Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 345/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 345/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
Curtea de Apel București
Secția I-a penală
Decizia penală nr.345/C
Ședința publică din data de 13 iulie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: D. P.
Grefier: L.-A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală este reprezentat prin procuror G. A.-M..
Pe rol, se află judecarea contestației formulată de contestatorul-inculpat F. V.-L. împotriva Încheierii de ședință din data de 30.VI.2015 a Tribunalului București – Secția I penală, din Dosarul nr._ 15 disjuns din Dosarul nr._/3/2014, disjuns din Dosarul nr._/3/2013*.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu Velisar I., în baza delegației avocațiale nr._/9.VII.2015, depusă la fila 5 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Contestatorul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, susține că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece nu are antecedente penale, precizând că nu s-a sustras, ci a plecat în Marea Britanie în luna aprilie a anului 2013, pentru că nu a avut cunoștință despre existența acestui proces penal, astfel că solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că temeiurile inițiale care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestări preventive continuă să existe și nu s-au modificat, respectiv există probe că inculpatul a comis cele două fapte penale reținute în sarcina sa, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea infracțiunii de trafic de minori, la care se adaugă împrejurarea că mandatul de arestare preventivă a fost emis pe data de 2.XII.2013, fiind confirmat abia pe data de 29.V.2015.
Contestatorul-inculpat, personal, precizează că nu s-a sustras, fiind deja de 8 luni în Marea Britanie la momentul la care a fost emis mandatul de arestare preventivă, a ținut legătura cu familia și nu a avut parte de audiere.
CURTEA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 30.VI.2015, din Dosarul nr._ 15, disjuns din Dosarul nr._/3/2014, disjuns din Dosarul nr._/3/2013*, Tribunalul București – Secția I penală, printre altele, în temeiul art.362, alin.2, Cod de procedură penală, cu aplicarea art.208, Cod de procedură penală, raportat la art.207, alin.4, Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F. V.-L..
În motivare, judecătorul de fond a arătat că temeiurile inițiale ale arestului preventiv continuă să existe și nu s-au modificat.
A arătat că există probe că inculpatul a comis faptele penale pentru care a fost trimis în judecată, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, verificările și investigațiile efectuate de către organele de poliție, declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele fotografice, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, declarațiile învinuiților și inculpaților, activitățile de cooperare polițienească și de cooperare judiciară internațională.
A mai arătat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din circumstanțele reale în care faptele penale au fost comise, precum și din circumstanțele personale, și anume, în perioada anilor 2008-2012, i-au fost aplicate trei amenzi administrative, pentru fapte la regimul circulației rutiere, pentru furt calificat și pentru înșelăciune.
În plus, a avut în vedere faptul că mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare abia pe data de 29.V.2015.
În termen legal, inculpatul a formulat contestație, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a contestației, a susținut că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece nu are antecedente penale, precizând că nu s-a sustras, ci a plecat în Marea Britanie în luna aprilie a anului 2013, pentru că nu a avut cunoștință despre existența acestui proces penal.
A solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Analizând actele de la dosarul de fond, precum și încheierea de ședință contestată, Curtea apreciază că nu este fondată contestația.
Astfel, reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 2.XII.2013, din Dosarul nr._/3/2013, Tribunalul București – Secția a II-a penală a dispus, în temeiul art.143 din vechiul Cod de procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f din vechiul Cod de procedură penală, arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului F. V.-L., zis „R.”, față de care a fost emis M.A.P. nr.360/U.P./2.XII.2013, pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art.7, alin.1 și alin.3 din legea nr.39/2003, și de trafic de minori, prev. de art.13, alin.1 din Legea nr.678/2001, ambele cu aplicarea art.33, litera a din vechiul Cod penal, reținându-se în sarcina sa că a aderat la grupul infracțional constituit de inculpații C. Maranata și C. S., în vederea exploatării sexuale de tinere și minore, astfel că, în luna septembrie a anului 2011, fiind taximetrist, a transportat-o, de mai multe ori, de persoana vătămată minoră M. S., la domiciliul clienților, pentru a presta servicii sexuale, a supravegheat-o și, de asemenea, a intermediat postarea anunțurilor pe Internet, pentru racolarea clienților.
Mai reține că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr.92/D/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea acelorași infracțiuni.
Reține că Mandatul de arestare preventivă nr.360/U.P./2.XII.2013, emis de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în Dosarul nr._/3/2013, a fost pus în executare pe data de 29.V.2015, potrivit Încheierii de ședință din data de 29.V.2015 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 15.
Curtea apreciază că sunt îndeplinite toate noile cerințe procedural penale, în vederea menținerii măsurii arestării preventive.
Constată că există probe că inculpatul a comis cele două fapte penale reținute în sarcina sa, cerință pe care acesta nu a contestat-o și pe care fondul a analizat-o în mod suficient, prin enumerarea probelor.
De asemenea, infracțiunea de trafic de persoane face parte din categoria infracțiunilor expres enumerate la art.223, alin.2, Cod de procedură penală, ca primă condiție cumulativă. Referitor la cea de-a două cerință cumulativă prevăzută de același art.223, alin.2, Cod de procedură penală, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere modalitatea în care a comis infracțiunea gravă de trafic de minori, și anume în interiorul unui grup infracțional organizat, fiind unul dintre transportatorii persoanelor traficate.
Apreciază că măsura arestului preventiv este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și este necesară, pentru a-l împiedica pe inculpat să se mai sustragă de la procesul penal, atâta timp cât mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare abia după o perioadă de aproximativ 1 an și 6 luni de la emitere. În același timp, păstrarea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară pentru siguranța probatoriului, care, în cazul unei asemenea infracțiuni, de trafic de minori, prezintă un specific, determinat de vulnerabilitatea persoanei vătămate.
Mai apreciază că perioada de aproximativ o lună de arest preventiv nu constituie, nicidecum, o depășire a termenului rezonabil, iar o altă măsură de prevenție, în asemenea moment procesual și raportat la conduita procesuală anterioară a inculpatului, nu oferă nici o garanție, nici măcar prin obligațiile impuse, că acesta se va afla, în permanență, la dispoziția organelor judiciare.
În consecință, Curtea, în temeiul art.425/1, alin.7, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația împotriva Încheierii de ședință din data de 30.VI.2015 a Tribunalului București – Secția I penală, din Dosarul nr._ 15, disjuns din Dosarul nr._/3/2014, disjuns din Dosarul nr._/3/2013*, formulată de contestatorul-inculpat F. V.-L., pe care, în temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 130 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.425/1, alin.7, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-inculpat F. V.-L. împotriva Încheierii de ședință din data de 30.VI.2015 a Tribunalului București – Secția I penală, din Dosarul nr._ 15, disjuns din Dosarul nr._/3/2014, disjuns din Dosarul nr._/3/2013*.
În temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 330 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.VII.2015.
Președinte,
D. P. Grefier,
L.-A. P.
Red. și dact.: jud. D.P.
Tribunalul București – Secția I penală: N. L..
2 ex.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 341/2015.... → |
|---|
