Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 105/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.105/A
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul C. G. împotriva Sentinței penale nr.1013 din data de 03 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat C. G., personal, (legitimat cu carte de identitate . NR._, eliberată la data de 18.01.2010, CNP:_).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul inculpat depune la dosarul o completare a motivelor scrise de apel.
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, afirmând că își menține declarația formulată în fața primei instanțe.
Curtea, în temeiul art.374 alin.5 din Codul de procedură penală, acordă cuvântul în probațiune.
Apelantul inculpat solicită încuviințarea administrării, în circumstanțiere, a probei cu înscrisuri precum și reaudierea martorilor care au fost audiați în cauză, întrucât la termenul de judecată la care aceștia au fost ascultați nu au fost consemnate toate aspectele relatate și, în plus, instanța de fond a apreciat că persoanele respective nu sunt credibile.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri, solicită încuviințarea acesteia pentru a dovedi proveniența sumei cu care a fost împrumutat de numita Tutuluș E. M. pentru a achita pensia de întreținere datorată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de probatorii formulată de apelantul inculpat, ca nefiind utilă și pertinentă soluționării cauzei. Astfel, în ceea ce privește reaudierea martorilor, față de motivul pentru care inculpatul solicită readministrarea acestei probe, apreciază că solicitarea acestuia nu este întemeiată, având în vedere că este atributul instanței să evalueze declarațiile martorilor în raport de probatoriul administrat. Referitor la dovedirea provenienței sumei de bani, reprezentând pensia de întreținere datorată în temeiul unei hotărâri judecătorești, arată că, față de obiectul judecății și față de împrejurarea că nu a fost contestată proveniența acelei sume de bani, ci doar împrejurarea dacă suma respectivă a fost efectiv înmânată bunicului minorei, nu se impune administrarea acesteia.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de readministrare a probelor solicitată de apelantul inculpat, având în vedere că martorii a căror reaudiere se solicită au fost ascultați de către instanța de fond în prezența inculpatului, care putea formula obiecții cu privire la modalitatea de consemnare a declarațiilor. Referitor la solicitarea de depunere a înscrisurilor, în raport de teza probatorie pe care inculpatul încearcă să o dovedească, respectiv aceea că plata sumei de bani cu titlu de pensie de întreținere datorată s-a efectuat, o apreciază ca nefiind utilă soluționării cauzei, dat fiind faptul că ceea ce se contestă este împrejurarea dacă suma respectivă a fost înmânată efectiv bunicului minorei și nu proveniența acelei sume de bani.
La întrebarea Curții, apelantul inculpat precizează că ultima dată când a văzut-o pe minoră a fost în vara anului trecut, la liceu, motivul fiind acela că fosta sa soție nu îi permite să își vadă copilul și că îl amenință tot timpul.
De asemenea, precizează că în prezent nu plătește pensie de întreținere minorei întrucât nu realizează nici un venit.
Fiind întrebat, apelantul inculpat C. G. precizează că, este de acord cu efectuarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în situația în care probele administrate în cauză stabilesc vinovăția acestuia.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apelantul inculpat C. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și, rejudecând pe fond cauza, achitarea sa pentru motivele depuse în scris la dosar, întrucât este nevinovat de fapta reținută în sarcina sa. Distinct de motivele scrise de apel, dorește să precizeze că lucrătorul de la secția de poliție care a consemnat declarațiile părților nu a specificat că sumele de bani care au fost date minorei au fost în euro, iar pe de altă parte, în hotărârea atacată precum și în declarațiile martorilor de la dosar s-au strecurat anumite neconcordanțe, pe care le-a evidențiat în cuprinsul cererii completatoare a motivelor de apel depusă la dosar. În consecință, solicită ca, în urma reanalizării probatoriului, să se constate că plata pensiei de întreținere a fost efectuată, de bună-credință și că în continuare se va achita de toate obligațiile față de fiica sa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefundat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Astfel, arată că inculpatul, cu rea-credință, nu și-a îndeplinit obligația de a plăti pensia de întreținere fiicei sale, la care fusese obligat de către instanța de judecată, în condițiile în care acesta realiza venituri în perioada martie 2012 - mai 2013, martorul B. C. infirmând susținerile inculpatului potrivit cărora acesta i-ar fi înmânat vreo sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere. Mai susține că, în mod corect, instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor audiați în cauză, având în vedere contradicțiile existente în cuprinsul acestor declarații precum și împrejurarea că acestea sunt în contradicție și cu susținerile martorului B. C.. Mai arată că inculpatul, în situația în care dorea să plătească pensia de întreținere ar fi trebuit să trimită acea sumă de bani prin mandat poștal sau să o consemneze în scris pentru a face dovada că a plătit pensia respectivă.
Consideră că în cauză, legea penală mai favorabilă este legea penală veche, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, având în vedere că în cauză au fost aplicarea dispozițiile art.81 din vechiul Cod penal, care sunt mai favorabile inculpatului.
Apelantul inculpat C. G., personal, în ultimul cuvânt, precizează că este conducătorul unui grup de donatori onorifici, donând sânge pentru Spitalul Municipal - Secția Oncologie și pentru Spitalul M. Curie și în plus, sprijină și o fundație care se ocupă de îngrijiri pariative, respectiv de bolnavii de cancer în stare terminală.
Mai solicită a se reține că s-a supus testului poligraf, lucru pe care fostul său socru l-a refuzat să îl facă și de asemenea că nu cunoaște de ce martorii nu s-au supus acestui test.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.775/11.11.2014, pronunțată în Dosarul nr._/300/2014, Judecătoria Sectorului 3 București a hotărât astfel:
„În baza art. 386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul C. G. din infracțiunea prev. de art. 378 alin. 1 lit. c C.p., în infracțiunea prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.p. anterior, cu aplic. art. 5 C.p.
În baza art. 305 alin. 1 lit. c C.p. anterior, cu aplic. art. 5 C.p., condamnă pe inculpatul C. G. (fiul lui I. și E., născut la data de 27.11.1962 în București, CNP_, domiciliat în București, .. 32, ., ., sector 3 și f.f.l. în București, .. 19, .. 1, ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 C.p. anterior, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. anterior.
În baza art. 81 C.p. anterior dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. anterior cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. anterior pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 8407/P/2012 din data de 26.08.2014, a fost trimis în judecată, în stare libertate, inculpatul C. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c C.p., cu aplic. art. 5 C.p.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală la data de 29.08.2014 sub nr._ .
În actul de sesizare se reține că în perioada martie 2012-mai 2013, inculpatul C. G. nu a achitat pensia de întreținere în cuantum de 90 lei lunar, stabilită în favoarea minorei C. A., prin sentința civilă nr. 468/17.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu declarațiile inculpatului, declarațiile persoanei vătămate, sentința civilă nr. 468/17.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București, certificatul de naștere al minorei, adrese venituri ANAF, informații Oficiul Național al Registrului Comerțului, adrese DITL Sector 3, Inspecția Muncii, AMOFM, adresă . nr. 39/06.11.2013 și state salarii, precum și cu declarațile martorilor B. C., C. E. și N. G..
Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul C. G. și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Declarațiile inculpatului C. G. în sensul nerecunoașterii faptei sunt combătute de celelalte mijloace de probă, respectiv de: declarațiile persoanei vătămate (filele 14-15 d.u.p., 34 d.i.), sentința civilă nr. 468/17.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București prin care inculpatul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei (filele 16-17 d.u.p.), certificatul de naștere al minorei (fila 18 d.u.p.), adrese venituri ANAF (filele 19-20, 30, 43 d.u.p.), informații Oficiul Național al Registrului Comerțului (filele 22-29 d.u.p.), adresele Direcției de Impozite și Taxe Sector 3 (fila 32 d.u.p.), Inspecției Muncii (f. 33, 34, 42 d.u.p.), AMOFM (fila 31 d.u.p.) și . cu statele de salarii (filele 46-48 d.u.p.), precum și de declarațiile martorului B. C. (filele 66- 67 d.u.p., 32 d.i.).
Potrivit declarațiilor inculpatului, începând cu luna februarie 2013 acesta nu a mai avut un loc de muncă, însă și-a respectat obligația privind plata pensiei de întreținere. Astfel, acesta a susținut că a avansat în două rânduri sume de bani în contul pensiei de întreținere, acestea fiind înmânate direct bunicului matern, martorului B. C., în prezența martorilor C. E. M. (fosta Tutuluș) și N. G.. Declarațiile date în faza de urmărire penală de către martorii N. G. și Tutuluș E. M. (în prezent C.) par să confirme susținerile inculpatului, ambii martori susținând că au asistat cu două ocazii diferite la predarea unor sume de bani între inculpat și martorul B. C., despre care știau că este fostul socru al acestuia. Cu toate acestea, există unele necondordanțe între mărturii.
Astfel, în faza de urmărire penală martorul N. G., care îl cunoaște pe inculpat de 20 de ani, fiind prieteni, a declarat că inculpatul l-a rugat să fie de față la întâlnirea cu fostul socru, cei trei întâlnindu-se în luna iulie a anului 2012 la Mall V. unde inculpatul a plătit martorului B. C. suma de 1600 euro. Acesta a mai declarat că de față a fost și martora Tutuluș E., actuală C., pe care a cunoscut-o drept cunoștință a inculpatului. Ulterior, martorul N. G. ar mai fi asistat la o întâlnire dintre inculpat și fostul socru, în februarie 2013 când inculpatul ar fi achitat o sumă de 1200 euro. De data aceasta însă, martorul nu a mai menționat prezența actualei soții a inculpatului, deși aceasta în declarațiile ei a susținut că a fost de față la ambele întrevederi. Față de relațiile apropiate pe care ambii martori le au cu inculpatul, N. G. fiind prieten de 20 de ani cu acesta, iar C. E. fiind chiar soția inculpatului, chiar dacă în faza de urmărire penală a declarat că sunt simple cunoștințe, instanța apreciază că mărturiile acestora nu constituie surse credibile pe care să se poată baza soluția în cauza de față. Mai mult, existența unei reale întâlniri între inculpat și martorul B. C. este îndoielnică, acesta declarând că a rămas în contact cu fostul socru, vorbind de multe ori cu acesta, însă în prezent nu știe dacă mai are numărul de telefon al acestuia.
Având în vedere acestea, instanța va înlătura declarațiile celor doi martori și va ține cont de declarațiile date de martorul B. C. care a susținut în mod constant că nu a primit sumele de bani menționate de inculpat, nemaiîntâlnindu-se cu acesta din cursul anului 2007. Prin urmare, din probele existente în cauză nu se poate reține nicio dovadă a achitării obligației inculpatului privind plata pensiei de întreținere datorată în favoarea minorei C. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborând declarațiile inculpatului cu celelalte mijloace de probă, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 4264/03.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a stabilit în sarcina inculpatului C. G. obligația de a plăti pensie de întreținere în cuantum de 775.000 lei/lunar în favoarea minorei C. A..
Ulterior, cuantumul a fost majorat, prin sentința civilă nr. 468/17.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București, instanța stabilind o sumă lunară de 90 de lei.
În perioada 10.07._13 inculpatul era angajat ca telefonist (astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar la fila 34) la societatea ., având venituri nete lunare cuprinse între 1.119,3 lei și 2.000, 4 lei, sumele fiind încasate aproape în totalitate de către inculpat. În acest sens, din înscrisul atașat la dosar la fila 46 reiese că o parte din sumele aferente lunilor mai și aprilie 2013 nu au fost încasate, și anume: suma de 1017 lei pentru luna aprilie și suma de 656 lei pentru luna mai.
Instanța de fond a constatat că inculpatul C. G. nu a mai fost condamnat anterior.
Având în vedere că de la data săvârșirii faptei până la judecarea cauzei a intervenit legea penală nouă, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei, urmând a aplica legea penală mai favorabilă, conform art. 5 C.p., respectiv legea veche.
În drept, Judecătoria a apreciat că fapta inculpatului C. G. care, în perioada martie 2012-mai 2013, nu a achitat pensia de întreținere în cuantum de 90 lei lunar stabilită în favoarea minorei C. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.p. anterior, cu aplic. art. 5 C.p.
Elementul material al infracțiunii constă în neplata timp de două luni a pensiei de întreținere datorate în temeiul unei hotărâri judecătorești.
Urmarea imediată a faptei comise constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la raporturile ce presupun obligața de întreținere între membrii familiei, valoare socială ocrotită penalmente.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Sub raportul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă întrucât cu rea-credință nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei, dându-și seama de caracterul nejustificat al acțiunii sale și de faptul că prin aceasta se produce o vătămare a intereselor minorei, rezultat pe care l-au urmărit.
Față de cele analizate Judecătoria a apreciat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul C. G. în perioada martie 2012-mai 2013, urmând să i se aplice pedeapsa prevăzută de lege.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.p., circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, pericolul social concret al faptei săvârșite determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului. În raport de acestea, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimum special, respectiv 1 an închisoare, este suficientă pentru reeducarea acestuia.
Instanța de fond a apreciat că pedeapsa aplicată este echilibrată și că răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării.
Ca modalitate de executare, Judecătoria a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 81 C.p. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, inculpatul nemaifiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar dacă inculpatul nu execută pedeapsa în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță s-a raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv S. și P. c. României) care este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dar și la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul ca exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b).
Prin urmare, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p. și în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 C.p. raportat la art. 81. C.p. va dispune suspendarea executării acesteia.
Instanța a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu comportă latură civilă.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal, la data de 16 decembrie 2014, inculpatul C. G. (printr-o cerere formulată personal, motivată, depusă la Serviciul de Registratură al primei instanțe.
Cererea de apel a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 29 decembrie 2014.
Prin motivele de apel depuse inculpatul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale apelate, solicitând reanalizarea întregului material probator, deoarece acesta a achitat cu bună – credință pensia de întreținere pentru minora C. A..
În dezvoltarea motivelor de apel s-a precizat că din mijloacele de probă administrate la solicitarea inculpatului, declarațiile martorilor și înscrisuri, rezultă că acesta a achitat sumele de 1200 euro și 1600 euro numitului B. C., tatăl fostei sale neveste, însă prima instanță nu a ținut cont de aceste mijloace de probă, condamnându-l pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie. Inculpatul a mai arătat că fostul socru a refuzat sistematic să semneze vreo dovadă de plată pentru a nu avea certuri cu fiica dânsului, motiv pentru care atunci când îi înmâna bani pentru întreținerea fiicei sale, de față se aflau și martorii Ț. E. M. și N. G., banii fiind înmânați fostului socru, deoarece acesta se ocupa efectiv de educația fiicei sale la vremea respectivă.
La termenul de judecată de astăzi, inculpatul apelant, fiind în mod expres întrebat, a precizat că nu dorește să dea o nouă declarație, că își menține declarația de recunoaștere a faptelor, formulată în fața primei instanțe .
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul apelant cu care judecarea căruia a fost învestită este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată că în mod corespunzător prima instanță a reținut că în perioada martie 2012-mai 2013, inculpatul C. G. nu a achitat pensia de întreținere în cuantum de 90 lei lunar, stabilită în favoarea minorei C. A., prin sentința civilă nr. 468/17.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
În acest sens, Curtea va avea în vedere aceleași mijloace de probă care au format opinia primei instanțe cu privire la săvârșirea faptei de către acest inculpat.
Obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea minorei C. A. a fost stabilită în sarcina inculpatului C. G. prin sentința civilă nr. 4264/03.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la un cuantum de 775.000 ROL/lunar, ulterior cuantumul fiind majorat, prin sentința civilă nr. 468/17.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București, instanța stabilind o sumă lunară de 90 de lei.
Conform declarațiilor martorului B. C. și ale persoanei vătămate B. B. C., inculpatul nu a plătit începând cu luna martie 2012 nicio sumă de bani pentru întreținerea fiicei sale minore, C. A..
Curtea reține că inculpatul avea o sursă de venit licit, care i-ar fi permis să plătească pensia de întreținere, într-o sumă apreciată de Curte ca fiind modică, de numai 90 lei, deoarece acesta în perioada 10.07._13 era angajat ca telefonist (astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar la fila 34 dosar Judecătorie) la societatea ., având venituri nete lunare cuprinse între 1.119,3 lei și 2.000,4 lei, sumele fiind încasate aproape în totalitate de către inculpat. În acest sens, din înscrisul atașat la dosar la fila 46 dosar Judecătorie reiese că o parte din sumele aferente lunilor mai și aprilie 2013 nu au fost încasate, și anume: suma de 1017 lei pentru luna aprilie și suma de 656 lei pentru luna mai.
În mod corespunzător prima instanță a înlăturat declarațiile martorilor C. E. M., respectiv N. G., soția inculpatului și un prieten apropiat al acestuia, ca fiind date pro causa. Astfel cei doi martori au susținut declarațiile inculpatului prin care acesta a invocat că a plătit în două rânduri pensia de întreținere datorată, o dată în iulie 2012 suma de 1200 euro, iar o dată în februarie 2013, suma de 1600 de euro, ambii martori declarând că au fost de față când inculpatul a înmânat aceste sume de bani martorului B. C..
Curtea apreciază că pe de o parte declarațiile celor doi martori sunt infirmate chiar prin declarațiile martorului B. C. care a negat că s-ar fi întâlnit cu inculpatul pentru a primi pensia de întreținere datorată minorei C. A.. Pe de altă parte, atât declarațiile inculpatului, cât și declarațiile celor doi martori sunt neplauzibile în contextul în care în perioada în perioada 10.07._13 acesta era salariat și ar fi putut oricând stabili cu angajatorul ca pensia de întreținere, care nu reprezenta nici măcar o zecime din veniturile sale, să fie virată direct în contul minorei sau al mamei acesteia, angajatorul fiind obligat să poprească aceste sume. Surprinzător este de asemenea că potrivit acelorași declarații inculpatul a ales să plătească pensia de întreținere fostului socru, iar nu mamei minorei, sau chiar minorei personal, aceasta având în anul 2013 vârsta de 14 ani. Neplauzibile sunt la acest moment și susținerile inculpatului care a declarat că a evitat să se întâlnească cu fosta soție de frică că aceasta ar fi avut un comportament inadecvat la adresa fiicei lor. Ignorând faptul că aceste susțineri nu au fost probate de inculpat în niciun fel, totuși nu se explică de ce în toată perioada supusă analizei inculpatul nu a încercat să depună sumele datorate cu titlu de pensie de întreținere în vreun cont bancar pe care să îl constituie pe numele său, la dispoziția minorei. Invocând „frica” pentru reacțiile fostei soții, inculpatul a ignorat cu desăvârșire scopul pensiei de întreținere, acela de a participa la creșterea minorei C. A., al cărui tată era. Curtea apreciază că inculpatul a făcut toate demersurile pentru a nu plăti pensia modică de întreținere, de doar 90 lei lunar, singura relație pe care o avea cu fiica sa fiind doar legătura de nume, în condițiile în care chiar inculpatul a recunoscut personal că nu și-a mai văzut fiica în prezent în vârstă de 16 ani din vara anului trecut și nici nu a mai plătit între timp pensia, tot de „frica” reacției fostei neveste.
Cu privire încadrarea juridică a faptei, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă care se impune a fi reținută este codul penal în raport de condițiile de incriminare ale infracțiunii de abandon de familie și de tratamentul sancționator al acestei infracțiuni. Astfel, infracțiune de abandon de familie este incriminată în art.305 alin.1 lit.c cod penal de la 1969 ca fiind fapta de a nu plătii cu rea-credință pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească pe un interval de 2 luni, în timp ce art.378 alin.1 lit.c cod penal incriminează aceeași faptă, însă intervalul de neplată este de 3 luni, condițiile de incriminare fiind prin urmare mai blânde în noul cod penal, intervalul de neplată al pensiei de întreținere cu rea-credință fiind mai mare și în favoarea inculpatului. De asemenea, tratamentul sancționator este mai blând conform noului cod penal, în condițiile în care această fapta este pedepsită cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau amendă în vechiul cod penal, în timp ce în noul cod penal, aceeași faptă este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Pe cale de consecință, apreciind ca legea nouă este mai favorabilă, Curtea va înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice realizată de prima instanță.
În drept, Curtea apreciază că fapta inculpatului C. GEOERGE care în perioada martie 2012-mai 2013, nu a achitat pensia de întreținere în cuantum de 90 lei lunar, stabilită în favoarea minorei C. A., prin sentința civilă nr. 468/17.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art.378 alin.1 lit.c cod penal.
La individualizarea pedepsei principale, Curtea apreciază că în cauză se impune o nouă reindividualizare a pedepsei, orientându-se spre pedeapsa amenzii penale, apreciind că aceasta corespunde cel mai bine criteriilor impuse de art.74 alin.1 cod penal, în raport de gravitatea infracțiunii (neplata cu rea credință a pensiei de întreținere), împrejurările și modalitățile de comitere (neplata pensiei de întreținere pe o perioadă foarte îndelungată martie 2012 – martie 2013, cu atât mai mult cu cât cuantumul pensiei este modic în raport de posibilitățile materiale ale inculpatului în această perioadă, neajungând nici măcar la a zecea parte din salariu), consecințele produse (neasigurarea cheltuielilor necesare pentru întreținerea fiicei sale minore), lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală (caracterizată prin nerecunoașterea faptei săvârșite), precum și datele personale (inculpatul apelant fiind absolvent de studii superioare, fără vreun loc de muncă în prezent, căsătorit).
Curtea apreciază că nu se impune reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.a, NCP în condițiile în care nu au fost identificate eforturi depuse de inculpat pentru a înlătura urmele infracțiunilor comise, nici în prezent acesta neefectuând plata pensiei de întreținere. De asemenea, nu sunt îndeplinite și condițiile impuse de art.75 alin.2 lit.b NCP întrucât, în speță, nu se identifică împrejurări legate de infracțiunea comisă, care să diminueze gravitatea acesteia sau periculozitatea autorului.
În temeiul art.378 alin.1 lit.c cod penal cu aplicarea art.5 cod penal și art.61 alin.4 lit.c cod penal va stabili în sarcina inculpatului C. G. o pedeapsă de 180 zile-amendă, orientându-se în raport de cele menționate anterior la minimul zilelor amendă reglementate în noul cod penal pentru infracțiunea de abandon de familie
În temeiul art.61 alin.2 cod penal, Curtea va stabili cuantumul unei zile amendă la suma de 10 lei, având în vedere pe de o parte faptul că în prezent acesta nu are nicio sursă de venit, iar pe de altă acesta încă are obligația de întreținere în favoarea fiicei sale, chiar dacă într-un cuantum modic de doar 90 de lei, banii urmând a fi folosiți de inculpat cu prioritate pentru plata acestei pensii.
În final, inculpatul apelant va achita suma de 1800 lei cu titlu de amendă penală pentru infracțiunea de abandon de familie.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea constată că în prezenta cauză inculpatului i s-a stabilit o pedeapsa cu amenda penală, inculpatul nemafiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii. Având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are în prezent o sursă certă de venit, scopul amenzii aplicate fiind atât de sancționare a inculpatului pentru reaua-voință manifestată cu privire la întreținerea fiicei sale minore, cât și de atenționare a acestuia cu privire la necesitatea plății pensiei de întreținere datorate, iar inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, Curtea apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei, astfel încât pe viitor acesta să nu mai repete acest comportament infracțional și să nu mai săvârșească alte infracțiuni.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art.83 cod penal va dispune amânarea aplicării pedepsei amenzii în cuantum de 1800 de lei stabilită în sarcina inculpatului C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, pe durata unui termen de supraveghere în cuantum de 2 ani, stabilit în condițiile art.84 cod penal.
În temeiul art.85 alin.1 cod penal va pune în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.85 alin.2 lit. b cod penal, va impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunități pe o perioadă de 60 de zile, într-una din următoarele două instituții publice: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 3 sau Centrul de Asistență Integrată în Adicții ce se va stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 83 alin.4 cod penal va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 cod penal privind cauzele de revocare a amânării aplicării pedepsei și asupra
D. urmare, Curtea, procedând la rejudecarea cauzei, în sensul celor anterior menționate, va desființa în parte sentința penală apelată sub aspectul modalității de aplicare a tratamentului sancționator al pedepsei aplicate pentru infracțiunea de abandon de familie reținută în sarcina inculpatului apelant.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare aferente apelului Ministerului Public e vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite apelul declarat de inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr.1013/03.12.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice.
În temeiul art.378 alin.1 lit.c cod penal cu aplicarea art.5 cod penal și art.61 alin.4 lit.c cod penal stabilește în sarcina inculpatului C. G. o pedeapsă de 180 zile-amendă pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În temeiul art.61 alin.2 cod penal stabilește cuantumul unei zile amendă la suma de 10 lei, inculpatul urmând să achite în final suma de 1800 lei.
În temeiul art.83 cod penal amâna aplicarea pedepsei amenzii în cuantum de 1800 de lei stabilită în sarcina inculpatului C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, pe durata unui termen de supraveghere în cuantum de 2 ani, stabilit în condițiile art.84 cod penal.
În temeiul art.85 alin.1 cod penal pune în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.85 alin.2 lit. b cod penal, impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunități pe o perioadă de 60 de zile, într-una din următoarele două instituții publice: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 3 sau Centrul de Asistență Integrată în Adicții ce se va stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 83 alin.4 cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 cod penal privind cauzele de revocare a amânării aplicării pedepsei și asupra dispozițiilor art.89 cod penal privind anularea amânării aplicării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. – N. O. C. V. G.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 / 20 februarie 2015
A. U. - J.S.3.B.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 122/2015.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
