Traficul de influenţă (art.291 NCP). Decizia nr. 1177/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1177/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 4703/3/2015
DOSAR NR._
(2015/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA NR. 1177
Ședința publică din data de 23.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: C. G.
Ministerul Public – P. de pe lângă ÎCCJ-DNA a fost reprezentat de procuror A. A..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-inculpată N. D., împotriva sentinței penale nr. 804/19.05.2015 a Tribunalului București, Secția I penală.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la data de 22.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea în baza art. 391 al. 1 NCPP a stabilit pronunțarea la data de 23.09.2015, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 804/19.05.2015 a Tribunalului București, Secția I penală, s-au hotărât următoarele:
„În temeiul art. 396 alin. 2 Cpp rap. la art. 396 alin 10 Cpp condamnă pe inculpata N. D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 C.pen cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În temeiul disp. art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 67 din Cp interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp, pe durata executării pedepsei principale.
Conform art. 404 alin. 4 lit. b Cpp rap. la art. 72 C.pen deduce din durata pedepsei aplicate durata reținerii de 24 de ore de la data de 15.01.2014 perioada măsurii arestării preventive de la data de la 15.01.2015 la date de 23 februarie 2015 și a măsurii arestului la domiciliu de la data de 23 februarie 2015 la data de 16 mai 2015 (data rămânerii definitive prin necontestare a încheierii de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar)
În baza art. 399 alin. 1 Cpp dispune menținerea măsurii controlului judiciar dispus prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2015.
Constată că suma de 11.000 euro folosită la prinderea în flagrant a inculpatei N. D. a fost pusă a dispoziția martorului denunțător L. N. R. de către Direcția Națională Anticorupție provenind din fondul special pentru constatarea infracțiunilor de corupție aflat la dispoziția Procurorului șef al DNA (proces verbal filele 112- 114 dup)
În temeiul art. 404 alin. 3 lit. c Cpp rap. la art. 397 alin. 3 Cpp dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, instituit asupra apartamentului nr. 14, situat în București, .. 9, scara B, etaj 1, sector 2, format din două camere de locuit și dependințe, în suprafață totală de 51,71 mp, dispus prin Ordonanța din 28 ianuarie 2015 nr. 672/P/2014.”
Situația de fapt reținută de instanța de fond în baza mijloacelor de probă administrate a fost următoarea:
Din mijloacele de probă administrate a rezultat dincolo de orice dubiu că inculpata a participat în calitate de autor la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.291 alin.1 C. pen. cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000, modificată și completată, faptă constând, în aceea că în cursul lunii noiembrie 2014, la propunerea martorului denunțător L. R. N., inculpata N. D., care ocupa postul de șef serviciu resurse umane la Primăria Sectorului 2 București, a acceptat ca, în schimbul sumei de 11.000 euro, să intervină pe lângă colega sa, martora S. F., angajată la serviciul spațiu locativ din aceeași instituție, pentru ca aceasta să înregistreze 5 dosare pentru solicitarea de apartamente ANL ale unor persoane recomandate de numitul L. R. N., fără ca solicitanții să fie prezenți personal, așa cum impun dispozițiile legale. Pentru acest serviciu, inculpata intenționa să ofere colegei sale S. F. suma de 1000 euro din cei 11.000 euro.
De asemenea, în schimbul sumei de 11.000 euro, inculpata N. D. și-a luat angajamentul față de L. R. N. să facă demersuri pe lângă persoane cu putere de decizie în instituția în care își desfășura activitatea pentru ca cererile depuse cu concursul ei să fie aprobate, garantând în acest sens.
Depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale au confirmat de asemenea modul de operare folosit de inculpata N. D. în comiterea activităților infracționale. În acest sens extrem de elocvente sunt depozițiile martorei S. F., angajată la serviciul spațiu locativ din aceeași instituție, această susținând existența demersurilor inculpatei de a înregistra cereri de atribuire a locuințelor construite cu fonduri ANL în numele unor persoane care nu erau prezente. Toate aceste mijloace de probă sunt confirmate de mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, suma de 11.000 de euro remisă martorului denunțător fiind descoperită asupra inculpatei N. D..
Atât în fața organelor de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, inculpata a adoptat o atitudine cooperantă, recunoscând implicarea sa în comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, susținând însă că ar fi fost implicată în comiterea acestor fapte ca urmare a activității martorului denunțător, persoană pe care o cunoștea din timpul copilăriei și în care avea încredere. Conform celor susținute de apărătorul ales al inculpatei, aceasta a adoptat o atitudine de încredere față de martorul denunțător, având în vedere și posibilitatea dezvoltării unei relații personale.
Instanța nu a reținut însă existența unei activități de provocare a cărei responsabilitate să incumbe exclusiv martorului denunțător.
Faptul că martorul denunțător L. N. R. se afla într-o situație în care formularea unui denunț îi putea oferi anumite avantaje (reducerea limitelor pedepsei aplicabile) nu poate conduce la ideea existenței unei provocări, cât timp inițiativa activității infracționale i-a aparținut inculpatei N. D., angajamentul acesteia față de martorul denunțător nefiind limitat la intermedierea înregistrării într-un mod care contravine procedurilor aplicabile, prin folosirea influenței sale asupra colegei S. F., ci cuprinzând și promisiunea de a identifica și interveni pe lângă persoane cu capacitate de decizie în materie, pentru ca doritorii identificați de L. R. să și primească efectiv locuințe.
Prin urmare, în cauză nu există mijloace de probă care să impună reținerea unei cauze de neimputabilitate sau care să justifice excluderea unor mijloace de probă pe care se întemeiază acuzațiile reținute în sarcina inculpatei.
Existența unor carențe de ordin afectiv, a unui copil minor în creștere și educare provenind dintr-o relație anterioară precum și prezența unui diagnostic medical extrem de sever, chiar raportate la modul de acțiune al martorului denunțător, nu pot justifica reținerea unei forme de constrângere morală care să justifice exonerarea de răspundere a inculpatei pentru infracțiunea comisă.
Inculpata N. D. avea calitate de funcționar public în cadrul Primăriei Sectorului 2 București, având o vechime considerabilă în această funcție iar mijloacele de probă administrate în cauză demonstrează că aceasta a perseverat în comiterea de activități infracționale, căutând și explicații pentru situații în care anterior și-ar fi traficat în mod similar influența, însă beneficiarii acestui tip de servicii ilicite nu ar fi obținut rezultatele scontate din cauza perioadei alegerilor. Conform celor expuse anterior, „afacerea” pretins propusă martorului denunțător de către inculpata N. D. consta în fapt în reluarea unei activități infracționale începute în anul 2010 și întrerupte de intervenția organelor de urmărire penală, prin arestarea martorului denunțător L. R. N.. Persistența inculpatei în actele infracționale de natură să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență exclude practic existența unei constrângeri morale.
Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și al modalității de executare, instanța de fond a reținut că pedeapsa aplicată inculpatei se impune a fi individualizată prin raportare la art. 74 Cod penal și la art. 396 alin. 10 Cpp, nejustificându-se reținerea unor circumstanțe atenuante care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Lipsa antecedentelor penale și nivelul ridicat de educație nu pot fi reținute și valorificate drept circumstanțe atenuante judiciare, cât timp aceste împrejurări sunt reglementate de legiuitor ca și criterii generale de individualizare a pedepsei conform art. 74 C.pen.
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost raportată la gradul de pericol social ridicat al faptei, care aduce atingere prestigiului, credibilității instituțiilor statului, corectitudinii și cinstei funcționarilor care-și desfășoară activitatea în cadrul acestora, în îndeplinirea funcțiilor încredințate.
Gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatei N. D. a fost cuantificat prin raportare și la modul de acțiune proiectat în cazul în care activitatea denunțată de martorul L. N. R. nu ar fi fost descoperită de organul de anchetă la momentul prinderii în flagrant. Din punct de vedere al modului de operare conceput, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei a presupus și implicarea altor funcționari cu atribuții și responsabilități directe în materia repartizării locuințelor.
Pentru aceste considerente instanța de fond a apreciat în concret gradul de pericol social al faptei și a individualizat într-un cuantum orientat spre limita minimă pedeapsa aplicată, însă cu executare în regim de detenție.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât raportat la gravitatea faptei comise, la persoana inculpatei, la circumstanțele reale în care s-a comis, numai executarea pedepsei în regim de detenție este aptă să asigure exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelanta-inculpată N. D..
Prin apelul declarat s-a solicitat de către inculpată, admiterea acestuia, în sensul de a se face aplicarea disp. art. 91 NCP cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, contrar opiniei primei instanțe, Curtea apreciază că în cauză se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât gravitatea faptei comise, nu trebuie să constituie singurul sau principalul criteriu de individualizare a modalității de executare a pedepsei, ci este necesară o analiză de ansamblu a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art.74 NCP, cu referire atât la persoana inculpatei, cât și la circumstanțele reale în care s-a comis fapta, astfel încât judecătorul să poată aprecia în ce măsură numai executarea pedepsei în regim de detenție este aptă să asigure exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
În aceste condiții, Curtea reține că inculpata a fost diagnosticată cu o afecțiune medicală extrem de gravă, cu posibilități extrem de reduse de vindecare, necesitând un tratament medical perfuzabil și asistență medicală de specialitate, aspecte care nu pot fi eludate și care alături de celelalte elemente de individualizare incidente în cauză pot justifica aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate.
În egală măsură existența unei pregătiri universitare avansate, inculpata fiind absolventă a Academiei de Studii Economice și a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, precum și a unor cursuri postuniversitare pot fi reținute și valorificate ca circumstanțe atenuante, dacă, ca și în speța de față nu reprezintă împrejurări care au determinat într-o oarecare măsură săvârșirea infracțiunii deduse judecății, fiind evident că pregătirea universitară a inculpatei nu a generat în mintea acesteia hotărârea infracțională.
De asemenea, existența unui copil minor în întreținere care obține performanțe sportive și școlare notabile, chiar în condițiile în care inculpata este divorțată, fiind singurul părinte care se ocupă de creșterea și educarea acestui copil, poate justifica, alături de împrejurările de mai sus, aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate.
Curtea apreciază că în cazul de față, aplicarea unei pedepse în regim de suspendare a executării sub supraveghere, cu toate obligațiile specifice ce ar putea fi dispuse, nu este în măsură să confere o senzație de impunitate inculpatei sau de încurajare a acelor persoane care ar fi înclinate spre obținerea de avantaje financiare prin folosirea acestei metode – traficarea influenței, întrucât pe parcursul procesului penal, prin măsurile preventive luate față de ea, inculpata este evident că a avut prilejul de a conștientiza consecințele penale ale unor asemenea fapte.
Lăsarea în libertate a inculpatei care a exercitat o funcție publică de conducere, în contextul gradului ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de influență, ar reprezenta un semnal negativ, numai dacă nu s-ar avea în vedere situația de ansamblu din speță, care prin elemnetele de individualizare reținute de către Curte echilibrează importanța fiecărui criteriu de individualizare în egală măsură.
Aspectele reținute de judecătorul fondului ca reprezentând argumente în defavoarea aplicării în cauză a disp. art. 91 NCP, s-au reflectat în opinia Curții în cuantumul pedepsei aplicată inculpatei și nu pot conduce în mod automat la concluzia excluderii incidenței disp. art. 91 NCP.
Nu în ultimul rând, Curtea observă din analiza actelor și lucrărilor dosarului că față de inculpata N. D. a fost dispusă inițial măsura reținerii, pe data de 15 ianuarie 2015 și pe aceeași dată a fost dispusă măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, fiind emis mandatul de arestarea preventivă nr. 14/UP, cu valabilitate până la data de 13 februarie 2015.
La data de 23 februarie 2015, pe parcursul procedurii de cameră preliminară, măsura arestării preventive a fost înlocuită că măsura arestului la domiciliu, iar la data de 11 mai 2015, măsura arestului la domiciliu a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea art. 91 NCP în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei de prima instanță, în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelul declarat de apelanta-inculpată N. D., împotriva sentinței penale nr. 804/19.05.2015 a Tribunalului București, Secția I penală, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
În baza art. 91 NCP va dispune suspendarea executării pedepsei închisorii de 2 ani, aplicată prin sentința apelată, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 NCP.
Pe perioada termenului de supraveghere inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-e NCP:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;
d) să comunice orice schimbare a locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 2 NCP i se va impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin. 3 NCP i s eva impune inculpatei obligația de a desfășura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată munca, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 91 alin. 4 NCP i se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 și 97 NCP.
În baza art. 399 al. 1 NCPP rap. la art. 241 al. 1 lit. b teza finală NCPP, se va constata încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă cu privire la inculpata N. D..
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 al. 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelul declarat de apelanta-inculpată N. D., împotriva sentinței penale nr. 804/19.05.2015 a Tribunalului București, Secția I penală.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
În baza art. 91 NCP dispune suspendarea executării pedepsei închisorii de 2 ani, aplicată prin sentința apelată, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 NCP.
Pe perioada termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-e NCP:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;
d) să comunice orice schimbare a locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 2 NCP impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin. 3 NCP impune inculpatei obligația de a desfășura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată munca, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 91 alin. 4 NCP atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 și 97 NCP.
În baza art. 399 al. 1 NCPP rap. la art. 241 al. 1 lit. b teza finală NCPP, constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă cu privire la inculpata N. D..
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului declarat de apelanta-inculpată, vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
C. G.
Red. CER
2 ex. /28.09.2015
Dosar fond nr._ – Trib. București
Jud. fond – N. R. A.
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 1176/2015. Curtea de Apel... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 149/2015. Curtea de... → |
|---|
