Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 5578/301/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._ (4108/2014)

Decizia penală nr. 39/A

Ședința publică din data de 08 ianuarie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: I. C.

JUDECĂTOR: C. B.

GREFIER: S. R.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror D. E..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA și partea civilă N. A. împotriva sentinței penale nr. 808 din 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 08.01.2015 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.01.2015.

CURTEA,

Asupra prezentelor apeluri.

Prin sentința penală nr. 808 din data de 3 octombrie 2014 a Judecătoriei Sector 3 București s-au dispus următoarele:

În baza art. 5 Cod penal si art 184 al 2 si 4 rap la art 76 al.1 lit e Cod Penal din 1968 condamnă inculpatul O. D. E., fiul lui I. și Constanta, născut la 10.02.1964 în București, cetățean român, studii superioare, ocupație-medic, fără antecedente penale, CNP_, domiciliat în București, ..30, ., sector 3, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..Av.” M. C. A.”, din București, sector 1, ..14, la pedeapsa amenzii penale de 9000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă din culpă.

În temeiul art. 71 C.p. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b C.p. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 82 al. 2 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei amenzii penale pe un termen de încercare de 1 an, socotit de la ramanerea definitiva a prezentei sentinte, calculat potrivit art. 82 Cod Penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. executarea pedepsei accesorii prev de art. 64 lit. a teza II și b C.p. este suspendata de drept pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, prevăzute de art.83 C.pen, in sensul ca savarsirea unei noi infractiuni cu intentie in cursul termenului de incercare de 1 an stabilit atrage revocarea beneficiului suspendarii conditionate, executarea in intregime a pedepsei amenzii penale aplicate prin prezenta Sentinta care se adauga (aduna) la pedeapsa care se aplica pentru savarsirea noii infractiuni.

În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p. cu referire la art. 1357 si 1391 cod civil și art. 49 din Legea 136/1995, admite în parte acțiunea civila formulata de partea civila N. A., domiciliat în București, ., sector 5.

Obligă asigurătorul . 2, ..31-33, la plata către partea civilă N. A., domiciliat în București, ., sector 5, a sumei de_ lei cu titlu de daune morale si a penalitatilor de 0.2 % pe zi de intarziere de la ramanerea definitiva a sentintei.

Respinge actiunea civila a partii civile S. de Urgenta B. A., cu sediul în Șoseaua Berceni, nr.12, sector 4 ,ca neintemeiata.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către Stat,

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 27.01.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București a fost înregistrată sub nr._ cauza penală privind pe O. D. E., trimis în judecată în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr.786/P/2012 din data de 24.01.2014, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravantă, prev. de art.184 alin.2 și alin.4 C.p., partea civilă N. A., asigurătorul ., precum și părțile vătămate S. C. de Urgență B. A. București .

In fapt, în cuprinsul actului de sesizare a instanței de judecată, s-a reținut:

La data de 06.01.2012 inculpatul O. D. E. a condus autoturismul cu nr._ pe . 3, din direcția . . când a ajuns în dreptul intersecției cu . virajul la stânga pe . în coliziune cu mopedul cu nr.B_ condus de N. A. ce se deplasa din sens opus, rezultând vătămarea corporală gravă a acestuia din urmă.

La data de 27.01.2012 persoana vatamata a depus plângere penală împotriva lui O. D. E..

Din expertiza medico-legală nr.A_ reiese că numitul N. A. a necesitat un număr de circa 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice au determinat infirmitate și i-au pus viața în pericol.

În cauză s-a dispus o expertiză tehnică judiciară ce a concluzionat că accidentul rutier putea fi evitat de conducătorul auto O. D.-E., dacă ar fi acordat prioritate mopedului ce se deplasa din sens opus.

Având în vedere cele expuse mai sus, s-a constatat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.184 al.2-4 C.p., deoarece acesta nu a respectat regula de circulație prev. de art.59 pct.2 din OUG 195/02 rep., neacordând prioritate de dreapta, astfel că s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Instanța va reține din ansamblul probelor următoarele:

Judecata cauzei s-a desfasurat in temeiul art 349 al. 2 CPP pe baza recunoasterii vinovatiei de catre inculpat

Situatia de fapt descrisa complet si obiectiv in Rechizitoriu este in esenta urmatoarea . La data de 06.01.2012 inculpatul O. D. E. a condus autoturismul cu nr._ pe . 3, din direcția . . când a ajuns în dreptul intersecției cu . virajul la stânga pe . în coliziune cu mopedul cu nr.B_ condus de N. A. ce se deplasa din sens opus, rezultând vătămarea corporală gravă a acestuia din urmă.

La data de 27.01.2012 persoana vatamata a depus plângere penală împotriva inculpatului O. D. E..

În cursul judecatii, fiind audiat in temeiul art 375 al. 5 CPP inculpatul a recunoscut comiterea faptei . asa cum a fost retinuta mai sus,

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză care se coroboreaza.

Probatoriul administrat în faza de urmărire penală dovedește fara nici o indoiala existența faptei și vinovăția inculpatului în săvârșirea acesteia.

II .În drept, fapta inculpatului asa cum a fost retinuta mai inainte întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vatamare corporala grava din culpa din culpa prev de art 182 al. 2 si 4 din Codul Penal de la 1969, in vigoare la data faptei si a intocmirii Rechizitoriului si este prevazuta de art. 196 al. 3 din Codul penal in vigoare . Inculpatul avea, potrivit dispozitiilor legale, art 59 al. 2 din Codul Rutier –OUG 195/2002 . obligatia acordarii prioritatii de trecere mopedului condus de partea vatamata care circula din partea dreapta autoturismului condus de inculpat, obligatie prevazuta in scopul circulatiei in siguranta pe drumurile publice .

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta reținuta în sarcina sa din culpa cea mai simpla dar cu relevanta penala, rezultatul faptei putand si trebuind a fi fost prevazut, în sensul art. 19 alin. 2 lit. b C.pen. Aceasta rezultă din toate circumstantele obiective si personale inculpatului ale producerii accidentului conform probelor .

In consecinta, fiind in afara de orice indoiala ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita cu vinovatie de inculpat, Instanta in temeiul art 396 al.2 CPP il va condamna la o pedeapsa dupa cum urmeaza,

Apreciind in temeiul aplicarii obligatorii a principiului legii penale mai favorabile reglementat de art 5 Cod Penal, Instanta va retine,

In ce priveste dispozitiile de principiu ale art 5 Cod penal si anume aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile, Instanta apreciaza ca acest principiu fundamental presupune, cu exceptiile prevazute doar de lege, aplicarea in intregime si in totalitate a unei singure legi privita in ansamblu ca sistem complex organizat, coerent, de norme ce reglementeaza un intreg domeniu al vietii sociale ,interdependente si in nici un caz autonome -cu atat mai mult cu cat este vorba de un nou Cod Penal si nu de o lege care prevede noi dispozitii penale, de orice natura ar fi acestea. Aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi facuta prin aplicarea dispozitiilor penale mai favorabile din cele doua Coduri penale, fiind vorba de legea mai favorabila si nu de dispozitii penale mai favorabile din legi diferite aceasta fiind si intentia legiuitorului in aplicarea aceluiasi principiu din vechiul Cod penal ce a fost consacrat si confirmat de practica social juridical . Dealtfel, daca legiuitorul ar fi dorit confirmarea altui principiu in ce priveste legea mai favorabila ar fi vorbit de dispozitii de lege penala mai favorabila si ar fi putut sa enumere cu caracter limitativ sau exemplificativ criterii legale si /sau ordinea aplicarii acestor criterii prin raportare la institutiile fundamentale ale materiei dreptului penal ce ar fi fost totodata simplu sub aspect tehnic- juridic . Aplicarea dipozitiilor penale in baza asa zisei autonomii a institutiilor de drept penal este lipsita de continut legic si logic juridic putand constitui doar baza unor discutii doctrinare despre notiuni terminologice ., putand duce si la rezultate absurde sau indirect la neaplicarea legii noi. In consecinta fiind interzis de principiu general de drept a crea o alta lege din cele aflate in vigoare de la data savarsirii faptei pana la data judecatii definitive a acesteia, adica lex tertia, urmeaza a se stabili care din legile penale este mai favorabila in angajarea si stabilirea consecintelor raspundarii penale.

In acest sens trebuie a fi analizate dispozitiile ambelor Coduri penale in ce priveste dispozitiile privitoare la definitia infractiunii, conditiile de existenta ale acesteia- dezincriminarea, cauzele de inlaturare a caracterului penal al faptei sau de neimputabilitate sau asa zis justificative, unitatea si pluralitatea de infractiuni, categoriile pedepselor si natura acestora, criteriile generale si dispozitile speciale de individualizare ale aplicarii acestora, cauzele care inlatura raspunderea penala si executarea sau modificarea pedepsei si consecintele condamnarii .

Aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter judiciar accentuat si un continut concret determinat in principal fiecarei spete .

In speta in cauza Instanta apreciaza ca dispozitiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului pentru urmatoarele motive:

Avand in vedere dipozitiile art. 74 al a lit 1 si 2 din Codul Penal privitoare a la individualizarea judiciara a pedepsei si dispozitiile art 72 din Codul Penal de la 1969, precum si dispozitiile art 396 al. 10 CPP

Apreciind ca nu exista circumstante agravante in cauza

Apreciind ca exista circumstante atenuante conform art 74 al. 1 lit a si c si al. 2 Cod Penal din 1969, constand in buna comportare a inculpatului in societate, atitudinea procesuala pozitiva, activa ,de recunoastere si asumare a consecintelor faptei dar nu in scopul obtinerii clementei, constatata nemijlocit de Instanta, profesia, cariera si calificarile profesionale,

Gravitatea concreta trebuie apreciata si in legatura necesara cu circumstantele personale ale inculpatului retinute mai inainte, inculpatul nevand antecedente penale sau condamnari, fapta fiind in mod evident o greseala din culpa cea mai simpla . Instanta apreciaza in acest sens ca rezultatul grav produs victimei este inerent –de regula - chiar in cazul coliziunilor foarte usoare cu vehiculele pe doua roti . Circumstantele producerii rezultatului evidentiaza simpla neatentie a inculpatului in conditii de vizibilitate scazuta, iarna, in jurul orelor 06.50 .

Prin raportare comparata a prevederile art 181 al. 1 din Codul Penal de la 1969 si aprevederilor art 191 al. 2 din Codul Penal in vigoare desi dispozitiile Codului penal in vigoare prevad o pedeapsa cu inchisoare in acelasi cuantum insa alternativ cu amenda penale, fata de modul si mijloacele savarsirii infractiunii si culpa concreta la savarsirea faptei si situatia, circumstantelor personale ale inculpatului, analizate mai inainte.

Instanta apreciaza ca necesara aplicarea unei pedeapse doar fata de rezultatul obiectiv cauzat - vatamare ce pus in primejdie viata victimei – care sa fie suspendata conditionat, fiind probabila . atingerea scopului pedepsei si indreptarea inculpatului in sensul conformarii ordinii de drept si regulilor de convietuire sociala

Regimul suspendarii executarii pedepsei principale ca si cel al pedepsei accesorii fiind mai restrictiv si presupunand in prealabil acordul inculpatului –chiar daca acesta a fost exprimat - la prestarea unei muncii in interesul comunitatii si respectiv aplicarea in prealabil a unei pedepse complementare, dispozitiile art 91-93 Cod penal raportate la dispozitiile art 81-82 Cod penal din 1969 si respectiv art. 66 al. 1 Cod Penal in analiza comparata cu disp. 71 rap. la art 64 al. 1 lit a si b Cod Penal din 1969,

Din perspective circumstantelor personale si a criteriilor de individualizare apreciate deopotriva atat legii vechi cat si legii noi penale asa cum au fost retinute mai inainte, Instanta apreciaza ca

Legea penala mai favorabila in conditiile art. 5 Cod Penal este Codul penal din 1969 care permite in toate conditiile analizate alegerea, adecvata legal si temeinic a pedepsei amenzii penale cu suspendarea executarii .

La individualizarea judiciară a pedepsei la care va fi condamnat inculpatul pentru infracțiunea reținută prin prezenta în sarcina sa, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșita, pericol social concret al faptei și modul de săvârșire al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului asa cum au fost analizate in contextul criteriilor de apreciere a legii penale mai favorabile

Având în vedere acestea, reținând în privința inculpatului circumstanțele atenuante prev. de legea penala veche,

Instanța va dispune condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, la pedeapsa necesara dar suficienta a amenzii de 9000 lei, cu aplicarea art 5 Cod penal si art 396 al. 10 CPP si art 76 lit e Cod penal din 1969,

Instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen, pe durata executării pedepsei principale.

Astfel, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României) care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, a pedepsei accesorii, față de gravitatea infracțiunii, instanța apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. Prin raportare la hotărârea Hirst contra Marii Britanii prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor condamnaților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind încălcat art. (3) din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța apreciază că, întrucât nu există o legătură între interzicerea dreptului de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a inculpatului, nu se impune aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. De asemenea, având în vedere că infracțiunea în discuție nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea funcției ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e C.pen.

În temeiul art. 81-82 C. pen., va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an, socotit de la data ramanerii definitive a hotararii .

În temeiul art. 71 C.pen va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a si b C.pen.

În baza art. 71 alin.5 C.p. va constata ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii este suspendata de drept.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, prevăzute de art.83 C.pen, in sensul ca savarsirea unei noi infractiuni cu intentie in cursul termenului de incercare de 1 an stabilit atrage revocarea beneficiului suspendarii conditionate, excutarea in intregime a pedepsei amenzii aplicate prin prezenta Sentinta care se aduna cu pedeapsa care se aplica pentru savarsirea noii infractiuni

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Instanța reține că elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce privește fapta ilicită inculpatului și vinovăția acestuia au fost constatate și analizate în secțiunea privind elementele constitutive ale infracțiunii

F. nici o indoiala fapt exista, a cauzat prejudiciu partii civile rezultand clar legatura de cauzalitate intre actiunea nelicita a inculpatului si prejudiciul produs..

În temeiul art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p. cu referire la art. 1357 si 1391 Cod Civil și art. 49 din Legea 136/1995, va admite în parte acțiunea civila si in consecinta va acorda despagubiri cu titlu de daune morale la care va fi obligat asiguratorul .>la plata către partea civilă N. A. a sumei de_ lei echivalent a_ euro cu titlu de daune morale si a penalitatilor de 0.2 % pe zi de intarziere de la ramanerea definitiva a sentintei ,dupa cum urmeaza .

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, în lipsa oricărui criteriu legal, in aplicarea principiilor fundamentale ale legii civile si interpretarii acesteia si ale raspunderii civile delictuale
Instanța apreciază că acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, să asigure un just echilibru între pericolul social al faptei și suferința provocată prin săvârșirea acesteia, oferind o compensație reala si rezonabila persoanei prejudiciate prin săvârșirea infracțiunii, netrebuind să constituie insa o sarcină excesiv de oneroasă pentru cel ce a provocat prejudiciul, deturnând finalitatea reparatorie a acestora într-una sancționatorie, asa dupa cum nu poate fi nici izvor de imbogatire fara just temei. Asadar repararea prejudiciului cauzat trebuie sa aiba caracter rezonabil si pentru cel ce este chemat sa il repare potrivit legii .
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu acest titlu, instanța va avea în vedere intensitatea suferintelor cauzate partii civile accidentul cauzand infirmitate traumatica prin pierderea unui organ si punand in primejdie viata persoanei vatamate . Instanta socoteste ca nivelul despagubirilor este cu siguranta suficient si de natura a acoperi toate neplacerile cauzate victimei si a compensa suferintele cauzate. Acordarea sumei solicitate ar fi total excesiva, ar avea pentru asigurator un caracter represiv, de pedeapsa, ceea ce nu poate fi acceptat avand in vedere ca acesta este raspunde pentru inculpat doar in temeiul legii ,fara culpa, raspunderea sa avand caracter obiectiv in sprijinul victimei . si trebuind a fi posibila, cat mai probabila in realizare si nu sa tinda a fi foarte greu sau imposibil de executat chiar daca are caracter aleatoriu in ce il priveste. Acest caracter aleatoriu asumat in puterea legii, de drept nu este insa total abstract si absolut ci trebuie sa fie . si rezonabila pentru cel care isi asuma riscul ceea ce este in beneficiul atat al victimei cat si al celorlalti asigurati activitate de asigurare avand . caracter pronuntat, fiind si de interes public. Instanta apreciaza ca este in interesul victimei in primul rand ca despagubirile sa poata fi si sa fie platite . Acesta este un aspect important deoarece caracterul rezonabil al cuantumului prejudiciului care este consecinta egalitatii si echilibrului dintre subiectele dreptului civil si un criteriu important in ce priveste despagubirile morale . Acordarea unei sume nerezonabile cu ignorarea celor aratate mai inainte ar schimba fara temei legal fundamentul raspunderii juridice a asiguratorului cu incalcarea legii si nu cu aplicarea acesteia in spiritul imprimat de legiuitor .
Pentru toate aceste considerente, Instanța va admite pretențiile formulate cu titlul de daune morale doar în parte,
Pentru plata acestor despăgubiri va obliga pe asigurătorul de răspundere civilă delictuală pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 136/1995 este reglementată obligativitatea încheierii de către proprietarii de autovehicule, de polițe de asigurare de răspundere civilă obligatorie. Rațiunea obligării la încheierea unor astfel de polițe este aceea de a înlătura riscul insolvabilității celui ce se face vinovat de producerea unui accident rutier, astfel încât victima să poată fi despăgubită de către asigurător, în cazul în care cel ce se face vinovat de producerea unui accident rutier este în incapacitate de a plăti.
În procesul penal, în cazul în care există un asigurător, acesta trebuie obligat la plata despăgubirilor civile, deoarece această plată are ca temei o obligatie de drept prevazuta ca atare de lege si nu in temeiul vointei libere contractuale . întrucât acest raport juridic civil se grefează pe raportul civil de răspundere civilă delictuală. Incheierea unui contract de raspundere civila obligatorie este consecinta obligatiei legale imperative si are ca urmare eliberarea politei de asigurare de catre o anumita societate de asigurare, partile nealegand continutul si intinderea clauzelor privind drepturi si obligatii care se nasc de drept potrivit legii .
A nu analiza în latura civilă a procesului penal și raportul contractual dintre inculpat și asigurător, dându-i eficiență și obligând direct asigurătorul să plătească daunele părții civile și a cita asigurătorul numai pentru opozabilitate ar fi pur formal doarece partile stau in procesul civil pentru a-si realiza drepturi si a-si indeplini obligatii nu doar pentru a fi prezenti ca reclamant ori parat in sedinta publica .Hotărârea penală nu ar avea forta obligatorie a legii si nici un fel de eficiență în ceea ce privește sistemul judiciar si accesul la justitie si ar da naștere la noi procese civile, în care partea civilă nu mai beneficiază de garanțiile unui proces penal din punct de vedere procedural și anume lipsa taxei de timbru, celeritate etc.
În plus, conform art. 58 din Legea nr.136/1995, în anumite situații asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei.
Din interpretarea literală a acestui articol rezultă că asigurătorul este cel care este obligat la plata despăgubirii, urmând ca ulterior acesta să recupereze suma de bani de la inculpat, în anumite situații limitativ prevăzute de lege ce urmează a fi analizate în cadrul unui proces civil, în care partea civilă nu mai este implicată, astfel încât aceasta este scutită de un nou proces care ar necesita plata taxei de timbru.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că în faza de urmărire penală a fost introdusă în cauză, în calitate de asigurător de răspundere civilă auto . - Reasigurare SA, .
Prin urmare, din dispozițiile legale analizate anterior rezultă că aceasta în calitate de asigurător de răspundere civilă auto, va fi obligat la plata despăgubirii către părțile civile.
Totodata va obliga asigurătorul . la penalitati de 0.2 % pe zi de intarziere de la ramanerea definitiva a Sentintei.
In ce priveste actiunea civila a Spitalului C. de urgenta B. A. aceasta va fi respinsa partea civila nedovedind existenta prejudiciului si cuantumul acestuia .
Împotriva sentinței au declarat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA și partea civilă N. A..
Procurorul a solicitat admiterea apelului, desființareasentinței penale nr. 808 din 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul nr._ și rejudecând să se constate netemeinicia hotărârii instanței de fond sub aspectul aplicării pedepsei amenzii penale, apreciind că în mod greșit nu au fost avute in vedere circumstanțele săvârșirii faptei, urmările produse prin săvârșirea acesteia și conduita inculpatului ș/i pe cale de consecință să se dispună aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată conform Codului penal din 1969.
În apelul său, parte civilă N. A. a solicitat admiterea apelului, desființareasentinței penale nr. 808 din 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul nr._ pe latură civilă și rejudecând aceasta să fie reanalizată in raport de prevederile art. 36,37 din Ordonanța nr. 14/2011.
Asigurătorul a criticat sentința apreciind că este disproporționat cuantumul daunelor morale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelanților, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că acestea sunt nefondate și le va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, soluționând în mod corect atât latura penală, cât și cea civilă a cauzei, inclusiv sub aspectul cuantumului morale.
Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, echivalente unui prejudiciu moral, instanțele trebuie să se raporteze la consecințele negative suferite de victimă atât pe plan fizic, cât și psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, în măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială, profesională.
Or, în condițiile în care partea civilă a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice au determinat infirmitate și i-au pus viața în pericol este evident că prin respectivul eveniment i-au fost lezate atât sănătatea, dar și stabilitatea emoțională și familială, justificându-se acordarea de daune morale în cuantumul stabilit de prima instanță.
Din aceleași considerente expuse mai sus Curtea constată că solicitarea părții civile de majorare a cuantumului daunelor apare disproporționată, instanța de fond apreciind corect cuantumul acestora în raport de probele administrate în cauză.
Cât privește apelul părții civile de aplicare în speță a dispozițiilor art. 36,37 din Ordonanța nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. se impun a fi făcute următoarele precizări:
Potrivit textelor de lege menționate, „în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:
a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
(2) Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.
(3) Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice.
(4) Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei.
(5) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
(6) În situația în care dosarul de daună conține toate elementele necesare stabilirii dreptului la despăgubire și cuantificării daunei, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la completarea dosarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat.
(7) Asigurătorul RCA este obligat să elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de relații contractuale, sau absența acestor daune.
(8) Certificatul privind daunele înregistrate trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele informații: nume/denumire asigurat, CNP/CUI, datele vehiculului, numărul poliței de asigurare, perioada de valabilitate, clasa bonus-malus aferentă, data producerii evenimentului înregistrat, data plății despăgubirii.
ART. 37
Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.”
Or, se constată că tocmai acestui text i-a dat semnificația cuvenită instanța de fond atunci când a soluționat latura civilă a cauzei, întrucât până la soluționarea definitivă a cauzei nu se poate vorbi de o creanță certă și exigibilă, iar aspectele invocate de către apărătorul părții civile țin, nu de judecată, ci de executarea hotărârii.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, se constată că instanța de fond a valorizat în acest proces toate elementele specifice cauzei și făptuitorului (gravitatea faptei modalitatea de săvârșire, dar și circumstanțele personale favorabile inculpatului, inclusiv lipsa antecedentelor penale și comportamentul procesual al acestuia etc).
Față de dispozițiile art.72 Cod penal din anul 1968, dar și de cele prevăzute de art. 52 din același act normativ, referitoare la scopul pedepsei, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este aptă să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală, împrejurare în raport de care,
În baza art. 421 pct. 1 lit. b NCPP, va respinge ca nefondate apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA și partea civilă N. A. împotriva sentinței penale nr. 808 din 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării apelului formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. va obliga pe apelantul asigurător . VIENNA INSURANCE GROUP SA și pe apelanta partea civilă N. A. la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondate apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA și partea civilă N. A. împotriva sentinței penale nr. 808 din 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării apelului formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă pe apelantul asigurător . VIENNA INSURANCE GROUP SA și pe apelanta partea civilă N. A. la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. C. C. B.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./14.01.2015
Judecătoria Sector 3 București/ jud. A. I. C.

← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 37/2015....		Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel... →

Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI