Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 6422/1748/2013
DOSAR NR._
(4785/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 216/A
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: V. R. E.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror C. M..
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de apelantul-intimat-inculpat B. M. A., apelanții-parte civilă H. D. A. și H. M. și apelantul-partea responsabilă civilmente S.C. A. R. ASTRA S.A. împotriva sentinței penale nr.469 din data de 15.10.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când, în baza art.391 alin.1 Cod procedură penală, Judecătorul a stabilit pronunțarea la data de 12.02.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.469 din data de 15.10.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în baza art. 178 alin. 1 și 2 C. pen. 1969 cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen. și art.5 alin.1 C.pen., a fost condamnat inculpatul B. M. A. [fiul lui F. și Veroana, născut la 05.07.1977 în București, cu domiciliul în com.Berceni, ..5, jud.Ilfov, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, agent de pază, căsătorit, doi copii minori, fără antecedente penale, CNP_], la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep., cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen. și art.5 alin.1 C.pen., a mai fost condamnat inculpatul B. M. A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep., cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen. și art.5 alin.1 C.pen., a fost condamnat inculpatul B. M. A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul B. M. A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 al. 1 lit. a, teza a II-a, și b C. pen. 1969 pe durata pedepsei principale rezultante.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 13.11.2011 la 22.12.2011.
În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. cu ref. la art. 1357 C.civ., a fost admisă - în parte - acțiunea civilă formulată de partea civilă H. M. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă H. M. a sumei de 9.764, 17 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 80.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. cu ref. la art. 1357 C.civ., a fost admisă - în parte - acțiunea civilă formulată de partea civilă H. D. A. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă H. D. A. a sumei de 80.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art.276 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.084, 93 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile H. M. și H. D. A., (onorariu avocat ales-urmărire penală și instanță).
În baza art.49 - art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, s-a constatat că sumele reprezentând daune morale, despăgubiri materiale și cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul, vor fi achitate de către Societatea de A.-R. ASTRA ASIGURĂRI S.A. (cu sediul în București, ..3, .; sediul ales în București, ..12, sector 1) în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
S-a dispus ca sentința să se comunice, la data rămânerii definitive, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov care va proceda potrivit disp. art. 97 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, rep.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 12 noiembrie 2011, în jurul orei 20:30, inculpatul B. M. A., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, pe DJ 401, dinspre localitatea Vidra către București, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu un alt autovehicul, cauzând decesul numitului H. G., după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, iar în urma depistării sale de către organele de poliție a refuzat testarea cu aparatul etilotest și recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmări penală, întrucât aceste probe au fost însușite de inculpat care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și pentru a se stabili dinamica producerii accidentului de circulație, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, din concluziile căreia a rezultat că starea de pericol a fost creată de către conducătorul auto B. M. A. care a condus autoturismul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice și a pătruns pe contrasens, iar H. D. A. nu a dispus de posibilități tehnice de evitare a accidentului.
Judecătorul fondului a constatat că inculpatul B. M. A. poartă culpa exclusivă în producerea accidentului din data de 12.11.2011.
Instanța de fond a reținut că, în speța dedusă judecății operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 alin.1 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.
Analizând comparativ cele două legi penale ce intră în această succesiune, judecătorul fondului a constatat că vechea reglementare de drept penal este mai favorabilă inculpatului, întrucât instituția concursului de infracțiuni din vechea reglementare este mai favorabilă, în condițiile în care potrivit noii reglementări (art.39 alin.1 lit.b din C.pen) sporul de o treime este obligatoriu.
Prin urmare, instanța de fond a concluzionat că - în drept - faptele inculpatului B. M. A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului și refuz recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art. art. 178 alin. 1 și 2 C. pen. 1969, art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep., și art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep., cu aplic. disp. art. 33 lit. a C. pen. 1969, toate cu ref. la art.5 alin.1 C.pen.
A arătat instanța de fond că nu se impune reținerea formei calificate prevăzută în alin.3 al art.178 C.pen.1969, întrucât starea de ebrietate a inculpatului, deși enunțată de o . martori, nu a fost stabilită clinic și de personal avizat, lipsind astfel o concluzie neechivocă care să ateste împrejurarea că se instalase starea de ebrietate.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșite, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 C.pen.1969, respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, care, prin raportare la urmările produse, le conferă un grad mai mare de pericol, modalitatea și împrejurările în care s-a produs accidentul, urmarea produsă prin fapta inculpatului, respectiv decesul unei persoane, gradul de culpă a inculpatului în producerea accidentului așa cum s-a arătat mai sus, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și este la primul conflict cu legea penală și și-a recunoscut fapta și comportamentul acestuia după producerea accidentului.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, judecătorul fondului a considerat că pedeapsa mai sus aplicată trebuie să fie executată de inculpat în regim de detenție pentru următoarele motive:
- acțiunile inculpatului ulterior producerii accidentului, respectiv fuga de la locul accidentului și refuzul acestuia de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dovedesc o reală ignorare a tuturor dispozițiilor legale.
- nu trebuie ignorate nici rezultatele producerii accidentului din culpa inculpatului, respectiv decesul unei persoane și afectarea morală a familiei acesteia, familie care trebuie să vadă că funcțiile pedepsei trebuie să se îndeplinească pe deplin și că inculpatul trebuie să răspundă proporțional cu acțiunile sale și cu culpa acestuia.
- nu în ultimul rând, numărul în creștere al unor astfel de fapte, respectiv al persoanelor care se urcă la volan deși știu că au consumat băuturi alcoolice înainte crezând în capacitățile lor de șoferi și în mentalitatea că nu are ce să li se întâmple.
În acest sens, instanța de fond a considerat că reacția societății trebuie să fie una promptă și pe măsura faptelor săvârșite, reacție de natură a aduce și o anumită alinare în familia persoanei care a decedat.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că persoana vătămată H. M., soția defunctului H. G., s-a constituit ca parte civilă cu suma de 60.000 lei, reprezentând daune materiale, constând în cheltuieli efectuate cu înmormântarea și obiceiurile aferente-parastas, pomeni etc., contravaloarea autoturismului; cu suma de 2.500 lei lunar, reprezentând daune materiale ce constau în veniturile obținute de defunct de la data decesului până la împlinirea vârstei de pensionare (2033), în total 720.000 lei; precum și cu suma de 225.000 lei, reprezentând daune morale.
Totodată, persoana vătămată H. D., fiul defunctului H. G., s-a constituit ca parte civilă cu suma de 2.000 lei, reprezentând daune materiale, precum și cu suma de 300.000 lei reprezentând daune morale.
De asemenea, părțile civile au solicitat și cheltuieli de judecată.
În susținerea pretențiilor civile, părțile civile au depus la dosarul cauzei înscrisuri, au fost audiate, fiind, de asemenea, încuviințată proba cu un martor.
S-a arătat de către judecătorul fondului că, potrivit dispozițiilor art.1357 și urm. C.civ. (aplicabile în cauză față de data săvârșirii faptei-12.11.2011), pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.
Referitor la pretențiile civile formulate de părțile civile, având în vedere situația de fapt reținută, instanța de fond a constatat că sunt întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către inculpat și s-a produs un prejudiciu părților civile, existând legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel, este neîndoielnic că fapta culpabilă a inculpatului a fost de natură să cauzeze părților civile prejudicii de ordin moral și material.
Cu privire la întinderea prejudiciului material cauzat părții civile H. M., instanța de fond a constatat - din probele administrate, respectiv înscrisurile reprezentând bonuri fiscale, facturi fiscale, chitanțe etc. (filele nr. 63-90 d.i.) - că părții civile i-a fost pricinuită o pagubă totală de 9.764,17 lei (au fost adunate următoarele sume: 2.933, 7 lei-alimente; 100 lei-taxă înmormântare; 3.200 lei-monument funerar și 3.530, 47 lei-contravaloare autoturism avariat), sumă ce reprezintă contravaloarea daunelor materiale. La calculul sumei reprezentând daune materiale, instanța nu a reținut suma înscrisă pe factura fiscală emisă la 28.09.2012, respectiv 815 lei (f.79 d.u.p.). Aceasta, în condițiile în care pe factură apare un produs (pat), ce nu reprezintă o cheltuială suportată de partea civilă care să aibă legătură cu cauza. Totodată, la calculul sumei a fost avută în vedere suma de 3.530,47 lei, reprezentând valoarea de despăgubire a autoturismului avariat, valoare asupra căreia asiguratorul și partea civilă, prin avocat, au convenit în timpul ședinței de judecată.
Referitor la suma de 1.084,93 lei (menționată la fila 62 d.u.p.) reprezentând cheltuieli judiciare-onorariu avocat urmărire penală, instanța de fond a reținut că acestea sunt cheltuieli judiciare făcute de partea civilă. Astfel, în conformitate cu disp. art. 276 C.pr.pen, această sumă de bani urmează să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare, iar nu în cel al despăgubirilor civile.
În privința sumei de 2.500 lei, lunar, reprezentând daune materiale ce constau în veniturile obținute de defunct de la data decesului până la împlinirea vârstei de pensionare (2033), în total 720.000 lei, instanța de fond a constatat că aceasta nu este certă din următoarele considerente:
Din conținutul prevederilor art. 1381 și urm. din noul cod civil rezultă că, pentru a exista o răspundere civilă delictuală, este necesară întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Pentru a se putea repara prejudiciul cauzat victimei, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie cert, să nu fi fost reparat încă, să fie direct, să fie personal și să rezulte din încălcarea sau atingerea unui interes legitim.
Prejudiciul este sigur atunci când existența sa se poate constata cu certitudine și atunci când acesta se poate evalua. Sintagma „prejudiciul sigur” cuprinde în conținutul său, atât prejudiciul actual, prezent, cât și prejudiciul viitor.
Prejudiciul actual, prezent, este acea daună care s-a produs deja la data când se pretinde repararea lui.
Potrivit art. 1532 alin. 1 din Codul civil, „la stabilirea daunelor-interese se ține seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe”.
Prejudiciul viitor este acela care, deși nu s-a produs încă, există certitudinea că acesta se va produce în viitor, fiind astfel susceptibil de evaluare.
Or, un prejudiciu viitor este cert atunci când se referă, atât la existența, cât și la întinderea sa.
Dacă un prejudiciu material sau corporal (având în vedere dimensiunea patrimonială) este sigur că se va produce, dar nu se cunoaște, în prezent, întreaga sa întindere, instanța de judecată va fi limitată procedural la obligarea debitorului numai la repararea prejudiciului evaluat cu certitudine.
Repararea prejudiciilor viitoare și eventuale care vor deveni apoi certe după pronunțarea hotărârii judecătorești definitive de condamnare a debitorului va putea fi acordată numai în urma promovării de către creditor a unei acțiuni separate în justiție.
per a contrario, prejudiciile viitoare și eventuale nu sunt certe, deoarece producerea lor nu este sigură. Aceste prejudicii vor deveni certe numai din momentul în care s-au produs sau este sigur că se vor produce. Până în acel moment, ele sunt doar prejudicii virtuale, potențiale sau ipotetice.
Prin urmare, judecătorul fondului a arătat că, în raport cu probele administrate în cauză, nu se poate reține un prejudiciu cert, nefiind cunoscută întinderea acestuia la data când se pretinde repararea lui, estimarea unui venit cert de 2.500 lei lunar fiind evident echivocă, aceasta rezultând și din depoziția martorului Gamulea M., care a arătat că la activitatea de cultivare a produselor agricole participa întreaga familie H. și nu doar defunctul H. G..
În consecință, pretențiile civile formulate cu titlu de daune materiale în cadrul prezentului proces penal de către partea civilă H. M. au fost admise în parte, acordându-i-se acesteia suma de 9.764,17 lei, reprezentând daune materiale.
Cu privire la daunele morale, în cuantum de 225.000 lei, solicitate de partea civilă H. M., instanța de fond a reținut că față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, astfel că în raport cu ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, a stabilit o sumă globală care să ofere o compensație părții civile pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere și faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuși o sursă injustă de îmbogățire sau un pretium doloris (preț al durerii).
În consecință, în ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru acoperirea prejudiciului moral, instanța de fond a reținut că sunt evidente suferințele psihice la care a fost expusă partea civilă ca urmare a decesului soțului, că acest deces i-a afectat cursul normal al vieții, în condițiile în care din probele administrate a rezultat că victima avea o legătură strânsă cu soția, însă, raportat la prejudiciile morale efectiv suferite de partea civilă, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la forma de vinovăție a inculpatului în săvârșirea faptei, s-a apreciat de către judecătorul fondului că suma solicitată cu acest titlu este disproporționată, acordarea despăgubirilor neputând fi un prilej de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă, apreciind că acordarea unei despăgubiri în cuantum de 80.000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral provocat acesteia.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă H. D. M., instanța de fond a reținut că, deși H. D. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei, reprezentând daune materiale, acesta, cu ocazia audierii, a precizat că suma de 2.000 lei reprezintă în fapt cheltuiala suportată de el pentru tratarea leziunilor suferite în urma accidentului rutier. Or, în raport cu obiectul cauzei, instanța de fond a constatat ca fiind neîntemeiată o astfel de cerere.
Cu privire la daunele morale, în cuantum de 300.000 lei, solicitate de partea civilă H. D. M., judecătorul fondului a reținut, mai întâi, că, tot cu ocazia audierii, partea civilă a precizat că suma avansată reprezintă inclusiv daunele morale în raport cu vătămările suferite în urma accidentului rutier, menționând că daunele morale în raport cu șocul suferit ca urmare a decesului tatălui său le estimează la 150.000 lei.
D. urmare, cu privire la despăgubirile solicitate de partea civilă H. D. M., pentru acoperirea prejudiciului moral, instanța de fond a reținut că sunt evidente suferințele psihice la care a fost expusă partea civilă ca urmare a decesului tatălui său, că acest deces i-a afectat cursul normal al vieții, în condițiile în care din probele administrate a rezultat că victima avea o legătură strânsă cu fiul său, aceștia locuind împreună, însă, raportat la prejudiciile morale efectiv suferite de partea civilă, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la forma de vinovăție a inculpatului în săvârșirea faptei, judecătorul fondului a constatat că suma solicitată cu acest titlu este disproporționată, acordarea despăgubirilor neputând fi un prilej de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă, apreciind că acordarea unei despăgubiri în cuantum de 80.000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral provocat acesteia.
De asemenea, în baza art.276 alin.1 și 2 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat pe inculpat la plata sumei de 6.084, 93 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile H. M. și H. D. A. (onorariu avocat ales-urmărire penală -1.084,93 lei și instanță-5.000 lei).
Constatând că, la data producerii accidentului, autovehiculul_ era asigurat în baza poliței de asigurare RCA (fila 186 d.u.p.), având perioada de valabilitate 24.12._11, emisă de asigurătorul S.C. A. R. ASTRA ASIGURĂRI S.A. și având în vedere prevederile art.49 - 55 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA încheiate, asiguratorul a fost obligat să plătească în locul inculpatului sumele la care aceasta a fost obligat cu titlu de daune morale, daune materiale și cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel inculpatul B. M. A., părțile civile H. D. A. și H. M. și partea responsabilă civilmente S.C. A. R. ASTRA S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prin motivele depuse în scris la dosar, precum și cu ocazia dezbaterilor orale, Curtea constată că inculpatul a criticat sentința atacată, sub un singur aspect, acela al greșitei individualizări judiciare a modalității de executare a pedepsei, iar părțile civile au criticat sentința instanței de fond, atât sub aspectul greșitei soluționări a laturii penale, cât și al celei civile.
La termenul de judecată din data de 5 februarie 2015, partea responsabilă civilmente S.C. A. R. ASTRA S.A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că înțelege să-și retragă apelul formulat în prezentul dosar, fiind reprezentată în fața Curții prin consilier juridic M. C., care în conformitate cu art. 415 alin 1 din Codul de procedură penală, a solicitat să se ia act de retragerea apelului formulat.
Față de această împrejurare, Curtea arată că potrivit art.415 alin.1 Cod procedură penală, „Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.”
Cum în speță, partea responsabilă civilmente S.C. A. R. ASTRA S.A. a fost reprezentată în fața Curții prin consilier juridic M. C., manifestându-și voința în sensul retragerii căii de atac, Curtea - având în vedere dispozițiile legale incidente și concluziile participanților procesuali – va lua act de retragerea apelului.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea, în baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga apelanta parte responsabilă civilmente S.C. A. R. ASTRA S.A. la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul părților civile H. D. A. și H. M. este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, Curtea urmând a și-o însuși.
Judecata s-a făcut în condițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, inculpatul recunoscând în totalitate faptele deduse judecății.
În ceea ce privește legea mai favorabilă, Curtea apreciază că aceasta este Legea nr.286/2009, deoarece are un regim mai blând, în ceea ce privește concursul de infracțiuni, instanța urmând a se orienta către maximul special al legii vechi, la care să adauge un spor de pedeapsă în cuantum maxim.
Or, în aceste condiții, legea mai favorabilă este legea nouă, deoarece limitează sporul la 1/3 din restul pedepselor aplicate.
Faptele inculpatului sunt de o extremă gravitate, acesta dovedind nu doar dispreț față de cele mai elementare valori sociale protejate de lege, dar și o atitudine de eschivă din fața legii, părăsind locul accidentului și sustrăgându-se de la recoltarea probelor biologice.
Imediat după săvârșirea faptei, acesta s-a dus acasă și s-a culcat, nepăsându-i de consecințele faptelor sale.
Curtea se va orienta, în aceste condiții, spre pedepse mai severe, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim de detenție.
Va respinge, în aceste condiții apelul inculpatului, deoarece pedepsele aplicate sunt prea mici, iar o modalitate de individualizare neprivativă de libertate ar fi total inaptă a îndeplini scopurile preventive și educative ale pedepsei.
Inculpatului i se vor interzice drepturile prev.de art.66 lit.a, b, h Cod penal și dreptul de a mai conduce orice vehicul.
Persoanele care nu sunt conștiente de faptele săvârșite nu pot fi apte de a purta arme, iar prin nesocotirea gravă a oricărei norme de siguranță rutieră, inculpatului dovedește cu claritate că îi trebuie o perioadă de timp mai lungă în care să nu mai pună vehicule în mișcare pe drumurile publice.
Daunele morale au fost acordate într-un cuantum mult prea redus, față de suferințele produse părților civile, respectiv soția și fiul inculpatului, sumele de 225.000 lei pentru partea civilă H. M. și 300.000 lei pentru partea civilă H. D. A., fiind considerate de Curte echitabile și rezonabile.
Pentru toate aceste argumente, Curtea va admite apelurile formulate de părțile civile H. M. și H. D. A. împotriva sentinței penale nr.469 din data de 15.10.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, și pe fond, rejudecând:
În baza art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul B. M. A. la 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 337 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp și art. 5 Cod penal, va condamna inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 338 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp și art. 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul B. M. A. la 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 39 lit. b Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare sporită cu 2 ani, 6 luni și 20 zile închisoare, în final, inculpatul B. M. A. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 7 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.
În baza art. 67 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, h Cod penal, precum și dreptul de a mai conduce orice categorie de vehicul pentru o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, h Cod penal, precum și dreptul de a mai conduce orice categorie de vehicul.
Va deduce din pedeapsă durata prevenției de la 13.11.2011 la 22.12.2011.
Va majora cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță la 225.000 lei în favoarea părții civile H. M. și 300.000 lei în favoarea părții civile H. D. A..
Întrucât hotărârea atacată urmează a fi reformată în parte, Curtea va menține restul dispozițiilor primei instanțe.
Ca o consecință a celor arătate în motivarea soluției de admitere a căii de atac a părților civile, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpat și constatând culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile formulate de părțile civile H. M. și H. D. A. împotriva sentinței penale nr.469 din data de 15.10.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul B. M. A. la 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 337 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp și art. 5 Cod penal, condamnă inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 338 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp și art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul B. M. A. la 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 39 lit. b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare sporită cu 2 ani, 6 luni și 20 zile închisoare, în final, urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 7 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.
În baza art. 67 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, h Cod penal, precum și dreptul de a mai conduce orice categorie de vehicul pentru o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, h Cod penal, precum și dreptul de a mai conduce orice categorie de vehicul.
Deduce din pedeapsă durata prevenției de la 13.11.2011 la 22.12.2011.
Majorează cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță la 225.000 lei în favoarea părții civile H. M. și 300.000 lei în favoarea părții civile H. D. A..
Menține restul dispozițiilor primei instanțe.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
Ia act de retragerea apelului formulat de partea responsabilă civilmente Societatea A. – R. ASTRA S.A..
Obligă inculpatul apelant și partea responsabilă civilmente, Societatea A. – R. ASTRA S.A., la plata a câte 1.000 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
V. R. E.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.4
red.L.D.-Jud.Cornetu
| ← Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
