Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1352/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1352/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2015
Dosar nr._
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1352/A
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: L. S.
GREFIER: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror E. I..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către partea responsabilă civilmente S.C. BUL I. INSURANCE COMPANY, împotriva sentinței penale nr.23 din data de 16.02.2015, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. Bul I. Insurance Company prin apărător ales, avocat M. V., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 17 dosar, intimatul-inculpat M. I., personal și asistat de apărător din oficiu, avocat D. M. în substituirea avocat Romanoschi R., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/05.10.2015, aflată la fila 28 dosar, iar pentru intimatele-persoane vătămate M. C., M. D. și M. M. a răspuns apărătorul ales, avocat P. E., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 21 dosar, lipsă fiind intimații-părți civile S. Județean de Ambulanță Ialomița, S. C. de Urgență „B. A.” București și S. Orășenesc Țăndărei, precum și intimatele-persoane vătămate M. C., M. D. și M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al intimatelor-persoane vătămate, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând într-un aviz al Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. dat cu privire la un raport de expertiză medico-legală efectuat într-o cauză similară.
Apărătorul ales al apelantei-părți responsabile civilmente, având cuvântul, arată că se opune încuviințării probei, având în vedere că înscrisul la care a făcut referire apărarea nu are legătură cu cauza.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată a fi administrată de către intimatele-persoane vătămate prin apărător ales și ia act de depunerea înscrisului încuviințat la dosar.
Apărătorul ales al intimatelor-persoane vătămate depune la dosarul cauzei un extras de pe protalul Tribunalului Ialomița cu referire la dosarul nr._ .
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantei-părți responsabile civilmente, având cuvântul, apreciază că hotărârea instanței de fond este criticabilă sub două aspecte de nelegalitate, respectiv nereținerea culpei comune a victimelor în producerea consecințelor grave asupra acestora și, prin raportare la primul motiv, greșita admitere în tot a cererilor de constituire de parte civilă formulată de către unitățile spitalicești.
Astfel în ce privește primul motiv de apel, solicită a se avea în vedere disp. art.19 alin.5 C.p.p. în raport de care apreciază că se impune ca instanța să facă aplicarea art.1371 C.civ și art.28 din Ordinul nr.14/2011 al CSA dat în aplicarea Legii nr.136/2005, din interpretarea textului de lege invocat rezultând că asigurătorul trebuie să răspundă numai pentru prejudiciul imputabil asiguratului.
În acest sens, arată că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, culpă ce nu a fost contestată de asigurător, accident soldat cu decesul fiului inculpatului și vătămarea soției sale ca urmare a proiectării acestora în afara autoturismului, precum și că din toate probele administrate în cauză, rezultă că victimele nu purtau centură de siguranță și că în autoturism se aflau 6 persoane, deși acesta era prevăzut doar cu 5 locuri.
Face referire la disp. art.36 din O.U.G. nr.195/2002 și art.97 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, în acest sens precizând că la momentul producerii accidentului victimele (soția inculpatului) nu purta centură de siguranță/nu se afla într-un dispozitiv de prindere – scaun copil (minorul în vârstă de 7 luni).
Față de cele precizate, arată că, în opinia sa, culpa în producerea accidentului aparține exclusiv inculpatului, însă consecințele producerii acestuia aparțin atât inculpatului, cât și soției acestuia pentru vătămările suferite și pentru faptul că era reprezentantul legal al minorului.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, având în vedere culpa comună a victimelor și disp. art.49 din Legea nr.136/1995, solicită ca asiguratorul să fie obligat la plata cheltuielilor cu care unitățile spitalicești s-au constituit părți civile proporțional cu culpa inculpatului și nu integral.
În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și, pe fond, reținerea culpei victimelor în producerea consecințelor accidentului, cu obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata a 50% din prejudiciul material produs părților civile.
De asemenea, depune la dosar practică judiciară.
Apărătorul ales al intimatelor-persoane vătămate, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către partea responsabilă civilmente, ca nefondat, apreciind că nu poate fi reținută culpa victimelor în consecințele produceri accidentului, având în vedere că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă o legătură de cauzalitate între leziunile produse victimelor și purtarea ori nu a centurii de siguranță.
Arată că nu pot fi reținute apărările asiguratorului, în sensul că leziunile produse victimelor au avut loc ca urmare a proiectării acestora în afara autoturismului, întrucât din concluziile rapoartelor de necropsie rezultă că leziunile s-au putut produce prin lovire de componentele dure ale unui autovehicul.
Pentru considerentele expuse oral, dar și în scris în cadrul concluziilor pe care le depune la dosar, apreciază că apelul declarat de către partea responsabilă civilmente este nefondat, solicitând respingerea acestuia ca atare.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către partea responsabilă civilmente, ca nefondat, apreciind că instanța de fond, în mod corect, a obligat asiguratorul la plata sumelor datorate de către asiguratul său către părțile civile, câtă vreme a fost constatată culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către partea responsabilă civilmente, ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală în ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că starea de pericol ce a dus la producerea accidentului se datorează exclusiv conducătorului auto care a încălcat prevederile art.48 din O.U.G. nr.195/2002, cu privire la regimul de viteză și adaptarea acesteia în funcție de starea umedă a carosabilului.
Arată că nu există probe la dosar din care să rezulte că în urma accidentului rutier consecințele ar fi fost altele dacă victimele purtau centuri de siguranță.
De asemenea, arată că din interpretarea disp. art.36 și 108 din O.U.G. 195/2002 și art.148 pct. din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 rezultă că vina aparține în primul rând conducătorului auto care avea obligația de a nu transporta persoane fără centură de siguranță.
Intimatul-inculpat M. I., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a apelului declarat de către partea responsabilă civilmente S.C. Bul I. Insurance Company.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
P. sentința penală nr.23 din data de 16.02.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Fetești a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. I. (fiul lui I. și F., născut la data de 10.01.1986 în localitatea Castelu, județul C., cu domiciliul în localitatea C. V., ., județul C., posesor al P.C. ..C. nr._, CNP_, cetățenia română, stagiul militar nesatisfăcut, neșcolarizat, fără ocupație, fără antecedente penale) din art.192 alin.2 și 3 Cod penal în art.178 alin.2 și 5 din vechiul Cod penal cu aplic. art.13 alin.1 din același cod, text de lege în baza căruia cu aplic.396 alin.10 Cod pr.penală l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.81 din vechiul Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, calculat potrivit art.82 din același cod și i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art.71 din vechiul Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza finală și lit.b din același cod, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Potrivit art.71 alin.5 din vechiul Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a luat act că persoana vătămată M. D. nu a formulat pretenții civile în cauză și că nu s-au formulat pretenții civile în numele și pentru persoanele vătămate minore M. M. și M. C..
În baza art.19, art.397 alin.1 Cod pr. penală raportat la art.313 din Legea nr.95/2006, art.1357 cod civil cu aplic. art.1381 și art.1385 Cod civil a fost obligat inculpatul M. I. la plata de despăgubiri către părțile civile, după cum urmează: suma de 949,33 lei către S. Județean de Ambulanță Ialomița, suma de 1.263 lei către S. C. de Urgență „B. - A.” București și suma de 220,57 lei către S. Orășenesc Țăndărei .
În baza art. 50 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.22 din O.U.G. nr. 61/2005, a fost obligat asigurătorul Bul I. Insurance Company prin Avus International, la plata sumelor datorate de către asiguratul său - inculpatul M. I. - către părțile civile S. Județean de Ambulanță Ialomița, S. C. de Urgență „B. - A.” București și S. Orășenesc Țăndărei, în limita plafonului legal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, în esență, că la data de 22.11.2013, în timp ce conducea pe DN 2A, din direcția Țăndărei către C., autoturismul marca Opel cu nr.de înmatriculare B 9935 PP inculpatul M. I. a produs, din culpă, un accident de circulație soldat cu decesul numiților M. D. și M. Ș..
Astfel, în ziua de 22.11.2013, în jurul orei 11.56, inculpatul M. I. a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare B 9935-PP pe DN2A din direcția Țăndărei spre C., avându-i ca pasageri pe banchetele din spate ale autoturismului pe soția sa M. Ș., copiii M. C., M. M., M. D. și pe numitul M. I..
În condiții de vizibilitate bună, carosabil umed, trafic redus, inculpatul M. I., în timp ce conducea vehiculul menționat, în afara localității Giurgeni, nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, a pierdut controlul volanului, a intrat pe contrasens și s-a impactat cu glisiera metalică aferentă sensul de mers C. – Țăndărei, după care a ricoșat în glisiera metalică aferentă sensului de mers Țăndărei – C..
În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a numiților M. M., M. C., M. D. și M. Ș. care au fost transportați la S. Țăndărei unde li s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate, fiindu-le stabilite următoarele diagnostice: TCC acut închis și respectiv agitația psihico post accident rutier.
Victima M. D., în vârstă de 7 luni, a fost transferat la S. C. B. A. București fiind grav rănit, înregistrându-se ulterior decesul acestuia iar victima M. Ș., datorită leziunilor suferite, a decedat, fiind transportată la morga Serviciului de Medicină Legală Ialomița în vederea efectuării necropsiei.
În urma accidentului nu au rezultat alte victime și nu au fost implicate alte autovehicule.
La reținerea acestei situații de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto; buletin de analiză toxicologică alcoolemie emis de S.M.L. Ialomița, rapoarte de expertiză medico-legală, rapoarte de necropsie, raport de expertiză tehnică, copie cazier judiciar, declarații suspect, declarații martori, declarații persoană vătămată.
La instanță a fost audiat inculpatul M. I. care a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, solicitând judecarea cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală și a unor eventuale acte depuse în circumstanțiere, cerere care a fost admisă.
P. cererea depusă la dosar la data de 05.12.2014 S. Județean de Ambulanță Ialomița s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 949,33 lei reprezentând contravaloarea serviciului de intervenție în regim de urgență prestat în data de 22.11.2013 urmare a comiterii faptelor ce fac obiectul dosarului, anexând decont cheltuieli materiale pentru serviciile medicale acordate victimelor M. Ș. și M. D..
S. C. de Urgență „B. A.” București a depus la dosar adresa nr._/21.11.2014 prin care a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.263 lei conform art.313 din Legea nr.95/2006, suma referitoare la M. D. internat în data de 22.11.2013.
De asemenea, S. Orășenesc Țăndărei a înaintat adresa nr. 2857/10.12.2014 prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză și a anexat xerocopii de pe fișele CPU ale numiților M. D. și M. Ș., victimele unui accident rutier produs în data de 22.11.2013 pe DN 2A, în afara localității Giurgeni, jud. Ialomița, precum și decontul de cheltuieli, pentru M. Ș. în sumă totală de 107,85 lei și pentru M. D. în sumă totală de 112,72 lei.
P. încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2014 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de asigurător a numitei Avus Internațional cu sediul în București, sector 4, ., ., . termenul de judecată din data de 02 februarie s-a dispus rectificarea citativului în sensul că asigurător în cauză este Compania de Asigurări Bul I. Ad, reprezentată de mandatar Avus International, ambele societății fiind reprezentate de av. V. M..
Persoana vătămată M. D., prin apărător, a menționat că nu are pretenții de formulat. Persoanele vătămate M. M. și M. C., prin curator avocat desemnat, nu au formulat pretenții.
Potrivit raportului medico – legal de necropsie nr.A_ emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici la data de 17.04.2014 s-a concluzionat că „moartea numitului M. D. a fost violentă (…) leziunile …se puteau produce la data de 22.11.2013, prin lovire de corpuri dure, posibil în circumstanțele unui accident rutier; între acestea și deces există legătură directă necondiționată de cauzalitate.”
De asemenea, conform raportului medico – legal de necropsie nr. 4550/A3/226 din 13.12.2013 emis de S. de Medicină Legală Ialomița la data de 20.01.2014, „moartea numitei M. Ș. a fost violentă (…) leziunile s-au putut produce prin lovire de corpuri planuri dure, posibil părți componente ale unui autovehicul, în condițiile unui accident rutier”.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 483/27.11.2013 emis de S. de Medicină Legală Ialomița a rezultat că inculpatul M. I., conducătorul auto, nu s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert L. I. a rezultat că: „Accidentul de circulație putea fi evitat de conducătorul auto M. I., dacă acesta se deplasa prudent și cu viteză adaptată carosabilului umed, pe curba de vizibilitate peste 50 m, pentru care corect s-au folosit indicatoare de avertizare, în număr de 5, de formă pătrată și cu săgeată reflectorizantă în centru, începând de la . ieșirea de pe curbă. Cauza producerii accidentului a constituit-o greșeala de atacare a curbei, cu viteza neadaptată la carosabilul umed, contrar prevederii art.48 din Ordonanța nr.195/2002, republicată, cu privire la regimul de viteză și adaptarea acesteia în funcție de condițiile de drum. Starea de pericol a existat urmare a umidității, dar a fost și pusă în evidență din timp de indicatoare de avertizare, obligatorii, față de care conducătorul auto trebuia să ia toate măsurile pentru a nu părăsi banda de deplasare, așa cum prevede Ordonanța 195/2002 și Cursul de legislație rutieră. Conducătorul auto M. I. a încălcat prevederea art. 48 din Ordonanța nr.195/2002, republicată, cu privire la regimul de viteză și adaptarea acesteia în funcție de starea umedă a carosabilului.”
Potrivit textului amintit „Conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât sa poată efectua orice manevra in condiții de siguranță..”.
Inculpatul, audiat în ambele faze ale procesului penal, a recunoscut în totalitate fapta, a avut o atitudine sinceră arătând că recunoaște fapta, și că „ la ieșirea din localitatea Giurgeni, într-o curbă deosebit de periculoasă am intrat pe contrasens, am lovit glisierele metalice de pe sensul de mers C. Țăndărei, am tras de volan dreapta și m-am oprit în glisierele metalice aferente sensului de mers Țăndărei C. perpendicular pe acestea..”
Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert tehnic ing. L. I. precizează că autoturismul se deplasa pe un segment al DN 2A (E60) aflat în afara localității Giurgeni, jud. Ialomița, deplasarea se făcea pe direcția Țăndărei – Hârșova, la lumina zilei, pe un carosabil acoperit cu covor asfaltic, umed, aflat într-o curbă, bine trasată și semnalizat cu . 5 panouri succesive de avertizare, de la . din curbă, mai puțin panoul dreptunghiular cu cele 3 săgeți, obligatoriu pentru situațiile în care vizibilitatea pe curbă este mai mică de 50 m (art.123 lit.b din Regulamentul la Ordonanța 195/2002).
Tot din acest raport de expertiză auto a rezultat că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în premomentul impactului era de 85 km/h, accidentul de circulație putea fi evitat de conducătorul auto M. I. dacă acesta se deplasa prudent și cu viteză adaptată carosabilului umed, pe curba cu vizibilitate peste 50 m, pentru care corect s-au folosit indicatoare de avertizare, în număr de 5, de formă pătrată și cu săgeată reflectorizantă în centru, începând de la . ieșirea de pe curbă, conducătorul auto încălcând prevederea art.48 din OUG 195/2002, republicată, cu privire la regimul de viteză și adaptarea acesteia în funcție de starea umedă a carosabilului.
Probele administrate au condus la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, în varianta agravată.
Părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză auto, inculpatul și asigurătorul, prin apărători, solicitând în cadrul dezbaterilor pe fond a se reține o culpă concurentă (inculpat și victima majoră) în producerea consecințelor foarte grave ale accidentului, făcând referire în esență la faptul că pe bancheta din spate s-au aflat cinci persoane, în loc de trei, maximul permis de legislație, iar victima majoră nu purta centura de siguranță.
Instanța a reținut că inculpatului, în calitate de conducător auto, având obligația respectării regulilor privind transportul persoanelor, îi era interzisă deplasarea în condițiile în care pe bancheta din spate se aflau cinci pasageri, situație ce a determinat neglijarea îndatoririi de purtare a centurii de siguranță.
Totodată concluziile raportului de expertiză auto au fost în sensul că, în condițiile date, culpa în producerea evenimentului rutier aparține în exclusivitate conducătorului auto care a încălcat prevederea art.48 din Ordonanța nr.195/2002, republicată, cu privire la regimul de viteză și adaptarea acesteia în funcție de starea umedă a carosabilului și, conform raportului medico – legal de necropsie nr.4550/A3/226 din 22.11.2013 emis de S. de Medicină Legală Ialomița la data de 20.01.2014, „moartea numitei M. Ș. a fost violentă (…) leziunile s-au putut produce prin lovire de corpuri planuri dure, posibil părți componente ale unui autovehicul”.
Autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare B 9935 PP era asigurat la momentul producerii accidentului cu poliță RCA la Societatea Bul I. LTD Bulgaria.
Întrucât de la data săvârșirii infracțiunii până la data pronunțării hotărârii a intervenit un nou Cod penal, instanța de fond a apreciat că dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile având în vedere modalitățile de individualizare a pedepsei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M. I. care în data de 22.11.2013, în timp ce conducea pe DN 2A din direcția Țăndărei către C. autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare B 9935 PP, a produs din culpă exclusivă un accident de circulație soldat cu decesul numiților M. D. și M. Ș., constituie infracțiune și este incriminată de art.178 alin.2 și 5 din Codul penal (din 1969) cu aplicarea art. 13 alin. 1 Cod penal (din 1969).
În raport de întregul probatoriu administrat, constatând că au fost respectate inculpatului în mod efectiv garanțiile procesuale recunoscute de lege, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia, concluzionând că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul există, a fost comisă de acesta și este prevăzută ca infracțiune de legea penală .
La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal și anume de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului, poziția de recunoaștere a faptelor, prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare coroborată cu datele ce definesc situația personală a inculpatului conduc la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins fără ca executarea pedepsei în regim de detenție, prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare calculat potrivit art.82 Cod penal.
Referitor la latura civilă a cauzei, numitul M. D., tatăl defunctei M. Ș. și bunicul lui M. D., prin apărător, a precizat la termenul de judecată din 03 noiembrie 2014 că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal, înțelegând să își rezerve acest drept, pe cale separată, într-un proces civil. P. urmare, instanța a luat act că persoana vătămată M. D. nu a formulat pretenții civile în cauză.
Persoanele vătămate minore M. M. și M. C., reprezentate de avocat-curator au precizat că nu au pretenții de la inculpat – încheiere de ședință din 15 decembrie 2014. În concluzie, instanța a luat act că nu s-au formulat pretenții civile în numele și pentru persoanele vătămate minore M. M. și M. C., reprezentate de d-na av.B. I..
În privința pretențiilor civile formulate de unitățile spitalicești din cauză, reținând culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier, întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța a obligat pe inculpatul M. I. la plata de despăgubiri către părțile civile, după cum urmează: suma de 949,33 lei către S. Județean de Ambulanță Ialomița, suma de 1.263 lei către S. C. de Urgență „B. - A.” București și suma de 220,57 lei către S. Orășenesc Țăndărei .
Cu privire la asigurătorul Bul I. Insurance Company, prin Avus International, instanța a reținut dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 potrivit cărora asigurătorul RCA acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămate corporală sau deces și prin avarierea sau distrugerea bunurilor, dar și dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995 potrivit cărora „despăgubirile se plătesc de asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”.
În consecință, prima instanță a obligat asigurătorul Bul I. Insurance Company prin Avus International, la plata sumelor datorate de către asiguratul său - inculpatul M. I. - către părțile civile S. Județean de Ambulanță Ialomița, S. C. de Urgență „B. - A.” București și S. Orășenesc Țăndărei, în limita plafonului legal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel asigurătorul de răspundere civilă, partea responsabilă civilmente S.C. Bul I. Insurance Company criticând-o, în esență, pentru nelegalitate, sub două aspecte, respectiv: omisiunea reținerii culpei comune a victimelor în producerea consecințelor grave asupra acestora cu consecința admiterii în tot a cererilor de constituire ca părți civile a unităților spitalicești fără a se ține seama de culpa concurentă a victimelor.
S-a solicitat desființarea, în parte, a hotărârii atacate și, pe fond, reținerea culpei comune a victimelor în producerea consecințelor accidentului, cu obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata a 50% din prejudiciul material produs părților civile.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
Sub aspectul laturii penale, inculpatul a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, constând în aceea că la data de 22.11.2013, în jurul orei 11.55, în condiții de vizibilitate bună, carosabil umed, trafic redus, inculpatul M. I. - în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr.de înmatriculare B9935 PP pe DN 2A din direcția Țăndărei către C. - nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, a pierdut controlul volanului și a intrat pe contrasens impactând glisiera metalică aferentă sensului de mers C. – Țăndărei după care a ricoșat în glisiera metalică aferentă sensului Țăndărei – C. iar în urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a numiților M. M. (fiica inculpatului), M. C. (fiul inculpatului), M. Ș. și M. D. (soția, respectiv fiul inculpatului) care se aflau pe bancheta din spate a autoturismului. Persoanele vătămate M. M. și M. C. nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, însă victimele M. Ș. și M. D. au decedat ulterior.
Curtea apreciază că probatoriul administrat în cauză, analizat pe larg de către prima instanță, este de natură a răsturna prezumția de nevinovăție de care s-a bucurat inculpatul, așa încât se constată că soluția de condamnare pronunțată în fond este legală și temeinică iar pedeapsa aplicată corespunde criteriilor legale de individualizare, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
În sarcina inculpatului s-a reținut încălcarea prevederilor art.48 din O.U.G. nr.195/2002, rep. cu privire la regimul de viteză și adaptarea acesteia în funcție de starea umedă a carosabilului, raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză concluzionând că prin acțiunile sale inculpatul nu a respectat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.
Curtea apreciază că din analiza întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei, rezultă, fără dubiu, nu doar culpa exclusivă a inculpatului (conducătorul autoturismului) în producerea accidentului ci și a consecințelor grave, proporția de 100% fiind corect stabilită de prima instanță care a evaluat în mod just probele administrate.
Instanța de control judiciar constată că nici apelantul asigurător nu a înțeles să conteste culpa exclusivă a inculpatului în producerea efectivă, propriu-zisă, a accidentului, ci a invocat doar culpa concurentă a victimelor în producerea consecințelor grave produse asupra acestora.
În concret, asigurătorul a arătat că probele administrate în cauză au relevat că în autoturismul condus de inculpat – marca Opel Vectra, prevăzut cu maxim 5 locuri – circulau, la momentul producerii accidentului, cinci persoane pe bancheta din spate iar la impact cele două victime (care ulterior au decedat) au fost proiectate prin geam. A mai arătat apelantul că victima, soția inculpatului, nu a purtat centura de siguranță iar copilul minor decedat nu era asigurat (se afla în brațele mamei).
Totodată, apelantul asigurător nu contestă faptul că paguba trebuie suportată de inculpat și implicit de societatea de asigurare ci doar proporția gradului de culpă pe care o apreciază ca fiind la jumătate (50%).
Instanța de apel nu poate primi apărarea asigurătorului în sensul de a se reține culpa comună a victimelor în producerea consecințelor accidentului întrucât conducătorul auto (inculpat în cauză) se face vinovat exclusiv de producerea lui, în condițiile în care inculpatul a fost cel care s-a aflat la volan și care avea obligația să respecte dispozițiile art.48 din O.U.G. 195/2002, rep. dar și posibilitatea să prevină producerea respectivului accident dacă respecta ocuparea numărului maxim de locuri, obligație care, de asemenea, îi incumba. Totodată, inculpatul avea obligația legală de a nu transporta persoane fără centură de siguranță, astfel cum rezultă din interpretarea disp. art.36 și 108 din O.U.G. 195/2002 și art.148 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002.
Curtea apreciază că în cauză, pe de o parte, nu s-a făcut dovada că nepurtarea centurilor de siguranță ar fi condus la decesul victimelor iar, pe de altă parte, gradul de culpă al victimelor în proporție de 50%, astfel cum a solicitat asigurătorul, nu poate fi reținut întrucât acestea nu se fac vinovate de consecințele producerii accidentului.
Mai mult, din probele aflate la dosar, nu rezultă cu certitudine că doar victimele care au decedat (mama și fiul) nu ar fi purtat centurile de siguranță, existând astfel posibilitatea ca toți cei cinci ocupanți ai banchetei din spate să nu fi cuplat centurile de siguranță, trei dintre aceștia rămânând nevătămați ori cu vătămări corporale ușoare, decesul survenind doar în cazul celor două victime, neputându-se astfel aprecia întemeiat că necuplarea centurilor de siguranță ar fi contribuit esențial și nemijlocit la producerea consecințelor tragice ale accidentului și cu atât mai puțin să conducă la reținerea unei culpe comune egale a victimelor cu cea a inculpatului în producerea rezultatului vătămător. În același sens, al imposibilității aprecierii asupra contribuției esențiale în producerea consecințelor accidentului a nepurtării centurii de siguranță instanța de control judiciar reține chiar situația inculpatului, conducătorul auto pentru care, de asemenea, exista obligativitatea purtării unei asemenea centuri și, dincolo de faptul dacă centura a fost ori nu purtată de inculpat se reține, astfel cum rezultă din probatoriul administrat (declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale) că a fost proiectat în afara habitaclului autoturismului, direct pe carosabil (fila 26 verso, fila 28 verso d.u.p.).
În plus, dinamica producerii accidentului, relevată de raportul de expertiză tehnică, conduce la concluzia că factorul determinant în producerea accidentului a fost viteza excesivă cu care a fost abordată curba de către conducătorul auto (inculpat în cauză) în condițiile unui carosabil umed, iar urmare a derapajului necontrolat, autoturismul a acroșat consecutiv structura de beton aflată pe marginea drumului, cât și glisiera metalică de protecție, inculpatul acționând pe de o parte contrar prevederilor art.48 din O.U.G. nr.195/2002, rep. iar pe de altă parte conducătorul auto nu a luat toate măsurile pentru a nu părăsi banda de deplasare.
Din perspectiva stabilirii culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului și a consecințelor acestuia, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, lipsa purtării centurii de siguranță neînscriindu-se în lanțul cauzal astfel încât să poată genera o culpă comună, în lipsa acțiunii inculpatului nepurtarea centurii neavând abilitatea de a genera urmarea produsă (decesul victimelor), în condițiile în care probatoriul administrat nu sprijină concluzia că ar fi fost o cauză care să fi concurat la deces, fiind de notorietate că la viteză excesivă (în speță, viteza din premomentul impactului fiind, conform expertizei tehnice, de 85,01 km/h) și impact violent protecția oferită de purtarea centurii de siguranță scade rapid către zero (fila 31 dosar apel).
Instanța de fond a pronunțat în schimb o soluție eronată din perspectiva faptului că nu a angajat răspunderea directă a asigurătorului, în situația existenței unei polițe RCA valabile (cum este cazul și în speță), pentru prejudiciile cauzate prin infracțiunea de ucidere din culpă produsă în urma unui accident de circulație.
Astfel, prin Legea nr.136/1995 este reglementată obligativitatea încheierii de către proprietarii de autovehicule, de polițe de asigurare de răspundere civilă obligatorie. Rațiunea obligării la încheierea de astfel de polițe este aceea de a înlătura riscul insolvabilității celui ce se face vinovat de producerea unui accident rutier, astfel încât victima sau succesorii acesteia, să poată fi despăgubiți de către asigurător, în cazul în care cel ce se face vinovat de producerea unui accident rutier este în incapacitate de a plăti.
În procesul penal, în cazul în care există un asigurător, acesta trebuie obligat la plata despăgubirilor civile, chiar dacă această plată are ca temei un contract, întrucât acest raport contractual se grefează pe raportul civil de răspundere civilă delictuală. Cele două răspunderi, cea contractuală și cea delictuală trebuie, de altfel, să coexiste, pentru ca mecanismul răspunderii asigurătorului să se declanșeze.
Conform art.49 din Legea nr.136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art.50 alin.1 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Pe cale de consecință, în cadrul procesului penal, asiguratorul are toate drepturile și obligațiile procesuale ale părților, putând invoca excepții, având posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere inclusiv asupra laturii penale, bineînțeles asupra legalității și temeiniciei pretențiilor exprimate de părțile civile, putând exercita și căile de atac prevăzute de lege, așa încât participarea sa la proces este integrală, hotărârea fiindu-i opozabilă, dar nu în sens formal.
D. urmare, în mod corect instanța de fond trebuia să dispună obligarea directă doar a asigurătorului la plata tuturor daunelor materiale, respectiv către unitățile sanitare, neexistând niciun temei ca acestea din urmă să fie suportate de către inculpat iar nu de către asigurător.
Instanța de control judiciar nu va putea remedia această neregularitate în condițiile în care asigurătorul este cel care a promovat cale de atac și care se bucură, în acest fel, de garanțiile oferite în mod legal de principiul non reformatio in pejus.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de către partea responsabilă civilmente, asigurătorul S.C. Bul I. Insurance Company, împotriva sentinței penale nr.23 din data de 16.02.2015, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr._, soluție în raport de care apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, pentru inculpat, în cuantum de 260 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către partea responsabilă civilmente, asigurătorul S.C. BUL I. INSURANCE COMPANY, împotriva sentinței penale nr.23 din data de 16.02.2015, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu, pentru inculpat, în cuantum de 260 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. G. L. S.
GREFIER,
E. V.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.11/13.11.2015
Jud.Fetești. – judecător I.R.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1361/2015. Curtea de Apel... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1299/2015.... → |
|---|
