Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1299/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1299/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1299/A
Ședința publică din data de 08.10.2015
Curtea constituită din:
Președinte: M. C. M.
Judecător: T. A.
Grefier: B. L.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul PRIȘCOVEANU A.-D. împotriva sentinței penale nr.55 din data de 15.06.2015, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art.391 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea asupra cauzei de față la data de 08.10.2015, moment la care a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 55/15.06.2015 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul penal nr._ în baza art. 193 alin. 2 C.pen. și art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, rap. la art. 83 Cod penal s-a stabilit în sarcina inculpatului PRIȘCOVEANU A.-D., (fiul lui F.-F. și R., născut la data de 20.12.1991, în Municipiul București, sector 6, cu domiciliul în comuna Botoroaga, . Teleorman, C.N.P._, cetățenia română, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale), pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 83 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 (doi) ani, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciul de Probațiune Teleorman.
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și de săvârșire de noi infracțiuni, în cursul termenului de supraveghere.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată D. M., în cursul urmăririi penale.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria V., la data de 27.01.2015, în dosarul nr. 248/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Prișcoveanu A.-D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut în esență că în noaptea de 15/16.02.2014, în jurul orei 00,30, inculpatul Prișcoveanu A.-D. a lovit cu pumnii și picioarele persoana vătămată D. M. până când aceasta a căzut la sol, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Această situație de fapt a fost considerată ca și dovedită de prima instanță iar sub aspectul încadrării juridice a faptei s-a reținut că fapta inculpatului Prișcoveanu A.-D., care în noaptea de 15/16.02.2014, în jurul orei 00,30, aflându-se în dreptul stației de autobuz din satul Valea Cireșului, ., fără nici un motiv, a lovit cu pumnii și cu picioarele pe persoana vătămată D. M., până când aceasta a căzut la sol, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Instanța a stabilit în sarcina inculpatului Prișcoveanu A.-D. o pedeapsă cu închisoarea în raport de fapta săvârșită iar în baza art. 83 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 (doi) ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte măsurile de supraveghere, conform dispozițiilor art. 85 alin. 1 Cod penal:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Teleorman.
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și de săvârșire de noi infracțiuni, în cursul termenului de supraveghere.
Sub aspectul laturii civile, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată D. M., în cursul urmăririi penale.
A obligat inculpatul, potrivit art. 274 al. (1) Cod procedură penală, să plătească suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul Priscoveanu A. D., de asemenea fiind depusă cerere de repunere în termenul de apel.
În cuprinsul cererii de repunere în termen s-a arătat faptul că în cursul procesului inculpatul a fost citat la domiciliul părinților, dovezile de îndeplinire a procedurii fiind semnate de o rudă. În fapt însă inculpatul, începând cu luna ianuarie 2015, a părăsit domiciliul în urma unor certuri cu părinții, mutându-se la un prieten iar ulterior la prietena sa. De asemenea, începând cu data de 01.05.2015, acesta a fost transferat în Belgia, în interes de serviciu.
Inculpatul a aflat despre existența cauzei și soluționarea acesteia de la un prieten, la data de 02.07.2015. În termen de 10 zile de la luarea la cunoștință a existenței cauzei și a soluționării acesteia, a fost formulată cererea de apel.
De asemenea, în cuprinsul cererii, au fost invocate motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței apelate.
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de apel, Curtea va avea în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 410 al. 1 Cpp termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.
În speță, minuta a fost comunicată inculpatului la adresa indicată cu ocazia audierii în faza de urmărire penală – adresa de domiciliu a lui și părinților, dovada de primire fiind semnată de mama inculpatului, numita Prișcoveanu R., la data de 22.06.2015.
Apelul a fost formulat la data de 06.07.2015 (data expedierii prin poștă a declarației de apel), deci cu depășirea termenului de 10 zile de la comunicarea minutei.
Inculpatul a formulat cerere de repunere în termenul de apel, invocând faptul că nu locuia la adresa unde i s-a făcut comunicarea soluției, neluând cunoștință de existența acesteia decât la data de 02.07.2015.
Curtea va avea în vedere, pe de o parte, că din motivarea cererii de repunere în termenul de apel reies critici formulate în legătură cu legalitatea procedurii de comunicare a soluției (vizând faptul că soluția nu a fost comunicată la locuința în fapt a inculpatului), critici care, dacă ar fi apreciate întemeiate, ar duce la concluzia formulării căii de atac în termenul legal, nepunându-se problema repunerii în termen.
Analizând cererea formulată și din această perspectivă, Curtea va reține dispozițiile art. 264 al. 1 Cpp care stabilesc că în cazul comunicării actelor procedurale sunt aplicabile aceleași dispoziții legale ca și în materia citării. Conform art. 259 al. 1 Cpp, persoanele se citează la adresa la care locuiesc, iar alineatul 2 stabilește obligația suspectului sa a inculpatului de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuiește, în cazul neîndeplinirii acestei obligații citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le-a luat la cunoștință (în acest sens art. 108 al. 2 lit. b Cpp).
În speță, prima instanță a procedat legal citând inculpatul la adresa de domiciliu, adresă care a fost indicată și de inculpat cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, de fiecare dată dovada de citare fiind semnată de mama inculpatului, situație conformă cu art. 261 al. 1 Cpp. Aceasta nu a adus la cunoștința organelor judiciare faptul că inculpatul nu ar mai locui acolo după cum inculpatul nu a făcut nici el acest lucru.
Pe cale de consecință, au fost respectate toate dispozițiile legale în ceea ce privește citarea persoanei precum și comunicarea către aceasta a actelor procedurale, inclusiv soluția pronunțată în cauză. În aceste condiții, termenul de apel de 10 zile începe să curgă de la data comunicării legale a soluției, respectiv 22.06.2015, apelul fiind declarat după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de lege.
În aceste condiții, analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru repunerea în termenul de apel, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 411 al. 1 Cpp în conformitate cu care apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea este determinată de o cauză temeinică de împiedicare iar cererea este făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.
După cum s-a arătat mai sus, inculpatul nu a invocat o reală cauză de împiedicare a formulării căii de atac, aceasta presupunând o situație excepțională în care acesta s-a aflat și care l-a pus în imposibilitatea de a declara apelul în termenul legal, respectiv cele 10 zile de la comunicare. În realitate, acesta a contestat data la care a luat cunoștință de soluție, susținând că nu este data de 22.06.2015 (data comunicării) ci data de 02.07.2015, invocând deci ca și cauză de împiedicare neluarea la cunoștință a soluției pronunțate de instanță decât la o dată ulterioară, prin intermediul unui prieten, urmare a faptului că nu ar mai fi locuit la adresa la care s-a făcut comunicarea soluției și ar fi lucrat în Belgia.
Cu privire la locuința în fapt a inculpatului, acest aspect a fost analizat anterior în cuprinsul prezentei. Revenea inculpatului obligația de a aduce la cunoștința autorităților schimbarea domiciliului sau, dacă nu, să se intereseze de situația dosarului său penal, de existența căruia avea cunoștință.
Eventuala desfășurare a activității în Belgia – nedovedită în opinia Curții ținând cont că înscrisul atașat la dosar face referire la trimiterea în Belgia pentru prestarea de activități, fără a reieși că acesta s-a aflat în permanență în această țară de la data angajării (02.05.2015) și până în prezent, nu reprezintă nici ea o cauză temeinică de împiedicare a declarării căii de atac, dar nici a luării la cunoștință a soluției pronunțate de Judecătoria V. (astfel cum a invocat inculpatul), atâta timp cât comunicarea soluției s-a realizat legal la domiciliu revenind acestuia obligația de a lua măsurile necesare pentru a lua efectiv la cunoștință conținutul înscrisului. De asemenea, pornind de la această premisă – comunicarea legală a soluției la data de 22.06.2015 și deci posibilitatea reală a luării la cunoștință a acesteia, inculpatul ar fi putut să declare cale de atac în termenul legal chiar din Belgia, expediind-o prin poștă sau încheind un contract de asistență juridică cu un avocat.
În raport de acestea, Curtea consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru repunerea în termenul de apel conform art. 411 Cpp, urmând a respinge cererea cu acest obiect formulată de inculpatul Priscoveanu A. D.. Pe cale de consecință, reținând că apelul a fost formulat după expirarea termenului legal, în baza art. 421 pct. 1 lit. a Cpp calea de atac va fi respinsă ca tardivă.
În baza art. 275 al. 2 Cpp va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 250 lei din care suma de 65 lei onorariu apărător desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 411 Cpp respinge cererea formulată de inculpatul Priscoveanu A. D. de repunere în termenul de apel.
În baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. respinge ca tardiv apelul formulat de inculpatul PRISCOVEANU A. D. împotriva sentinței penale nr. 55/15.06.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul cu numărul de mai sus pe care o menține.
În baza art. 275 al. 2 Cpp obligă apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 65 lei onorariu apărător desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. MOISĂANAMARIA T.
GREFIER,
L. B.
Red./Dact. MCM
02.11.15 2 ex.
Jud. fond: T. I., Jud. V.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1352/2015. Curtea... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1300/2015.... → |
|---|
