Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 266/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (3708/2014)

DECIZIA PENALĂ NR. 266/A

Ședința din Camera de Consiliu de la 18.02.2015

Curtea constituită din:

P.-C. C. D.

JUDECATOR- C. S.

GREFIER- D. P.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. C..

Pe rol soluționarea apelului declarat de . SA împotriva sentinței penale nr.76/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu de la 06.02.2015 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 18.02.2015, când a decis;

CURTEA

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.76 din data de 19.11.2014,pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V., în baza dispozițiilor art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpata B. M., fiica lui V. și M., născută la data de 03.12.1976, în G., județul G., domiciliată în municipiul G., bld. București, nr. 24/511, ., cetățenie română, căsătorită, studii universitare, casieră la . G., fără antecedente penale, CNP_, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani și 4 luni.

În baza art. 93 alin.1 Cod penal, a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri:

a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin 2 lit. b Cod penal, a obligat inculpata să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei G., conform celor stabilite de consilierul de probațiune, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin.4 Cod penal, a atras atenția inculpatei asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni sau nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligației stabilite.

A admis acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Ambulanță Teleorman, S. Orășenesc V., S. U. de Urgență București, B. C. și B. F. A., prin reprezentant legal B. C..

A obligat inculpata B. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, la plata următoarelor sume:

- suma de 547,4 lei, către partea civilă S. Județean de Ambulanță Teleorman;

- suma de 300 lei, către partea civilă S. Orășenesc V. și

- suma de 29.607,68 lei, către partea civilă S. U. de Urgență București.

A obligat aceeași inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, la plata sumelor de 5000 EURO ( echivalentul în lei la data plății), reprezentând daune materiale și a sumei de 500.000 EURO (echivalentul în lei la data plății), către partea civilă B. C. și a sumei de_ EURO daune morale (echivalent în lei la data plății) către partea civilă minorul B. F. A..

A obligat aceeași inculpată la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare în folosul statului.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, avocat P. A. R., a fost suportat de stat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V., nr. 1179/P/2013, înregistrat sub nr._ din 27.03.2014 pe rolul Judecătoriei V., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. M., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin.1 și 2 Cod penal,

În motivarea actului de sesizare s-a arătat, în esență, că în ziua de 19.10.2012, în jurul orelor 17,30, inculpata B. M., în timp ce conducea pe DJ 503 dinspre localitatea Moșteni către localitatea V., județul Teleorman autoturismul marca Skoda O. cu număr de înmatriculare_, la un moment dat, în zona km 66+ 700, a pierdut controlul asupra direcției de mers, autoturismul a părăsit partea carosabilă, a traversat acostamentul din stânga direcției sale de mers și s-a izbit de un pom de pe marginea drumului public de pe sensul opus de mers, în urma impactului rezultând decesul numitei B. N. aflată în autoturism, pe scaunul din dreapta față.

Conform procesului verbal întocmit în data de 19.10.2012, organele de poliție din cadrul IPJ Teleorman, Poliția orașului V., au fost sesizate, în jurul orelor 17,30 că pe DJ 503 V., în afara localității, a avut loc un accident de circulație soldat cu victime omenești.

Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au identificat la km 66+700, autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, distrus în proporție de 90%, orientat cu fața spre șanț, conducătoarea autoturismului a fost găsită imobilizată între scaun și bordul autoturismului, iar ocupanta locului din dreapta față, B. N., fusese transportată la S. V. cu ambulanța.

Pe porțiunea de drum unde a avut loc accidentul rutier, circulația se desfășura în ambele sensuri, pe fiecare sens exista câte o bandă de circulație, suprafața părții carosabile fiind din covor asfaltic, având o lățime de 6,40 m, drumul fiind prevăzut cu acostamente cu lățimea de 1 m, fără trotuar pentru circulația pietonilor, drumul nu prezenta declivități, partea carosabilă fiind uscată.

Numita B. N. a decedat, din raportul de constatare medico-legală nr. 251//A/2.077/2012 din 07.02.2013 al Serviciului de Medicină Legală Teleorman, rezultând că moartea acesteia a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toraco-abdominal cu numeroase fracturi și rupturi de organe interne, leziunile putând fi produse prin lovire cu și de corp dur-decelerație, în condițiile unui accident de trafic rutier, fiind ocupantă a autovehiculului implicat într-un eveniment rutier.

Concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit la data de 19.04.2013 de expert tehnic R. M. au fost în sensul că, în momentul impactului, autoturismul marca Skoda O. cu număr de înmatriculare_, condus de inculpata B. M. circula pe banda de mers Moșteni - V. și, la un moment dat, a derapat, a ieșit de pe carosabil în stânga direcției de mers și a lovit un copac, iar în momentul producerii accidentului, autoturismul Skoda O. se deplasa cu o viteză de 72 km/oră.

Starea de pericol care a dus la producerea accidentului a fost generată de conducătoarea auto care a avut alte preocupări, fapt ce a dus la pierderea controlului asupra direcției autoturismului, dar accidentul putea fi evitat chiar de aceasta, dacă manifesta o atenție sporită în actul de conducere și menținea în permanență traiectoria dorită.

S-a constatat că inculpata B. M., în calitate de conducător auto, nu a respectat prevederile art. 148 pct. 8 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conform căruia ”se interzice conducătorului unui autovehicul să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția, care ar afecta deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic”.

Inculpata a luat la cunoștință de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, nu a formulat obiecțiuni, a recunoscut și a regretat fapta comisă și a declarat că, în timpul mersului, s-a întors timp de o secundă pentru a căuta o agendă în partea din spate a autoturismului, moment în care a pierdut controlul asupra direcției autoturismului care a părăsit carosabilului s-a izbit de un pom aflat pe marginea drumului public, pe sensul opus de mers, fiindu-i recoltată o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, din care a rezultat o alcoolemie de 0 g ⁰/00, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2122/L/_ din 27.11.2012 emis de SML Teleorman.

Situația de fapt mai sus menționată, s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: proces – verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție, raport de expertiză tehnică întocmit la data de 19.04.2013 de expert tehnic R. M., raport de constatare medico-legală nr.251/A/2.077/2012 din 07.02.2013 emis de SML Teleorman, declarații inculpată, declarații parte civilă B. C., declarație martor Gudana M. E., buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.2122/L/2012 din 27.11.2012 emis de SML Teleorman, planșe fotografice, proces – verbal de prelevare și cerere analiză.

La data de 04.08.2014, partea civilă S. U. de Urgență București, a depus la dosarul cauzei, cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 29.607,68 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea inculpatei B. M.. A atașat cererii decontul cheltuielilor de spitalizare.

Fiind audiată, inculpata a recunoscut și regretat fapta pentru care a fost trimisă în judecată.

Partea civilă B. C., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorului B. F. Andreeas, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000 euro reprezentând daune morale, 5000 euro, reprezentând daune materiale și 300.000 euro daune morale, ca reprezentant legal al minorului.

Având în vedere materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, instanța a reținut că în ziua de 19.10.2012, în jurul orelor 17,30, inculpata B. M., în timp ce conducea pe DJ 503 dinspre localitatea Moșteni către localitatea V., județul Teleorman autoturismul marca Skoda O. cu număr de înmatriculare_, la un moment dat, în zona km 66+ 700, a pierdut controlul asupra direcției de mers, autoturismul a părăsit partea carosabilă, a traversat acostamentul din stânga direcției sale de mers și s-a izbit de un pom de pe marginea drumului public de pe sensul opus de mers, în urma impactului rezultând decesul numitei B. N. aflată în autoturism, pe scaunul din dreapta față.

Audiată în ședința publică din data de 17.09.2014, inculpata a recunoscut și regretat fapta pentru care a fost trimisă în judecată și a învederat instanței că, în caz de condamnare, este de acord să presteze muncă în folosul comunității.

S-a apreciat că fapta inculpatei B. M., constând în aceea că în momentul conducerii unui autoturism, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autoturismului, fără a fi influențată de un alt participant la trafic, autoturismul a ieșit în afara părții carosabile, a traversat acostamentul din stânga direcției sale de mers și s-a izbit de un pom, în urma impactului rezultând decesul numitei B. N. aflată în autoturism, conducătoarea auto având posibilități tehnice de a evita accidentul prin sporirea atenției în actul de conducere a autoturismului și menținerea traiectoriei dorite pentru o deplasare în deplină siguranță, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei activități, prevăzută de art. 192 alin 1 și 2 Cod penal.

S-a mai apreciat că fapta săvârșită de inculpată întrunește potrivit noului Cod penal, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei activități prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal.

Codul penal prevede pentru infracțiunea săvârșită de inculpată o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar Codul penal anterior prevedea pentru aceeași infracțiune, aceeași pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatei care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și modalitatea în care a fost comisă fapta.

Cât privește daunele morale, instanța a apreciat întemeiată cererea părților civile.

S-a apreciat că prejudiciul moral este dauna care aduce atingere intereselor nepatrimoniale și neeconomice ale persoanei, lezând drepturile personalității.

Prejudiciul nepatrimonial sau moral a constat în rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic care definesc personalitatea umană și deși acest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naștere totuși, dreptului și obligației de reparare.

S-a apreciat că plata în bani a prejudiciilor neeconomice este justificată prin scopul însuși al acestui gen de indemnizație, care nu poate repara iremediabilul, ci doar să ofere o îndemnizație satisfăcătoare a victimei. Prin natura sa, care presupune acordarea unei compensații pentru prejudiciu intim asupra personalității, pretenția de plată pentru o asemenea despăgubire a fost considerată ca strict personală, ea neputând fi pretinsă de victimă. Cu toate acestea, în situații speciale cum este și cea din speța de față, în practica instanțelor s-a statuat că în caz de deces persoanele apropiate victimelor au dreptul la o despăgubire de ordin moral atunci când victima a decedat într-un accident de circulație sau ca urmare a unei infracțiuni contra vieții, nu a fost în măsură să beneficieze de dreptul său.

Stabilirea daunelor morale, precum și cuantumul acestora este atributul exclusiv al judecătorului care pe baza unor probe materiale din lumea obiectivă ce circumstanțiată cazul în speță, producător de prejudiciu moral și având în vedere principiul îmbogățirii fără justă cauză, trebuie să stabilească cuantumul acestor despăgubiri.

S-a apreciat că acest cuantum, diferă de la o speță la alta și de regulă se are în vedere suferința pricinuită părților vătămate, fie ca urmare a traumelor fizice îndurate, perioada de spitalizare, rămânerea cu o infirmitate permanentă dar și suferința psihică produsă ca urmare a decesului unei persoane apropiate.

În orice caz, în ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri, s-a apreciat că instanța de judecată trebuie să aibă în vedere să sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii, respectiv asemenea sume nu trebuie să constituie nici sancțiuni excesive pentru autorii daunelor și implicit a societăților de asigurare, nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen legal, apelantul – asigurător . S.A., care, prin apărător, a arătat că un prim motiv de apel vizează obligarea inculpatei în solidar cu asiguratorul la cheltuieli de spitalizare către intimatele părți civile SERVICUL JUDEȚEAN DE AMBULANȚA TELEORMAN, S. ORĂȘENESC V., S. U. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI precizând că îngrijirile au fost acordate exclusiv inculpatei ca urmare a faptei comise de aceasta și a cărei culpă s-a stabilit exclusiv în sarcina acesteia.

A menționat că nu există nicio dispoziție legală care să oblige asiguratorul să preia costurile spitalizării în condițiile unei culpe exclusive a persoanei care a produs evenimentul rutier.

A solicitat a se analiza prevederile art.50 din Legea 136 și art.1, art.27 din Ordinul nr.14/20 11 al Comisiei de aplicare a legii asigurărilor.

A mai făcut referire la art.313 al.1, care precizează că persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii, daune sănătății altei persoane, au obligația să repare acest prejudiciu, or inculpata și-a adus ea însăși prejudicii stării de sănătate prin fapta comisă.

A precizat că nu poate acorda despăgubiri ca urmarea a legii speciale, a RCA-ului auto, asiguratorul neavând obligația egală de a prelua aceste costuri în condițiile în care inculpata s-a autovătămat ca urmare faptei sale delictuale.

A apreciat că acest prim motiv de apel este fondat și a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale și să se respingă cererile de constituire ca parte civilă, urmând a se constata că aceste sume trebuie suportate exclusiv de inculpată.

Un alt motiv de apel vizează cuantumul daunelor materiale de 5000 euro și morale de 500.000 euro și respectiv 300.000 euro, pe care instanța de fond le-a admis în integralitatea fără a le cenzura.

Privind daunele morale le-a apreciat ca fiind excesiv de mari, mai mult acestea au rezultat ca urmare a unui calcul matematic care în opinia ape1antei nu poate fi primit.

A solicitat a se analiza încheierea de ședință din data de 20.10.2014 când cauza a rămas în pronunțare și în care a fost dezvoltat pe larg în acest calcul și care în opinia sa se încadrează în calculul daunelor materiale și nu morale.

A apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu conține nicio motivare, fără argumentație, mai mult prin efectele acesteia este sancționat asiguratorul și nu inculpata.

A mai apreciat că în privința stabilirii daunelor morale trebuie analizată legislația în materie și practica judiciară, motiv pentru care a depus la dosarul de apel numeroase exemple.

In opinia sa, cuantumul daunelor morale reprezintă o îmbogățire fără justă cauză în nici o hotărâre nu s-au mai acordat asemenea daune.

Concluzionând, a apreciat că daunele morale trebuie acordate într-un cuantum rezonabil, de maxim 20.000 euro pentru fiecare din părțile vătămate constituite părți civile soțul și respectiv fiul victimei, în raport de aceste considerente solicitând admiterea și a acestui motiv de apel, astfel cum a fost formulat și susținut.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat de asiguratorul . SA ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Curtea constată că apelul vizează exclusiv latura civilă a cauzei, latura penală rămânând definitivă prin neapelare, astfel încât în privința existenței faptelor, a vinovăției inculpatului și a legăturii de cauzalitate între faptă și urmările reținute există autoritate de lucru judecat, urmând a analiza exclusiv existența prejudiciului, întinderea acestuia și legătura de cauzalitate între fapta ilicită reținută și prejudiciu.

Astfel, situația de fapt reținută pe latura penală a cauzei relevă caracterul ilicit al faptelor săvârșite de inculpata B. M. și vinovăția acesteia sub forma culpei.

În ceea ce privește constituirea de parte civilă se reține că aceasta a fost efectuată cu respectarea tuturor exigențelor de ordin procedural specifice acțiunii civile în procesul penal, astfel cum sunt prevăzute de art. 19-20 C.pr.pen.

Astfel, se reține că părțile civile B. C. și B. F. A., prin reprezentant legal, s-au constituit parte civilă în termen legal, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 500.000 euro în nume propriu și 300.000 euro pentru minorul reprezentat, reprezentând daune morale.

Curtea constată că în mod corect a considerat instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și că inculpata răspunde pentru cauzarea prejudiciului, cuantificând corect daunele materiale acordate părților civile însă suma stabilită de instanța de fond ca fiind cuantumul daunelor morale este disproporționată cu prejudiciu moral suferit de acestea, având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a compensa suferințele psihice cauzate persoanei vătămate de fapta inculpatului, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio - economice de la momentul acordării. De asemenea se impune a fi avut în vedere și faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii,ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei.

D. urmare, raportat la vârsta victimei, la activitatea desfășurată de aceasta anterior evenimentului rutier, la vârsta părților civile, la circumstanțele personale ale inculpatei precum și circumstanțele săvârșirii faptei, la nivelul despăgubirilor acordate în spețe similare și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării, așa cum s-a arătat anterior, Curtea apreciază că se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile B. C. de la suma de 500.000 euro la 50.000 euro, iar pentru partea civilă B. F. A., prin reprezentant legal B. C., de la 300.000 euro la 200.000 euro, în echivalent în lei la data plății, sume apreciate ca fiind proporționale cu prejudiciul moral suferit de părțile civile.

Curtea constată ca fiind fondate criticile formulate de asigurător și în ceea ce privește admiterea acțiunii civile formulate de către S. Județean de Ambulanță Teleorman, S. Orășenesc V. și S. U. de Urgență București care s-au constituit părți civile cu contravaloarea transportului și a tratamentelor medicale acordate inculpatei, întrucât, deși, în prezent, conform art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, sumele reprezentând cheltuielile efective urmând a fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, această răspundere pentru daunele aduse propriei persoane au fost introduse începând cu data de 13.10.2014, neexistând anterior, și nu sunt aplicabile raporturilor juridice născute anterior, fapta delictuală a inculpatei fiind săvârșită la data de 19.10.2012.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul declarat de asiguratorul . SA, va desființa în parte sentința penală apelată numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, și rejudecând în fond, va respinge, ca nefondate, acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Ambulanță Teleorman, S. Orășenesc V. și S. U. de Urgență București.

Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. C. de la suma de 500.000 euro la 50.000 euro, iar pentru partea civilă B. F. A., prin reprezentant legal B. C., de la 300.000 euro la 200.000 euro, în echivalent în lei la data plății.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de asiguratorul . SA împotriva sentinței penale nr.76/19.11.2014 a Judecătoriei V..

Desființează în parte sentința penală apelată numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, și rejudecând în fond:

Respinge, ca nefondate, acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Ambulanță Teleorman, S. Orășenesc V. și S. U. de Urgență București.

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. C. de la suma de 500.000 euro la 50.000 euro, iar pentru partea civilă B. F. A., prin reprezentant legal B. C., de la 300.000 euro la 200.000 euro, în echivalent în lei la data plății.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2015.

Președinte, Judecător,

C. C. D. C. S.

Grefier,

D. P.

Red.C.S./ 18.03.2015

Thred.V.D./5 ex./19.02.2015

Jud.V.- jud.S.O.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 257/2015. Curtea...		Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 148/2015. Curtea de... →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI