Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 1260/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1260/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 1260/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1260/R
Ședința publică din data de 02 iulie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: L. S.
Judecător: D. L.
Judecător: I. C.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de condamnatul B. M. împotriva sentinței penale sentinței penale nr.389 din data de 14 mai 2013 a Tribunalului București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-condamnat B. M., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat I. M.-V., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București și de apărător din oficiu-avocat R. G., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu să acorde asistență juridică recurentului-condamnat B. M., avocat R. G. solicită a se constata că împuternicirea sa avocațială a încetat, urmare a prezentării apărătorului ales astfel că solicită a i se acorda onorariu parțial, conform protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Baroul de Avocați București.
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu să acorde asistență juridică recurentului-condamnat.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului împotriva încheierii de ședință prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere executare pedeapsă, casarea acesteia, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de întrerupere executare pedeapsă pe o perioadă de 3 luni.
Arată că s-a întocmit, în prezenta cauză, o anchetă socială și au fost depuse la dosar înscrisuri care atestă, în întregime, afirmațiile făcute de petent în cererea de întrerupere executare pedeapsă.
În acest sens, precizează că locuința deținută de inculpat până la momentul în care a fost arestat și, ulterior, condamnat pentru o faptă de instigare la omor, nu mai poate fi folosită de către familie, deoarece a intervenit o degradare deosebită a acesteia și necesită, de urgență, a fi îmbunătățită.
În ceea ce privește afirmația judecătorului fondului, în sensul că motivele invocate de inculpat nu se încadrează în cazurile speciale pentru a fi admisă o astfel de cerere, arată că, având în vedere raportul întocmit în cauză și înscrisurile depuse, se dovedește afecțiunile medicale ale soției sale și necesitatea acestuia de a sprijini familia sa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței penale recurate ca fiind legală și temeinică.
Arată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, în raport de referatul anchetei sociale întocmit în cauză, că familia inculpatului nu locuiește la domiciliul indicat de acesta, cei doi copii sunt majori, iar soția acestuia, care are un venit constant lunar, se află în îngrijirea uneia dintre fiicele sale.
Apreciază că degradarea imobilului nu reprezintă un motiv întemeiat pentru a determina întreruperea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât membrii familiei sale au și alte alternative locative.
Recurentul-condamnat B. M., personal, în ultimul cuvânt, arată că soția sa este bolnavă, a fost operată a doua oară și dorește să-i fie admisă cererea de întrerupere executare pedeapsă pe o perioadă de 3 luni pentru a repara casa.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.389/F din data de 14.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ , a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B. M. (fiul lui G. și E., născut la data de 23.08.1954, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, petentul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de petentul condamnat B. M. și înregistrată pe rolul instanței la data de 29.03.2013 sub nr._, tribunalul a constatat că petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.159/01.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4135/13.12.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând motive medicale.
În motivarea cererii a arătat că solicită întreruperea executării pedepsei deoarece soția sa, numita B. C., care este bolnavă, locuiește împreună cu cei doi copii minori într-o locuință care este încă în construcție, cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art.453 lit.c C. pr. pen.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei mai multe acte medicale, privind-o pe soția petentului-condamnat.
La dosarul cauzei au fost atașate referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București - Secția I-a penală, MEPÎ nr. 244/14.12.2012 emis de Tribunalul București – Secția I- penală și raportul de anchetă socială întocmit la domiciliul indicat de petent, de Primăria Comunei Glina – Județul I..
Examinând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 159/01.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4135 din data de 13.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul B. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de instigare la omor calificat și deosebit de grav și instigare la violare de domiciliu.
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză a rezultat că la adresa indicată de condamnat nu locuiește niciun membru al familiei, iar cei doi copii ai acestuia sunt majori, au la rândul lor copii și locuiesc separat la domicilii diferite.
Din același referat a mai rezultat că soția petentului B. C., în vârstă de 53 de ani, se află în grija și întreținerea fiicei sale, B. M., care este salariată, acestea locuind în apartamentul celei din urmă aflat în București.
Analizând susținerile petentului în raport de datele furnizate prin referatul de anchetă socială întocmit în cauză și prevederile legale, Tribunalul a constatat, potrivit cu disp. art. 455 și art. 453 lit. c din Cod procedură penală, că executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează, însă petentului nu-i sunt aplicabile aceste prevederi întrucât din acest referat de anchetă socială nu rezultă condiția referitoare la „împrejurările speciale”, aceasta nefiind îndeplinită.
Petentul condamnat nu are copii minori în întreținere, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială, soția sa, într-adevăr, are o situație medicală specială, însă se află în grija și întreținerea fiicei sale, B. M. care este salariată, acestea locuind în apartamentul celei din urmă aflat în București. Cât privește împrejurarea că imobilul este degradat, nici aceasta nu constituie o împrejurare specială atât timp cât familia petentului are alternativă locativă, respectiv copii majori au locuințe separate, iar soția petentului, așa cum s-a reținut anterior, locuiește la unul dintre copii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul B. M., solicitând admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere executare pedeapsă, casarea acesteia, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de întrerupere executare pedeapsă pe o perioadă de 3 luni.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp.art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele care urmează:
Petentul condamnat B. M. se află în executarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.159/01.03.2012 a Tribunalului București – Secția I-a penală, definitivă la 20.09.2012 prin decizia penală nr.4135/13.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr.159 din 01.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală în dosarul nr._/3/2011, printre altele, în baza art. 25 C.pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. a, art. 176 lit. a C.pen. a fost condamnat inculpatul B. M. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor calificat și deosebit de grav.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct.2 lit. a C.pen.
În baza art. 25 C.pen. rap. la art. 192 alin. 1, 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul B. M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. și art. 35 alin. 1 C.pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 71 C.pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 26.10.2010 la 4.11.2010, respectiv de la 18.02.2011 la 10.06.2011.
S-a reținut prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată, împreună cu alți inculpați, în stare de arest inculpatului B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. a, art. 176 lit. a C.pen. și instigare la violare de domiciliu prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 192 alin. 1, 2 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.,
În fapt, s-a reținut că la data de 9.10.2010, în jurul orei 19.00, trimiși de inculpatul B. M., inculpații V. M., V. V. F., D. N., G. M. T. și Lupă N. s-au deplasat la locuința numitului C. I. zis „Ț.” din com. Glina, ., jud. I. cu intenția de a săvârși agresiuni asupra numitului G. P., care se afla acolo. Ajunși la fața locului, inculpatul G. M. T. a asigurat paza rămânând în fața imobilului, inculpatul D. N. l-a imobilizat pe martorul B. C. pentru ca acesta să nu intervină în sprijinul victimei, inculpații V. M. și V. V. F. l-au agresat pe G. P. folosind bâte de lemn, iar inculpatul Lupă N., aflat și el în imobil, a asistat la întreaga scenă. În urma loviturilor primite, victima a decedat la spital, în data de 15.10.2010.
Potrivit art. 455 Cod pr.penală raportat la art.453 alin.1 lit.c Cod pr.penală, întreruperea executării pedepsei se poate dispune „când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care acesta lucrează”.
Legea nu stabilește semnificația noțiunilor „împrejurări speciale” și „consecințe grave”, instanța de judecată fiind chemată să aprecieze în concret în acest sens.
În speță, petentul a invocat cu titlu de „împrejurări speciale” faptul că soția sa, B. C. este bolnavă și locuiește împreună cu cei doi copii minori într-o casă care este încă în construcție.
Se deduce din conținutul cererii că agravarea situației sociale și deteriorarea stării de sănătate a soției condamnatului ar reprezenta „consecințele grave” despre care face vorbire textul de lege reprodus mai sus.
În acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a petentului pentru o perioadă scurtă de timp (cel mult 3 luni) nu ar putea să contribuie la îmbunătățirea situației financiare a familiei sale. Mai mult, copiii petentului sunt majori, iar soția sa locuiește la una dintre fiicele sale, care este salariată și îi prestează întreținere. Nici situația locativă invocată nu constituie un temei pentru admiterea cererii, având în vedere și faptul că, copii majori ai petentului au locuințe separate.
Așa fiind, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, situație în care, în conformitate cu dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul condamnat B. M..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art.82 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B. M., împotriva sentinței penale nr.389/F din data de 14.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial pentru avocat oficiu, 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. D. L. I. C.
GREFIER,
E.-A. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./09.07.2013
T. București – S.I. – jud.: V. V.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 143/2013.... → |
|---|
