Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 340/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 340/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.340/A
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de condamnatul N. N. D. împotriva Sentinței penale nr.181/F din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul condamnat, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărătorul ales, avocat C. R., în baza împuternicirii . nr._ din data de 14 februarie 2014 (atașată la fila 15 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că Penitenciarul Spital București Jilava a comunicat, prin adresa nr.N2/_ din data de 10 martie 2014, că sesizarea întocmită de către Comisia de evaluare constituită în baza HG nr.836/2013 a fost înaintată Tribunalului I., fiind înregistrată sub nr._ și primind termen de soluționare la data de 13 martie 2014. De asemenea, învederează că a fost atașată fișa ECRIS a Dosarului nr._ al Tribunalului I., din care rezultă că pronunțarea soluției în cauza respectivă a fost stabilită pentru data de 20 martie 2014.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului condamnat solicită admiterea apelului și desființarea sentinței apelate atacate, iar, pe fondul cauzei, să se ia act de faptul că acesta își retrage cererea de contopire a pedepselor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, astfel cum a fost susținut la termenul de astăzi.
Apelantul condamnat, personal, în ultimul cuvânt, solicită să se ia act de faptul că își retrage cererea de contopire a pedepselor.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.181/F din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul I. – Secția Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.449 alin.1 lit.a VCPP, a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul N. N. D. (fiul lui N. și L., născut la data de 21 februarie 1974 în municipiul București, CNP_, deținut în Penitenciarul Jilava).
În temeiul art.36 alin.2 VCP, a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 18 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.250/2007 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală (rămasă definitivă la data de 06 iunie 2007), în următoarele componente: două pedepse de câte 10 ani închisoare, o pedeapsă de 18 ani închisoare și restul de 724 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr.290/1997 a Tribunalului București, Secția I Penală (rămasă definitivă la data de 08 septembrie 1998).
În temeiul art.36 alin.2 VCP, a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.845/2006 a Tribunalului București, Secția I Penală (rămasă definitivă la data de 26 octombrie 2006), în următoarele componente: o pedeapsă de 12 ani închisoare și restul de 724 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr.290/1997 a Tribunalului București, Secția I Penală (rămasă definitivă la data de 08 septembrie 1998).
În temeiul art.36 alin.2 VCP, a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.89/2007 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală (rămasă definitivă la data de 26 martie 2007), în următoarele componente: două pedepse de câte 8 ani închisoare și restul de 724 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr.290/1997 a Tribunalului București, Secția I Penală (rămasă definitivă la data de 08 septembrie 1998).
În temeiul art.36 alin.2 VCP, a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.894/2006 a Tribunalului București, Secția I Penală (rămasă definitivă la data de 27 octombrie 2006), în următoarele componente: cinci pedepse de câte 11 ani închisoare, o pedeapsă de 13 ani închisoare, restul de 724 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr.290/1997 a Tribunalului București, Secția I Penală (rămasă definitivă la data de 08 septembrie 1998) și sporul de 1 an închisoare.
În temeiul art.34 alin.1 lit.b VCP, a contopit cele 12 pedepse principale anterior menționate, repuse în individualitatea lor și a dispus să fie executată de către condamnat pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 21 ani închisoare.
A constatat că infracțiunea săvârșită de condamnat la data de 29 septembrie 2009, pentru care a fost condamnat la pedeapsa principală de 9 ani închisoare prin Sentința penală nr.444/2011 a Tribunalului București, Secția I Penală (rămasă definitivă la data de 10 octombrie 2011), este comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a VCP, prin raportare la pedeapsa principală rezultantă de 21 ani închisoare și, în temeiul art.39 alin.2 VCP, a contopit restul rămas neexecutat la data de 29 septembrie 2009 din pedeapsa principală rezultantă de 21 ani închisoare, de 17 ani, 1 lună și 27 zile închisoare, cu pedeapsa principală de 9 ani închisoare, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, adică restul de 17 ani, 1 lună și 27 zile închisoare, la care a fost adăugat un spor de 4 ani și 11 luni închisoare, în final condamnatul având de executat pedeapsa principală rezultantă de 22 ani și 27 zile închisoare.
În temeiul art.35 VCP rap. la art.65 VCP, a menținut pedeapsa complementară aplicată condamnatului prin Sentința penală nr.444/2011 a Tribunalului București, Secția I Penală, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, b, d și e VCP, pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 22 ani și 27 zile închisoare.
În temeiul art.35 VCP rap. la art.67 alin.2 VCP, a menținut pedeapsa complementară aplicată condamnatului prin aceeași sentință penală, constând în degradarea militară a acestuia.
În temeiul art.71 VCP, a interzis condamnatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, b, c, d și e VCP, astfel cum s-a dispus prin Sentința penală nr.845/2006 a Tribunalului București, Secția I Penală și prin Sentința penală nr.444/2011 a Tribunalului București, Secția I Penală.
În temeiul art.35 alin.4 și 5 VCP rap. la art.118 VCP, a menținut măsurile de siguranță privind confiscarea de la condamnat a sumelor de 360 lei, 205 lei și 300 lei, precum și măsurile de siguranță privind confiscarea de la acesta a unui cuțit și a încă unui cuțit, dispuse prin Sentința penală nr.250/2007 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, prin Sentința penală nr.845/2006 a Tribunalului București, Secția I Penală și prin Sentința penală nr.89/2007 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală.
În temeiul art.36 alin.3 VCP rap. la art.88 VCP, a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 22 ani și 27 zile închisoare durata reținerii, arestării preventive și detenției condamnatului, începând cu data de 29 septembrie 2009 până la zi.
În temeiul art.420 alin.1 VCPP, a dispus ca, la momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în această cauză, să se anuleze MEPÎ nr.306 din data de 08 iunie 2007, emis de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, MEPÎ nr.1079 din data de 27 octombrie 2006, emis de Tribunalul București, Secția I Penală, MEPÎ nr.858 din data de 10 octombrie 2011, emis de Tribunalul București, Secția I Penală, MEPÎ nr.97 din data de 29 martie 2007, emis de Tribunalul București, Secția a II-a Penală și MEPÎ nr.1178 din data de 31 octombrie 2006, emis de Tribunalul București, Secția I Penală și să se emită un nou MEPÎ, pentru pedeapsa principală rezultantă de 22 ani și 27 zile închisoare.
În temeiul art.192 alin.3 VCPP, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 03 decembrie 2013) condamnatul N. N. D. (printr-o cerere formulată personal, depusă la administrația locului de deținere, Penitenciarul Spital București Jilava și transmisă de către aceasta primei instanțe).
Cererea de recurs (nemotivată) a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 24 decembrie 2013, primul termen pentru judecarea sa fiind stabilit la data de 20 ianuarie 2014, când cauza a fost amânată, la cererea condamnatului, pentru a i se da posibilitatea angajării unui apărător ales.
La următorul termen de judecată, din data de 17 februarie 2014, ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală (NCPP), Curtea a calificat drept apel calea de atac cu care a fost sesizată, potrivit art.10 alin.2 LPANCPP.
La cererea Curții, Penitenciarul Spital București Jilava a comunicat, prin adresa nr.N2/_ din data de 10 martie 2014, că a fost întocmită, de către Comisia de evaluare constituită la nivelul acelui loc de deținere în baza HG nr.836/2013, o sesizare privind aplicarea legii penale mai favorabile, conform art.6 NCP, cu privire la pedepsele stabilite prin Sentința penală nr.444/2011 a Tribunalului București, Secția I Penală, Sentința penală nr.845/2006 a aceleiași instanțe, Sentința penală nr.89/2007 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală și Sentința penală nr.250/2007 a aceleiași instanțe, care a fost înaintată, spre judecare, Tribunalului I., făcând obiectul Dosarului nr._, cu termen de soluționare la data de 13 martie 2014, când, potrivit fișei ECRIS a dosarului respectiv, pronunțarea a fost amânată la data de 20 martie 2014.
La termenul de astăzi, condamnatul, fiind prezent personal în fața Curții și beneficiind de asistența juridică a apărătorului său ales, a declarat că își retrage cererea de contopire a pedepselor.
Potrivit art.585 alin.3 NCPP, sesizarea instanței, în vederea modificării pedepselor, în caz de concurs de infracțiuni și recidivă, precum în speță, se face din oficiu, la cererea procurorului ori la cererea celui condamnat, sub acest aspect legea procesuală nouă preluând, în mod identic, prevederile art.449 alin.3 VCPP.
De asemenea, conform art.597 NCPP, toate situațiile reglementate în Titlul V al Părții speciale a Codului de procedură penală, privitoare la „executarea hotărârilor penale”, între care și aceea a modificării pedepselor în faza de executare, se rezolvă potrivit unor dispoziții comune, reglementate pentru instituția contestației la executare, și sub acest aspect legea procesuală nouă preluând, întocmai, dispozițiile art.460 VCPP.
Prin Decizia nr.XXXIV(34)/2006, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, ale cărei argumente sunt valabile și în prezent, în lipsa unor modificări legislative care să le infirme, instanța învestită cu soluționarea, între altele, a unei cereri de contestație la executare, în cazul retragerii ei, urmează să ia act de această manifestare de voință.
D. urmare, Curtea constată că autorul unei cereri de contopire a pedepselor în faza de executare, precum cea care face obiectul judecății în prezenta cauză, își poate retrage oricând cererea respectivă, până la pronunțarea unei hotărâri definitive asupra sa, iar instanța în fața căreia este exprimată această manifestare de voință este obligată să ia act de ea.
În consecință, ținând seama de declarația condamnatului N. N. D. de la termenul de astăzi (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să admită, în temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, apelul formulat de el, să desființeze, în întregime, sentința penală atacată și, pe fondul cauzei deduse judecății, să ia act de retragerea de către acesta a cererii de contopire a pedepselor, pe care condamnatul respectiv o poate reitera oricând, după lămurirea definitivă a situației lui juridice, ca urmare a formulării unei sesizări de aplicare, cu privire la pedepsele supuse în prezent executării, a legii penale mai favorabile, potrivit art.6 NCP.
În temeiul art.275 alin.2 NCPP, condamnatul va fi obligat, pe fondul cauzei, la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al condamnatului vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 NCPP, onorariul parțial al avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului (aflat în stare de deținere), până la prezentarea apărătorului său ales, va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, admite apelul declarat de condamnatul N. N. D. împotriva Sentinței penale nr.181/F din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
Desființează, în întregime, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.585 alin.3 NCPP, ia act de retragerea de cererii de contopire a pedepselor, formulată de condamnat.
În temeiul art.275 alin.2 NCPP, obligă pe condamnat, pe fondul cauzei, la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 NCPP, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 15 aprilie 2014
M.R.R. – T.I.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 303/2014.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 358/2014. Curtea de... → |
|---|
