Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 461/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-08-2015 în dosarul nr. 1332/93/2015/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ /a2 (3085/2015)
DECIZIA PENALĂ NR.461/Co
Camera de Consiliu din data de 31 august 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea contestației formulate de inculpat N. G. împotriva încheierii de ședință din data de 17.08.2015 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în Cameră de Consiliu a răspuns contestatorul inculpat N. G. personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu I. A., în baza delegației nr._/24.08.2015 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la contestația formulată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat N. G., avocat I. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației, învederând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv.
Consideră că inculpatul poate fi cercetat și sub puterea unei alte măsuri, solicitând luarea măsurii arestului la domiciliu. În acest sens, învederează că inculpatul are familie, nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, considerând că, raportat la gravitatea acuzației, singurul motiv care putea fi avut în vedere pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv este împlinirea termenului rezonabil, ceea ce nu este cazul în speță.
Arată că gravitatea acuzației este proporțională cu măsura arestului preventiv, în condițiile în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, raportat la faptul că anterior ar mai fi comis tot o tentativă de omor.
Consideră că măsura arestului la domiciliu nu poate fi avută în vedere, atâta timp cât inculpatul a exercitat violențe împotriva concubinei sale și că această măsură nu este utilă nici din punct de vedere al pericolului pentru familie.
În plus, având în vedere că nu au fost administrate probe din care să rezulte o altă situație decât cea reținută de P., apreciază că nu există motive de înlocuire sau revocare a măsurii arestului preventiv în prezenta cauză.
Contestatorul inculpat N. G., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din 17.08.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția penală, în baza art. 208 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. G. și a fost menținută arestarea preventivă, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov nr. 270/P/2015.
A fost respinsă cererea de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 270/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 -189 alin. 1 lit. e) Cod penal cu aplic. art. 199 alin.1 Cod penal.
S-a constatat că la data de 21.03.2015, în jurul orei 19:00, aflându-se la domiciliul său din ., ., jud. Ilfov, inculpatul N. G., persoană condamnată anterior pentru o tentativă la omor, a lovit-o în mod repetat (de 5 ori) cu un cuțit de bucătărie pe soția sa N. F., aceasta fiind transportată la Spitalul de Urgență Universitar București unde a fost internată cu diagnosticul multiple plăgi înjunghiate supracervical stâng 1/3 medie, torace posterior stâng, sân stâng, braț stâng-două plăgi, suferind leziuni traumatice care au necesitat circa 30 (treizeci) de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
Au existat indicii temeinice, conform art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar (în speță, o infracțiune intenționată contra vieții, în sensul dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală), relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces–verbal de cercetare la fața locului, împreună cu planșa fotografică anexă; declarația inculpatului; declarația suspectului; declarații martori D. I. L., N. A. E., N. V., S. A. Ș.; proces-verbal de examinare fizică a inculpatului, însoțit de planșa fotografică; acte medicale; proces-verbal de reconstituire; proces-verbal de examinare fizică; declarație persoană vătămată N. F.; fișe de constatări preliminare emisă de I.N.M.L.”M. Minovici” (concluzii provizorii medico-legale); raport de expertiză medico-legală; raport de constatare criminalistică și fișă de cazier judiciar.
Pe de altă parte, Tribunalul a mai reținut că, raportat la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, cu siguranță gravitatea faptei și limitele de pedeapsa prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publică. Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsura excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei, trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate, însă prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică.
S-a mai constatat că este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect constatându-se că în speță existența pericolului public rezultă și din pericolul social al infracțiunii pentru care este judecat inculpatul, caracterul deosebit de grav al acestora, avându-se totodată în vedere reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori ai unor asemenea fapte.
Față de aceste aspecte, Tribunalul a apreciat că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi perturbată în cazul în care inculpatul ar fi judecat în stare de libertate, iar măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu nu conferă suficiente garanții că buna desfășurare a procesului penal nu ar putea fi perturbată sub acest aspect. D. fiind situația expusă, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, acest pericol fiind relevat de sentimentul de insecuritate în rândul societății civile determinat de cercetarea în stare de libertate a inculpatului, care a săvârșit o faptă penală de o asemenea gravitate.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul N. G., care a solicitat admiterea contestației și înlocuirea măsurii menținerii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Inculpatul a arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale și are o familie organizată.
Curtea, analizând legalitatea și temeinicia încheierii contestate de inculpat, apreciaza că este nefondată contestația, pentru considerentele care urmează:
Potrivit art. 208 alin. 4 Cpp, in cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu luate fata de inculpat.
În prezenta cauză, analizând actele dosarului, instanta constată că probele administrate până în prezent relevă o suspiciune rezonabila de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul N. G. să fi săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată, in accepțiunea art. 202 alin. 1 din C.proc.pen.: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces–verbal de cercetare la fața locului, împreună cu planșa fotografică anexă; declarația inculpatului; declarația suspectului; declarații martori D. I. L., N. A. E., N. V., S. A. Ș.; proces-verbal de examinare fizică a inculpatului, însoțit de planșa fotografică; acte medicale; proces-verbal de reconstituire; proces-verbal de examinare fizică; declarație persoană vătămată N. F.; fișe de constatări preliminare emisă de I.N.M.L.”M. Minovici” (concluzii provizorii medico-legale); raport de expertiză medico-legală; raport de constatare criminalistică și fișă de cazier judiciar. De altfel, inculpatul a recuoscut săvârșirea faptei.
Totodată, instanta apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației, infracțiunea este printre cele prevăzute expres de dispozițiile legale (infracțiune prin care s-a cauzat moartea unei persoane- în formă tentată) și privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, față de modalitatea de săvârșire (prin violență deosebită pe fondul unui conflict spontan, prin lovirea victimei în mod repetat cu un cuțit de bucătărie, acționând într-o manieră vădit disproporționată raportat la situația ca atare, victima nefiind înarmată, continuând acțiunea violentă chiar și după ce soția sa s-a refugiat în baie, zona corporală vitală vizată prin activitatea infracțională agresivă și agentul vulnerant folosit, potențial letal, rezonanța puternică pe care o produc în rândul societății infracțiunile de violență deosebită (un puternic sentiment de temere dar și de indignare în rândul societății) precum și circumstanțele personale ale inculpatului (care a dat dovadă de o agresivitate deosebită și de o lipsă totală de respect față de viața altor persoane, inclusiv în cazul soției sale, a mai săvârșit înainte tot o infracțiune de omor, dovedind că înțelege să își rezolve nemulțumirile acționând violent asupra altor persoane).
Pe de alta parte, in raport de incidenta lor, asemenea fapte neurmate de riposta ferma a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea făptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii; o asemenea lipsa de reacție a autorităților ar echivala cu o încurajare tacita la săvârșirea altor fapte similare cu consecință scăderii încrederii populației in capacitatea de protecție a statului, ceea ce inevitabil ar duce la tulburarea stării de normalitate denumita de legiuitor ordine publica.
Apreciem, de asemenea, că se impune menținerea privării de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea asigurării participării inculpatului la desfășurarea procesului penalși pentru apărarea ordinii publice. În condițiile în care cercetarea judecatoreasca nu este începută, nefiind administrat probatoriul, față de modalitatea profund violentă în care a fost săvârșită infracțiunea, de potențialul criminogen dovedit de inculpat (care a folosit forța fizică asupra soției sale după ce a fost anterior condamnat pentru o altă infracțiune de omor), Curtea apreciază că o libertate supravegheată a inculpatului nu este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. De altfel, potrivit art. 218 alin. 3 Cpp, măsura arestului la domiciiu nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie, în această sferă fiind inclus și soțul potrivit art. 177 alin. 1 lit. c Cp.
Curtea are în vedere și că la acest moment, în prezenta cauză, inculpatul este cercetat in stare de arest din data de 22.03.2015 în stare de arest preventiv. Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a afirmat în mod constant că durata rezonabila a privarii de libertate nu poate fi analizata in abstracto, ci in fiecare caz in parte in raport de particularitatile cauzei. Astfel, s-a aratat ca la mentinerea masurii arestarii preventive trebuie analizata persistenta motivelor care justifica privarea de libertate a inculpatului, apreciind ca dupa o anumita perioada de timp motivele existente la luarea masurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea măsurii privative decat daca există indicii concrete in sensul existentei unui interes public ce prevaleaza, în ciuda existentei prezumtiei de nevinovatie, regulii respectarii libertatii individuale (W c. Elvetiei, Hotararea din 26 ianuarie 1993).
Curtea constata că in raport de circumstanțele concrete ale cauzei, de probatoriul pe care îl presupune justa soluționare a cauzei, fără a se constata perioade mari de inactivitate din partea organelor judiciare, care au luat toate măsurile pentru buna desfășurare a procesului penal (instanța a fost sesizată la data de 26.05.2015, după comunicarea rechizitoriului, la data de 22.06.2015, s-a dispus începerea judecății, iar primul termen în ședință publică a fost acordat la 24.09.2015), detenția provizorie a inculpatului nu se întinde dincolo de limite rezonabile.
Prin urmare, instanta constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 208 alin. 4 C.p.p., subzista temeiurile care au determinat arestarea preventiva: există cazul prev.de art. 223 alin. 2 teza finală C.p.p. (infractiunile se numara printre cele prevăzute expres, iar privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica), iar măsura arestării preventive corespunde scopului reglementat de art.202 alin. 1 C.p.p., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru buna finalizare a procesului penal și nefiind suficientă o măsură alternativă neprivativă de libertate în raport de stadiul procesual și de criteriile analizate anterior.
Față de cele reținute, Curtea va respinge, ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul N. G..
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat contestatorul la 600 lei cheltuieli judiciare statului, iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul N. G. împotriva încheierii de ședință din data de 17.08.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția penală, în dosar nr. _ .
Obligă contestatorul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 260 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.08.2015.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
Victorița S.
Redact. IT/dact. LA
2 ex/14.09.2015
Jud fond P. R.- T. Ilfov
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 129/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1028/2015.... → |
|---|
