Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 358/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 358/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 358/2014

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 358

Ședința publică din data de 19.03.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: D. G.

JUDECĂTOR: L. S.

Grefier: G. C.

Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..

Pe rol se află cauza penală având ca obiect judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureștiîmpotriva sentinței penale nr. 975 din data de 11.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 12.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind pronunțarea la data de 27.02.2014 și amânând pronunțarea succesiv la 19.03.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.975 din data de 11.11.2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._ , s-au hotărât următoarele:

În baza art.334 Cod pr.penală a fost încuviințată cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului R. I. din infracțiunea prev de art.215 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal în infracțiunea prev de art.215 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art.320¹ alin.7 Cod pr.penală a fost condamnat inculpatul R. I. (fiul lui T. și D., născut la 13.09.1981, în Oltenița, jud. Călărași, domiciliat în ., posesor CI . nr._, CNP_), la 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (9 acte materiale).

În baza art.39 și 34 al.1 lit.b din vechiul Cod penal a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu restul de 1825 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 392/28.11.2011 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin decizia penală nr. 386/23.09.2012 a C.A.B., inculpatului R. I. dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, inculpatul având de executat în final6 (șase) ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza II, b Cod penal iar în baza art.36 alin.3 Cod penal si art.88 Cod penal s-a dedus perioada executata din 08.06.2013 la zi.

În baza art.350 Cod pr.penală a fost menținută starea de arest a inculpatului R. I..

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Codul penal și cu aplicarea art.320¹ alin.7 din vechiul Cod pr.penală a fost condamnat inculpatul V. V. M. (fiul lui P. și D., născut la 15.05.1981 în ., jud. D., domiciliat în ., ., posesor CI . nr._, CNP_), la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată (două acte materiale).

În temeiul art.86¹ din vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul D., pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art.86² din vechiul Cod penal.

În temeiul art.86³ al.1 din Codul penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul V. V. M. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul D.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.86³ al.3 din vechiul Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul V. V. M. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să urmeze un program organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D..

În temeiul art.359 din Codul de procedură penală, i-au fost puse în vedere inculpatului V. V. M. dispozițiile art.86⁴ și art.83 din vechiul Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art.88 din vechiul Cod penal s-a, dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 23.07.2013 la zi.

În baza art.350 alin.3 lit.b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului V. V. M. dacă acesta nu este arestat sau deținut în altă cauză.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 din vechiul Cpd penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.320¹ alin.7 din vechiul Cod pr.penală a fost condamnată inculpata R. M. (fiica lui G. și T., născută la 12.07.1990 în Oltenița, jud. Călărași, domiciliată în ., jud. Călărași, posesoare CI . nr._, CNP_), la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată (cinci acte materiale).

În temeiul art.86¹ din vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art.86² din vechiul Cod penal.

În temeiul art.86³ al.1 din vechiul Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata R. M. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art.86³ al.3 din Codul penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata R. M. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să urmeze un program organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.

În temeiul art.359 din Codul de procedură penală, i s-au pus în vedere inculpatei R. M. dispozițiile art.86⁴ și art.83 din vechiul Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 23.07.2013 la zi.

În baza art.350 alin.3 lit.b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei R. M., dacă aceasta nu este arestată sau deținută în altă cauză.

În baza art.26 rap. la art.215 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.320¹ alin.7 din vechiul Cod pr.penală a fost condamnată inculpata T. I., (fiica lui G. și T., născută la 21.04.1980 în Oltenița, jud. Călărași, domiciliată în ., jud. Călărași, posesoare CI . nr._, CNP_), la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată (patru acte materiale).

În temeiul art.86¹ din vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art.86² din vechiul Cod penal.

În temeiul art.86³ al.1 din vechiul Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata T. I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art.86³ al.3 din vechiul Codul penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata T. I. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să urmeze un program organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.

În temeiul art.359 din vechiul Cod de procedură penală, i s-au pus în vedere inculpatei T. I. dispozițiile art.86⁴ și art.83 din vechiul Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art.26 rap. la art.20 rap. la art.215 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.320¹ alin.7 din vechiul Cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul R. A. (fiul lui T. și D., născut la 30.11.1983, în Oltenița, jud. Călărași, domiciliat în ., jud. Călărași, posesor CI . nr._, CNP_), la 1 (un) an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune.

În temeiul art.86¹ din vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art.86² din vechiul Cod penal.

În temeiul art.86³ al.1 din vechiul Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul R. A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.86³ al.3 din vechiul Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul R. A. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să urmeze un program organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.

În temeiul art.359 din Codul de procedură penală, i-au fost puse în vedere inculpatului R. A. dispozițiile art.86⁴ și art.83 din vechiul Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Prin aceeași sentință a fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea reprezentantului Ministerului Public de confiscare în baza art.118 din vechiul Cod penal a bunurilor ridicate de la inculpatul R. I., A. C. G. și R. M. I..

În baza art. 14, 346 Cod pr.penală rap. la art. 1382 Cod civil, s-a luat act că persoanele vătămate Măcărăscu E., B. S.,H. Constanta, Ionașek C., V. N. nu se constituie părți civile în procesul penal.

În baza art. 14, 346 Cod pr.penală rap. la art. 1382 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. și obligați inculpații R. I., V. V. M., R. M. și T. I. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către aceasta.

În baza art.14, 346 Cod pr.penală rap. la art. 1382 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă D. G. și obligați inculpații R. I., V. V. M. și R. M. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 1000 lei daune morale către aceasta.

În baza art. 14, 346 Cod pr.penală rap. la art. 1382 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă R. O. și obligați inculpații R. I. și T. I. la plata sumei de 8000 lei cu titlu de despăgubiri civile către aceasta.

În baza art.14, 346 Cod pr.penală rap. la art. 1382 Cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și obligați inculpații R. I., T. I. și R. M. la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri civile și 5000 lei daune morale către aceasta.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt, în esență, că în perioada 08.06._13, inculpatul R. I. în timp ce se afla în Penitenciarul Poarta Albă, respectiv în Penitenciarul Iași, ajutat fiind de inculpații R. M. și V. V. M. și inculpații R. A. și T. I. au indus în eroare și au încercat să inducă în eroare, telefonic, persoanele vătămate M. E., H. C., B. S., R. O., V. N., M. S., D. G., I. C. și P. C..

Astfel, acesta s-a prezentat ca fiind avocat și respectiv rudă apropiată a persoanelor vătămate, sub pretextul neadevărat că ruda lor a fost implicată într-un accident rutier cu victime, să trimită prin servicii comerciale de transfer de bani (Western Union, Money G.), sume de bani (12.000 lei – cazul p. văt. M. E., 3.200 lei – cazul p. văt. M. S., 8.000 lei – cazul p. văt. R. O., 13.000 lei și 10 euro cazul p. văt. P. C., 4.000 lei în cazul p. văt D. G.) cu titlul de despăgubiri acordate victimelor în schimbul renunțării la pretențiile penale ori materiale ale acestora, sumele de bani fiind ridicate de către inculpata T. I. și inculpatul V. V. M., având complicitatea morală a inculpatei R. M. și a inculpatului R. A..

La reținerea acestei situații de fapt judecătorul pe fond a cauzei a avut în vedere întreg probatoriul administrat in cursul urmăririi penale, cunoscut si insusit de inculpați în fața instanței de judecată, respectiv: reclamațiile și declarațiile părților vătămate M. E., H. C., B. S., R. O., V. N., M. S., D. G., I. C., P. C.; declarații martori, procese verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate și cd ce conține în copie convorbirile interceptate și înregistrate ca urmare a punerii în aplicare a autorizațiilor emise de Judecătoria sectorului 1 București, înscrisuri doveditoare ale depunerii/ridicării sumelor de bani trimise de părțile vătămate; declarațiile inculpaților/învinuiților; procese verbale de investigații, procese verbale de valorificare a listingurilor obținute în cauză, procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșe fotografice, înscrisuri emise de instituțiile bancare și de transfer bancar.

În fața instanței de judecată, toți inculpații au recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, cauza fiind judecată în procedura simplificată prev.de art. 320¹ din vechiul Cod pr.penală.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului R. I., care, în baza aceleași rezoluții infracționale, în timp ce se afla în Penitenciarul Poarta Albă, respectiv în Penitenciarul Iași, în perioada 08.06._13, ajutat fiind de inculpații R. M. și V. V. M., R. A. și T. I. a indus în eroare și a încercat să inducă în eroare telefonic persoanele vătămate M. E., H. C., B. S., R. O., V. N., M. S., D. G., I. C. și P. C., prezentându-se ca fiind avocat și respectiv rudă apropiată a persoanelor vătămate, solicitându-le sub pretextul neadevărat că ruda lor a fost implicată într-un accident rutier cu victime, să trimită prin servicii comerciale de transfer de bani (Western Union, Money G.), sume de bani (12.000 lei – cazul persoanei vătămate M. E., 3.200 lei – cazul persoanei vătămate M. S., 8.000 lei – cazul persoanei vătămate R. O., 13.000 lei și 10 euro cazul persoanei vătămate P. C., 4000 lei în cazul persoanei vătămate D. G.) cu titlul de despăgubiri acordate victimelor în schimbul renunțării la pretențiile penale ori materiale ale acestora, prejudiciul creat fiind de 37.000 lei și 10 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. și ped. de art.215 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (nouă acte materiale).

Având în vedere fișa de cazier a inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, fiind aplicabile prevederile art.37 alin. 1 lit. a și b din codul penal.

Întrucât prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat doar cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, instanța a încuviințat cererea formulata de reprezentantul Ministerului Public și a reținut și starea de recidivă postexecutorie față de inculpatul R. I..

Astfel, potrivit art.37 lit.a Cod penal există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an, iar potrivit lit.b există recidivă când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Aceste dispoziții au fost interpretate conform dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr.XVIII/2007, pronunțată de ICCJ - SU dată în recurs in interesul legii prin care instanța supremă a stabilit că in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se rețină că acea infracțiune a fost săvârșită atât în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât și in cele ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispozițiilor art 37 lit a și 37 lit b Cod penal.

Primul termen al recidivei mari postexecutorii in sensul art.37 lit b Cod penal l-a reprezentat pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.225/11.12.2001 a Tribunalului M. Teritorial, definitivă prin decizia penală nr.1564/22.02.2002 a C.S.J. Din executarea acestei pedepse, inculpatul a fost liberat condiționat la 14.07.2006 cu un rest de 777 zile. După considerarea ca executată a acestei pedepse, inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat in prezenta cauză.

Primul termen al recidivei mari postcondamnatorii, in sensul art.37 lit a Cod penal l-a reprezentat pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.392/28.11.2011 a Judecătoriei Oltenița definitivă prin decizia penală nr.386/23.09.2012 a C.A.B. Executarea pedepsei a început la data de 07.06.2011, urmând să expire la data de 06.06.2018. Înainte de executarea acestei pedepse inculpatul a săvârșit fapta dedusă prezentei judecăți.

Conform adresei nr._/PGGR/31.10.2013 emisă de Penitenciarul G., perioada rămasă neexecutată de la data de 08.06.2013 (care este data la care a fost săvârșit primul act material ce intra in conținutul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată) și până la data de 06.06.2018 (data la care urma să expire executarea pedepsei) este de 1825 zile.

Fapta inculpatei R. M., care, în baza aceleași rezoluții infracționale, în datele de 08.06.2013, 10.06.2013, 05.07.2013 și 12.07.2013, având o înțelegere prealabilă, l-a ajutat prin acordarea de sprijin moral și material (ridicarea banilor trimiși de părțile vătămate prin servicii de transfer de bani și punerea la dispoziție a contului său bancar deschis la CEC Bank), pe inculpatul R. I. pentru ca acesta să obțină un folos material injust prin comiterea infracțiunilor de înșelăciune în dauna părților vătămate M. E., M. S., R. O. și P. C., prejudiciul creat fiind de 37.000 lei și 10 euro, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (cinci acte materiale).

Fapta inculpatului V. V. M., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în datele de 10.06.2013 și 28.07.2013, având o înțelegere prealabilă, l-a ajutat prin acordarea de sprijin moral și material (ridicarea banilor trimiși de părțile vătămate prin servicii de transfer de bani), pe inculpatul R. I. pentru ca acesta să obțină un folos material injust prin comiterea infracțiunilor de înșelăciune în dauna părților vătămate M. S. și D. G., prejudiciul creat fiind de 7.200 lei, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (două acte materiale).

Fapta inculpatului R. A. care, în data de 02.07.2013 având o înțelegere prealabilă cu inculpatul R. I., s-a deplasat personal la partea vătămată I. C. pentru a ridica banii ce urmau să-i fie remiși de către partea vătămată în urma inducerii în eroare a acesteia de către înv. R. I., însă nu a intrat în posesia banilor întrucât partea vătămată și-a dat seama că a fost înșelată, întrunește elementele constitutive ale complicității la tentativa la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal, rap. la art. 20 Cod penal, rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal.

Fapta inculpatei T. I., care, în baza aceleași rezoluții infracționale, în datele de 08.06.2013, 10.06.2013, 05.07.2013 și 12.07.2013, având o înțelegere prealabilă, l-a ajutat prin acordarea de sprijin moral și material (ridicarea banilor trimiși de părțile vătămate prin servicii de transfer de bani și punerea la dispoziție a contului său bancar deschis la CEC Bank), pe inculpatul R. I. pentru ca acesta să obțină un folos material injust prin comiterea infracțiunilor de înșelăciune în dauna părților vătămate M. E., M. S., R. O. și P. C., întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (patru acte materiale).

Prima instanța a aplicat fiecărui inculpat pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecăruia pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, cu observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut pericolul social al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art.320¹ alin.7 C.p.p.), atitudinea sinceră de care au dat dovadă inculpații R. I., R. M., V. V. M., R. A. și T. I., toți inculpații recunoscând și regretând faptele în fața instanței de judecată, în condițiile procedurii prevăzute la art.320¹ C.p.p., faptul că inculpații R. M., V. V. M., R. A. și T. I. nu au antecedente penale (inculpatul R. A. fiind sancționat cu două amenzi administrative), precum și datele privind persoana inculpatului R. I. și anume că acesta dovedește perseverență infracțională, a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni îndreptate împotriva unor valori fundamentale apărate de legea penală. S-a mai avut în vedere, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului R. I., faptul că deși a mai fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea, executarea acesteia nu a dus la formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială din partea sa, pedeapsa care, deși executată în stare de detenție, nu și-a atins scopul educativ și preventiv avut în vedere de legiuitor, inculpatul neînțelegând să își revizuiască atitudinea față de normele penale și valorile sociale ocrotite de acestea.

De asemenea, instanța a avut în vedere modul de săvârșire a infracțiunii prin inducerea în eroare a unui număr foarte mare de părți vătămate, majoritatea având o vârstă inaintată, numărul mare al inculpaților implicati în activitatea infracțională, pentru a-si asigura reușita, valoarea ridicată a prejudiciului total produs părților vătămate, perseverența infracțională dată de pluralitatea actelor materiale, care denotă o mare îndrazneală infracționala a inculpaților, faptul că inculpatul R. I. a săvârșit fapta în timpul executării unei pedepse privative de libertate, ceea ce denotă atitudinea sa sfidătoare la adresa autorităților.

Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate șiapreciind că în acest mod, sub atenta supraveghere a consilierilor de probațiune, scopul pedepsei va putea fi atins fără ca inculpații să fie izolați de societate, în baza art. 86¹ din Codul penal, judecătorul cauzei a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune pentru inculpații: V. V. M., R. M., T. I., R. A..

Prima instanță a respins, ca neîntemeiată, solicitarea reprezentantului Ministerului Public de confiscare în baza art.118 Cod penal a bunurilor ridicate de la inculpații R. I., A. C. G. și R. M. I., pentru următoarele motive:

Cu privire la inculpatul R. M. I. s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin.1 cu aplic.41 alin.2 din vechiul Cod penal și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, această faptă nefăcând obiectul prezentei cauze.

În consecință, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.118 din vechiul Cod penal, instanța a apreciat că nu poate dispune confiscarea următoarelor bunuri descoperite și ridicate de la R. M. I.: un telefon mobil marca Nokia ._/04/_/0, baterie seria_5O481B24207981, S. Cosmote seria_9854609, cu nr. de apel_; un telefon mobil marca Nokia ._/02/_/1, baterie ., fără S.; un telefon mobil marca LG ._-03-_-9, baterie ., S. Cosmote seria_9854534; un încărcător telefon mobil marca Nokia seria_, o baterie .; o agendă cu coperți negre inscripționată „JUN YOU”, un caiet dictando „Okul Defteri”; foi de hârtie în care sunt înscrise nume și numere de telefon – 25 file; înscrisuri ridicate din camera de deținere nr. E8-27 Penitenciarul G., aparținând numitului I. P..

Cu privire la bunurile ridicate în data de 23.07.2013 cu ocazia efectuării percheziției în celula 26, pavilionul E7, Penitenciarul Iași, respectiv:

- un telefon mobil marca Motorola . K53WNA4K72, S. Orange seria_9P04G16, baterie ..

- un telefon mobil marca NOKIA ._/02/_/0, baterie seria_11042910670560, fără S..

- un încărcător telefon mobil confecționat artizanal.

- foi de hârtie în care sunt înscrise nume și numere de telefon – 17 file.

- un telefon mobil marca NOKIA ._/04/_/2, baterie ROBEST seria . S..

- un set căști audio cu adaptor JACK găsite pe patul inc. A. C. G.

- două coli tip dictando cu înscrisuri de mână și un caiet studențesc matematică

instanța de fond a constatat că fost ridicate de la inculpatul A. C. G., iar nu de la inculpatul R. I., astfel cum a reieșit si din rechizitoriu.

Or, cu privire la inculpatul A. C. G. s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (5 acte materiale) prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 din codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din codul penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Codul penal, această faptă nefăcând obiectul prezentei cauze și, în consecință, s-a apreciat, de asemenea, că instanța nu poate confisca nici aceste bunuri, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 118 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act, în baza art. 14, 346 C.p.p. rap. la art. 1382 C.civ., că: persoana vătămată Măcărăscu E. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat, persoana vătămată B. S. nu s-a constituit parte civilă, întrucât nu a suferit un prejudiciu, persoana vătămată H. Constanta nu s-a constituit parte civilă, întrucât nu a suferit un prejudiciu, persoana vătămată Ionașek C. nu s-a constituit parte civilă, întrucât nu a suferit un prejudiciu, persoana vătămată V. N. nu s-a constituit parte civilă, întrucât nu a suferit un prejudiciu .

Având în vedere că faptele ilicite ale inculpaților, comise cu intenție, de a le induce în eroare pe părțile vătămate S. M., D. G., R. O. și P. C. în scopul obținerii de foloase materiale injuste au produs părților vătămate câte un prejudiciu, atât material cat si moral, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art.14 și 346 din Codul de procedură penală, raportat la art.1.349, 1.357, 1.381 și 1.385-1.386 din Codul civil, instanța de fond a obligat pe inculpați la plata următoarelor sume:

- inculpații R. I., V. V. M., R. M. și T. I. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. M.

- inculpații R. I., V. V. M. și R. M. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 1000 lei daune morale către partea civilă D. G.

- inculpații R. I. și T. I. la plata sumei de 8000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă R. O.

- inculpații R. I., T. I. și R. M. la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri civile și 5000 lei daune morale către partea civilă P. C..

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, cale de atac care în lumina normelor tranzitorii cuprinse în Legea nr. 255/2013 a fost calificată ca fiind apel.

Criticile Parchetului vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, respectiv din perspectiva cuantumului pentru toți inculpații și din perspectiva modalității de executare aleasă pentru inculpații R. M., R. A., V. V. M. și T. I. solicitând înlăturarea suspendării sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei în regim de detenție în raport de modul concertat de a acționa împotriva unor persoane în vârstă, ajutându-l pe coinculpatul R. I. să înșele și încaseze sume importante de bani. Se solicită majorarea cuantumului pedepselor aplicate tuturor inculpaților.

Cel de-al doilea motiv de apel invocat de reprezentatul Ministerului Public vizează greșita soluționare a cererii de confiscare specială.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, în condițiile art.417 alin.2 din Noul Cod de procedură penală, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond, în urma unei ample analize a materialului probator administrat în cauză a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății, căreia i-a dat și în drept o justă încadrare juridică și constatând întrunite condițiile răspunderii penale a dispus condamnarea inculpaților R. I., R. M., R. A., V. V. M. și T. I. pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestora.

1. În raport de motivele de apel formulate de către P., vizând, în principal, individualizarea pedepsei aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, Curtea nu va mai relua situația de fapt, care, de altfel, nici nu a fost contestată ci, mai mult, a fost recunoscută și însușită de către inculpați, soluția primei instanțe fiind dată în procedura reglementată de art.320¹ din vechiul Cod pr.penală ce are corespondent în noile reglementări în disp.art. 396 alin.10 Cod pr.penală.

Prin raportare la gravitatea infracțiunilor și periculozitatea infractorului, evaluarea făcându-se potrivit criteriilor generale de individualizare prev.de art.74 din noul Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita avută de către inculpați ulterior săvârșirii infracțiunii dar și în cursul procesului penal, datele care circumstanțiază persoanele inculpaților – nivel de educație, vârstă, stare de sănătate, situație familială și socială, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă și justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, instanța de control judiciar neidentificând nici o justificare pentru a majora cuantumurile pedepselor aplicate acestora ori de înlăturare a suspendării sub supraveghere, ca modalitate de executare aleasă pentru inculpații R. M., R. A., V. V. M. și T. I..

Este adevărat că, așa cum s-a arătat în motivele de apel formulate P. și s-a reținut în mod corect de către prima instanță, faptele săvârșite, prezintă un grad de pericol social pronunțat, față de modul de comitere a infracțiunii, prin inducerea în eroare a unui număr foarte mare de părți vătămate, majoritatea având o vârstă inaintată, numărul mare al inculpaților implicati în activitatea infracțională, pentru a-și asigura reușita, valoarea ridicată a prejudiciului total produs părților vătămate perseverența infracțională dată de numărul actelor materiale ce alcătuiesc infracțiunea continuată.

Totuși, trebuie avută în vedere împtrejurarea că de la data săvârșirii infracțiuniilor de către incualpți și judecării acestora în primă instnață, până la momentul soluționării prezentului apel, au intrat în vigoare dispozițiile noului Cod penal, care prevăd pentru infracțiunea de înșelăciune limite de pedeapsă reduse, față de cele din Codul penal în vigoare la data săvârșirii infracțiunii. Cu toate acestea însă, având în vedere și celelalte instituții incidente în cauză (forma continuată a infracțiunii, recidiva postcondamnatorie și postexecutorie, în ceea ce-l privește pe intimatul inculpat R. I.), Curtea constată că este mai favorabil inculpaților Codul penal anterior. La această concluzie Curtea a ajuns având în vedere faptul că în noul Cod penal infracțiunea continuată are o altă definiție și conținut.

Astfel, potrivi art.35 din noul Cod penal, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Or, față de aceste dispoziții, având în vedere că persoanele vătămate prin săvârșirea infracțiunii sunt diferite, potrivit noului Cod penal, s-ar pune problema schimbării încadrării juridice a infracțiunilor reținute pentru fiecare inculpat din câte o infracțiunea în mai multe infracțiuni săvârșite în concurs real. Curtea opinează în acest sens, dincolo de părerile exprimate în doctrină referitoare la teoria aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome sau global, deoarece reținerea formei continuate a unei infracțiuni nu se poate face decât potrivit legii care definește infracțiunea, făcând corp comun cu acestea. Astfel că nu s-ar putea reține încadrarea juridică din noul Cod penal, care ar fi mai favorabil sub aspectul pedepsei prevăzute, iar calificarea acesteia ca întrunind elementele infracțiunii continuate, potrivit legii vechi, care ar fi mai favorabile pentru inculpați, o astfel de combinație nefiind permisă.

Astfel că, cel puțin sub acest aspect, (dar și cele privitoare la tratamentul sancționator provăzut de noul Cod penal pentru recidiva postcondamnatorie și postexecutorie pentru inculpatul R. I.), Curtea constată că vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă pentru inculpați.

Așadar, reindividualizarea pedepselor, solicitată de către P. atât sub aspectul pedepselor aplicate, cât și al modalității executare se apreciază prin raportare la dispozițiile Codului penal 1969. Or, raportat la aceste dispoziții, Curtea constată că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, așa cum s-a arătat mai sus.

2. Nici cel de-al doilea motiv de apel privind omisiunea confiscării de către prima instanță a unor bunuri, în temeiul art.118 lit.f din vechiul Cod penal, ridicate în urma efectuării perchezițiilor la Penitenciarul Iași – locul unde condamnații R. I. și A. C. G. erau încarcerați la momentul comiterii faptei pentru care primul a fost condamnat în prezenta cauză, nu este fondat.

Astfel, Curtea, în acord cu prima instanță, reține că, în ceea ce-l privește pe inculpatul R. M. I. s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin.1 cu aplic.41 alin.2 din vechiul Cod penal și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, această faptă nefăcând obiectul prezentei cauze.

Cu privire la bunurile ridicate în data de 23.07.2013 cu ocazia efectuării percheziției în celula 26, pavilionul E7, Penitenciarul Iași, Curtea constată că fost ridicatede la inculpatul A. C. G., iar nu de lainculpatul R. I., astfel cum a reieșit chiar din rechizitoriu.

În raport de aceste considerente, Curtea, neindentificând vreun motiv de desființare a hotărârii atacate constată că aceasta este legală și temeinică și în temeiul art.417 pct.1 lit.b din noul Cod pr.penală va respinge, ca nefondat, apelul Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, soluție în raport de care, conform art.275 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.424 alin.(3) Cod proc penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. I. prevenția de la 08 iunie 2013 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureștiîmpotriva sentinței penale nr.975 din data de 11.11.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosar nr._ .

În baza art.424 alin.(3) Cod proc penală deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. I. prevenția de la 08 iunie 2013 la zi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocat oficiu în cuantum de câte 300 lei pentru fiecare inculpat, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. G. L. S.

GREFIER,

G. C.

Red.D.G./Th.red.C.V.M

Jud.sect. 1 – jud.E.Z.

← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 400/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 324/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia nr. 308/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 303/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 340/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 400/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia nr. 340/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 376/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 375/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI