Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 131/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 131/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 131/A
Ședința publică din data de 28.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
JUDECĂTOR: C. V.
GREFIER: S. V.-V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol pronunțarea cu privire la soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, împotriva sentinței penale nr. 157 din data de 26.09.2014 a Judecătoriei Oltenița, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 21.01.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 28.01.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.157 din 26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița, reținându-se incidența prevederilor art.5 C. pen., s-a dispus în baza art.192 alin.2 C. pen. 1969, cu aplicarea art.375 alin.1 și 2 C. pr. pen. coroborat cu art.396 alin.10 C. pr. pen. condamnarea inculpatului T. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.16 alin.1 lit.b C. pr. pen. raportat la art.396 alin.5 și art.17 alin.2 C. pr. pen. a fost achitat inculpatul în privința faptei prev. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991.
În temeiul art.335 C. pen., cu aplicarea art.375 alin.1 și 2 C. pen. și art.396 alin.10 C. pr. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.338 C. pen., cu aplicarea art.375 alin.1 și 2 C. pr. pen. raportat la art.396 alin.10 C. pr. pen. a mai fost condamnat inculpatul T. I. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C. pen. 1969 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art.71 din același Cod.
S-a dispus ca pe timpul executării pedepsei inculpatului să îi fie interzise drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. 1969, conform art.71 alin.1 și 2 din același Cod.
În baza art.88 C. pen. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de o zi (22 martie 2011).
S-a luat act că părțile vătămate A. G., A. M. R. și I. I. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.118 lit.b C. pen. 1969 s-a confiscat de la inculpat o sabie în lungime de 55 cm.
În baza art.386 C. pr. pen. cu referire la art.5 C. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei săvârșite de inculpata V. M. din art.264 alin.1 C. pen. 1969 în art.269 alin.1 din noul Cod penal.
În baza art.269 alin.1 C. pen., cu aplicarea art.375 alin.1 și 2 C. pr. pen. raportat la art.396 alin.10 C. pr. pen., și art.61 alin.4 lit.c C. pen. a fost condamnată inculpata V. M. la 45 zile amendă penală.
În baza art.61 alin.2 C. pen. a fost stabilită suma corespunzătoare unei zile – amendă la 20 lei, urmând ca inculpata să plătească suma totală de 900 lei amendă.
S-a stabilit, în baza art.63 C. pen., că dacă inculpata, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor – amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, pe baza probatoriilor administrate (plângeri penale și declarațiile părților vătămate A. M. R., A. G. și I. I., depozițiile martorilor L. Tinel și I. Nicușor P., procesele-verbale încheiate de organele de poliție și declarațiile inculpaților de recunoaștere a acuzațiilor, ei solicitând aplicarea prevederilor art.375 alin.1 și 2 C. pr. pen.) că:
- fapta inculpatului T. I., care în noaptea de 01/02.03.2011 a pătruns fără drept în curtea locuinței părților vătămate A. M. R., A. G. și I. I. din ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.192 alin.2 C. pen.;
- faptele aceluiași inculpat, care în ziua de 04.03.2011, deși nu poseda permis de conducere, a condus pe un drum public, în . personală „Opel Vectra” cu nr.F 157 PN 33 și a produs un accident de circulație, părăsind locul respectiv fără încuviințarea organelor de poliție, întrunesc conținutul infracțiunilor prevăzute de art.335, respectiv 338 C. pen.;
- fapta inculpatei V. M., care la data de 03.04.2011, pentru a împiedica urmărirea penală a inculpatului T. I. pentru cele două infracțiuni la regimul circulației rutiere, a declarat că ea a condus autoturismul respectiv, constituie infracțiunea prevăzută de art.269 alin.1 C. pen.
Împotriva acestei sentințe P. de pe lângă Judecătoria Oltenița a declarat apelul de față, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie numai în privința inculpatului T. I..
S-a susținut că deși în considerentele hotărârii instanța a motivat, făcând aplicarea prevederilor art.5 C. pen., că reglementarea mai favorabilă inculpatului este cea veche, a combinat dispoziții din cele două Coduri, creând o „lex tertia”, ceea ce este inadmisibilă în raport și de Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.
În realitate – se arată în apel, reglementarea mai favorabilă este cea nouă, atât cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art.224 alin.2 C. pen., cât și cu referire la părăsirea locului accidentului, urmând să se dispună încetarea procesului penal, respectiv achitarea pentru cea de-a doua infracțiune.
La termenul de judecată de la 21.01.2015, Curtea a procedat la audierea intimatelor părți vătămate I. I. și T. (fostă A.) M. R., declarațiile lor fiind consemnate la dosar.
În această fază procesuală nu s-a solicitat administrarea altor probatorii, nu au fost formulate alte cereri sau excepții.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că apelul este întemeiat, în sensul considerentelor ce succed.
Este reală împrejurarea că instanța de fond, cu o motivare contradictorie, a combinat prevederi mai favorabile inculpatului din reglementările succesive, ceea ce este împotriva principiilor care guvernează aplicarea dispozițiilor art.5 din noul C. pen.
Or, este cert că, în lumina tuturor criteriilor legale – condiții de incriminare, limite de pedeapsă, cauze de nepedepsire, în speță, pentru inculpat este mai favorabilă reglementarea cuprinsă în noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu – art.224 alin.2 C. pen., având corespondent în fostul art.192 alin.2 C. pen., noile limite de pedeapsă sunt cu mult mai reduse (de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda), respectiv de la 3 ani la 10 ani închisoare.
Pe de altă parte, se constată că niciuna dintre cele trei părți vătămate nu a înțeles să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpatului (de altfel, după comiterea faptelor, partea vătămată A. M. R. s-a căsătorit cu aceasta).
În consecință, potrivit prevederilor art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., Curtea va admite apelul, va desființa în parte sentința și rejudecând în fond:
În baza art.386 alin.1 C. pr. pen., cu aplicarea art.5 C. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul T. I., din infracțiunea prev. de art.192 alin.2 C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art.224 alin.2 C. pen.
Ca urmare, se va descontopi pedeapsa rezultantă, de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente.
În temeiul dispozițiilor art.396 alin.6 C. pr. pen. raportat la art.16 alin.1 lit.e C. pr. pen. (lipsa plângerii prealabile), cu referire la arrt.224 alin.3 C. pen. se va înceta procesul penal cu privire la inculpat pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art.224 alin.2 din C. pen.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art.338 C. pen., modalitățile normative ale noii incriminări diferă de vechea reglementare, cuprinsă în art.89 din O.U.G. nr.195/2002.
Cum în speță, în urma accidentului nu s-au produs decât pagube materiale (art.338 alin.3 lit.a C. pen.), Curtea urmează ca în baza art.396 alin.5 C. pr. pen. raportat la art.16 alin.1 lit.b C. pr. pen. (fapta nu mai este prevăzută de legea penală), să achite pe inculpat pentru această infracțiune.
În consecință, Curtea va dispune ca intimatul inculpat să execute singura pedeapsă rămasă în vigoare, cea de 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.335 alin.1 C. pen., constatând că această sancțiune corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art.74 C. pen.
În raport de această împrejurare, se va înlătura pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. 1969.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și prevederile art.272 și urm. C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița împotriva sentinței penale nr. 157/26.09.2014 pronunțate de Judecătoria Oltenița.
Desființează în parte sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul T. I., din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 2 din C. pen. 1969, în infracțiunea prev. de art. 224 alin.2 din Codul penal.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T. I. în pedepsele componente.
In temeiul art. 396 alin. 6 din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin.1 lit. e din Codul de procedură penală, cu referire la art.224 alin. 3 din Codul penal, încetează procesul penal față de inculpatul T. I., pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin.2 din Codul penal.
Conform art. 396 alin. 5 din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin.1 lit. b din Codul de procedură penală, cu referire la art.338 alin. 3 lit. a din Codul penal, achită pe inculpatul T. I., pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 din Codul penal.
Dispune ca inculpatul T. I. să execute pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 din Codul penal.
Înlătură pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din C. pen. 1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul T., în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C. C. V. C.
GREFIER,
V. V. S.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 213/2015.... → |
|---|
