Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 120/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.120/A
Ședința publica de la 27.01.2015
P. - L. C. N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata O. B. M. împotriva sentinței penale nr.640/15.09.2014, pronunțate de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 27.01.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.640 din 15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 215 ind.1 alin.1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. si art. 374 alin.4, 396 alin.10 C. pr. pen. a fost condamnată inculpata O.-B. M. (fiica lui G. și M., născută la data de 08.02.1968 în G., cu dom. în București, ., sector 1, fără forme legale în G., ., jud. G., necunoscută cu antecedente penale, CNP_), la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (fapta săvârșită în perioada martie 2010 – martie 2012).
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1969.
În temeiul art.86 ind.1 din Codul penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.86 ind.2 din Codul penal din 1969.
În temeiul art.86 ind.3 al.1 din Codul penal din 1969, pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpata O.-B. M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.;
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art.359 din vechiul C. pr. pen. i s-au pus în vedere inculpatei O.-B. M. dispozițiile art.864 și art.83 din Codul penal din 1969.
In baza art.71 alin.5 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În baza art. 19 rap. la art. 397 C. pr. pen. și art. 1357 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București și a fost obligată inculpata O.-B. M. la plata sumei de 40.611,50 lei, reprezentând prejudiciu material.
În baza art. 19 rap. la art. 397 NCPP și art. 1357 C.civ. au fost respinse, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile C. S., prin reprezentant legal N. F. – D., M. S., prin reprezentant legal Hegeduș A. și I. C. A., reprezentant legal al numitei S. M. M..
Prin încheierea din 25.09.2014, s-a dispus, în temeiul art.278 noul C. pr. pen. îndreptarea erorii materiale strecurată, în sensul că „dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.” și nu „Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București”, cum din eroare s-a menționat.
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligată inculpata O.-B. M. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 25.09.2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr. 1522/P/2012, înregistrat la data de 01.10.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei O.-B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 ind.1 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din Codul penal.
Inculpata, la termenul din 23.06.2014, a solicitat ca judecarea cauzei să se facă cu aplicarea procedurii simplificate, întrucât a recunoscut săvârșirea faptei și a fost de acord cu achitarea prejudiciilor suferite de părțile civile și să presteze muncă în folosul comunității.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de fond a reținut că în perioada martie 2010 – martie 2012, inculpata O.-B. M., în calitate de director al Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică “Milcov” din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București, îndeplinind în fapt activitățile specifice gestionarului de drept, și-a însușit suma de 40.611,50 lei din încasările persoanelor asistate în centru, sumă pe care nu a mai depus-o la casieria instituției, situație de fapt ce a rezultat din raportul de expertiză contabilă judiciară; declarațiile inculpatei; declarațiile martorilor și actele depuse de aceștia; copii ale dispozițiilor de instituire a tutelei persoanelor asistate; raportul de cercetare disciplinară; fișa postului șef Centru de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică „Milcov”; extrase de cont.
S-a mai constatat că, potrivit plângerii penale înregistrată la Poliția Sectorului 1 la data de 28.12.2011, formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București împotriva numitei O.-B. M., Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică „Milcov” (C.R.R.N. „Milcov”), destinat îngrijirii persoanelor adulte cu handicap, este o structură fără personalitate juridică organizată în cadrul Direcției Generale și este condusă administrativ de un șef de centru, funcție de natură contractuală ocupată de numita O.-B. M.. Persoanele asistate în cadrul C.R.R.N. „Milcov” sau, după caz, reprezentanții sau susținătorii acestora, achitau lunar contribuția de întreținere datorată, aceasta devenind venit la bugetul local al Sectorului 1.
In urma verificărilor efectuate în cursul lunii decembrie 2011, s-a constatat că persoana împuternicită pentru încasarea contribuțiilor de întreținere nu a mai încasat aceste contribuții încă din luna martie 2010, această sarcină preluând-o șeful de centru. In discuțiile purtate cu acesta, O.-B. M. a recunoscut că a încasat contribuțiile de la beneficiari fără a le preda la casieria instituției. S-a estimat ca suma încasată cu titlu de contribuții de întreținere și nepredată în casierie este de aproximativ 40.000 lei.
În consecință, prin Dispoziția nr. 9379/28.12.2011, Directorul General al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 a dispus suspendarea contractului individual de muncă al inculpatei, începând cu data de 28.12.2011 până la soluționarea plângerii penale.
Martora Cintaretu G., director executiv în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București, a arătat că sumele reprezentând contribuțiile de întreținere ale persoanelor rezidente în C.R.R.N. „Milcov” erau încasate de un casier de la sediul D.G.A.S.P.C. pe baza unui tabel semnat de șeful de centru. In decembrie 2011, martora a luat legătura cu persoana care era însărcinată cu încasarea contribuțiilor din centru și a aflat că nu a mai încasat contribuțiile din luna martie 2010, când șeful centrului a anunțat-o că nu este necesar să se deplaseze lunar să facă încasările, urmând a se ocupa personal de această activitate și să îi comunice când se strâng banii. Ulterior, inculpata O.-B. M. a recunoscut că și-a însușit suma de bani încasată.
Inculpata O. B. M. a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că în perioada 2006 – 2011 a îndeplinit funcția de șef C.R.R.N. „Milcov” și că în această perioadă nu exista o persoană în cadrul centrului care să îndeplinească funcția de casier. Deși nu avea aprobarea conducerii D.G.A.S.P.C. Sector 1 pentru a face încasări, întrucât se confrunta cu probleme financiare, a hotărât să le transmită reprezentanților persoanelor asistate că s-a luat decizia ca ea să încaseze contribuțiile. Acestor persoane le elibera adeverințe care atestau plata efectuată și nu documente fiscale, întrucât încasările se făceau numai la casieria centrală. Mai mult decât atât, la solicitarea sa, numitul N. G. M., tutorele unei persoane asistate, a depus contribuția în contul bancar personal.
Inculpata a recunoscut și în fața instanței de judecată că a încasat fără drept și și-a însușit din încasări suma de 40.611,5 lei, reprezentând contribuții ale persoanelor asistate.
Martora N. L. a declarat că a plătit contribuția pentru bolnava C. I., în locul fiului său, N. M., care era plecat din București. A declarat că mergea lunar la centru, unde preda suma de 700 lei inculpatei O. sau unei asistente, fără a i se preda chitanța, motivându-i-se că doamna O. primea chitanțe când preda banii la casierie. Întrucât starea de sănătate nu i-a mai permis să se deplaseze la centru, i-a virat acesteia banii lunar în contul personal. Martora a depus la dosar o adeverință semnată de inculpată, care atesta faptul că au fost plătite contribuțiile de întreținere pentru C. I. și extrasele de cont.
Martorul N. G. M. a declarat că a devenit tutorele numitei C. I. în luna decembrie 2010 și a arătat că a plătit contribuțiile de întreținere în special prin depunere în contul bancar al inculpatei O. B. M..
Martora I. D. a arătat că este tutorele bolnavei Stremiteanu L. și că a plătit lunar contribuția de întreținere a acesteia personal inculpatei O.-B. M. sau asistentei de serviciu, fără a-i fi eliberată vreo chitanță, aceasta precizându-i că documentele fiscale sunt atașate la dosarul bolnavei.
Și martorele H. A., tutore al numitei M. S., I. C. A., tutore al numitei S. M. M. și N. F. D., tutore al numitei C. S., au declarat că au plătit lunar contribuția inculpatei, fără a le fi eliberate chitanțe.
Martorele C. V., Vaman E., R. A. R., asistente medicale în cadrul C.R.R.N. „Milcov”, A. G. L., referent administrativ, O. M., referent educator și Mielcea D. C., kinetoterapeut, au declarat că nu a existat în cadrul centrului o persoană care să îndeplinească funcția de casier. Contribuțiile persoanelor internate erau încasate, după anul 2009, de către șeful centrului, inculpata O.-B. M.. Martorele au mai declarat că ele nu aveau cunoștință dacă inculpata elibera chitanțe, dar știu faptul că elibera la cerere adeverințe care atestau plata contribuției. In zilele nelucrătoare, contribuțiile erau încasate de personalul de serviciu, inclusiv de către asistente, banii fiind predați apoi șefului de centru. Martorele au mai arătat că nu cunosc dacă aceasta preda sumele primite la casierie centrală.
In cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare.
In urma analizării bazei legale a activităților desfășurate de D.G.A.S.P.C. Sector 1, a schemei de organizare a instituției și a actelor depuse, s-au reținut următoarele:
Schema de organizare a D.G.A.S.P.C. Sector 1 prevede pentru Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică „Milcov” o persoană cu funcție de șef de centru, fără atribuții de gestionare conform prevederilor Legii nr. 22/1969, personal medical calificat și necalificat.
Privitor la activitatea concretă de încasare a sumelor de bani reprezentând contribuțiile asistaților, instituția a prevăzut ca acestea să fie depuse la casieria centrală a D.G.A.S.P.C., aflată într-o locație diferită de cea a centrului.
Raportat la cuantumurile pensiilor declarate ca venituri obținute de fiecare persoană asistată, coroborat cu taloanele de pensie lunară, obligațiile de plată ce rezulta din prestarea de servicii de asistență socială de specialitate asigurată de personalul D.G.A.S.P.C. Sector 1 menționate în contractele de prestări servicii puse la dispoziție, plățile efectiv efectuate pentru care exista dovada legală cu chitanțe emise de casieria centrală, expertiza a identificat existența unei datorii neachitate de către persoanele asistate ce totalizează suma de 40.611,50 lei.
Instanța de fond a constatat că situația sumelor datorate, pe persoană asistată, se prezenta astfel: C. S. – 2800 lei, C. I. – 15.838 lei, L. I. – 2.459,50 lei, M. S. – 4.992 lei, S. M. M. – 6.131 lei și Stremiteanu L. – 8.391 lei.
La nivelul centrului „Milcov” nu existau evidențe contabile în sensul celor reglementate de prevederile Legii nr. 82/1991, singurele evidențe fiind de natură extracontabilă, cu titlu documentar, constând în “Fișa de evidență a vizitelor, alimentelor și medicației primite de beneficiar”, în care asistentele de serviciu menționau faptul că tutorii vizitau persoanele asistate, aduceau pachete și, în unele cazuri, și contribuția lunară.
Suma totală cu care D.G.A.S.P.C. a fost prejudiciată prin neîncasarea/nedepunerea la termenele lunare a contribuțiilor individuale de asistență socială în baza contractelor individuale de prestări servicii și angajamentelor de plată este de 40.611,50 lei.
În concluzie, din materialul probator administrat în cauză a reieșit că în exercitarea funcției de șef de centru în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București și din cauza lipsei de personal de specialitate, respectiv asistent social, inculpata O. B. M. avea și atribuția de stabilire a contribuției de întreținere pentru beneficiarii din cadrul C.R.R.N. „Milcov” și de întocmire a situației plății contribuțiilor de întreținere.
Prin organizarea din proprie inițiativă a activităților de încasare a contribuțiilor de întreținere, inculpata a devenit gestionar de fapt și, pe cale de consecință, a îndeplinit, în fapt, activitățile pe care le implică această calitate de gestionar sau de casier.
Administrarea sumelor de bani presupunea și îndeplinirea unor activități de conducere și dispoziție cu privire la compartimentul pe care îl conducea, iar din această poziție, inculpata a determinat personalul din subordine să procedeze la primirea, păstrarea și predarea către aceasta a sumelor de bani încasate cu titlu de contribuție.
Coroborând probele administrate in prezenta cauză, s-a constatat că inculpata O. B. M., în calitatea sa de gestionar de fapt, și-a însușit sumele de bani primite cu titlu de contribuție de întreținere pentru beneficiarii din cadrul C.R.R.N. „Milcov”.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatei O.-B. M. care, în perioada martie 2010 – martie 2012, în calitate de director al Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică “Milcov” din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București, îndeplinind în fapt activitățile specifice gestionarului de drept, și-a însușit suma de 40.611,50 lei din încasările persoanelor asistate în centru, sumă pe care nu a mai depus-o la casieria instituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, faptă prev. de art. 2151 al. 1 Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.
Instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., întrucât de la data săvârșirii faptei pentru care a fost cercetată inculpata (martie 2010 – martie 2012), în cursul procesului penal a intervenit Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care, în raport de infracțiunea comisă, nu constituie lege penală mai favorabilă pentru inculpată, având în vedere că limita minimă specială a pedepsei prevăzută de vechea reglementare este mai mică.
Se constată că tratamentul sancționator al infracțiunii de delapidare potrivit Codului penal din 1969 este de la 1 la 15 ani, iar potrivit art. 295 din Noul Cod penal, delapidarea se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Inculpata O.-B. M. avea calitatea de funcționar în sensul prevederilor art. 147 C.pen., fiind la momentul săvârșirii infracțiunii angajata părții vătămate în baza unui contract de muncă, în funcția de șef de centru în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București. Inculpata O. B. M., din cauza lipsei de personal de specialitate, îndeplinea și atribuția de stabilire a contribuției de întreținere pentru beneficiarii din cadrul CRRN Milcov și de întocmire a situației plății contribuțiilor de întreținere.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de delapidare constă în însușirea de către inculpată a sumei de 40.611,50 lei. Urmarea imediată constă în cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 40.611,50 lei și, totodată, în încălcarea normelor privind îndeplinirea cu corectitudine a îndatoririlor de serviciu. Legătura de cauzalitate a reieșit din dinamica activității infracționale, cauzarea prejudiciului fiind consecința directă a acțiunilor inculpatei, care și-a însușit suma din încasările persoanelor asistate în centru, sumă pe care nu a mai depus-o la casierie.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a C.pen.din 1969, respectiv intenția directă. Inculpata, având cunoștința faptului că sumele de bani pe care le încasa nu îi aparțin, a prevăzut că prin fapta sa le va scoate din sfera de stăpânire a deținătorului legal al acestora și, cu toate acestea, a urmărit prin fapta sa producerea acestui rezultat și implicit a unui profit ilicit.
În considerarea faptului că inculpata a realizat acte materiale repetate, săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, fiecare act material reprezentând o modalitate de comitere a aceleiași infracțiuni de delapidare, instanța a reținut incidența art. 41 alin. 2 C.pen.din 1969, în sensul săvârșirii infracțiunii de delapidare în formă continuată.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpata O.-B. M. atrăgând răspunderea penală conform art. 17 alin. 2 C. pen. din 1969, instanța a dispus condamnarea acesteia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal din 1969, și anume circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personale, inculpata nefiind cunoscută cu antecedente penale.
S-a apreciat de către instanța de fond că fapta săvârșită de inculpata O.-B. M. prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere modul de concepere a activității infracționale, importanța valorii sociale lezate, manoperele realizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale, instanța având în vedere faptul că inculpata a abuzat de atribuțiile sale de serviciu, deturnându-le de la finalitatea lor. Scopul urmărit de inculpată a fost acela de a-și însuși sumele de bani ale persoanelor asistate în centru, valoarea ridicată a prejudiciului, faptul că acesta nu a fost recuperat, dar și intervalul de timp relativ scurs de la data comiterii faptei, aspect ce atenuează într-o anumită măsură pericolul social al faptei.
Totodată, instanța a mai reținut și atitudinea procesuală sinceră a inculpatei care a înțeles să recunoască fapta.
Având în vedere limitele pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, cât și criteriile de individualizare mai sus descrise, instanța de fond a considerat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare este suficientă pentru reeducarea inculpatei și pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen. din 1969, în sensul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și reeducării inculpatei. Astfel fiind, în baza art. 215 ind.1 alin.1 C. pen. din 1969 cu aplic. art.41 alin.2 C. pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța de fond a condamnat pe inculpata O.-B. M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, pedeapsa fiind astfel cum a fost redusă cu o treime conform dispozițiilor art. 396 alin.10 C.p.p.
În privința pedepsei accesorii, instanța de fond a reținut că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Instanța de fond a avut în vedere că Codul penal din 1969 a fost identificată mai favorabilă față de infracțiunea dedusă judecății, iar prezenta condamnare atrage existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit. b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu i s-a interzis inculpatei dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța a dispus, conform art.861 din Codul penal din 1969, suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.86 ind.2 din Codul penal din 1969.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale, partea vătămată Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal, fără a preciza suma.
In fața instanței, partea vătămată Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București a depus la data de 30.10.2013 cererea de constituire parte civilă cu suma de 40.611,05 lei, la care a atașat în fotocopie raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert G. S. M.. La data de 30.01.2014, partea civilă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București a depus cerere precizatoare a acțiunii civile atașată la filele 60-62 d.i., prin care a arătat că prejudiciul este cert și se ridica la valoarea de 40.611,05 lei, nereparat.
Numita C. S., prin reprezentant legal N. F. – D., a formulat o cerere de constituire parte civilă cu suma de 2.800 de lei plus dobânda legală aferentă acestei sume, pe care a plătit-o cu titlu de contribuție de întreținere.
Numita M. S., prin reprezentant legal Hegeduș A., a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 5.000 de lei.
La termenul din 15.09.2014 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte civilă a numitei I. C. A., constatând că cererea de constituire parte civilă a fost formulată până la începerea cercetării judecătorești și s-a constituit parte civilă cu suma de 6.131 de lei, pe care a plătit-o cu titlu de contribuție de întreținere pentru mama sa, S. M. M., pusă sub interdicție datorită handicapului cu grad accentuat.
Potrivit art. 1357 C.civ. "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare".
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.
Având în vedere considerentele exprimate anterior sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpatei O.-B. M., prin fapta sa ilicită cauzând părții civile Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București un prejudiciu de ordin material, constând în contribuțiile persoanelor asistate în Centrul de Recuperare și Reabilitare „Milcov”, sume pe care inculpata nu le-a mai depus la casieria instituției.
In privința actiunilor civile exercitate de părțile civile C. S., prin reprezentant legal N. F., M. S., prin reprezentant legal Hegeduș A. și I. C. A. reprezentant legal al numitei S. M. M., instanța a sesizat că fapta pentru care inculpata a fost cercetată de către organele de urmărire penală și trimisă în judecată a privit sumele de bani care nu au intrat în circuitul economic al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, producerea prejudiciul fiind în dauna acestei instituții, astfel încât au fost respinse ca neîntemeiate cererile celorlalte părți civile.
In consecință, instanța de fond, în baza în baza art. 19 rap. la art. 397 C. pr. pen. și art. 1357 C.civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București și a obligat pe inculpată la plata sumei de 40.611,50 lei, reprezentând prejudiciu material.
În baza art. 19 rap. la art. 397 NCPP și art. 1357 C.civ. a respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile C. S., prin reprezentant legal N. F. – D.; M. S., prin reprezentant legal Hegeduș A. și I. C. A. reprezentant legal al numitei S. M. M..
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata O. B. M., care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., apreciază că acesta este fondat, în sensul și pentru considerentele arătate în continuare.
Reevaluând mijloacele de probă administrate în cauză (raportul de expertiză contabilă judiciară; declarațiile inculpatei O. B. M.; declarațiile martorilor N. L., N. G. M., H. N., V. C., I. D., N. F. D., Hegeduș A., I. C. A., C. G., N. Victorița D., Vaman E., Ș. F., C. V., B. D., R. A. R., A. G. L., O. M., Mielcea D. C. și F. D.; raportul de cercetare disciplinară; fișa postului; extrase de cont), Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, constând, în esență, în aceea că, în perioada martie 2010 – martie 2012, inculpata O.-B. M., în calitate de director al Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică “Milcov” din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București, îndeplinind în fapt activitățile specifice gestionarului de drept, și-a însușit suma de 40.611,50 lei din încasările persoanelor asistate în centru, sumă pe care nu a mai depus-o la casieria instituției.
S-a mai constatat că, potrivit plângerii penale înregistrată la Politia Sectorului 1 la data de 28.12.2011, formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București împotriva numitei O.-B. M., Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică „Milcov” (C.R.R.N. „Milcov”), destinat îngrijirii persoanelor adulte cu handicap, este o structură fără personalitate juridică organizată în cadrul Direcției Generale și este condusă administrativ de un șef de centru, funcție de natură contractuală ocupată de numita O.-B. M.. Persoanele asistate în cadrul C.R.R.N. „Milcov” sau, după caz, reprezentanții sau susținătorii acestora, achitau lunar contribuția de întreținere datorată, aceasta devenind venit la bugetul local al Sectorului 1 București.
In urma verificărilor efectuate în cursul lunii decembrie 2011, s-a constatat că persoana împuternicită pentru încasarea contribuțiilor de întreținere nu a mai încasat aceste contribuții încă din luna martie 2010, această sarcină preluând-o șeful de centru. In discuțiile purtate cu acesta, O.-B. M. a recunoscut că a încasat contribuțiile de la beneficiari, fără a le preda la casieria instituției.
Prin Dispoziția nr. 9379/28.12.2011, Directorul General al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 a dispus suspendarea contractului individual de muncă al inculpatei, începând cu data de 28.12.2011 până la soluționarea plângerii penale.
Inculpata nu a contestat situația de fapt, solicitând aplicarea procedurii simplificate de judecată.
Faptei descrise mai sus i s-a dat o corectă încadrare juridică în raport de legea în vigoare în momentul comiterii acesteia, respectiv infracțiunea de delapidare, prev. de art.2151 alin.1 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. de la 1968.
Solicitarea reprezentantului Parchetului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune nu poate fi primită întrucât nu poate fi reținută vreo acțiune de inducere în eroare a persoanelor care achitau contribuțiile pentru serviciile prestate de C.R.R.N. „Milcov”. Aceste contribuții erau datorate legal, fiind încasate de către inculpată care exercita în fapt și atribuția de casier (gestionar de drept).
Întrucât reprezenta Centrul respectiv în relația cu persoanele care plăteau acele contribuții banii încasați intrau în patrimoniul părții civile doar scriptic, în fapt inculpata însușindu-și sumele încasate. Într-o atare situație fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare și nu cele ale infracțiunii de înșelăciune.
Curtea mai constată că instanța de fond a apreciat corect că sunt mai favorabile inculpatei dispozițiile vechii legi penale prin raportare atât la limita minimă de pedeapsă, cât și la modalitatea de executare.
Cum fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, în mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a dat eficiența cuvenită criteriilor prevăzute de lege, având în vedere, pe de o parte datele privitoare la fapta comisă, cât și cele ce caracterizează persoana inculpatei.
Solicitarea de reținere de circumstanțe atenuante nu este justificată, dat fiind caracterul repetat al activității infracționale, cuantumul prejudiciului cauzat, împrejurarea că acesta a fost acoperit în mică măsură, precum și faptul că inculpata a profitat de funcția de conducere deținută pentru a obține beneficii în folos personal, prejudiciind astfel bugetul local.
Pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru inculpată este just proporționalizată, fiind aptă să realizeze scopurile prevenției speciale și ale celei generale. D. urmare, este neîntemeiată solicitarea inculpatei de reducere a cuantumului pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare, date fiind circumstanțele personale ale inculpatei (vârsta, starea de sănătate, nivelul de educație, lipsa antecedentelor penale, mediul social și familial, faptul că are un copil în întreținere, are un loc de muncă stabil în Anglia), atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a infracțiunii comise, precum și străduința inculpatei de a repara prejudiciul cauzat, Curtea apreciază că aceasta poate fi reeducată în modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, urmând a proceda în consecință.
Sub aspectul laturii civile, sentința se vădește a fi legală și temeinică prin soluțiile pronunțate și motivările care le susțin, cu precizarea că ulterior pronunțării primei instanțe inculpata a mai achitat o parte din prejudiciu, astfel că în prezent acesta se ridică la 37.061,050 lei.
Și celelalte aspecte ale cauzei au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate alte motive de desființare a hotărârii.
Față de cele reținute, Curtea în temeiul art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite apelul declarat de inculpată, va desființa în parte sentința apelată și va înlătura aplicarea art. 86^1, art. 86^3 și art. 86^4 Cod penal de la 1968.
În temeiul art. 81 Cod penal de la 1968 va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința apelată.
În baza art. 82 Cod penal de la 1968 se va fixa un termen de încercare de 4 ani.
Se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal de la 1968 de la 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se va menține dispoziția de obligare a inculpatei la despăgubiri civile către partea civilă DGASPC sector 1 București pentru suma de 37 061,50 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului, conform art.275 alin.2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpata O. B. M. împotriva sentinței penale nr. 640/15.09.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București, pe care o desființează în parte și rejudecând în fond:
Înlătură aplicarea art. 86^1, art. 86^3 și art. 86^4 Cod penal de la 1968.
În temeiul art. 81 Cod penal de la 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința apelată.
În baza art. 82 Cod penal de la 1968 fixează un termen de încercare de 4 ani.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal de la 1968 de la 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține dispoziția de obligare a inculpatei la despăgubiri civile către partea civilă DGASPC sector 1 București pentru suma de 37 061,50 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. C. NinuDan L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex.
Jud. Sect.1 București – Z. E.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 122/2015.... → |
|---|
