42 dosar apel), autoritățile elene au comunicat că amenda penală în cuantum de 5.000 de euro impuse condamnatei T. SUNIȚA-R. prin hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri) a fost confirmată ca venit public la serviciile competente ale Ministerului de Finanțe, și s-a dispus încasarea acestei amenzi în baza dispozițiilor relevante pentru colectarea veniturilor publice. Raportat la această împrejurare autoritățile elene au apreciat că instanțele competente din România pot recunoaște ca executate atât pedeapsa cu închisoarea de 6 ani, cât și amenda penală de 5.000 de euro care au fost impuse persoanei menționate prin hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic.
În raport de răspunsul primit prin adresa sus-menționată, Curtea constată existența acordului autorităților elene de a recunoaște integral hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic inclusiv cu privire la amenda penală de 5.000 euro impusă în cauză.
Față de cele sus-expuse, Curtea va menține dispoziția privind recunoașterea hotărârii nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri), prin care inculpata a fost condamnată la pedepsele de 6 ani închisoare și 5.000 de euro amendă penală, pentru o faptă ce prezintă, potrivit legii penale române, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.
Constatând existența concursului de infracțiuni între infracțiunea din prezentul dosar și infracțiunea care a făcut obiectul hotărârii nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri), Curtea, în temeiul art.36 alin.1 rap. la art.33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b și lit.e cod penal 1969, va contopi pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită în prezenta cauză, cu pedepsele de 6 ani închisoare și 5.000 de euro amendă penală, aplicate prin hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri), inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final 6 ani și 6 luni închisoare.
Cu privire la sporul de 6 luni închisoare aplicat, instanța de apel consideră că acesta apare ca fiind necesar având în vedere perseverența infracțională a inculpatei, care în decursul unei perioade de timp de aproximativ 2 ani a săvârșit două infracțiuni intenționate de trafic de droguri de mare risc, una pe teritoriul național, iar alta pe teritoriul Republicii Elene. Curtea consideră că sporul este necesar, având în vedere că acesta reprezintă parte din pedepsele care nu se vor executa ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni.
Față de cuprinsul adresei nr.965-62/14 D.S. a Procuratorii Curții de Apel Salonic, Republica Elenă, Curtea va constata că pedeapsa amenzii penale de 5.000 de euro, aplicată prin hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri), este considerată executată de autoritățile elene, nemaitrebuind să urmeze în România procedura punerii în executare în vederea recuperării respectivei creanțe bugetare.
În temeiul art.35 alin.1 cod penal 1969, va aplica, pe lângă pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza întâi și lit.b cod penal 1969, pe o durată de 2 ani, după executarea acelei pedepse.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 cod penal 1969, va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, aceleași drepturi, pe durata executării pedepsei rezultante.
În temeiul art.36 alin.3 și art.88 alin.1 cod penal 1969, va deduce din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare perioada cât inculpata a fost privată de libertate pe teritoriului Greciei, de la data de 13.01.2011 până la data de 09.08.2013.
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a cod proc.pen., va admite apelul declarat de inculpatul T. SUNIȚA-R. împotriva sentinței penale nr.2631/07.11.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală și rejudecând în fond și, procedând la rejudecarea cauzei în fond, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii de atac admise vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen., admite apelul declarat de inculpata T. SUNIȚA-R. împotriva Sentinței penale nr.2631/07.11.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: Înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare și 5.000 euro amendă penală și repune în individualitatea lor pedepsele și sporul componente, astfel: pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită prin sentința penală apelată, pedepsele de 6 ani închisoare și 5.000 de euro amendă penală, aplicate prin hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri) și, respectiv, sporul de 1 an și 8 luni închisoare.
În temeiul art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012) cu aplic. art.41 alin.2 cod penal 1969, art.396 alin.10 cod proc.pen., art.74 alin.2 rap. la art.76 alin.1 lit.b cod penal 1969 și art.5 cod penal, condamnă pe inculpata T. SUNIȚA-R. la o pedeapsă
de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (2 acte materiale).
În temeiul art.65 alin.2 și 3 cod penal 1969, interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza întâi și lit.b cod penal 1969, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 cod penal 1969, interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, aceleași drepturi, pe durata executării pedepsei principale.
Menține dispoziția privind recunoașterea hotărârii nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri), prin care inculpata a fost condamnată la pedepsele de 6 ani închisoare și 5.000 de euro amendă penală, pentru o faptă ce prezintă, potrivit legii penale române, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.
În temeiul art.36 alin.1 rap. la art.33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b și lit.e cod penal 1969, contopește pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită în prezenta cauză, cu pedepsele de 6 ani închisoare și 5.000 de euro amendă penală, aplicate prin hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri), inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final 6 ani și 6 luni închisoare.
Constată că pedeapsa amenzii penale de 5.000 de euro, aplicată prin hotărârea nr.522/15.02.2012 a Curții de Apel cu 3 membri de gradul A din Salonic (rămasă definitivă prin hotărârea nr.3403-3404/11.12.2013 a Curții de Apel din Salonic cu 5 membri), este considerată executată.
În temeiul art.35 alin.1 cod penal 1969, aplică, pe lângă pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza întâi și lit.b cod penal 1969, pe o durată de 2 ani, după executarea acelei pedepse.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 cod penal 1969, interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, aceleași drepturi, pe durata executării pedepsei rezultante.
În temeiul art.36 alin.3 și art.88 alin.1 cod penal 1969, deduce din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare perioada cât inculpata a fost privată de libertate pe teritoriului Greciei, de la data de 13.01.2011 până la data de 09.08.2013.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare aferente apelului inculpatei rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu al apelantei inculpate, în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 /30 octombrie 2015
S. A. – T.B.SI,pen.
| ← Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 1389/2015. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1415/2015.... → |
|---|
