Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1423/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1423/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1423/A
Ședința publică de la 22 octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelului formulat de inculpatul C. B. E. împotriva Sentinței penale nr.343 din data de 18.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat personal și asistat din oficiu de avocat Velisar I., în substituirea apărătorului din oficiu N. R. conform delegației de substituire de la dosar, lipsind intimata parte civilă D. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce Curtea pune în vedere apelantului inculpat dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, apelantul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, critică sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei rezultante ce i-a fost dată spre executare, pe care o apreciază ca fiind prea severă în raport cu poziția procesuală a inculpatului, de recunoaștere și regret a infracțiunii comise atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond și de împrejurarea că are doi copii minori în întreținere.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și redozarea pedepsei aplicate sub cuantumul stabilit de instanța fondului, dându-se o eficiență sporită circumstanțelor reale ale comiterii faptei și circumstanțelor personale ale apelantului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, arătând că pedepsele aplicate acestuia pentru fiecare infracțiune și pedeapsa rezultantă au fost corect stabilite în raport cu gravitatea faptelor, modul în care a acționat apelantul și cu circumstanțele personale ale acestuia. Astfel, solicită a se avea in vedere că din fișa de cazier de la dosar rezultă o multitudine de condamnări, iar din actele dosarului rezultă că rolul educativ al pedepsei nu a fost atins în cazul inculpatului.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut și regretat faptele comise și solicită admiterea apelului si reducerea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.343 din data de 18.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art.230 Cod penal rap. la art.229 alin.(1) lit.d) Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal, cu referire la art.396 alin.10 Cod procedură penală, cu aplicarea art.79 alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. B.-E., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de folosință (faptă săvârșită pe data de 07.06.2015, persoana vătămată D. R.).
În baza art.67 alin.1 Cod penal, a fost interzisă - cu titlu de pedeapsă complementară - pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit.b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal, au fost interzise - cu titlu de pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art.228 alin.1 Cod penal - art.229 alin.(1) lit.d) Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal, cu referire la art.396 alin.10 Cod procedură penală, cu aplicarea art.79 alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. B.-E. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă săvârșită pe data de 07.06.2015, persoana vătămată D. R.).
În baza art.67 alin.1 Cod penal, a fost interzisă - cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit.b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal, au fost interzise - cu titlu de pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art.335 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal, cu referire la art.396 alin.10 Cod procedură penală, cu aplicarea art.79 alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. B.-E. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (faptă săvârșită pe data de 07.06.2015).
În baza art.67 alin.1 Cod penal, a fost interzisă - cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit.b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În baza art.45 alin.3 cu ref. la art.65 alin.1 Cod penal, au fost interzise - cu titlu de pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art.38 alin.1 Cod penal, s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente.
În baza art.39 alin.1 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite în speță și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani [1/3*(3+3)], inculpatul C. B.-E. urmând a executa în final pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.
În baza art.45 alin.3 cu ref. la art.67 alin.1 Cod penal, a fost interzisă - cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit.b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În baza art.45 alin.5 cu ref. la art.65 alin.1 Cod penal, au fost interzise - cu titlu de pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În temeiul art.399 alin.1 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului C. B.-E. dispusă prin încheierea din 24.06.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr._/303/2015, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.54/24.06.2015, iar în baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurii reținerii și durata arestării preventive din data de 23.06.2015 la zi.
Prin aceeași sentință penală, în temeiul art.396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.g Cod de procedură penală și art.159 alin.1 Cod penal cu ref. la art.231 alin.2 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C. M., cu privire la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.d) Cod penal (faptă săvârșită pe data de 07.06.2015, persoana vătămată D. R.), întrucât părțile s-au împăcat.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut din data de 25.06.2015 până în data de 26.06.2015.
În baza art.399 alin.1 rap. la art.202 alin.2 Cod de procedură penală, s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpatul C. M., prin ordonanța nr.5897/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București din data de 26.06.2015.
În temeiul art.397 alin.1 Cod de procedură penală rap. la art.25 alin.5 Cod de procedură penală și art.159 alin.2 Cod penal, s-a constatat stinsă acțiunea civilă a persoanei vătămate.
În baza art.112 alin.1 lit.b) Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. B.-E. a acumulatorului auto marca Rombat – Cylon de 55 Ah, deteriorată, depusă la camera corpuri delicte cu dovada . nr._/30.06.2015 (f. 175, d.u.p.).
În baza art.112 alin.1 lit.e) Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. B.-E. a sumei de 800 de lei, iar de la inculpatul C. M. suma totală de 720 de lei.
În baza art.255 Cod de procedură penală, s-a dispus restituirea, către persoana vătămată, a următoarelor bunuri: un bec auto, un ambalaj al unui cartuș de țigarete marca Ashima, trei suporturi din carton pentru cartele Vodafone și un recipient de plastic de 1,5 litri, cu eticheta Borsec, depuse la camera corpuri delicte cu dovada . nr._/30.06.2015 (f. 175, d.u.p.).
În temeiul art.272 alin.1 rap. la art.275 alin.1 pct.2 lit.d, alin.4 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul C. M. și persoana vătămată D. R. la plata către stat a sumei totale de 800 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 700 de lei urmează a fi plătită de inculpat și suma de 100 de lei de către persoana vătămată D. R., domiciliat în București, ., ., CNP_.
În temeiul art.272 rap. la art.274 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul C. B.-E. la plata către stat a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 07.06.2015, prin folosirea unei chei potrivite, inculpatul C. B.-E. a sustras autovehiculul marca Dacia 1307, cu număr de înmatriculare_, model pick up, proprietatea persoanei vătămate D. R., care se afla parcat pe ., sector 6, București. Pentru a porni autoturismul, inculpatul a folosit o baterie marca Rombat – Cylon de 55 Ah, deteriorată, pe care a montat-o pe vehicul (depusă la camera corpuri delicte cu dovada . nr._/30.06.2015, 175, d.u.p.).
În continuare, inculpatul C. B.-E. a condus autovehiculul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule, până în zona Drumul Taberei, unde l-a parcat.
După ce în jurul orei 12,00 s-a întâlnit cu inculpatul C. M. la Autogara Militari, au venit împreună la autoturismul Dacia 1307, cu număr de înmatriculare_ . De aici, inculpatul C. B.-E. a condus autovehiculul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule, până în satul Roata de Jos, ., jud. G..
Aici, ambii inculpați, după ce au forțat ușile metalice ale benei autoturismului cu un levier au sustras din interior mai multe bunuri alimentare, respectiv: ulei și zahăr și nealimentare, respectiv: cartușe de țigări, un acumulator auto, un cric auto, o cheie de roți, un triunghi reflectorizant, o lopată rabatabilă, două lacăte, o cană-fierbător electrică, un cheder auto, o mătură, un făraș, o placă de skateboard; au fost sustrase, de asemenea, ușile de la benă prin demontare.
Ulterior, în aceeași zi, inculpatul C. B.-E., însoțit de inculpatul C. M., a condus autoturismul Dacia 1307, cu număr de înmatriculare_ pe drumurile publice până în satul Grozăvești, .. Dâmbovița, unde l-a abandonat pe drumul principal.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor probă administrate în faza de urmărire penală, probe ce au fost însușite de inculpatul C. B.-E., care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului C. B.-E. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt în scop de folosință, furt calificat și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de de art.230 rap. la art.229 alin.1 lit.d, art.228 alin.1 rap.la art.229 alin.1 lit.d și art.335 alin.1 Cod penal.
Deoarece cele trei infracțiuni care au făcut obiectul prezentei cauze au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată pentru vreuna dintre ele, instanța de fond a reținut că acestea au fost comise în concurs real de infracțiuni, prevăzut de art.38 alin.1 Cod penal.
Având în vedere că fiecare infracțiune este săvârșită după împlinirea duratei restului rămas neexecutat de 228 zile (calculat de la data de 23.09.2015) din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.479/03.08.2010, definitivă la data de 30.08.2010 (f. 112, d.i.), s-a reținut că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în stare recidivă postexecutorie, prevăzută de art.41 alin.1 Cod penal, față de hotărârea precitată.
Astfel, s-a constatat că restul rămas neexecutat de 228 zile reprezintă o durată de 7 luni (7 x 30 = 210 zile) și 18 zile, astfel că acest rest s-a împlinit în prima jumătate a lunii mai a anului 2015, iar cele trei infracțiuni au fost săvârșite în luna iunie a anului 2015.
La individualizarea judiciară a pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele, precum și criteriile generale de individualizare prev. de art.74 Cod penal din 2009.
În ceea ce privește evaluarea faptei de furt de folosință, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a sustras autoturismul nu în scopul exclusiv de a se deplasa cu el, ci pentru a-l conduce într-un loc care să îi permită să sustragă bunurile aflate în interiorul benei vehiculului, fără a exista riscul de a fi observat de cineva. Așadar furtul de folosință a fost săvârșit în vederea comiterii unei infracțiuni de furt calificat, pentru a reduce la maxim riscul de nereușită.
În același sens, s-a considerat a fi relevant și faptul că pentru a săvârși aceste infracțiuni, inculpatul s-a folosit de încrederea acordată de persoana vătămată care i-a permis să doarmă în vehicul.
În ceea ce privește evaluarea faptei de furt calificat, instanța a avut în vedere că pentru sustragerea de bunuri a fost forțat sistemul de închidere a ușilor benei și că inculpatul a înstrăinat de îndată, în aceeași zi, bunurile alimentare găsite în bena autovehiculului, în scopul de a beneficia rapid de rezultatul infracțiunii săvârșite.
În ceea ce privește evaluarea faptei de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, instanța a reținut că fapta a prezentat un grad ridicat de risc, întrucât, așa cum a arătat persoana vătămată (și se poate reține pe baza fotografiilor judiciare) și a faptului că nu avea un acumulator auto montat, vehiculul nu era destinat în principal circulației pe drumurile publice din cauza stării tehnice, ceea ce înseamnă că folosirea acestuia a generat un pericol ridicat pentru circulația pe drumurile publice; pericolul a fost cu atât mai mare cu cât, dincolo de starea tehnică precară a vehiculului, inculpatul nu avea atestată în mod legal aptitudinea de a conduce un vehicul pe drumurile publice.
Pe baza fișei de cazier judiciar, judecătorul fondului a constatat că inculpatul C. B.-E. a fost condamnat de 11 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, din care ultimele două condamnări privesc săvârșirea, alături de infracțiuni de furt calificat, și a unor infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (f. 46-18, d.i.)
Totodată instanța a mai reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a furnizat informații care au ajutat la aflarea adevărului în cauză, că este școlarizat – a absolvit 10 clase, nu are ocupație și nici loc de muncă, nu este căsătorit și nu are locuință.
Întrucât cele trei infracțiuni care au făcut obiectul cauzei au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată pentru vreuna dintre ele, acestea fiind comise în concurs real, prevăzut de art.38 alin.1 Cod penal, instanța de fond a contopit pedepsele stabilite în speță și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani [1/3*(3+3)], inculpatul C. B.-E. urmând a executa în final pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.
În soluționarea acțiunii penale cu privire la inculpatul C. M., judecătorul fondului a arătat că întrucât inculpatul C. M. și persoana vătămată s-au împăcat, în temeiul art.396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.g Cod de procedură penală și art.159 alin.1 Cod penal cu ref. la art.231 alin.2 Cod penal, se impune încetarea procesului penal față de inculpatul C. M. cu privire la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.d) Cod penal (faptă săvârșită pe data de 07.06.2015, persoana vătămată D. R.) pe motiv părțile s-au împăcat.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat stinsă acțiunea civilă a persoanei vătămate, ca urmare a împăcării cu persoana vătămată și a renunțării la pretențiile civile față de inculpatul C. B.-E..
Instanța de fond a confiscat de la inculpatul C. B.-E. acumulatorul auto marca Rombat – Cylon de 55 Ah, deteriorată, depus la camera corpuri delicte cu dovada . nr._/30.06.2015 (f. 175, d.u.p.), întrucât potrivit declarației inculpatului, acesta a făcut rost de acumulator pe care l-a montat pe vehiculul persoanei vătămate pentru a-l putea utiliza, acumulatorul a fost restituit de către persoana vătămată (fiind primit odată cu autoturismul restituit) care a arătat că nu îi aparține.
S-a mai dispus confiscarea de la inculpatul C. B.-E. a sumei de 800 de lei, reprezentând suma de bani primită din vânzarea bunurilor sustrase din bena vehiculului persoanei vătămate, deoarece partea civilă a renunțat la acțiunea civilă față de acesta.
De la inculpatul C. M., instanța de fond a dispus confiscarea sumei totale de 720 de lei calculată astfel:
- suma de 450 lei - reprezintă echivalentul a 3 cartușe de țigări, din cele 5 primite de inculpat, conform propriei declarații și care nu au mai fost găsite la percheziția domiciliară; inculpatul C. arată că a păstrat aceste 3 cartușe de țigări; inculpatul C. arată la rândul său că inculpatul C. a păstrat mai multe cartușe de țigări;
- suma 200 lei - obținută din vânzarea bunurilor sustrase din bena vehiculului persoanei vătămate, reținând declarația dată în acest sens de inculpatul C., înlăturând-o pe cea dată de inculpatul C. M. care a arătat că ar fi obținut 50 de lei. Astfel, inculpatul C. a arătat că a vândut împreună cu inculpatul C. M. mai multe bunuri alimentare sustrase din bena vehiculului furat. Existența acestor bunuri alimentare a fost confirmată și de persoana vătămată, astfel încât declarația inculpatului C. este credibilă. Cum aceste bunuri nu au fost găsite la percheziția domiciliară efectuată la inculpatul C. M., înseamnă că au fost înstrăinate;
- suma de 70 lei - care reprezintă echivalentul unei baterii marca Rombat C. (care costă 180 de lei, nouă, potrivit informațiilor de pe siturile de profil), sustrasă de inculpați din bena vehiculului și primită de inculpatul C. M., potrivit declarațiilor celor doi inculpați. Bateria nu a fost găsită la percheziția domiciliară efectuată la inculpatul C. M..
A arătat instanța de fond că se impune confiscarea prin echivalent, deoarece acțiunea civilă a fost stinsă în ceea ce-l privește pe inculpatul C. M., ca urmare a împăcării, astfel încât bunurile dobândite prin săvârșirea infracțiunii nu au mai fost restituite persoanei vătămate.
Instanța de fond a mai dispus restituirea către persoana vătămată a unor bunuri, respectiv un bec auto, un ambalaj al unui cartuș de țigarete marca Ashima, trei suporturi din carton pentru cartele Vodafone și un recipient din plastic de 1,5 litri, cu eticheta Borsec, depuse la camera corpuri delicte cu dovada . nr._/30.06.2015 (f. 175, d.u.p.), toate găsite în autoturismul persoanei vătămate cu ocazia cercetării la fața locului.
Toate celelalte bunuri sustrase au fost restituite persoanei vătămate în faza de urmărire penală (proces-verbal, f. 171, d.u.p.).
Referitor la cererea formulată de Ministerul Public, de confiscare a levierului folosit la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată, cu următoarea motivare:
În prealabil, s-a reținut că pentru forțarea sistemului de închidere al ușilor benei vehiculului a fost folosit un levier, astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului C. și urmele de forțare specifice folosirii unui astfel de obiect, vizibile în fotografia judiciară efectuată asupra ușilor cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în cauză (f. 162, dup).
Singurul levier găsit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului C. este cel care, ulterior, a fost identificat de persoana vătămată ca aparținându-i (proces-verbal, f. 165, d.u.p.). Acest levier a fost restituit persoanei vătămate în faza de urmărire penală (proces-verbal, f. 171, d.u.p.). Deoarece nu a fost găsit și un alt obiect similar, instanța de fond a reținut că aceasta a fost levierul folosit pentru forțarea sistemului de închidere al ușilor benei vehiculului.
Cu privire la posibilitatea confiscării levierului, s-a constatat că o astfel de măsură nu poate fi luată deoarece a fost restituit persoanei vătămate (proces-verbal, f. 171, d.u.p.).
Neputând fi confiscat, se pune problema posibilității confiscării de la inculpatul care l-a folosit a echivalentului valoric al levierului.
Din acest punct de vedere, instanța de fond a reținut că, pentru a-l folosi, inculpatul C. a luat levierul din cabina vehiculului (singurul loc în care se putea afla, restul bunurilor fiind în bena nedeschisă încă înainte de folosirea lui; în acest sens este și o declarație a inculpatului C. – fila 185; declarația este apreciată drept credibilă, întrucât a individualizat corect levierul ca având culoarea roșie). Din momentul luării levierului a fost săvârșit un act de sustragere corespunzător infracțiunii de furt, levierul devenind astfel bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii. În continuare, levierul a fost folosit pentru a forța sistemul de închidere al ușilor benei vehiculului. Ulterior levierul a rămas în patrimoniul inculpatului C., fiind găsit alături de alte bunuri luate din bena autoturismului cu ocazia percheziției domiciliare.
Având în vedere situația de fapt, instanța de fond a constatat că aceasta corespunde, formal, atât situației de bun folosit la săvârșirea faptei penale (art.112 alin.1 lit.b) Cod penal) cât și de bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii (art.112 alin.1 lit.e) Cod penal) (regim care poate fi reținut cel puțin ulterior momentului forțării sistemului de închidere al ușilor benei vehiculului ca urmare a rămânerii lui în patrimoniul inculpatului C. alături de alte bunuri).
Dintre cele două situații, doar cea prevăzută de art.112 alin.1 lit.b) Cod penal permite confiscarea echivalentului valoric al bunului folosit la săvârșirea faptei penale, în situația în care a fost restituit persoanei căreia i-a aparținut.
Apreciind, însă, că în prezența concursului de regim cu privire la același obiect, se impune a fi valorificată soluția prevăzută de art.112 alin.1 lit.e) teza a II-a Cod penal, deoarece, pe de o parte art.112 alin.1 lit.b Cod penal nu are în vedere situația folosirii unui bun dobândit chiar de la persoana vătămată, iar pe de altă parte art.112 alin.1 lit.e) teza a II-a Cod penal stabilește o soluție specială în raport de cea cu caracter general prevăzută de art.112 alin.3 Cod penal pentru ipoteza în care obiectul este restituit unei terțe persoane.
Cum în cauză restituirea bunului corespunde în totalitate situației reglementate de art.112 alin.1 lit.e) teza a II-a Cod penal (levierul a fost restituit persoanei vătămate, prin aceasta acoperindu-se prejudiciul rezultat din diminuarea patrimoniului ca urmare a luării lui de către inculpați), judecătorul fondului a arătat că nu se impune confiscarea de la inculpatul care a folosit levierul, a echivalentului valoric al acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 23.09.2015), a declarat apel inculpatul C. B.-E..
Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 29.09.2015.
Atât în motivarea scrisă a cererii de apel formulate personal (fila 6 d.a.), cât și în dezbaterile orale de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul apelant C. B. E., care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat numai individualizarea judiciară a pedepselor principale aplicate de prima instanță, solicitând reducerea duratei acestora, cu consecința diminuării și a întinderii pedepsei rezultante stabilită în sarcina sa, în considerarea conduitei sale procesuale sincere și cooperante pe care a manifestat-o în mod constant pe parcursul procesului penal, a faptului că are doi copii minori în întreținere, precum și a gravității reduse a faptelor comise ale căror consecințe păgubitoare au fost în parte înlăturate prin restituirea unora dintre bunurile sustrase.
Inculpatul apelant, fiind în mod expres întrebat, nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, precizând, însă, că își menține poziția procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Cu prilejul judecării cauzei în apel nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.417 din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul inculpatului C. B.-E. este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Judecătorul fondului, conformându-se dispozițiilor legale ce garantează aflarea adevărului, precum și celor ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a realizat o evaluare justă completă și obiectivă a probatoriului cauzei, iar pe baza acestei analize a reținut, în mod corect, existența faptei și vinovăția inculpatului, adoptând – sub acest aspect – o soluție legală de condamnare a acestuia, care va fi confirmată și de către instanța de control judiciar.
Situația de fapt dedusă judecății nu comportă corecții în acest stadiu procesual, întrucât a fost corect stabilită pe baza unui amplu material probator administrat în faza urmăririi penale, care a condus la depistarea infractorului, probe care se coroborează și cu declarația de recunoaștere a inculpatului, pe care Curtea o apreciază totuși ca fiind una pur formală, de vreme ce acesta, practic a fost pus în fața unei evidențe, prin administrarea inclusiv a unui raport de constatare criminalistică.
Cu privire la susținerea inculpatului apelant – din cererea scrisă de apel – în sensul că își manifestă disponibilitatea de a se împăca cu persoana vătămată, Curtea arată că dacă persoana vătămată ar fi avut intenția de a se împăca și cu acest inculpat, ar fi declarat expres această împrejurare, în fața instanței de fond, la termenul de judecată din data 11 septembrie 2015, astfel cum a procedat cu inculpatul C. M..
În ceea ce privește solicitarea inculpatului apelant, de reducere a duratei pedepselor principale stabilite de prima instanță pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu consecința diminuării corespunzătoare și a pedepsei principale rezultante stabilită în sarcina sa prin aplicarea dispozițiilor legale privitoare la tratamentul sancționator al concursului real de infracțiuni, Curtea constată că aceasta este nefondată.
În acest sens, Curtea observă că atât pedepsele individuale stabilite pentru fiecare infracțiune în parte, cât și pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. B.-E., au fost în mod legal individualizate de către prima instanță, la determinarea duratei acestora ținându-se seama deopotrivă de limitele speciale din normele de incriminare și sancționare a infracțiunilor comise de inculpat, reduse mai întâi cu o treime, potrivit art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, iar apoi majorate cu jumătate, conform art.43 alin.5 din Codul penal, în ordinea stabilită de art.79 alin.3 din Codul penal și de criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art.74 Cod penal, îndeosebi de periculozitatea persoanei inculpatului care a comis cele trei infracțiuni aflate în concurs real, în stare recidivă postexecutorie, demonstrând astfel nu numai o perseverență remarcabilă în sfera ilicitului penal, ci și o veritabilă specializare infracțională în vătămarea valorilor sociale patrimoniale și a celor privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice
Sub acest aspect, Curtea, întocmai judecătorul fondului, constată că, în fișa de cazier judiciar a inculpatului (aflată la filele 46-48, d.i.f.), există 19 mențiuni, dintre care 11 sunt condamnări definitive pentru fapte de furt și conducere fără permis.
Conform dispozițiilor art.74 alin.1 Cod penal care reglementează „Criteriile generale de individualizare a pedepsei”, „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială”.
Din perspectiva acestor prevederi legale, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului apelant prin sentința apelată reflectă în mod adecvat gravitatea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, care se situează la un nivel destul de ridicat (îndeosebi prin raportare la împrejurările comiterii acestora, rezultând din aceea că inculpatul a acționat cu lipsă de scrupule profitând de bună-voința persoanei vătămate care i-a permis să se adăpostească în autovehiculul pe care l-a sustras, și-a premeditat faptele, luând toate măsurile necesare pentru a-și asigura reușita acțiunilor ilicite și a împiedica descoperirea faptei și a ignorat cu nonșalanță pericolul grav pe care l-a creat pentru siguranța participanților la trafic, prin punerea în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu o stare tehnică deficitară și fără a poseda cunoștințele și abilitățile necesare desfășurării în siguranță a unei astfel de activități, dar și la scopul infracțional urmărit de inculpat, constând în obținerea pe căi ilicite a unor bunuri ușor valorificabile, în urma comercializării cărora să-și procure disponibilitățile financiare necesare asigurării mijloacelor de existență),
Totodată, față de bogata activitate infracțională desfășurată de-a lungul timpului de către apelantul inculpat, rezultă cu evidență că, deși anterior a suferit o multitudine de condamnări (ultima fiind de 5 ani închisoare, pentru furt), rolul educativ al acestor pedepse nu a fost atins, inculpatul reiterând comportamentul infracțional ori de câte ori i s-a ivit prilejul, pe fondul absenței unei ocupații din care să obțină în mod licit veniturile necesare asigurării mijloacelor de existență.
De asemenea, nici împrejurarea că parte dintre bunurile sustrase au fost restituite persoanei păgubite nu poate fi valorificată în sensul dorit de inculpat, întrucât această înlăturare parțială a urmelor infracțiunii nu este rezultatul vreunui demers personal al inculpatului, care dimpotrivă a manifestat o preocupare sporită pentru a valorifica bunurile sustrase la foarte scurt timp după comiterea faptei.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de argumente pertinente care să conducă la ameliorarea regimului juridic sancționator aplicat inculpatului de către judecătorul fondului.
Constatând că, pentru motivele anterior arătate, nu este incident niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. B.-E., va deduce din pedeapsa aplicată acestuia prin sentința apelată, perioada de prevenție de la 23.06.2015 la zi și constatând culpa procesuală a inculpatului, va face aplicarea art.275 alin.2 și art.272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, privitoare la suportarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare datorate statului și la plata onorariului cuvenit apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie pentru inculpatul arestat preventiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. B. E. împotriva Sentinței penale nr.343 din data de 18.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._ .
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, cu referire la art.72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința apelată perioada prevenției de la 23.06.2015 la zi.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 230 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red.jud.C.C.
dact.L.G.
ex.5
red. jud.C.M.-Jud.Sect.6
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1416/2015.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 190/2015. Curtea de... → |
|---|
