Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Decizia nr. 789/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 14690/3/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (3014/2013)
DECIZIA PENALĂ NR.789/A
Ședința publică din 27.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER – S. N.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE – D.I.I.C.O.T. – STRUCTURA CENTRALĂ fost reprezentat prin procuror C. M..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței penale nr.362/08.05.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 12.05.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 27.05.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 362/8 mai 2013 a Tribunalului București, s-au hotărât următoarele:
„În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.pen. achită pe inculpații A. H. (fiul lui A. și Tamal, născut la 01.02.1965 în Liban, dublă cetățenie libaneză și americană, cu reședința declarată prin avocat ales la adresa: SUA,_ Snow Owl Court, Shelby Township, MICHIGAN_) și S. A. I. N. (fiul lui I. și Graciela, născut la data de 06.01.1962, cetățean chilian și iordanian, posesor carte de rezidență . nr._, cu reședința în România, mun.București, ., sector 2, f.f.l. la adresa din București, ., ., ., CNP_, posesor și al pașaportului cu nr._ emis de Republica C. pe numele de Tuhelmer Yuri A. N., căsătorit, doi copii minori, asociat unic al . RESORTS SRL), pentru infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării la muncă prev. și ped. de art.12 alin.1 și alin. 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.346 alin.2 Cod pr.pen. respinge ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile vătămate R. A. J. Nahin, A. A. M. D., L. L. M. Guillermo, H. C. N. D., M. O. E. E., V. A. T., G. A. N. Edgardo, M. B. D. A., P. G. A. Fernando, C. A. A. J., M. P. E. E., C. M. M. și F. G. M. A.”.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.304/D/P/2008 din 24.04.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Structura Centrală s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. H. și S. A. I. N., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane în scopul exploatării la muncă”, prev. și ped. de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În fapt s-a reținut că inculpații A. H. și S. A. I. N. în cursul anului 2008, în perioada septembrie - octombrie 2008, conform unei înțelegeri prestabilite comune, au desfășurat, fiecare în parte, acte materiale de recrutare, asigurare transport, primire și cazare, prin inducere în eroare, îndatorare, amenințare, reținerea pașapoartelor și refuzul restituirii acestora în scopul de a-i împiedica să părăsească România, în scopul exploatării prin executarea unor munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate și fără încheierea unor contracte legale de muncă, a unui număr de 13 cetățeni ai REPUBLICII HONDURAS, respectiv a părților vătămate R. A. J. Nahin, A. A. M. D., L. L. M. Guillermo, H. C. N. D., M. O. E. E., V. A. T., G. A. N. Edgardo, M. B. D. A., P. G. A. Fernando, C. A. A. J., M. P. E. E., C. M. M. și F. G. M. A..
Actul de inculpare are la bază următoarele mijloace de probă: volumul 1: adresă I.G.P.F. nr._/03.11.2008 către D.I.I.C.O.T.- înaintare lucrare penală nr._/31.10.2008, în original, referat cu propunere de declinare a competenței nr._/31.10.2008, în original, rezoluție de i.u.p. “in rem” nr. 193/26.11.2008, orele 13.10, în original, proces-verbal de sesizare din oficiu nr._/31.10.2008, în original, ordonanță din 16.10.2008, de desemnare în cauză, în calitate de interpret de limba spaniolă a Doamnei B. D. S., in original, declarație olografă Marlon Izaquirre Delcid, în spaniolă, în original, traducere în limba română a declarației olografe a lui marlon izaquirre delcid, în original, declarație olografă M. Guillermo L. L., în spaniolă, în original, declarație traducere în limba română a declarației olografe a lui M. Guillermo L. L., în original, declarație olografă E. E. M. O., în spaniolă, în original, declarație traducere în limba română a declarației olografe a lui E. E. M. O., în original, declarație olografă N. Edgardo G. A., în spaniolă, în original, declarație traducere în limba română a declarației olografe a lui N. Edgardo G. A., în original, declarație olografă N. D. H. C., în spaniolă, în original, declarație traducere în limba română a declarației olografe a lui N. D. H. C., în original, declarație olografă D. A. A., în spaniolă, în original, declarație traducere în limba română a declarației olografe a lui D. A. A., în original, declarație olografă J. Nahin R., în spaniolă, în original, declarație traducere în limba română a declarației olografe a lui J. Nahin R., în original, declarație olografă T. V. A., în spaniolă, în original, declarație traducere în limba română a declarației olografe a lui T. V. A., în original, proces-verbal din 11.01.2008 de verificare în baza de date a o.n.r.c. a ., în original, proces-verbal din 31.10.2008 de verificare în baza de date privind evidența persoanelor, evidența pașapoartelor, evidența traficului de frontieră și extras fișă evidența persoanelor pentru L. F., proces-verbal din 03.11.2008 de verificare în baza de date privind evidența persoanelor, evidența pașapoartelor, evidența traficului de frontieră pentru Gavan R., proces-verbal din 31.10.2008 de verificare în baza de date privind evidența traficului de frontieră – cetățeni străini, traducere în limba română a proiectelor A. Group în România, în original, extrase de pe cardul american express din data de 10.09.2008, fotocopie certificat de înregistrare la O.N.R.C. a ., fotocopii pașapoarte, ordonanță de conexare din data de 12.11.2010, de disjungere din data de 25.10.2010, autorizație de percheziție, nr.443/21.06.2010, în fotocopie, proces-verbal percheziție domiciliară din 22.06.2010, procuri notariale, încheieri de autentificare și declarații notariale, procese-verbale de aducere la cunoștința interpreților de limbă arabă, cu privire la traducerea corectă a celor consemnate, corespondență email dintre agentia de recrutare a forței de muncă jcr si firma angajatoare ., în lb. spaniolă, în fotocopie, însoțită de traducerile in limba română, extrase pentru autorizarea cărții de credit deținute de H. A., contracte individuale de muncă, contracte de custodie; volumul 2: ordonanță din 01.07.2009, de desemnare în cauză, în calitate de interpret de limbă spaniolă, declarații de părți vătămate, procese-verbale și planșe fotografice; volumul 3: ordonanță din 13.11.2008 de desemnare în cauză, în calitate de interpret de limbă spaniolă și engleză, declarații de părți vătămate, procese-verbale și planșe fotografice și malte înscrisuri; volumul 4: procese-verbale din data de 31.10.2008, cu privire la efectuarea de verificări în bazele de date-intrări/ieșiri A. H., proces verbal din data de 07.11.2008, cu privire la efectuarea de verificări în bazele de date-intrări/ieșiri B. I. R., în original, pașaport turistic in fotocopie, fotografie din evidenta intrări-ieșiri străini aparținând lui A. S. I. N., adrese și răspunsuri de la Bancpost, fotocopii certificate repatriere, copiile mai multor procese-verbale și adrese; volumul 5: adresa depunere înscrisuri la dosarul nr. 304/d/p/2008, la data de 25.02.2010, contract de prestări servicii juridice nr.135 din 01.08.2008, între . SRL și ., constând în asistarea, medierea, reprezentarea, semnarea de acte, în vederea obținerii dreptului legal de muncă si de ședere pe teritoriul romăniei, pentru străini din state terțe, în fotocopie, procese-verbale și alte adrese; volumul nr. 6: adrese, contracte de prestări servicii, procese-verbale, înscrisuri olografe, contarcte de custodie în limba română între grupul A. și numiții Carlos Bravo, M. L., Favio Espana, N. H., N. G., E. P., Marcos F., Evelyn O., Milagro Ramos, A. C., M. C., J. R., M. D., T. V., fotocopii, procese verbale din data de 12.09.2008, informații facturi telefonice din data de 11.11.2009, pentru numerele de telefon –_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, dovadă din data de 28.10.2009, de predare – primire, contract de prestări servicii juridice nr.135 din 01.08.2008, copii facturi; volumul 7: rezolutia nr.80 din 25.02.2011, orele 10.00, de începere a urmaririi penale, în dosar nr.304/d/p/2008 privind depistarea de cetateni straini care desfasoara activitati în cadrul punctelor de lucru – rodipet, în original, proces verbal din data de 17.03.2011, ordonanta din data de 17.03.2011, autorizatie nr._, eliberata de catre Ministerul Justiției, procese -verbale de îndeplinire a procedurilor de citare, dovadă de îndeplinire a procedurii de citare - proces verbal încheiată la sediul DIICOT, la data de 10.03.2011, de citare a numitului H. A., traduceri, adrese, procese-verbale, ordonanță emisă de DIICOT, în data de 23.03.2011, declarația lui A. H., redactată în limba engleza la data de 05.12.2011; volumul 8: adresă solicitare biroul național interpol cu privire la efectuarea în regim de urgență a verificărilor cu privire la persoana inculpatului A. H., adrese, comisia rogatorie adresată Ministerului de Justiție, proces verbal de anunțare și citare telefonică, precum și alte înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați: vol.II: inculpatul S. I. N. (fila 2-6 dosar fond), martorii C. (fostă D.) G. N. (fila 70, dosar fond), M. C. A. (fila 72 dosar fond), V. C. L. (fila 74 dosar fond), Istanboluly B. R. (fila 75 dosar fond), A. G. (fila 76 dosar fond), C. A. M. (fila 77 dosar fond), R. C. (fila 78 dosar fond), Lugoci F. (fila 80 dosar fond), M. M. (fila 81 dosar fond), G. R. (fila 138 dosar fond), O. I. (fila 139 dosar fond), B. C. (fila 140 dosar fond), Alameh N.-M. (fila 141 dosar fond), Turea A. (fila 142 dosar fond), R. I. (fila 143 dosar fond), declarații consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 04.11.2008, DIRECȚIA de INVESTIGARE a INFRACȚIUNILOR de CRIMINALITATE ORGANIZATĂ și TERORISM - Structura Centrală, a fost sesizată de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu privire la faptul că mai mulți cetățeni ai Republicii Honduras au fost depistați la data de 31.10.2008, pe raza mun. București de către organele de control ale INSPECTORATULUI TERITORIAL DE MUNCĂ - BUCUREȘTI și ILFOV, desfășurând activități lucrative în cadrul punctelor de difuzare a presei RODIPET, fără forme legale, iar cu ocazia depistării lor aceștia au indicat faptul că sunt victime ale traficului de persoane în vederea exploatării prin muncă, fiind racolați în țara de origine sub promisiunea unor locuri de muncă bine plătite în România, însă la destinație, au fost cazați în condiții insalubre, li s-au reținut pașapoartele sub pretextul protejării lor de eventualele furturi, nu au fost plătiți pentru munca prestată, iar când au solicitat să li se restituie pașapoartele și să fie lăsați să plece în țara de origine, li s-a solicitat să plătească o suma de aprox. 4000 de dolari, bani pe care evident că nu îi dețineau.
Urmare a controlului, au fost identificați următorii cetățeni hondurieni care și-au precizat calitatea de persoane vătămate în cauză, fiind audiați olograf în prezența interpretului autorizat de limbă spaniolă: R. A. J. NAHIN, născut la data de 20 septembrie 1982, legitimat cu pașaport nr._ eliberat la 02.01.2008, Republica Honduras; A. A. M. D., născut la data de 22 decembrie 1969, legitimat cu pașaport_ eliberat la 01.04.2005, Republica Honduras; L. L. M. GUILLERMO, născut la data de 18 septembrie 1983, legitimat cu pașaport Republica Honduras; H. C. N. D., născut la data de 22 ianuarie 1987, legitimat cu pașaport_ eliberat la 18.08.2008, Republica Honduras; M. O. E. E., născut la data de 01 mai 1980, legitimat cu pașaport nr._ eliberat la 05.10.2008, Republica Honduras; V. A. T., născut la data de 13 septembrie 1987, legitimat cu pașaport nr._ eliberat la 21.01.2008, Republica Honduras; G. A. N. EDGARDO, născut la data de 10 mai 1968, legitimat cu pașaport nr._ eliberat la 02.08.2007, Republica Honduras; M. B. D. A., născut la data de 30 iulie 1986, legitimat cu pașaport nr._ eliberat la 26.08.2008, Republica Honduras;P. G. A. FERNANDO, născut la data de 28 septembrie 1985, legitimat cu pașaport C_ ELIBERAT LA DATA 22.08.2008, Republica Honduras; C. A. A. J., născută la data de 03 ianuarie 1987, legitimat cu pașaport nr._ eliberat la 06.06.2007, Republica Honduras; M. P. E. E., născută la data de 29 aprilie 1990, legitimat cu pașaport nr._ eliberat la 13.08.2008, Republica Honduras; C. M. M., născută la data de 07 octombrie 1966, legitimat cu pașaport nr._ eliberat la 14.08.2008, Republica Honduras; F. G. M. A., născut la data de 12 octombrie 1962, legitimat cu pașaport nr._ eliberat la 04.10.2007, Republica Honduras.
În urma probatoriului administrat în cauză respectiv a activităților de urmărire penală efectuate și în cursul cercetării judecătorești instanța a reținut că în cursul anului 2008, părțile vătămate mai sus menționate au fost recrutate în REPUBLICA HONDURAS de către agenția de plasare a forței de muncă “INVERSIONES J.C.R.” patronată de numita JIMENEZ REINA ELIZABETH, care după o selecție riguroasă, le-a prezentat spre semnare contracte de muncă în limba engleză, în care se specifica că vor fi angajați de firma românească S.C. “INTELBIZ SOLUTIONS” S.R.L., aceasta firmă urmând să le asigure locuri de muncă, ca și vânzători la chioșcuri din mall-urile din București ori muncă de birou, în domeniul IT.
De asemenea firma românească angajatoare, conform promisiunilor făcute de firma parteneră, se obliga să le obțină permise de ședere și muncă în România, să le asigure cazare și transport gratuit, plus un salariu bun între 700 și 1200 USD/lună, în funcție de calificare și studii.
Toate părțile vătămate au declarat că au depus la agenția de recrutare din Republica Honduras, documentele de studii solicitate, caziere, certificate medicale, etc. și după ce li s-a comunicat faptul că au fost selecționați s-au prezentat la data și ora indicată pentru a se îmbarca în avionul ce urma să le asigure transportul spre România, fiind însă instruiți de către personalul firmei de recrutare să declare autorităților române că sunt turiști.
Primele zece părți vătămate L. L. M. Guillermo, C. A. A. J., M. P. E. E., A. A. M. D., V. A. T., G. A. N. Edgardo, R. A. J. Nahin, H. C. N. D., C. M. M., F. G. M. A. au ajuns în România la data de 10.09.2008, împreună cu alți cetățeni sud-americani (în total 14 persoane), aterizând pe aeroportul ”A. V.” Băneasa București, unde au fost așteptați de către inculpatul S. A. I. N., director RESURSE UMANE din cadrul firmei angajatoare, precum și de martorele C. A.-M. și D. G.-N., angajate ale aceluiași departament din cadrul societății.
Pe aeroport, cetățenii străini au întâmpinat dificultăți, nefiindu-le permis accesul pe teritoriul României, întrucât nu au putut prezenta bilete de avion retur către țara de origine, perioada maximă pe care aceștia puteau să o stea în țara noastră fiind conform legislației europene în vigoare (vezi Regulamentul CE nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui Cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații a persoanelor peste frontiere) de 3 luni, fapt care l-a determinat pe acționarul principal al grupului de firme A., inculpatul A. H., să-l trimită la aeroport pentru a rezolva problema, pe directorul general din grupul său de firme respectiv pe L. F..
Odată ajuns la aeroport, L. F. a aflat că acest grup de cetățeni sud-americani au prezentat documente care atestau faptul că sunt invitați ai unei firme din cadrul grupului A., iar accesul le este refuzat, întrucât nu puteau face dovada biletelor de avion retur către țara de origine, mai precis bilete de avion pe ruta BUCUREȘTI - MADRID, unde era escala pentru zborul către Republica Honduras.
Ca urmare, L. F. l-a informat pe inculpatul A. H. care este motivul pentru care cetățenii străini nu pot intra în țară, ocazie cu care cel din urmă l-a chemat la domiciliul său, urmând să procedeze la achiziționarea de bilete de avion on-line pe care apoi să le prezinte autorităților, ceea ce s-a și întâmplat.
Cu aceeași ocazie, ca urmare a indicațiilor primite de la inculpatul A. H., acesta a întocmit o invitație în formă scrisă, pe care a semnat-o și a prezentat-o lucrătorilor poliției de frontieră, în original, în care se specifica că respectivii cetățeni străini sunt turiști, că S.C. “INTELBIZ SOLUTIONS” S.R.L. “se obligă ca pe toată durata șederii să pună la dispoziția acestora cazare, 3 mese pe zi, transport intern și întreținere financiară”, scopul „vizitei” acestora fiind “vizitarea tuturor zonelor turistice din România”, iar că firma românească “își asumă întreaga responsabilitate cu privire la întreținerea acestora și a comportamentului acestora pe toată durata șederii lor în țară”.
Martorul L. F. a semnat respectiva invitație în calitate de directorul general al S.C. “INTELBIZ SOLUTIONS” S.R.L., deși director era martorul G. R., pe verso-ul acestui document dând și o declarație olografă în care își asuma întreaga responsabilitate așa cum scria și în invitația oficială și totodată a mai precizat că acești cetățeni vor părăsi teritoriul României, pe data de 17.09.2008 în direcția Madrid conform biletelor de avion retur prezentate.
După efectuarea acestor demersuri, părțile vătămate au relatat că au fost conduse la niște locuri de cazare amenajate de firmă și nu la hotel, așa cum sunase inițial oferta, astfel că au ajuns ca femeile și familiștii să fie cazați la o fermă din orașul Otopeni, ., aparținând S.C. “INTELBIZ SOLUTIONS” S.R.L., iar restul părților vătămate într-un subsol din clădirea Casei Presei Libere, situat în Piața Presei Libere, nr. 1, Corpul B, unde fusese improvizat un dormitor comun cu paturi metalice suprapuse, având acces la o baie comună (un fost grup sanitar reamenajat), fără apă caldă și fără căldură.
În data de 11.09.2008, părțile vătămate L. L. M. Guillermo, C. A. A. J., M. P. E. E., A. A. M. D., V. A. T., G. A. N. Edgardo, R. A. J. Nahin, H. C. N. D., C. M. M., F. G. M. A. au fost aduse la birourile din Casa Presei Libere aparținând grupului de firme patronat de inculpatul A. H., iar acesta, în prezența directorului de resurse umane inculpatul A. S. I. N. (vorbitor nativ de limbă spaniolă ce a asigurat traducerea), le-a explicat tuturor celor prezenți că vor lucra în chioșcuri de vânzare a presei, pentru salarii de 300 USD lunar, pe toată perioada de 3 ani a contractului.
Cu aceeași ocazie, le-au fost date spre semnare mai multe acte redactate în limba română, limbă pe care nici unul dintre aceștia nu o cunoștea, fiindu-le spus că sunt contractele de muncă, cât și tipizate prin care își exprimau acordul de a-și lăsa pașapoartele în custodia firmei, sub pretextul propriei protecții ori în vederea obținerii permiselor de muncă, fiecare dintre cetățenii străini fiind repartizați să presteze muncă necalificată, în chioșcuri de ziare stradale, alături de câte un angajat român.
Anterior sosirii în țară a părților vătămate respectiv începând cu luna iulie 2008, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză dar și a inculpatului A. S. I. N. pentru cetățenii hondurieni au fost amenajate spații de cazare de către personalul administrativ al societății condusă de inculpatul A. H., spații care conțineau potrivit declarațiilor unanime ale martorilor ce s-au ocupat de aceste amenajări – tot ceea ce era necesar pentru un trai decent (în acest sens au declarați și martorii R. C., L. F., M. C. A.).
Instanța a reținut că nu se confirmă astfel susținerile actului de sesizare conform cărora condițiile de cazare erau insalubre iar mențiunea potrivit căreia odată ajunși de la aeroport nu au fost cazați la hotel nu este de natură a justifica ipoteza unor condiții vătămătoare de locuit.
S-a mai susținut că aceste camere nu era încălzite, nu aveau nici sisteme de încălzire însă pe de o parte instanța a reținut că perioada în care aceștia s-au aflat în România era în anotimpul de vară și nu necesita astfel de instalație iar pe de altă parte una dintre locații dispunea potrivit declarațiilor martorilor de instalație de încălzire.
Începând cu data de 11.09.2008, pentru aproximativ două săptămâni, părțile vătămate au fost transportate de la locurile de cazare la locurile de muncă cu autoturisme inscripționate RODIPET, având un program de lucru care începea în zori, la orele 03:00 și se încheia în jurul orelor 17:00, după această perioadă, fiindu-le înmânate cartele pentru transportul public în București. În actul de inculpare s-a reținut, ca o dovadă a exploatării acestor persoane că aceștia nu au primit haine groase „temperaturile fiind scăzute, pentru persoane native din zone cu o climă mult mai caldă” însă în septembrie 2008, respectiv perioadă de toamnă nu se poate susține că vreo persoană indiferent de zona geografică din care provine ar avea nevoie de haine groase, date fiind temperaturile ridicate inclusiv din România. Mai mult, inculpatul A. S. I. N. a susținut că le-a cumpărat părților vătămate haine din Complexul Comercial Europa.
Un alt aspect menționat în actul de sesizare al instanței, care tinde să acrediteze aceeași idee a exploatării părților vătămate, este reprezentat de neplata salariilor către cetățenii hondurieni, însă din întreg materialul probator administrat în cauză se poate observa că, deși părțile vătămate nu au primit sume de bani fabuloase aceștia totuși au fost retribuiți și în acest sens instanța a reținut declarațiile inculpatului A. S. I. N., a martorilor C. G. N., C. A. M.. Mai mult, martorul R. C. a menționat că, deși părțile vătămate nu veneau cu pachet ei își cumpărau totuși mâncare.
Instanța a apreciat că intențiile inițiale ale inculpatului A. H. au fost acelea de întocmire a formelor legale de muncă pentru părțile vătămate de vreme ce a fost angajat inclusiv un profesor de limba română pentru a-i învăța pe aceștia limba română de asemenea, nicio probă administrată în cauză nu a infirmat susținerile inculpaților în sensul că părțile vătămate s-au aflat inițial într-o perioadă de training, perioadă în care au primit conform susținerilor parchetului suma de 200 USD pe 2 luni.
Potrivit art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei, care are autoritate asupra altei persoane în scopul exploatării acestei persoane.
Raportat la situația de fapt reținută instanța a apreciat că în cauză nu există probe certe ale exploatării părților vătămate de către cei doi inculpați întrucât pe de o parte, aceștia au beneficiat de condiții de cazare proprii locuirii, au primit sume de bani care, deși într-un cuantum redus permiteau traiul zilnic în condițiile în care aceștia aveau transportul și cazarea asigurate, și mai mult, se aflau în aceeași situație cu alți cetățeni români angajați fie de aceeași societate, fie de altele.
Este adevărat că fiecare a fost repartizat într-un chioșc de ziare unde lucra singur, fiind sfătuiți să se adapteze rapid la condițiile de muncă și să învețe limba, întrucât vor primi bani mai mulți dacă vor vinde mai multe ziare, ca și comision.
Pentru că la data de 10.10.2008, nici unul dintre muncitori nu și-a primit salariul promis, conform promisiunilor făcute de inculpatul H. A., tot grupul a hotărât să protesteze față de condițiile oferite privind locul de muncă, cazare și retribuire, acțiune materializată prin neprezentarea la locul de muncă în ziua de 11.10.2008.
Ca urmare, directorul de resurse umane inculpatul A. S. I. N., apelând pe unul dintre muncitori a aflat motivul neprezentării la muncă, astfel că, a doua zi pe data de 12.10.2008, firma S.C. “INTELBIZ SOLUTIONS” S.R.L. a efectuat plăți cu titlu de „protocol”, contrasemnate de martorul I. B. R., prin care părțile vătămate au fost plătite cu sume de 150 RON, iar după alte câteva zile cu sume de aprox. 480 - 500 RON, fiecare muncitor, ajungând la suma de 650 RON, echivalent la acea dată cu aprox. 200 USD.
S-a reținut că la data de 28.10.2008, părțile vătămate au decis să intre în grevă și să nu mai deschidă chioșcurile de difuzare a presei în ziua respectivă și în acest fel să protesteze, întrucât condițiile de muncă oferite și cazare erau improprii, temperaturile scăzuseră foarte mult și unii dintre cetățenii străini se îmbolnăviseră datorită faptului că lucrau și locuiau în spații neîncălzite.
Unul dintre angajații S.C. “NETWORK PRESS CONCEPT” S.A. (fostă S.C. RODIPET S.A.), un anume CARLOS FUNEZ le-a transmis că în jurul orelor 14.00 toți angajații nemulțumiți trebuie să se prezinte în biroul numitului A. H..
La ora stabilită, o parte a grupului de cetățeni hondurieni s-a prezentat în biroul inculpatului A. H. unde se afla și inculpatul A. S. I. N., muncitorii reproșându-i acestuia nerespectarea condițiilor de muncă, salarizare și cazare, fapt care l-a iritat pe inculpatul A. H..
Inculpatul A. H. le-a dat acestora două posibilități, prima fiind aceea de a continua să lucreze în aceleași condiții ca și până atunci, iar cea de-a doua, de a fi aruncați în stradă fără pașapoarte, până ce vor achita sume cuprinse între 1.360 USD – 2.500 USD, reprezentând transportul și alte cheltuieli făcute de firmă pentru aducerea lor în România și efectuarea demersurilor privind obținerea vizei de muncă.
Cu aceeași ocazie, unele dintre părțile vătămate le-au solicitat inculpaților A. H. și S. A. I. N., să le restituie pașapoartele, însă inculpatul A. H. le-a spus că pașapoartele nu se mai află la firmă, ci „la poliție, iar ei urmează a fi reținuți și încarcerați”.
Cu aceeași ocazie, inculpatul A. H. le-a adresat în limba engleză, injurii și amenințări cu represiunea arestării, traducerea în limba spaniolă fiindu-i asigurată de inculpatul S. A. I. N..
Nici incidentul mai sus reținut nu poate fi apreciat ca și o componentă a infracțiunii pentru care inculpații sunt trimiși în judecată de vreme ce, pe de o parte unele părți vătămate luaseră deja legătura cu autoritățile oferind declarații la data de 17.10.2008, iar pe de altă parte nu s-a confirmat reținerea pașapoartelor de către A. H. în vederea constrângerii cetățenilor străini de vreme ce martorii audiați în cauză printre care și D. G. N. au declarat că la cererea lor părțile vătămate primeau pașapoartele la cerere, după completarea unei anumite evidențe, după care le restituiau.
Chiar și în condițiile în care se susține că după această ședință în care inculpatul A. i-a amenințat pe angajați iar aceștia au continuat să lucreze nu se poate susține existența infracțiunii prev. de art.12 din Legea 678/2001 doar pentru că aceștia erau nemulțumiți de condițiile de salarizare și în plus ca și element constitutiv al infracțiunii noțiunea de exploatare presupune o activitate prelungită în timp în cadrul căreia inculpații să tragă foloase fără echivalent din munca persoanei exploatate. Ori în cauză așa cum s-a reținut și mai sus cetățenii hondurieni au beneficiat de condiții de cazare, internet, telefon mobil, transport gratuit și sume de bani în schimbul muncii prestate.
Cu privire la părțile vătămate M. O. E. E., P. G. A. FERNANDO și M. B. D. A., împreună cu alți doi cetățeni hondurieni, au sosit în România pe Aeroportul HENRY C., la data de 11.10.2008, declarând că vin în România în calitate de turiști pentru o perioadă de 5 zile, prezentând și rezervări la „YOUR HOTELS” K., situat pe Calea Plevnei nr.10, sect. 5 și bilete de avion retur valabile 5 zile de la momentul intrării.
Acest grup nu a mai avut nici o dificultate în a i se permite . fiind legalitatea documentelor prezentate, astfel că în momentul efectuării controlului la frontieră, cei 5 cetățeni străini i-au înmânat polițistului un număr de telefon mobil_ aparținând inculpatului S. A. I. N., care în urma convorbirii a confirmat faptul că S.C. “INTELBIZ SOLUTIONS” S.R.L., i-a invitat în România în scop turistic și își asumă întreaga responsabilitate cu privire la aceștia.
Cei 5 cetățeni străini au fost așteptați în fața aeroportului de un șofer angajat al firmei cu un autoturism inscripționat RODIPET și conduși în or. OTOPENI, ., unde după aprox. 30 min. au fost întâmpinați de inculpatul S. A. I. N., care le-a comunicat că vor locui 4 zile în acel imobil, iar ulterior vor fi mutați într-un apartament, lucru care nu s-a mai întâmplat. În acest imobil, locuiau și alți 5 cetățeni din Republica Honduras (veniți în primul grup), doi cetățeni filipinezi și un bărbat din Mexic.
Pe data de 13.10.2008, părțile vătămate M. O. E. E., P. G. A. FERNANDO și M. B. D. A., alături de ceilalți cetățeni hondurieni aflați în imobil, au fost conduși la sediul RODIPET în Piața Presei Libere nr. 1, în biroul inculpatului S. A. I. N. unde cele două angajate de la Resurse Umane, martorele C. A.-M. și D. G. N. le-au cerut să semneze niște documente în limba română și limba engleză, cerându-le și pașapoartele sub pretextul obținerii vizelor de lucru în România, dându-le și un avans de 100 lei fiecăruia.
Pe data de 14.10.2008, aceste 3 părți vătămate au fost mutate în imobilul din Piața Presei Libere, unde se aflau alte 12 persoane, dintre care 8 cetățeni hondurieni, veniți în primul grup.
A doua zi, pe 15.10.2008, la orele 04.00-05.00, li s-a comunicat de către același angajat al S.C. “INTELBIZ SOLUTIONS” S.R.L., CARLOS FUNEZ, că vor munci la chioșcuri de ziare, alături de alți cetățeni din Republica Honduras.
Pe data de 28.10.2008, aflând de la ceilalți cetățeni hondurieni despre nerespectarea contractelor promise în Honduras, părțile vătămate M. O. E. E., P. G. A. FERNANDO, M. B. D. A. s-au alăturat protestului organizat de părțile vătămate mai sus-amintite, aflând cu această ocazie că pașapoartele li se vor restitui numai după ce vor achita sumele impuse de angajatori, întorcându-se astfel la lucru, neavând o altă opțiune câtă vreme nu cunoșteau limba română, aveau pașapoartele reținute și li se impuseseră datorii pe care nu le puteau achita din salariile mizere oferite.
Pe data de 31.10.2008, toate cele treisprezece părți vătămate au fost depistate desfășurând activități lucrative, atât în centre de difuzare a presei aparținând S.C. “NETWORK PRESS CONCEPT” S.A. (fostă RODIPET SA), cât și în spațiul comercial din . alte firme din grupul A., ocazie cu care părțile vătămate au relatat că sunt exploatate la muncă și au pașapoartele reținute la firma S.C. “INTELBIZ SOLUTIONS” S.R.L..
În aceeași dată, la sediul Oficiului Român pentru Imigrări, inculpatul L. F. a predat pe bază de proces verbal un număr de 13 pașapoarte, despre care a menționat că se aflau în posesia societății și i-au fost aduse de un angajat al firmei spre a fi predate.
Nu se poate susține nici în cazul acestora existența infracțiunii deduse judecății având în vedere perioada scurtă în care aceștia au lucrat de la momentul sosirii în țară până la momentul depistării acestora de organele de poliție, mai mult, aceștia nu aveau cum să primească vreo sumă de bani, în afara sumei de 100 lei primite la venirea în țară, pentru câteva zile de muncă.
În raport de cele mai sus reținute instanța a apreciat că în cauză nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu modif. și complet. ulterioare, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, în sensul că în cauză nu a existat o activitate de exploatare în sensul prevăzut de textul de lege. D. împrejurarea că societatea angajatoare nu a respectat condițiile impuse de dispozițiile OUG nr.56/2007 privind autoritatea de muncă nu transformă automat faptele inculpaților în unele penale.
Având în vedere soluția dată laturii penale dar și împrejurarea că în cauză nu a existat o exploatare prin muncă instanța a apreciat că acțiunile civile formulate de părțile vătămate sunt neîntemeiate și în temeiul art.346 alin.2 Cod pr.pen. au fost respinse ca atare.
Astfel, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.pen. a achitat pe inculpații A. H. și S. A. I. N. pentru infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării la muncă prev. și ped. de art.12 alin.1 și alin. 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.346 alin.2 Cod pr.pen., a respins ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile vătămate R. A. J. Nahin, A. A. M. D., L. L. M. Guillermo, H. C. N. D., M. O. E. E., V. A. T., G. A. N. Edgardo, M. B. D. A., P. G. A. Fernando, C. A. A. J., M. P. E. E., C. M. M. și F. G. M. A..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit au fost achitați inculpații A. H. și S. A. I. N. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în scopul exploatării la muncă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. 1 și alin. 2 litera a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pe cale de consecință, în mod greșit au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de către părțile civile, în cauză fiind întrunite toate elementele infracțiunii de trafic de persoane.
Din întregul material probatoriu administrat în cauză, rezultă fără echivoc că, părțile vătămate au fost recrutate de către Agenția JCR INVERSIONES din Republica Honduras, având ca obiect de activitate plasarea forței de muncă.
Încă din momentul recrutării persoanelor vătămate li s-a comunicat că, în situația în care vor fi interpelați de autoritățile de frontieră române, să declare că scopul deplasării lor în România este turistic și nu pentru a se angaja în muncă, acest aspect rezultând și din împrejurarea că firma angajatoare . condusă de către cei doi inculpați, nu îndeplinea toate condițiile legale de a angaja cetățeni străini, prevăzute de art. 3 și art. 7 din OUG 56/2007 aprobată cu modificări prin Legea 134/2008 în vigoare la data comiterii faptei.
Între altele, potrivit art. 3 literele a și e din OUG 56/2007, firma angajatoare trebuia să demonstreze că locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români precum și faptul că, în calitate de angajator, are achitate la zi obligațiile către bugetul de stat.
Or, cu privire la acest aspect, având în vedere că salariul minim pe economie în anul 2008 era de 500-540 lei, apare ca fiind total neeconomică activitatea de angajare a cetățenilor hondurieni cu suma de 300 USD pe lună, în primele trei luni, la care se adaugă contravaloarea cazării și utilităților, costul cursurilor de limba română, a celor trei mese pe zi, a hainelor de iarnă, al internetului, telefoanelor de serviciu, abonamentelor de transport în comun și asigurarea medicală, plătite de către angajator.
Referitor la cel de-al doilea aspect, constând în plata la zi a obligațiilor către bugetul de stat de către angajator, nici această condiție nu putea fi îndeplinită, întrucât din probatoriul administrat rezultă că firma angajatoare avea restanțe la plata salariilor angajaților, ceea ce în mod automat conducea la restanțe la plata obligațiilor către bugetul de stat, aceste obligații fiind cifric cote părți din salariile brute ale angajaților.
Prin urmare, în acest context, aprecierea instanței de fond cu privire la intențiile inițiale ale inculpatului A. H., de întocmire a formelor legale de muncă pentru părțile vătămate, este eronată.
Relevant în cauză este și faptul că, inculpatul A. H., după ce a uzat în fața organelor poliției de frontieră de biletele de avion achiziționate on line pentru ruta București-Madrid, acestea nu au mai fost folosite, fiind anulate.
Din examinarea declarațiilor martorilor R. C., M. C. A., L. F., rezultă că părțile vătămate nu aveau asigurate de către angajator condițiile unui trai decent ( spre exemplu din declarația martorului R. C. rezultă că părțile vătămate mâncau la prânz un croissant împărțit la trei persoane sau trei eugenii) și locuiau în condiții improprii.
Profesoara V. C. L., care ținea cursuri de limba română părților vătămate a declarat că aceștia purtau mai multe tricouri unul peste altul și i se plângeau de condițiile improprii de locuit iar martorul G. R., fost director general interimar la . a arătat că părțile vătămate locuiau în condiții mizere, spațiul amintind de o cazarmă ,având paturi suprapuse, o baie și o bucătărie care avea o singură masă.
Se remarcă asfel o discrepanță vizibilă între argumentele instanței și probele administrate, referitoare la condițiile de cazare și muncă promise de inculpați și cele existente în realitate.
Nu poate fi primită argumentația instanței de fond nici cu privire la părțile vătămate M. O. E. E., P. G. A. Fernando și M. B. D. A. sosite pe aeroportul Henry Conadă pe data de 11.10.2008, aceștia declarând că vin în România în calitate de turiști pentru o perioadă de 5 zile, prezentând și rezervări la Your Hotels K. situat în Calea Plevnei nr. 10, sector 5 București și bilete de avion retur valabile 5 zile de la momentul intrării în țară, acest grup neavând nicio dificultate în a intra în țară datorită legalității documentelor prezentate.
Contrar argumentelor instanței a rezultat din cercetări, că, aceștia au fost cazați într-un imobil din Otopeni și nu în hotelul la care se efectuaseră rezervările și care oricum aparținea grupului de firme A. G. –în acest sens este declarația notarială a numitului F. Braniff.
Din probele administrate rezultă că pentru perioada în care au lucrat, părților vătămate li s-au achitat câte 100 lei și li s-au reținut pașapoartele iar la 31.10.2008, cele 13 părți vătămate au fost depistate desfășurând activități lucrative atât în centre de difuzare a presei aparținând . (fostă RODIPET)cât și în spațiul comercial din Șoseaua Alexandriei deținut de alte firme din grupul A., ocazie cu care părțile vătămate au declarat că sunt exploatate la muncă și au pașapoartele reținute de . ;la aceeași dată, la sediul Oficiului Român pentru Imigrări, martorul L. F. a predat pe bază de proces verbal un număr de 13 pașapoarte despre care a menționat că se aflau în posesia societății și i-au fost aduse de un angajat al firmei pentru a fi predate.
Întrucât la 10.10.2008 părțile civile nu și-au primit remunerația datorată conform promisiunilor făcute de inculpatul A. H., părțile vătămate au hotărât să protesteze față de condițiile oferite privind locul de muncă, retribuire și cazare, acțiune materializată prin neprezentarea la locul de muncă în ziua următoare, 11.10.2008.
Afând motivul de la unul dintre muncitori, inculpatul S. A. I. N. a depus diligențele necesare și astfel a doua zi, 12.10.2008, . efectuat plăți cu titlu de ”protocol” contrasemnate de martorul I. B. R. prin care părțile vătămate au fost plătite cu sume de 150 RON fiecare, iar după alte câteva zile cu aproximativ 480-500 RON, ajungându-se la suma de 650 lei RON, adică aproximativ 200 USD.
Or, în mod evident, nici de data aceasta nu și-au îndeplinit condițiile promise, de plată a unei sume de 300 USD/lună pentru activitatea prestată iar pentru perioada rămasă până la 31.10.2008, când activitatea infracțională a fost întreruptă de intervenția organelor statului, nu s-au mai achitat alte sume de bani.
În cauză este relevant și faptul că pașapoartele părților vătămate au fost reținute în mod abuziv de către angajator ca mijloc de coerciție iar atunci când unele dintre părțile vătămate și-au exprimat dorința de a afla în ce condiții pot încheia raporturile cu angajatorul, li s-a comunicat că trebuie să achite circa 4000 USD, existând și situații când, din cauza programului de lucru și a lipsei pașaportului, părțile vătămate nu și-au putut ridica banii expediați de membrii familiei.
Din probe mai rezultă și faptul că, cetățenii hondurieni s-au interesat dacă pot primi sprijin diplomatic însă Republica Honduras nu are misiune dimplomatică ori oficiu consular pe teritoriul României, astfel că, nu au putut proceda ca alt lucrător, cetățean filipinez, care aflat într-o situație identică, nu și-a putut recupera pașaportul de la . intermediul ambasadei statului său, potrivit declarației martorei C. G., ori ca un altul, cetățean mexican care a procedat în mod similar conform declarației inculpatului Swis A..
Declarațiile martorilor Vardu A., R. C. și O. I. relevă fără putință de tăgadă că, părțile vătămate au fost recrutate prin inducerea în eroare asupra condițiilor de cazare, masă, salarizare, între acestea și angajator neexistând raporturi contractuale de muncă în conformitate cu legea română, părțile vătămate fiind lipsite de mijloacele materiale de subzistență, nefiindu-le asigurată hrana, neavând nici măcar posibilitatea de a ridica sumele de bani trimise de familii, în lipsa acordului angajatorului, deținător ilegal al pașapoartelor ridicate abuziv, de la victimele traficului de persoane.
Este esențial de subliniat că declarațiile martorilor trebuie examinate din perspectiva calității de foști /actuali colaboratori ai inculpatului A. H..
Instanța de fond a motivat că, inculpatul A. H. le-a dat părților vătămate posibilitatea de a lucra în aceleași condiții ca și până atunci și totodată, de a fi aruncați în stradă, fără pașapoarte, până ce vor achita sume de bani cuprinse între 1360 USD -2500 USD, reprezentând transportul și alte cheltuieli efectuate de firmă pentru aducerea lor în România, dar și efectuarea demersurilor vizând obținerea vizei de muncă.
Cu aceeași ocazie, unele dintre părțile vătămate au solicitat inculpaților să le restituie pașapoartele însă inculpatul A. H. le-a spus că pașapoartele nu se mai află la firmă ci la poliție iar părțile vătămate vor fi încarcerate.Cu aceeași ocazie, inculpatul le-a adresat în limba engleză injurii și amenințări, traduse în limba spaniolă de inculpatul S. A. .
Instanța de fond a reținut că acest incident nu este de natură a fi reținut ca o componentă a infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, de vreme ce unele dintre părțile vătămate luaseră deja legătura cu autoritățile, oferind declarații la 17.10.2008 iar pe de altă parte nu s-a confirmat reținerea pașapoartelor de către A. H., de vreme ce din declarațiile martorilor audiați, între care și martora D. G. a rezultat faptul că, părțile vătămate primeau pașapoartele la cerere, după completarea anumitor evidențe, după care, le restituiau .
Motivarea instanței se bazează numai pe declarația martorei D. G. și este lipsită de temei, de vreme ce toate părțile vătămate au confirmat acest lucru. Chiar inculpatul S. A. I. a arătat că pașapoartele cetățenilor hondurieni erau păstrate la firmă într-un dulap metalic iar aceștia au semnat niște acte de lăsare în custodie a pașapoartelor.
Martorul M. M. Georges a declarat că știe de la I. că H. A. nu își respecta promisiunile în privința plății față de majoritatea angajaților, nu numai față de cetățenii hondurieni, iar aceștia din urmă erau tratați foarte urât. Martorul a arătat că, în general inculpatul își tratează urât angajații și că are obiceiul de a cere pașapoartele cetățenilor străini, indiferent de naționalitate, arabi, filipinezi, indieni, ca o garanție pentru a nu părăsi teritoriul țării decât cu acordul său.Martorul a arătat că H. A. le cerea angajaților străini să predea pașapoartele lui B. I. pentru a le pune la loc sigur în seif.
Martorul L. F. a declarat că, știe de la A. C. faptul că, pașapoartele erau depozitate într-un seif și nu stăteau la titular.
Martora C. A. a arătat că a ridicat aceste pașapoarte de la cetățenii străini iar apoi le-a înmânat lui B. I., pentru a le introduce într-un seif metalic, aflat în Biroul Casierie, ea nefiind de față la momentul introducerii pașapoartelor în seif.
Potrivit legislației române în materie, actele de identitate nu pot fi reținute decât în anumite condiții și numai de către autorități, potrivit art. 21 din OUG 97/2005 –reținere, arestare preventivă, executarea pedepsei închisorii, internare în instituții de reeducare și protecție socială, orice altă confiscare constituind un act de violare a unuia din drepturile fundamentale ale omului. Această încălcare a legislației demonstrează încă o dată intenția inculpaților de a-i pune pe angajați într-o stare de servitute, de a-i împiedica să părăsească teritoriul României și de a-i determina să lucreze în condițiile improprii oferite de inculpați.
Potrivit art. 2 pct. 2 literele a) și b) din Legea 678/2001, prin exploatare se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat sau cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate ori ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire iar litera e) a aceluiași articol prevede că, efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului constituie de asemenea, o formă de exploatare, prin ”aservire” în sensul textului citat înțelegându-se” acțiunea de a supune”.
Or, odată ajunși într-o țară străină, lipsiți de pașapoarte, de condiții de minimă existență, într-o țară a cărei limbă nu o cunosc și în care Republica Honduras nu are reprezentanță diplomatică, inculpații, prin acțiunile lor, le-au încălcat libertatea de deplasare, de acțiune, de exprimare, de opțiune și de manifestare în plan psihic.
Din probele administrate a rezultat că inculpații au avut reprezentarea clară a scopului pentru care acționează, în vederea supunerii părților vătămate la muncă în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, săvârșind astfel cu intenție infracțiunea de trafic de persoane prin exploatare la muncă, în condițiile prevăzute de art. 2 alin. 2 litera a din Legea 678/2001.
Chiar și obligația impusă părților vătămate, astfel cum a fost reținută de a completa anumite evidențe și cereri pentru a intra în posesia pașapoartelor, este de natură să demonstreze grava încălcare a drepturilor acestora și adevărata situație de fapt.
În dezacord cu opinia primei instanței, s-a apreciat că este irelevant dacă starea de aservire și exploatare a părților vătămate a durat o săptămână, o lună sau un an.
Infracțiunea de trafic de persoane se consumă și produce urmarea imediată odată ce s-a realizat fie și numai unul din elementele materiale prevăzute în conținutul alternativ al infracțiunii –recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, în una din condițiile speciale cerute pentru comiterea acesteia-amenințare, violență sau alte forme de constrângere, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării.
Legea nu condiționează realizarea conținutului material al infracțiunii de realizarea efectivă a scopului pentru care fapta s-a comis, cu atât mai puțin nu impune o limitare în timp în care această exploatare să aibă loc.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând, condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 litera a ) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal precum și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile.
În fața Curții de Apel București:
Cu ocazia soluționării apelului, inculpatul A. H. și-a formulat apărarea pe calea unei declarații comunicate instanței de apel, prin e-mail și la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT a fost audiat prin comisie rogatorie internațională realizată în statul Liban.
Inculpatul S. A. I. N. a fost audiat în mod nemijlocit de către instanța de apel.
De asemenea, au fost solicitate și administrate următoarele probe: a fost audiată partea civilă H. C. N. D., au fost audiați martorii R. C., L. F., V. C. L., M. C. A., D. G. N., G. R., A. G., au fost depuse la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, între care, hotărârea pronunțată în procedura de arbitraj în care reclamantă a fost H. A. Corporation iar pârât Statul Român, comunicată părților la 2 martie 2015.
Prin concluziile scrise formulate, inculpații au solicitat:
-Inculpatul S. A. I. N. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 litera a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 210 pct. 1 Cod penal rap. la art. 5 Cod penal și în temeiul art. 421 alin. 1 litera b ) C.p.p. a solicitat respingerea apelului parchetului.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, a arătat că această cerere se întemeiază pe faptul că, de la data comiterii pretinselor fapte și până în prezent a intervenit o lege nouă, care este mai favorabilă, deoarece pe de o parte, în noua lege nu mai este incriminată comiterea faptei de două persoane, ca circumstanță agravantă, iar pe de altă parte a fost exclusă din noțiunea de ”exploatare a unei persoane”, ipoteza privind executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
Încadrarea faptei în varianta tip a infracțiunii prevăzute de art. 210 Cod penal, fără reținerea circumstanței agravante privind comiterea faptei de două persoane, are efecte asupra limitelor de pedeapsă, care potrivit noii legislații sunt mai mici.Potrivit art. 210 alin. 1 Cod penal, pedeapsa este închisoarea de la 3 ani la 10 ani, mai mică decât pedeapsa prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001, care este de la 5 la 15 ani.
În ceea ce privește excluderea din elementul material al infracțiunii a ipotezei privind executarea unei munci sau îndeplinirea unor servicii cu încălcarea condițiilor de securitate, sănătate, muncă și salarizare, potrivit art. 182 NCP, prin exploatarea unei persoane se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea unor servicii în mod forțat.Dispozițiile art. 182 NCP nu au caracter enunțiativ, fiind de strictă interpretare.
Pe fondul cauzei, a arătat că apelul Parchetului este nefondat.
În esență, a arătat că, nerespectarea legislației cu privire la condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate nu se mai circumscrie noțiunii de exploatare a unei persoane, în actuala legislație.
Referitor la condițiile de cazare, a arătat că cetățenii hondurieni au beneficiat de condiții de cazare absolut decente, situație de fapt confirmată de declarațiile martorilor Turea A., R. C., L. F., O. I., M. C., D. G., V. C. L., G. R..
Relevant este și faptul că, inculpații nu au prezentat o realitate deformată a condițiilor de cazare, deși părțile vătămate au încercat să acrediteze ideea că inculpații au supraevaluat, cu intenție, calitatea locurilor de cazare, cu toate acestea declarațiile lor sunt contradictorii și nu se coroborează cu niciun mijloc de probă. Nu inculpatul este cel care a indus în eroare părțile vătămate cu privire la anume condiții de cazare ci angajații firmei de recrutare, care au prezentat realitatea în mod deformat.
De altfel, orice observator obiectiv ar putea cataloga condițiile de locuit ca fiind mai mult decât decente.
Referitor la remunerația cetățenilor hondurieni, chiar parchetul a acceptat faptul că, aceștia au fost remunerați după prima lună de serviciu cu 650 lei, în timp ce salariul minim la nivelul anului 2008 era de 500 de lei lunar.
Condițiile de muncă au fost decente iar părțile vătămate au avut reprezentarea reală a motivelor pentru care vin în România precum și a condițiilor în care urmează să desfășoare activitatea.
Astfel, partea vătămată N. Edgardo G. A. a semnat oferta de angajare pentru funcția de lucrător în cadrul chioșcurilor de presă, de asemenea și partea vătămată L. L. M. Guillermo.Partea vătămată C. M. Marlenez declară de asemenea despre oferta de a desfășura activități lucrative în chioșcuri, partea vătămată F. G. a arătat că știa că va desfășura activități lucrative în cadrul unui chioșc.
În același sens sunt și declarațiile celorlalte părți civile.
Declarația dată de H. C. N. D. în fața instanței de apel este nesinceră, solicitând înlăturarea sa. Deși acesta a susținut că a semnat un contract în Honduras potrivit căruia urma să fie remunerat cu 300 dolari, în primele trei luni și cu 700 dolari ulterior, urmând să fie cazat cu încă o persoană în cauză, a arătat că acel contract este în limba engleză, pe care nu o cunoaște.A mai arătat că respectivul contract a fost tradus de un reprezentant al firmei de recrutare.
A mai arătat că inculpatul Aweis A. nu a avut niciun fel de implicare în problema pașapoartelor, nu a ridicat personal aceste pașapoarte, nu a dat niciun ordin legat de acestea, pașapoartele fiind ridicate și păstrate de persoane care au calitatea de martori în acest dosar.
Sunt nereale susținerile parchetului potrivit cărora inculpatul S. A. a impus reținerea actelor de identitate, s-a ocupat de păstrarea acestora și a refuzat în mod constant eliberarea lor.
Inculpatul a efectuat o . activități de recrutare, primire și cazare a unor cetățeni străini, dar aceste activități au fost efectuate în considerarea funcției deținute atunci, aceea de director de resurse umane.Aceste activități nu au fost efectuate în baza unei rezoluții infracționale, prin inducere în eroare, amenințare, reținerea pașapoartelor, nu a urmărit exploatarea acestor persoane și nu le-a exploatat în mod direct sau indirect.
Faptul că inculpatul a interacționat mai mult cu părțile vătămate se datorează împrejurării că, inculpatul vorbește fluent limba spaniolă.
Inculpatul A. H. a solicitat respingerea apelului declarat de către parchet, având în vedere că probele readministarte în cauză, în faza apelului nu au răsturnat probele administrate în fața instanței de fond .
Ministerul Public face o confuzie atunci când susține că, . nu îndeplinea toate condițiile legale de angajare a cetățenilor străini, prevăzute de art. 3 și art. 7 din OUG 56/2007 . Legea de bază în angajarea cetățenilor străini este OUG 194/2002, lege care se completează cu OUG 56/2007 . Pentru angajarea cetățenilor străini, primul pas este obținerea autorizației de muncă care necesită în prealabil o . operațiuni-traducere dimplomă, obținere atestat de echivalare a studiilor, obținere adresă ITM pentru posturile vacante iar la nivelul anului 2008, exista o prevedere care impunea și traducerea pașaportului, toate aceste operațiuni având o durată de cel puțin 30 de zile).
Abia după obținerea autorizației de muncă se poate solicita angajarea în muncă, respectiv, obținerea vizei de ședere, așa cum prevede textul din OUG 194/2002. Obținerea unei autorizații de muncă durează cel puțin 90 de zile, astfel că susținerea acuzării că societatea nu putea angaja străini nu este reală.
A reiterat aspectul că toate mijloacele de probă au fost obținute ilegal de către organul de urmărire penală, în ceea ce le privește pe părțile vătămate, prin folosirea de promisiuni și îndemnuri.
Părților vătămate li s-a promis că, în schimbul declarațiilor pe care le vor da împotriva inculpaților, vor obține drept de muncă, cazare și ședere pe teritoriul României, respectiv bani pentru a se întoarce în țară, după cum doresc.
Organele de cercetare penală au fost sesizate cu săvârșirea unor fapte de natură penală, încă din 16.10.2008 și în loc să încunoștiințeze pe procuror în legătură cu aceste fapte, aceștia au efectuat acte premergătoare până la 31.10.2008, când s-au sesizat „din oficiu” cu privire la infracțiunea de trafic de persoane și au declinat cauza în favoarea DIICOT –Structura Centrală.
Numai la data de 31.10.2008 au fost efectuate aproximativ 60 de acte premergătoare –procese verbale de depistare, percheziții corporale, audieri, ceea ce denotă că organele de cercetare penală, deși aveau toate datele necesare, nu au sesizat DIICOT.Poliția de Frontieră, deși a fost sesizată prin plângerea părților vătămate încă din 16.10.2008, a efectuat cercetări fără acordul procurorului, pe care nu l-a încunoștiințat, cunoscând că nu are competența materială în acest sens.
În cauză, au fost efectuate acte de urmărire penală, înainte de sesizarea DIICOT de către IGPF.
În data de 16.10.2008 doamna procuror A. A. a efectuat acte în dosarul 304/D/P/2008, desemnând interpret de limba spaniolă pe B. dana S., deși DIICOT a fost sesizat abia la 4.11.2008. Această ordonanță confirmă că s-au efectuat acte de urmărire penală de către DIICOT . fi investită în mod legal cu această cauză.Deși nu exista pe rolul DIICOT dosarul 304/D/P/2008, totuși în cauză se efectuau audieri la sediul CSCTF de către inspectorii C. A. și N., sub atenta supraveghere a procurorului „căruia urma să-i fie repartizat dosarul”.
Interpretul de limba spaniolă nu a fost chemat să participe la audieri de către polițiștii care doar au asistat la aceste declarații, ci a făcut traducerea olografă a declarațiilor părților vătămate.În acest mod a fost încălcat art. 8 C.p.p. întrucât părților vătămate nu li s-a asigurat folosirea limbii materne, la momentul consemnării plângerilor, prin interpret.
Prin ordonanța 390/D/P/2006 din 25.10.2010, a fost disjunsă cauza cu privire la comiterea de către inculpatul A. H. a infracțiunii de trafic de persoane, fiind format dosarul 305/D/P/2010, în care inculpatul nu știe nici până până în prezent ce acte de urmărire penală s-au efectuat.Acest dosar a fost conexat la 12.11.2010 la dosarul 304/D/P/2010, deși măsura conexării este una greșită dat fiind faptul că, în dosarul 304 nu era începută urmărirea penală împotriva inculpatului A. H..
Inculpatul a mai arătat că, declarațiile părților vătămate date în fața organelor de cercetare penală au fost infirmate de declarațiile martorilor audiați în mod nemijlocit în fața instanței de apel. Din procesele verbale de control corporal încheiate la 31.10.2008, a rezultat că la momentul depistării cetățenilor hondurezi, aceștia aveau asupra lor sume de bani și telefoane mobile în stare de funcționare.
Nu rezultă fără putință de tăgadă că părțile vătămate s-ar fi aflat în vreun moment în imposibilitatea de a se descurca singuri și a-și exprima voința liber și neviciat .
Acțiunile inculpatului nu au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, libertatea de mișcare, de comunicare sau de exprimare, dreptul la demnitate, securitate, integritate fizică și psihică.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracțiuni constă în săvârșirea acțiunilor incriminate, în una din următoarele modalități: fraudă, înșelăciune, îndatorare sau amenințare. În cauză, părțile vătămate nu au fost recrutate prin înșelăciune, amenințare sau îndatorare ci prin intermediul unei agenții de recrutare a forțelor de muncă –JCR, în urma unei corespondențe și a schimbului de CV-uri, în urma plății unor comisioane, a plății biletelor de avion, a semnării contractelor și a asumării bilaterale a tuturor clauzelor.
Urmarea imediată a acestei infracțiuni trebuie să fie o stare de pericol pentru relațiile privind libertatea persoanei, respectarea drepturilor acesteia, a demnității, integrității fizice și psihice a acesteia . Această urmare imediată nu s-a produs niciodată în ceea ce îi privește pe cetățenii hondurieni.
În ceea ce privește latura subiectivă a acestei infarcțiuni, aceasta se comite numai cu intenție, inculpatul trebuind să săvârșească fapta în scopul exploatării persoanei-intenție directă calificată prin scop.
Or, în cauză nu rezultă din probele administrate că inculpatul A. H. a avut intenția de a recruta persoanele vătămate, în scopul exploatării acestora.În grupul de firme A. își desfășurau activitatea mai mulți cetățeni străini, în anii 2007-2008, inculpatul apelând în mod constant la angajați străini.
Aceste demersuri au fost efectuate deoarece în perioada respectivă majoritatea cetățenilor români, necalificați sau cu calificări medii erau plecați la muncă în țări precum Spania, Italia, pe salarii net superioare celor din România.
Din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat că inculpatul A. H. cunoștea că părțile vătămate vor fi recrutate prin înșelăciune de către firma de recrutări din Honduras în scopul explaotării la muncă în România.
Clauzele contractuale au fost asumate în cunoștință de cauză de părțile vătămate, astfel că fapta comisă de inculpatul A. H. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, lipsind intenția.
A mai arătat inculpatul că, organul de urmărire penală nu a avut un rol activ, întrucât de la începutul cercetărilor a strâns probe doar în acuzare, toate cererile formulate de inculpatul A. H. fiind respinse.
Examinând apelul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele devoluțiunii stabilite de art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este neîntemeiat, pentru considerentele care se vor expune:
Este de reținut, în primul rând că, probele administrate în faza apelului nu au adus modificări ale situației de fapt așa cum aceasta a fost reținută de către prima instanță, conturându-se aceeași realitatea obiectivă, cu referire la faptele inculpaților.
Așa cum a reținut prima instanță, P. de pe lângă Î.-DIICOT a fost sesizat de IGPF cu privire la faptul că mai mulți cetățeni ai Republicii Honduras au fost depistați la 31.10.2008 pe raza municipiului București de către organele de control ale ITM, desfășurând activități în cadrul punctelor de difuzare a presei Rodipet fără forme legale iar aceștia, cu ocazia audierii lor au declarat că sunt victime ale traficului de persoane, în vederea exploatării prin muncă, fiind racolați din țara de origine sub promisiunea unor locuri de muncă bine plătite în România.
Preliminar examinării elementelor obiective și subiective ale infracțiunii de trafic de persoane, Curtea constată că toate motivele de nelegalitate a urmăririi penale, invocate, în special de inculpatul A. H. și care au fost deja expuse, nu vor mai examinate de instanța de apel,întrucât prin încheierea din din 23.10.2012, pronunțată sub imperiul Codului de procedură penală de la 1969, au fost respinse toate excepțiile invocate de inculpați privind nulitatea urmăririi penale, în baza dispozițiilor art. 300 Cod procedură penală de la 1969, constatându-se regularitatea actului de sesizare a instanței, încheierea menționată fiind definitivă.
Prin urmare, aspectele care vor fi examinate de către Curte se vor limita numai la temeinicia și legalitatea soluției pronunțate pe fondul cauzei de către prima instanță, la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, sub forma exploatării la muncă.
Pentru a examina latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea 678/2001, se impune mai întâi a preciza conținutul acestei infracțiuni.
Potrivit art. 12 din Legea 678/2001 „constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Traficul de persoane este o infracțiune împotriva libertății persoanei, comisă de către traficanți în scopul exploatării persoanei . Traficul de persoane încalcă, drepturi și libertăți fundamentale ale omului, de la libertatea de mișcare, de comunicare sau de exprimare, la dreptul oricărei ființe umane la demnitate, securitate, integritate fizică și psihică, iar în cazuri extreme, încălcând chiar dreptul la viață.
Obiectul juridic generic al acestei infracțiuni constă în apărarea libertății fizice a persoanei, adică a posibilității acesteia de a se mișca, de a circula, de a acționa după voința sa și în limitele admise de lege. Libertatea fizică a persoanei constituie o importantă valoare socială; de aceea faptele care aduc atingere acestei valori sociale lezează în ultimă instanță și interesele societății, în general, interesată în realizarea și garantarea drepturilor omului și a libertății acestuia.
Obiectul juridic special este complex, fiind constituit, pe de o parte, din relațiile sociale care se referă la libertatea persoanei, iar pe de altă parte, din relațiile sociale care se referă la respectarea demnității, protejarea integrității corporale sau sănătății, împotriva faptelor de exploatare a acesteia și de transformare a persoanei într-un mijloc de obținere a unor beneficii materiale. Obiectul material este corpul persoanei traficate în vederea exploatării.
Elementul material se prezintă sub forma unei acțiuni cu mai multe modalități alternative .
Recrutarea constă în racolarea (selectarea) unei persoane susceptibile de a fi exploatată și determinarea acesteia să devină victimă a exploatării.
Transportarea constă în acțiunea unei persoane, numită transportator, de a deplasa victima dintr-un loc în altul, cu/ fără ajutorul unui mijloc de transport.
Transferarea constă în acțiunea unei persoane de a dispune și realiza schimbarea locului de cazare sau în care se află ascunsă ori este exploatată o persoană. Operațiunea de transmitere a victimei de la un traficant la altul poate fi înfăptuită la diferite etape ale traficului.
Cazarea este acțiunea unei persoane de a asigura adăpost, găzduire, altei persoane, în vederea exploatării sau înlesnirii exploatării acesteia.
Preluarea este acțiunea unei persoane de a lua în primire, de a lua asupra sa, pe seama sa, o persoană,în scopul exploatării sau înlesnirii exploatării acesteia.
În toate modalitățile de existență ale elementului material, legea cere, ca o condiție esențială, existența unui anumit scop al infracțiunii, respectiv exploatarea victimei. Prin exploatarea unei persoane, se înțelege:
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire. În conformitate cu art.1 din Convenția privind sclavia, semnată la Geneva la 25 septembrie 1926, sclavia este starea sau situația ființei umane asupra căreia sunt exercitate atributele dreptului de proprietate sau unele dintre ele. Astfel, stăpânul posedă, folosește și administrează persoana care formează obiectul posesiei, supunând-o la diferite forme de exploatare.
c) obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii si difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
d) obligarea la practicarea cerșetoriei;
O altă cerință esențială pentru existența infracțiunii de trafic de persoane adulte este ca acțiunile incriminate să fie săvârșite prin vreuna din următoarele modalități prevăzute în norma de incriminare: amenințare sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra victimei.
Urmarea imediată. Acțiunea subiectului activ trebuie să aibă ca urmare o stare de pericol care s-a creat pentru relațiile privind libertatea persoanei, respectarea drepturilor persoanei, a demnității și integrității fizice și psihice ale acesteia, și care se realizează prin însăși săvârșirea activității incriminate.
Legătura de cauzalitate. Între acțiunea făptuitorului și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate; aceasta se realizează prin însăși săvârșirea acțiunii descrise de norma de incriminare (atunci când legea nu cere existența unui rezultat material).
Ceea ce s-a reținut în concret în sarcina celor doi inculpați, prin actul de sesizare, a fost faptul că, în perioada septembrie-octombrie 2008, conform unei înțelegeri prestabilite comune, au desfășurat, fiecare în parte acte materiale de recrutare, transport, primire și cazare, prin inducere în eroare, îndatorare, amenințare, reținerea pașapoartelor și refuzul restituirii acestora, în scopul de a-i exploata prin executarea unor munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate și fără încheierea unor contracte legale de muncă, a unui număr de 13 cetățeni hondurieni.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, în cauză nu există dovezi din care să rezulte exploatarea sau scopul exploatării părților vătămate.
Se constată, în primul rând faptul că, perioada de timp cât cetățenii hodurieni au lucrat pentru inculpați este una foarte scurtă, astfel încât, nici nu ar putea fi făcută o apreciere certă asupra intenției inculpaților, dat fiind acest interval de timp foarte scurt. Forma de exploatare imputată inculpaților, aceea a exploatării prin muncă, trebuie să aibă o anumită durată, o anumită consistență în timp, în lipsa unui interval de timp, în care inculpații să fi acționat în sensul exploatării asupra părților vătămate, neputând fi formulate anumite constatări sub acest aspect.
Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că asupra cetățenilor hondurieni s-au exercitat acte de inducere în eroare de către inculpați, în sensul că aceștia le-ar fi promis salarii de 700-1200 USD/lună, cazare la hotel și alte facilități, aceste promisiuni fiind făcute, de agenția de plasare a forței de muncă din Republica Honduras, Inversiones JCR, fără să se dovedească o astfel de înțelegere între această firmă și firma româneasă ..
Simplul fapt al întocmirii invitațiilor în formă scrisă, semnate și prezentate poliției de frontieră de martorul L. F., după consultarea acestuia cu inculpatul A. H., prin care atesta invitarea ca turiști a cetățenilor hondurieni, nu dovedește intenția inculpaților de a exploata părțile vătămate, întrucât, neavând contracte de muncă încheiate cu aceștia, altă posibilitate de intrare în țară nu a existat.
Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați, părțile vătămate s-au aflat la început într-o perioadă de training, în vederea deprinderii acestora cu activitățile pe care urmau să le desfășoare și în vederea învățării limbii române, acesta fiind și motivul pentru care, inculpații au angajat o profesoară care să predea părților vătămate, noțiuni de limba română.
Așa cum inculpații au susținut, prin apărători, cetățenii străini nu puteau fi angajați de îndată, fiind obligatorie, în prealabil, obținerea unei autorizații de muncă, potrivit prevederilor 44 alin. 2 din OUG 194/2002, autorizație care presupune efectuarea unor verificări, de către Oficiul Român pentru Imigrări și care se emite într-un termen de maxim 30 de zile de la depunerea solicitării din partea angajatorului, termen ce poate fi prelungit potrivit legii cu încă 15 zile.
După obținerea autorizației de muncă, se formulează cererea pentru viză de ședere, potrivit art. 44 alin. 5 din același act normativ.
Deși atât în actul de acuzare cât și în motivarea scrisă a apelului se arată că firma Intelbiz nu a îndeplinit niciuna dintre condițiile legale pentru angajarea cetățenilor străini, nu s-a făcut o dovadă certă în acest sens, nefiind dovedit faptul că solicitările firmei de obținere a autorizației de muncă ar fi fost respinse de organele competente,din considerente care țin de organizarea și funcționarea acesteia, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit faptul că, Intelbiz a încheiat contract de consultanță cu T. SERVICES 2000, la 1.08.2008, în vederea obținerii dreptului legal la muncă al cetățenilor străini.
Tot astfel, probele administrate în cauză nu au demonstrat mai presus de orice îndoială rezonabilă faptul că, cetățenilor străini le-au fost promise anumite condiții de cazare și masă-așa cum au susținut aceștia ,la hotel, sau 3 mese pe zi.
Așa cum chiar părțile vătămate au declarat, cu ocazia audierii lor de organele de urmărire penală, A. H. le-a spus acestora că vor câștiga 300 USD pe lună, pe toată durata contractului de 3 ani și nu 700 USD, cum specifica contractul semnat în Honduras.
Relevantă din acest punct de vedere este declarația părții vătămate L. L. M. Giullermo, acesta arătând faptul că, la sosirea în România, inculpatul S. A. le-a spus că salariul părților vătămate va fi de 300 USD pe toată perioada contractului și că au fost mințiți în legătură cu mărirea retribuției la 700 USD.
Tot această parte vătămată a relatat că a primit un avans de 150 lei iar pe 13/15 octombrie încă 485 lei.
Și din declarația celorlalte părți vătămate, a rezultat aceeași situație și anume faptul că, despre un salariu de 700 USD /lună, despre cazare în camere de două persoane, despre asigurarea hranei, au aflat de la firma de recrutare din Honduras.
În Republica Honduras, părțile vătămate au semnat contractele cu firma de recrutare, în limba engleză, așa cum acestea au declarat, partea vătămată C. M. Marilenes arătând că, soțul său, care cunoaște limba engleză i-a spus despre faptul că, în contract era menționată o perioadă de lucru de 3 ani, compania Intelbiz urmând să îi asigure cazarea, transportul public dar nu și mâncarea . De asemenea, pașaportul urma să fie reținut la firmă, pentru siguranța părții vătămate.
La sosirea în România, inculpații le-au spus că vor primi salarii de 300 USD /lună.
Prin urmare, rezultă faptul că, inculpații nu le-au promis părților vătămate salarii de 700 dolari /lună și nici anume condiții de cazare ci numai asigurarea acesteia.
Referitor la condițiile de cazare, așa cum a reținut și prima instanță de judecată, din declarațiile martorilor audiați, a rezultat că, înainte ca părțile vătămate să sosească în țară, au fost amenajate spații de cazare la Casa presei Libere și Otopeni, iar potrivit declarațiilor martorilor audiați, aceste spații deși aveau un număr mare de paturi, erau totuși largi și ofereau tot ceea ce era necesar pentru un trai decent, având grup sanitar, bucătărie, acces la internet și computere.
Faptul că spațiile nu erau încălzite, așa cum a reținut și prima instanță, nu este un fapt de natură să conducă la concluzia unei vătămări a cetățenilor străini, luna în care aceștia au fost cazați în spațiile respective fiind una de început de toamnă, când nicăieri în România nu se folosesc instalații de încălzire.
Tot astfel, a rezultat faptul că părțile vătămate aveau cartele de transport pentru mijloacele de transport în comun și telefoane de la serviciu cu un număr de minute incluse.
În legătură cu reținerea pașapoartelor, a rezultat într-adevăr din declarațiile martorilor audiați, că acestea erau ținute la firmă, într-un seif, erau însă restituite la cerere, atunci când părțile vătămate aveau nevoie de ele să meargă la bancă sau cu alte ocazii. Motivele reținerii pașapoartelor nu sunt foarte clare, părțile vătămate arătând că încă de la semnarea contractului cu firma de recrutare din Honduras au cunoscut această condiție și că, reținerea urma să se facă pentru siguranța lor dar și pentru a nu pleca la alte firme. Inculpații au arătat că acestea au fost reținute numai în vederea traducerii și întocmirii formelor de angajare. Cert este faptul că, acestea au fost reținute, însă acest aspect, necoroborat cu alte date și elemente concrete din care să rezulte intenția de exploatare din partea inculpaților, nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor de care inculpații sunt acuzați.
În fine, așa cum a reținut prima instanță, nici condiționarea din partea inculpatului A. H., în data de 28 octombrie 2008, când pe fondul grevei părților vătămate, le-a oferit acestora două posibilități, fie de a rămâne în continuare la firmă în aceleași condiții, fie de a plăti sume de bani cuprinse între 1360 USD și 2500 USD, reprezentând transportul și alte cheltuieli efectuate de firmă pentru aducerea părților vătămate în România, nu a fost de natură să consituie o amenințare pentru părțile vătămate, o constrângere a acestora, întrucât, părțile vătămate luaseră deja legătura cu autoritățile statului încă din data de 17.10.2008, deci „amenințarea”din partea inculpatului nu era una aptă să producă consecințe.
Plata numai parțială a salariilor părților vătămate, având în vedere că s-a situat la nivelul unei singure luni, nefiind un fenomen de durată care să contureze fără echivoc intenția inculpaților de a proceda așa pe toată perioada, nu este un element material al exploatării prin muncă a părților vătămate.
Aceeași este și situația celor 5 cetățeni hondurieni, sosiți în România la 11. 10.2008, cazați în imobilul din Piața Presei Libere și care s-au alăturat și ei protestului celorlalți, sosiți anterior, perioada scurtă de timp cât au desfășurat activități pentru firma condusă de inculpați, fiind insuficientă pentru a se putea contura vreo intenție de exploatare a acestora de către inculpați.
Astfel, Curtea reține că prima instanță, în urma unui examen corect al probelor administrate în cauză, a apreciat în mod temeinic, judicios situația de fapt și a concluzionat temeinic și legal, cu privire la inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.
Nu rezultă că prin acțiunile inculpaților s-a creat o stare de pericol pentru libertatea părților vătămate, pentru integritatea lor fizică și psihică, părțile vătămate având deplină libertate și putând denunța oricând autorităților faptele, drept dovadă că au și făcut-o atunci când au considerat că sunt victime ale unui trafic.
Instanța de fond a soluționat în mod corect și acțiunile civile formulate de părțile vătămate, constituite părți civile în cauză, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoanele inculpaților. Eventualele diferențe bănești rămase neîncasate de acești cetățeni, până la concurența sumelor pentru care s-au înțeles cu inculpații, aferente perioadei cât au desfășurat activități lucrative la firma inculpaților, nu pot fi acordate în procesul penal, deoarece nu legătură cu răspunderea delictuală, ci numai cu cea contractuală. În lipsa unui delict imputabil inculpaților, nu există temei pentru dezdăunare în cadrul procesului penal, potrivit art. 19 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Față de aceste considerente, apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT este apreciat ca fiind neîntemeiat și potrivit art . 421 pct. 1 litera b C.p.p., va fi respins ca atare.
Potrivit art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T. împotriva sentinței penale nr. 362/8.05.2013 a Tribunalului București-secția I –a penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile pentru avocații din oficiu, în cuantum de câte 150 de lei, pentru părțile civile R. A. J. Nahin, A. A. M. D., L. L. M. Guillermo, H. C. N. D., M. O. E. E., V. A. T., G. A. N. Edgardo, M. B. D. A., P. G. A. Fernando, C. A. A. J., M. P. E. E., C. M. M. și F. G. M. A., se vor avansa din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
Președinte Judecător
L. C.-N. D. L.
Grefier
S. N.
Red. Thrd. Jud. LCN
5 exmpl.
Jud. Fond. S. G.-Trib. București
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 674/2015. Curtea de... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... → |
|---|
