Furtul în scop de folosinţă (art.230 NCP). Decizia nr. 578/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 578/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 10693/236/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (534/2015)

DECIZIA PENALĂ NR.578/A

Ședința publică din data de 10.04.2015

Curtea constituită din:

P.- C. C. D.

JUDECĂTOR- C. S.

GREFIER- D. P.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. C..

Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul O. M. împotriva sentinței penale nr.4074/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03.04.2015 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 08.04.2015 și 10.04.2015, când a decis

CURTEA

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din data de 26.01.2015, Judecătoria G., în temeiul art. 5 alin. 1 Cod. pen. a constatat că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

În temeiul art. 386 Cod. proc. pen. cu aplic. art. 5 Cod. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. M. din furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și 4 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod. pen. din 1969, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului fără încuviințarea poliției prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 în furt calificat în scop de folosință prev. de art. 230 alin. 1 comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod. pen. și părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin. 1 Cod. pen.

În temeiul art. 335 alin. 1 Cod. pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod. proc. pen., art. 41 Cod. pen. și art. 5 Cod. pen. a condamnat pe inculpatul O. M., fiul lui I. și I., născut la 18.10.1985 în mun. G., domiciliat în G., Fdt. Panduri, nr. 11, jud. G., CNP_6, în prezent deținut în Penitenciarul G., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 67 Cod. pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b și k Cod. pen. a interzis inculpatului O. M., ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 Cod. pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b și k Cod. pen. a interzis inculpatului O. M., ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 396 alin.5 din Cod. proc. pen. rap. la art. 16 alin.1 lit.b teza întâi Cod. proc. pen. cu referire la art.4 din Codul penal combinat cu art. 3 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și cu aplic. art. 5 Cod. pen. a achitat pe inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului fără încuviințarea poliției, faptă prev. de art. 89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la data săvârșirii, ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor art. 338 din noul Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. 6 Cod. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g teza a II-a Cod. proc. pen. cu referire la art. 159 alin.1 Cod. pen. și art. 231 alin. 2 Cod. proc. pen. cu aplic. art. 5 Cod. pen. a încetat procesul penal cu privire la săvârșirea de către inculpatul O. M. a infracțiunii de furt calificat în scop de folosință prev. de art. 230 alin. 1 comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod. pen.

În temeiul art. 38 alin. 1 Cod. pen. a constatat că infracțiunea de conducere fără permis din prezenta cauză este săvârșită în concurs real cu infracțiunea de trafic de droguri de risc pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin Sent. P.. nr. 486/21.08.2013 a Tribunalului G., modificată prin Dec. P.. nr. 352/A/25.11.2013 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală și rămasă definitivă la data de 12.09.2014 prin Dec. P.. nr. 2543/2014 a Înaltei Curți de casație și Justiție - Secția Penală.

În temeiul art. 40 Cod. pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod. pen. a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sent. P.. nr. 486/21.08.2013 a Tribunalului G., modificată prin Dec. P.. nr. 352/A/25.11.2013 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală și rămasă definitivă la data de 12.09.2014 prin Dec. P.. nr. 2543/2014 a Înaltei Curți de casație și Justiție - Secția Penală, urmând ca inculpatul O. M. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare ( 2 ani închisoare la care se adaugă 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare).

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod. pen. rap. la art. 45 alin. 3 Cod. pen. contopește pedeapsa accesorie aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa accesorie aplicată prin Sent. P.. nr. 486/21.08.2013 a Tribunalului G., modificată prin Dec. P.. nr. 352/A/25.11.2013 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală și rămasă definitivă la data de 12.09.2014 prin Dec. P.. nr. 2543/2014 a Înaltei Curți de casație și Justiție - Secția Penală, fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exercitării următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 72 Cod. pen. a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 27.06.2013 până la data de 26.09.2013 precum și perioada executată de la 17.09.2014 la zi.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A dispus anularea MEPÎ nr. 522/16.09.2014 al Tribunalului G. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 397 Cod. proc. pen. rap. la art. 25 alin. 5 Cod. proc. pen. cu ref. la Decizia ÎCCJ nr. 29/2008 a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

În temeiul art. 398 Cod. proc. pen. rap. la art. 274 alin. 1 Cod. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu M. F. I., în cuantum de 50 lei, a rămas în sarcina statului și s-a înaintat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 22.07.2013, în dosarul penal nr.4820/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2013, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art, 208 alin. 1 si alin. 4 combinat cu art. 209 alin, 1 lit. e, g si i C.pen., art. 86 alin. 1 și art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și art. 37 lit. b C.pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 26/27.09.2012, orele 00:30 partea civilă M. G. I., împreuna cu inc. O. M. și martorul G. D. I., se aflau în zona barierei de pe .. G., unde beau vodcă și ascultau muzică la casetofonul autoturismului Renault Scenic al părții vătămate M. G. I., toți fiind în stare avansată de ebrietate.

La ei au venit martorii B. A. M. și O. D. I., cu autoturismul acestuia din urmă.

Partea civilă i-a cerut martorului B. A. M. să-l ducă la Spitalul Județean G., pentru că îi era rău din cauza consumului de alcool.

Martorul B. A. M. s-a urcat la volanul autoturismului părții vătămate și au plecat toți cinci către spital, unde M. G. I. a fost lăsat la Unitatea de Primiri Urgențe. Ceilalți tineri s-au mai plimbat prin G. cu autoturismul părții vătămate și cu cel al martorului O. I. D., după care s-au întors la spital, pentru a-l lua pe M. G., cu autoturismul acestuia - pe care l-au parcat in fata spitalului, cheile rămânând in autoturism.

B. A. M. împreuna cu O. I. D. au mers in spital sa vadă ce face M. G. I., iar la mașina au rămas inc. O. M. si martorul G. D.. Înainte ca cei doi menționați sa intre în spital, inc. O. M. i-a cerut martorului G. D., care se afla pe locul șoferului, sa treacă pe bancheta din spate, iar el a venit la volan. Inc. O. M. a introdus cheia in contactul autoturismului, fără sa-l pornească așteptând pana ce O. D. I. si B. A. M. au intrat in spital.

Din cauza alcoolului consumat, martorul G. D. a adormit, însa s-a trezit când inculpatul a pornit autoturismul, văzându-l pe acesta la volan.

Inc.O. M. a condus autoturismul Renault Scenic cu numărul de înmatriculare P2313AH de la Spitalul Județean G. pe Bld. M. V. în direcția Podul Prieteniei, iar lângă sediul Administrației Parcurilor G. a pierdut controlul autoturismului, care a lovit bordura din stânga și a urcat pe trotuar.

Când partea civilă M. G. I. a ieșit din spital, împreună cu martorii B. A. și O. D. I., a constatat că autoturismul Renault nu se mai afla în locul în care îl lăsase. Partea civilă l-a sunat pe inculpatul O. M., iar acesta i-a răspuns că "a făcut accident" și i-a indicat locul unde se afla.

Partea civilă M. G. I. a luat un taxi până la locul accidentului, unde a avut o discuție aprinsă cu inc. O. M. și cu martorul G. D., împrejurare în care le-a dat celor doi câte o palmă. Partea civilă i-a spus inculpatului că avariile cauzate autoturismului costă 1.500 euro și că, dacă nu-și recuperează prejudiciul, va anunța poliția și el o să meargă din nou la închisoare, referindu-se la faptul că inculpatul este recidivist.

La fața locului au venit și părinții inculpatului O. M., fiind anunțați telefonic de către acesta, după care au plecat împreună cu inculpatul, fără ca acesta să primească încuviințarea poliției în acest sens, deși accidentul a fost provocat ca urmare a comiterii infracțiunii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

Inculpatul O. M. nu a recunoscut comiterea faptelor, încercând să acrediteze că autoturismul Renault Scenic al părții civile ar fi fost condus de martorul G. D..

Apărările sale au fost contrazise însă de ansamblul mijloacelor de probă - declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, antecedentele penale ale inculpatului, care a fost depistat în mai multe rânduri conducând autoturisme pe drumurile publice, deși nu deținea permis de conducere.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto;

- proces-verbal de predare-primire bunuri;

- plângere si declarație parte civilă;

- declarațiile inculpatului;

- adresa instituției Prefectului - SPCRPCIV nr._/01.10.2012;

- declarațiile martorilor;

- certificat medico-legal, raport de primă expertiză medico-legală;

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 23.04.2014, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea dată, a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul emis la data de 22.07.2013, în dosarul penal nr. 4820/P/2012, al Parchetului de pe lângă G., privind pe inculpatul O. M., a administrării probelor și a efectuării a actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei față de inculpatul O. M. trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art, 208 alin. 1 si alin. 4 combinat cu art. 209 alin, 1 lit. e, g si i C.pen., art. 86 alin. 1 și art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și art. 37 lit. b C.pen.

În ședința publică 10.11.2014, instanța a dispus citirea actului de sesizare, a adus inculpatului la cunoștință învinuirea, precum și dispozițiile art. 374 alin. 1 Cod. proc. pen. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoașterii vinovăției.

Inculpatul a precizat că dorește să se prevaleze de prevederile art. 374 alin. 1 Cod. proc. pen., că recunoaște comiterea faptelor, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu, respectiv că își însușesc actul de sesizare și mijloacele de probă administrate în cauză.

Instanța a încuviințat cererea inculpatului de aplicare a prev. art. 374 alin. 4 Cod. proc. pen., după care s-a procedat la audierea acestuia, potrivit art. 375 alin. 1 Cod. proc. pen., declarația sa prin care a recunoscut comiterea faptelor fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

În vederea lămuririi antecedentelor penale ale inculpatului și a verificării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, ca urmare a dispoziției instanței, la dosar a fost comunicată fișa de cazier judiciar a acestuia.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, probe care au fost recunoscute și însușite de către inculpat, și declarația dată de inculpat în fața instanței, prin care a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reținută prin actul de sesizare, respectiv:

În noaptea de 26/27.09.2012, orele 00:30 partea civilă M. G. I., împreuna cu inc. O. M. și martorii G. D. I., B. A. M. și O. D. I. se aflau în zona barierei de pe .. G., unde beau vodcă și ascultau muzică la casetofonul autoturismului Renault Scenic al părții vătămate M. G. I..

Pe fondul consumului de alcool, părții civile i s-a făcu rău și i-a solicitat martorului B. A. M. să-l ducă la Spitalul Județean G..

La spital, în timp ce martorii B. A. M. și O. I. D. au mers sa vadă ce face M. G. I., la mașina au rămas inc. O. M. si martorul G. D.. Din cauza alcoolului consumat, martorul G. D. a adormit, însa s-a trezit când inculpatul a pornit autoturismul, văzându-l pe acesta la volan. Inc. O. M. a pornit autoturismul Renault Scenic cu numărul de înmatriculare P2313AH pe care l-a condus de la Spitalul Județean G. pe . direcția Podul Prieteniei, însă lângă sediul Administrației Parcurilor G. a pierdut controlul autoturismului, lovind bordura din stânga și urcând pe trotuar.

Partea civilă M. G. I. a luat un taxi până la locul accidentului, unde a avut o discuție aprinsă cu inc. O. M. și cu martorul G. D..

Fiind audiat de către instanță, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, astfel cum s-a reținut prin actul de sesizare, declarațiile sale fiind coroborate deplin de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, astfel cum au fost arătate anterior. La termenul din data de 10.11.2014, înainte de a se citi actul de sesizare, inculpatul prin apărător ales a depus la dosarul cauzei declarația autentificată a părții vătămate prin care aceasta s-a împăcat cu inculpatul, atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă, în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat și distrugere.

La termenul din data de 08.12.2014, reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. și avocatul inculpatului au apreciat că în cauză legea penală mai favorabilă este Noul Cod Penal, având în vedere faptul că în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, spre deosebire de vechile dispoziții legale, Noul Cod Penal prevede în prezent posibilitatea părților de a se împăca cu privire la această infracțiune precum și faptul că spre deosebire de dispozițiile OUG 195/2002, Noul Cod Penal nu mai incriminează părăsirea locului accidentului dacă în urma acestuia s-au produs doar pagube materiale;

Din examinarea materialului probator existent la dosarul cauzei, prin prisma succesiunii de legi penale în timp, instanța a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

Potrivit art.5 Cod. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În această ordine de idei instanța a reținut următoarele:

- infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, faptă reglementată de dispozițiile art. 208 alin. 1 și 4 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod. pen. din 1969 (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului) se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și, în timp ce infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, faptă prev. de art. art. 230 alin. 1 comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod. pen. (dispoziții în vigoare la momentul judecării), se pedepsește cu închisoare de la 8 luni la 3 ani și 4 luni (pedeapsa prevăzută la art. 229 - închisoare de la 1 la 5 ani - ale cărei limite se reduc cu o treime). Mai mult, potrivit art. 231 alin. 2 Cod. pen. în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală;

- infracțiunea de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, faptă reglementată de dispozițiile art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului) se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani în timp ce infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. art. 335 alin. 1 Cod. pen. (dispoziții în vigoare la momentul judecării), se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani;

- infracțiunea de părăsirea locului accidentului, faptă reglementată de dispozițiile art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului) se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7ani în timp ce infracțiunea de părăsirea locului accidentului, faptă prev. de art. art. 338 alin. 1 Cod. pen. (dispoziții în vigoare la momentul judecării), se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Spre deosebire însă de dispozițiile art. 89 alin. 1 din OUIG 195/2002, art. 338 alin. 1 Cod. pen. nu mai incriminează acțiunea de părăsire a locului accidentului dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat de asemenea ca fiind evident mai favorabile dispozițiile legii noi, în condițiile în care, în prezenta cauză potrivit legii noi pentru o infracțiune se prevede posibilitatea de împăcare a părților iar pentru o altă infracțiune condițiile de incriminare s-au schimbat.

A avut în vedere instanța și considerentele Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale potrivit cărora "determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care înlătură sau exclud responsabilitatea, etc."

În consecință, instanța, în temeiul art. 5 Cod. pen. a constatat că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, iar în temeiul art. 386 Cod. proc. pen a schimbat încadrarea juridică dată a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. M. din furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și 4 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod. pen. din 1969, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului fără încuviințarea poliției prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 în furt calificat în scop de folosință prev. de art. 230 alin. 1 comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod. pen. și părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin. 1 Cod. pen.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului O. M. care, în noaptea de 26/27.09.2012, în mun. G., a sustras autoturismul Renault Scenic cu numărul de înmatriculare P2313AH aparținând părții civile M. G. I. pentru a-l folosi, l-a condus pe drumurile publice din mun. G., deși nu avea permis de conducere, provocând un accident rutier, după care a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție, întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat în scop de folosință prev. de art. 230 alin. 1 comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod. pen.

În ceea ce privește fapta inculpatului de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea poliției, instanța a constatat că în privința acestea a intervenit dezincriminarea.

Astfel, potrivit art. 4 Cod. pen. legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă iar potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

Potrivit art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Conform art. 338 alin. 1 Cod. pen. părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

S-a observat faptul că reglementarea actuală a infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 alin. 1 Cod. pen. nu mai incriminează acțiunea de părăsire a locului accidentului dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni.

Totodată, în conformitate cu art. 16 alin. 1 lit. b Cod. proc. pen acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă (…) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Pentru toate aceste aspecte, având în vedere că fapta inculpatului de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea poliței a fost dezincriminată o dată cu . Codului Penal, instanța, în baza art. 396 alin.5 din Cod. proc. pen. rap. la art. 16 alin.1 lit.b teza întâi Cod. proc. pen. cu referire la art. 4 din Codul penal combinat cu art. 3 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și cu aplic. art. 5 Cod. pen. l-a achitat pe inculpatul O. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului fără încuviințarea poliției, faptă prev. de art. 89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la data săvârșirii, ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor art. 338 din noul Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat în scop de folosință prev. de art. 230 alin. 1 comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod. pen. reținută în sarcina inculpatului, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile care reglementează împăcarea părților.

Astfel, potrivit art. 159 alin. 1 Cod. pen. împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu dacă legea o prevede în mod expres iar potrivit art. 159 alin. 3 Cod. pen. împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

În prezenta cauză, deși acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu cu privire la infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, împăcarea înlătură totuși răspunderea penală a inculpatului, fiind prevăzută în mod expres de art. 231 alin. 2 Cod. pen. în conformitate cu care în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală .

Totodată, instanța a constatat că declarația autentică a părții vătămate M. G. I. în care aceasta precizează s-a împăcat cu inculpatul, atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă s-a depus la dosarul cauzei la termenul din data de 10.11.2014, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanței.

Instanța a avut în vedere și Decizia ICCJ nr. XXVII/2006 potrivit căreia instanța trebuie să constate nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca, total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice.

Ori, în prezenta cauză declarația persoanei vătămate de se împăca cu inculpatul a fost autentificată de Biroul Individual Notarial M. N., prin încheierea de autentificare nr. 4061 din 10.11.2014.

Potrivit art. 16 alin. 1 lit. g Cod. proc. pen. acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă (…) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere.

Față de toate aceste aspecte, în temeiul art. 396 alin. 6 Cod. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g teza a II-a Cod. proc. pen. cu referire la art. 159 alin.1 Cod. pen. și art. 231 alin. 2 Cod. proc. pen. cu aplic. art. 5 Cod. pen. instanța a încetat procesul penal cu privire la săvârșirea de către inculpatul O. M. a infracțiunii de furt calificat în scop de folosință prev. de art. 230 alin. 1 comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod. pen., elementul material al laturii obiective a este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce autovehiculul pe raza mun. G., jud. G., drum public în sensul art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, fără a poseda permis de conducere.

Urmarea imediată a fost reprezentată de crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând ex re, din caracterul de pericol al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod. pen..

Din punct de vedere al laturii subiective infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției indirecte, conform art. 19 alin. 3 lit.b din C.pen., inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Având în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul O. M. cu vinovăția prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, condiții în care este astfel posibilă aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală, limitele de pedeapsă urmând a fi reduse.

De asemenea, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din Cod penal și anume: împrejurările si modul de comitere a infracțiunii, precum si mijloacele folosite; starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii si scopul urmărit; natura si frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiala si sociala.

Instanța a constatat faptul că deși infracțiunea de conducere unui vehicul fără a poseda permis de conducere este o infracțiune de pericol ea prezintă totuși o anumită gravitate, în cazul de față gravitatea reieșind, în opinia instanței atât din împrejurările în care aceasta s-a săvârșit, cât mai ales din urmările produse și anume pierderea controlului asupra autoturismului și avarierea acestuia. D. hazardul a făcut ca fapta inculpatului să nu aibă consecințe mult mai grave cu atât mai mult cu cât acesta nu era singur în mașină. Inculpatul prin atitudinea sa a pus în pericol atât viața persoanelor care s-ar fi putut afla în trafic cât și a altor persoane, ignorând urmările grave care ar fi putut avea loc.

Față de actele dosarului, instanța a constatat că nu reies indicii rezonabile de natură a genera reținerea vreuneia din circumstanțele prev. la art. 75 din C. pen. în favoarea inculpatului.

Faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa nu constituie o circumstanță atenuantă în sensul prevăzut de art. 75 Cod. pen. iar pe de altă parte atitudinii de recunoaștere a inculpatului i se va da eficiență prin reducerea limitelor de pedeapsă, inculpatului fiindu-i admisă cererea de a se judeca în procedura simplificată prevăzută de art. 374 alin. 4 Cod. proc. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpat, instanța a reținut că acesta este o persoană în vârstă de 29 de ani, studii 11 clase, nu este căsătorit, nu are o ocupație. A reținut instanța și faptul că inculpatul are antecedente penale.

A mai avut în vedere instanța că, ulterior săvârșirii infracțiunii, în cursul judecății, inculpatul a avut un comportament sincer, recunoscând și regretând comiterea faptei.

Față de toate aceste aspecte, instanța l-a condamnat pe inculpat și i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare considerând că este suficientă pentru ca inculpatul să înțeleagă consecințele grave ale faptei sale și să-l determine ca pe viitor să nu mai săvârșească alte infracțiuni.

În opinia instanței, nu s-a justificat coborârea pedepsei sub minimul special redus de 8 luni, așa cum inculpatul a solicitat prin apărătorul ales în condițiile în care instanța a constatat că inculpatul a mai fost cercetat anterior de 3 ori pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, de fiecare dată însă fiindu-i aplicată o amendă administrativă. Sunt mai mult decât evidente lipsa totală de respect a acestuia față de normele sociale precum și faptul că sancțiunile anterioare au rămas fără efect nefiind de natură să-l determine pe acesta să aibă un comportament corespunzător.

Din analiza fișei de cazier judiciar și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța a constatat faptul că prin sentința penală nr. 486/21.08.2013 a Tribunalului G., modificată prin Decizia Penală nr. 352/A/25.11.2013 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2543/12.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 aflându-se în prezent în executarea acestei pedepse, în baza mandatului de executare a nr. MEPÎ nr. 522/16.09.2014 al Tribunalului G., executarea pedepsei începând la data de 17.09.2014.

Astfel, având în vedere faptul că atât infracțiunea de trafic de droguri (faptele din 05.06.2013, 11.06.2013, 12.06.2013, 27.06.2013) cât și infracțiunea de conducere fără permis ( fapta din 26/27.09.2012 ) au fost săvârșite mai înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în temeiul art. 38 alin. 1 Cod. pen. instanța a constatat faptul că infracțiunea de conducere fără permis din prezenta cauză este săvârșită în concurs real cu infracțiunea de trafic de droguri de risc pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin Sent. P.. nr. 486/21.08.2013 a Tribunalului G., modificată prin Dec. P.. nr. 352/A/25.11.2013 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală și rămasă definitivă la data de 12.09.2014 prin Dec. P.. nr. 2543/2014 a Înaltei Curți de casație și Justiție - Secția Penală.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 25 alin. 5 Cod. proc. pen. în caz de (…) încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. 1 lit. g (…) instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

De asemenea în conformitate cu Decizia ICCJ nr. 29/2008, în interpretarea dispozițiilor art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002 instanța învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluționa și acțiunea civilă exercitată de proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârșirii infracțiunii rutiere.

Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen legal, inculpatul O. M., care, prin apărătorul său, a arătat că motivul de apel vizează cuantumul pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată este prea aspră, în condițiile în care s-a împăcat cu partea vătămată cu care, de altfel, era și prieten.

Inculpatul a mai solicitat a se avea în vedere că a fost sincer, astfel că, în opinia sa, se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de legea penală.

Concluzionând, inculpatul a solicitat admiterea prezentului apel, desființarea sentinței penale pronunțată de prima instanță și a se aplica o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Curtea constată că, în acord cu instanța de fond, că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

La stabilirea legii penale mai favorabile Curtea are în vedere legea penală în întregul ei și aplicarea acesteia globală conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014.

Prin urmare, Curtea va avea în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii.

În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, Curtea constată că legea nouă este mai favorabilă inculpatului atât din punct de vedere al sancțiunilor aplicabile cât și al faptului că noul Cod penal nu mai prevede ca infracțiune fapta de a părăsi locul accidentului dacă în urma producerii acestuia au rezultat doar daune materiale.

În al doilea rând se constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (proces-verbal de predare-primire bunuri; plângere si declarație parte civilă; declarațiile inculpatului; adresa instituției Prefectului - SPCRPCIV nr._/01.10.2012; declarațiile martorilor; certificat medico-legal, raport de primă expertiză medico-legală), constând în aceea că în noaptea de 26/27.09.2012, în mun. G., a sustras autoturismul Renault Scenic cu numărul de înmatriculare P2313AH aparținând părții civile M. G. I. pentru a-l folosi, l-a condus pe drumurile publice din mun. G., deși nu avea permis de conducere, provocând un accident rutier, după care a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție.

Mai mult decât atât, starea de fapt reținută de instanța de fond nu a fost contestată de inculpat.

Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului O. M. în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de acesta întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat în scop de folosință prev. de art. 230 alin. 1 comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod. pen. De asemenea, în mod corect s-a constatat în ceea ce privește fapta inculpatului de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea poliției, că a intervenit dezincriminarea implicită a faptei întrucât nu a fost preluată de dispozițiile noului Cod penal, iar cu privire la infracțiunea de furt de folosință că a intervenit împăcarea părților.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că potrivit art. 74 C.pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite,

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită,

- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii,

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului,

- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal,

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond, în favoarea inculpatului conduita avută pe parcursul procesului penal acesta recunoscând faptele săvârșite, aspecte care justifică prin raportare la prevederile art. 74 C.pen. și art. 375 C.pr.pen. rap. la art. 396 al. 10 C.pr.pen. condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani închisoare, apreciată și de Curte ca fiind necesară și suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.

În același sens, Curtea reține că la stabilirea cuantumului pedepsei nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, prin raportare la circumstanțele reale în care a avut loc comiterea acestora așa cum au fost reținute anterior, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, săvârșind faptele după ce a fost liberat condiționat la data de 05.06.2012 după executarea unei pedepse de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere fără permis, a fost condamnat prin sentința penală nr. 486/21.08.2013 a Tribunalului București definitivă prin decizia penală nr. 2543/12.09.2014 a ÎCCJ la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, a fost anterior sancționat administrativ de 5 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și contra regimului circulației rutiere, nu are ocupație, nu este căsătorit, a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală susținând inițial că nu el a condus autoturismul, abia în fața instanței de fond adoptând o atitudine de recunoaștere a săvârșirii faptei, astfel încât într-adevăr pericolul reiterării comportamentului infracțional este deosebit de ridicat, pedepsele anterioare neatingându-și, în mod evident, scopul preventiv și reeducativ.

Față de cele reținute, având în vedere și faptul că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni și pedepsele complementare și accesorii, Curtea, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O. M. împotriva sentinței penale nr.4074/16.12.2014 a Judecătoriei G. și, în baza art. 275 al. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O. M. împotriva sentinței penale nr.4074/16.12.2014 a Judecătoriei G..

În baza art. 275 al.2 C.pr.pen. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2015.

Președinte, Judecător,

C. C. D. C. S.

Grefier,

D. P.

Red.C.S./ 06.05.2015

Thred.V.D./5 ex./ 15.04.2015

Jud.G.- jud.A.E.Ș.

← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 623/2015....		Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 605/2015.... →

Furtul în scop de folosinţă (art.230 NCP). Decizia nr. 578/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul în scop de folosinţă (art.230 NCP). Decizia nr. 578/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI