Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 143/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 143/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 143
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. D.
JUDECĂTOR - R. M.
JUDECĂTOR - C. C. C.
GREFIER - C. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul T. E. C. împotriva sentinței penale 552 din data de 19 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu-Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat T. E., personal și asistat de apărător ales D. N., cu împuternicire avocațială nr._/14 ianuarie 2013 depusă la dosarul cauzei.
Apărătorul din oficiu, desemnat pentru termenul de astăzi 25 ianuarie 2013 pentru a asigura asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat T. E., solicită instanței să ia act de încetarea delegației față de prezența apărătorului ales al recurentului inculpat, și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevede Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Recurentul-inculpat T. E., prin apărător ales, având cuvântul, critică în temeiul prev. de art. art. 3859 pct. 2 Cod procedură penală, privind legala sesizare a instanței, invocând în acest sens în baza art. 249 alin.2 Cod procedură penală comb. cu art.248 Cod procedură penală cu aplic. art. 242, 246 Cod procedură penală arătând că procurorul trebuia să restituie cauza la organul de cercetare penală.
Arată că în conformitate cu aplicarea prev. de art. 197 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, rechizitoriul întocmit de parchet este nul și, ca atare acesta nu produce efecte juridice, sens în care solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond, să se dispună încetarea procesului penal, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b comb. cu art. 10 lit. f Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța de fond a fost legal sesizată cu rechizitoriu, procurorul de caz a apreciat în mod corect că nu se impune scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, iar invocarea art. 10 lit. f Cod procedură penală este nefondat, deoarece inculpatul a mai săvârșit o altă infracțiune.
Recurentul inculpat T. E. C., arată că regretă foarte mult cele întâmplate și susține concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.552 din data de 19.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cornetu:
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002,a condamnat pe inculpatul T. E. C. (fiul lui M. și E., născut la data de 10.02.1976 în București, domiciliat în București, .. 109, ., apartament 18, sector 6, fără forme legale în București, ., ., apartament 24, sector 5, fără antecedente penale, studii liceale, fără ocupație, CNP_) la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
În baza art. 861 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei de 2(doi) ani închisoare sub supraveghere, pe o durată de 4(patru) ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 Cod penal.
În baza art 863 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a-d Cod penal:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele
lui de existență;
Datele prevăzute la art 863 alin 1 lit b-d Cod penal se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 359 Cod procedură penală a comunicat inculpatului măsurile de supraveghere la care este supus.
În baza art. 864 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal a atras atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această hotărare,instanța de fond a reținut,în fapt că:
La data de 13.04.2012 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, rechizitoriul nr. 5062/P/2010 întocmit la 11.04.2012 de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. E. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 10.11.2011, în jurul orelor 22,03, inculpatul T. E. C. a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din orașul M., județ I. având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (1,70 grame la 1000 ml sânge).
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f 10 dup); bon de testare cu aparatul Drager (f 11-d.u.p.) cerere de analiză și proces-verbal de prelevare a probelor biologice (f 13-d.u.p.), buletin de examinare clinică (f 12-d.u.p.), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3141/21.11.2011 (f 14-d.u.p.), raport de expertiză medico-legală nr. 63/i/2012 privind interpretarea retrospectivă a alcoolemiei (f 20-21 d.u.p.), declarațiile martorului F. C. (f 27-28 dup); declarațiile inculpatului T. E. C. (f 15,17-18 dup).
Pe parcursul cercetării judecătorești: a fost audiat inculpatul T. E. C. (f 15 dosar) și martorul F. C. (f 23 dosar); a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (f 13 dosar).
Coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal instanța a reținut următoarea situație de fapt: la data de 10.11.2011, în jurul orelor 22,03, inculpatul T. E. C. a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din orașul M., județ I. având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (1,70 grame la 1000 ml sânge).
Situația de fapt astfel cum a fost reținută a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f 10 dup) – din care rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic pe . M., județ I. ocazie cu care s-a constatat că se află sub influența băuturilor alcoolice, iar în urma testării cu aparatul etilotest s-a stabilit un rezultat de 0,74 mg/l alcool în aerul expirat, fiind condus la o unitate sanitară în vederea recoltării probelor biologice; buletin de examinare clinică (f 12-d.u.p.) din care rezultă că, la momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unității medicale menționate, inculpatul a declarat că a consumat alcool, mai exact 2 pahare de vin - 500 ml, în intervalul 19,30-21,30 și nu a mâncat, emana halenă alcoolică și părea sub influența băuturilor alcoolice; cerere de analiză și proces-verbal de prelevare a probelor biologice-(f 13-d.u.p.) care atestă recoltarea probelor de sânge cu respectarea dispozițiilor legale.; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3141/21.11.2011 (f 14-d.u.p.) – emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din care rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,70 g la 1000 ml sânge- rezultat aferent primei probe recoltate la ora 23,00 și o alcoolemie de 1,60 g la 1000 ml sânge- rezultat aferent celei de-a doua probe recoltate la un interval de o oră; raport de expertiză medico-legală nr. 63/i/2012 privind interpretarea retrospectivă a alcoolemiei (f 20-21 d.u.p.) din care rezultă că, potrivit declarațiilor de consum ale inculpatului T. E. C., din calculul teoretic efectuat prin aplicarea formulei Widmark rezultă că s-ar fi realizat o alcoolemie maximă teoretică de cca 1,95 g %o la orele 23,00, apreciindu-se că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca 0,55 g %o; declarațiile martorului F. C. (f 27-28 dup, f 23 dosar) care arată că, la data constatării infracțiunii, în jurul orelor 22,00 a fost oprit în trafic de către lucrători ai poliției rutiere pe . M., iar în prezența sa inculpatul T. E. C. a fost testat cu aparatul etilotest, valoarea rezultată fiind de 0,74 g/l alcool pur în aerul expirat.
Martorul arată că inculpatul a negat că ar fi consumat alcool, însă și-a dat seama imediat că acest lucru nu este adevărat după modalitatea în care acesta vorbea.
După efectuarea testului de alcoolemie inculpatul a recunoscut consumul de băuturi alcoolice, atestând generic că a băut o bere; declarațiile inculpatului T. E. C. (f 15,17-18 dup, f 15 dosar)care, în declarația dată după constatarea infracțiunii, a recunoscut că a condumat băuturi alcoolice și a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din orașul M., fiind oprit de către organele de poliție.
Inculpatul confirmă că a fost testat cu aparatul etilotest, valoarea indicată fiind de 0,74 mg/l alcool pur în aerul expirat.
*
* *
În cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată inculpatul T. E. C. a încercat să-și formuleze o . apărări care vizat înlăturarea răspunderii sale penale, acreditând ideea că ar fi avut o alcoolemie mult mai mică decât cea stabilită, de natură să încadreze faptele sale în sfera contravențională.
La momentul recoltării probelor biologice, inculpatul T. E. C. declarat personalului medical al unității sanitare și a certificat sub semnătură faptul că a consumat alcool, mai exact 500 ml de vin, în intervalul orar 19,30-21,00, fără a ingera alimente și are o greutate de 76 kg.
Ulterior, fiind audiat de către organele de poliție, inculpatul T. E. C. nu și-a modificat în nici un fel declarația de consum pe care a dat-o la momentul recoltării probelor biologice, ci a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor.
În plus, inculpatul nu a contestat nici un moment valoarea indicată de aparatul etilotest la momentul constatării infracțiunii, respectiv 0,74 mg/l alcool pur în aerul expirat, așa cum rezultă din atât din cuprinsul declarațiilor sale cât și procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
După declanșarea procesului penal, la mai bine de 2 (două) luni de la săvârșirea faptelor, inculpatul a dat o nouă declarație în care de asemenea nu contestă valoarea indicată de aparatul etilotest, însă a modificat radical datele de consum.
Astfel, inculpatul a susținut că, la data de 10.11.2012, în jurul orelor 21,30, împreună cu un prieten care venise din Spania, a mers într-un restaurant din orașul M. pentru a bea ceva și a mai discuta.
În restaurant, în intervalul orar 21,35-22,00, inculpatul a susținut că a consumat aproximativ 350 ml de coniac și a ingerat și alimente (2-3 mici, o friptură de porc cu cartofi prăjiți și salată de murături).
Totodată, a mai arătat că, în jurul orelor 17,30, mai băuse o sticlă de bere Heineken de 330 ml.
După 30 de minute, în jurul orelor 22,00 inculpatul a plecat spre casă motivat de faptul că soția sa îl contactase telefonic și îi solicitase ajutorul pentru remedierea unei defecțiuni a centralei termice.
La scurt timp a fost oprit în trafic de către polițiști, testat cu aparatul etilotest și condus la spital unde i-au fost recoltate probe de sânge.
Apreciind că se simțea “apt să conducă autoturismul până la domiciliu” (zona Drumul Taberei din București) chiar și după ingerarea de băuturi alcoolice, inculpatul T. E. C. a apreciat că rezultatele testelor de laborator care indicau o alcoolemie de 1,60 g la 1000 ml sânge sunt nerelevante și a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.
În acest scop, inculpatul a declarat că are o înălțime de 1,65 m și o greutate de 78-80 kg.
Prin rezoluția motivată din 10.01.2012 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice urmând ca specialistul să stabilească care a fost alcoolemia inculpatul T. E. C. la data de 10.11.2011, ora 22,03.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 63/i/2012 privind interpretarea retrospectivă a alcoolemiei emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” s-a concluzionat că din calculul teoretic efectuat prin aplicarea formulei Widmark rezultă că s-ar fi realizat o alcoolemie maximă teoretică de cca 1,95 g %o la orele 23,00, apreciindu-se că inculpatul T. E. C. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca 0,55 g %o.
Totodată, în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală se consemnează în mod expres că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având o valoare certă din punct de vedere medico-legal, iar singura valoare indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.
Instanța nu și-a însușit susținerile avocatului inculpatului potrivit cărora nu se poate stabili vinovăția acestuia din urmă și implicit răsturnarea prezumției de vinovăție motivat de considerentul că raportul de expertiză a indicat o valoare susceptibilă de a fi încadrată în categoria contravențională avand în vedere următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 17 din Normă metodologică din_ privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 363 din 24.06.2006, cu ocazia prelevării primei probe, medicul examinează clinic persoana adusă pentru prelevare de probe biologice, completând în mod obligatoriu toate rubricile buletinului de examinare clinică, al cărui formular este prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice în 3 exemplare. În cazurile în care dispozițiile alin. (1) nu se respectă, se menționează motivele care determină situația respectivă.
Analizând anexa nr. 3 instanța a constatat că rublica “C”- circumstanțele consumului de alcool se completează de către personalul medical (medic) al unității sanitare, acesta fiind însă obligat să consemneze datele furnizate de către persoana supusă recoltării probelor biologice, aceasta fiind singura în măsură să aibă cunoștiință, la acel moment, despre felul și cantitatea băuturii ingerate, alimentele și medicamentele consumate. De altfel, această stare de fapt rezultă din denumirea marginală a acestei rubrici care după sintagma “circumstanțele consumului de alcool” conține în paranteză mențiunea “declarația persoanei”.
La data constatării infracțiunii, în prezența martorului F. C., inculpatul T. E. C. a declarat generic că “a băut o bere”.
La momentul recoltării probelor biologice, inculpatul T. E. C. declarat personalului medical al unității sanitare faptul că a consumat alcool, mai exact 500 ml de vin, în intervalul orar 19,30-21,00, fără a ingera alimente și are o greutate de 76 kg.
Ulterior, fiind audiat de către organele de poliție, inculpatul nu și-a modificat în nici un fel declarația de consum (500 ml de vin) pe care a dat-o la momentul recoltării probelor biologice, intervalul orar (cuprins între 19,30 – 21,00), consumul de alimente (pe care l-a negat) sau valoarea indicată de aparatul etilotest la momentul constatării infracțiunii (0,74 mg/l alcool pur în aerul expirat).
După declanșarea procesului penal, fără nicio justificare rezonabilă, inculpatul T. E. C. a susținut că a băut, în intervalul orar 21,35-22,00, aproximativ 350 ml de coniac și a ingerat și alimente (2-3 mici, o friptură de porc cu cartofi prăjiți și salată de murături).
Totodată, a mai arătat că, în jurul orelor 17,30, mai băuse o sticlă de bere Heineken de 330 ml.
Judecătoria a apreciat că, raportat la intervalul de timp menționat (25 de minute), inculpatul nu avea posibilitatea faptică să intre într-un restaurant, să studieze meniul, să comande alimentele menționate (2-3 mici, o friptură de porc cu cartofi prăjiți și salată de murături), să ingereze cantitatea de alcool (350 ml de coniac) și să discute cu un prieten pe care nu-l văzuse de mult timp.
Mai mult, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul T. E. C. și-a modificat din nou declarația de consum, arătând că, începând cu ora 16,00 a consumat o bere de 330 ml, ulterior a mai băut încă o bere de 330 ml și coniac, menționând expres că “nu rețin cantitatea”.
Inculpatul a mai declarat că a consemnat cantitatea de alcool ingerată cu ocazia audierii “deoarece aveam la acel moment chitanța de plată de la restaurant însă la acest moment nu o mai am”.
Deși, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul nu mai avea cunoștință despre cantitatea de alcool ingerată, în cursul cercetării judecătorești, acesta și-a schimbat din nou declarația, susținând că, în jurul orelor 17,00 a băut o sticlă de bere de 330 ml, iar, în intervalul 21,20 – 21,55-22,00, 350 ml de coniac în 2 pahare și a “gustat” alimente care se afla pe un platou la masă, mai precis cașcaval, șuncă sau salam – maxim câte o felie fin fiecare.
Instanța nu a reținut afirmația inculpatului potrivit căreia a băut cantitatea de 350 ml de coniac servită în 2 pahare, întrucât acest lucru ar însemna că a comandat în două rânduri câte 175 ml de alcool. Or, este de notorietate că în orice unitate în care se servește alcool, o asemenea cantitate nu poate fi comandată, măsurile uzitate fiind de 20 ml, 40 ml ș.a.m.d.
În declarația dată în fața instanței inculpatul a modificat și circumstanțele în care a consumat alcool, arătând că s-a deplasat într-adevăr la un restaurant din orașul M. însă nu însoțit de prietenul său, întrucât acesta din urmă se afla deja în incintă, la o masă, împreună cu alte persoane și a fost de acord să consume alcool doar în urma insistențelor.
Inculpatul nu a negat datele de consum care au fost consemnate de către polițiști (cu ocazia audierilor), personalul medical (în momentul recoltării probelor de sânge) și procuror (la data prezentării materialului de urmărire penală), arătând că el le-a furnizat însă a susținut că acestea nu sunt adevărate, punându-le pe seama „sperieturii” și a “pierderii noțiunii timpului”.
Comparând declarațiile date de inculpatul T. E. C. în faza judecății raportat la cea imediat următoare constatării infracțiunii, instanța a reținut că nu există temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale persoanelor audiate, instanța fiind îndreptățită a le reține pe acelea care se coroborează cu celelalte probe și pe care le consideră că exprimă adevărul.
Simpla retractare a declarațiilor anterioare fără nicio motivare verosimilă, nu conduce automat la înlăturarea acestora din ansamblul probator supus aprecierii instanței odată cu judecarea cauzei, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) Cod procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, consacrându-se astfel principiul liberei aprecieri a probelor.
Instanța a reținut în ansamblul probator declarația de consum a inculpatului T. E. C. dată și certificată sub semnătură în fața cadrelor medicale, la momentul recoltării probelor biologice de sânge, atât sub aspectul cantității de naturii băuturii alcoolice, cât a intervalului orar de ingerare.
Analizând declarațiile ulterioare ale aceluiași inculpat, prin raportare la dispozițiile art. 69 Cod prococedură penală, potrivit cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, instanța a constatat că acestea sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum a fost redat mai sus, fiind totodată caracterizate de inconsecvență și contraziceri cu celelalte susțineri din cursul procesului penal, motiv pentru care a apreciat că acestea nu pot conduce la aflarea adevărului în cauză, urmând astfel a fi înlăturate.
A constatat că nu se poate face aplicarea în cauză a principiului potrivit căruia orice dubiu profită făptuitorului, cum în mod netemeinic a acreditat ideea inculpatul T. E. C..
A constatat că în prezenta cauză cu există niciun dubiu cu privire la vinovăția inculpatului T. E. C. și cantitatea de alcool ingerată, ci declarații succesive nereale ale acestuia (pe care instanța de altfel le-a și înlăturat), pe baza uneia dintre acestea fundamentându-se doar din punct de vedere strict teoretic, fără o valoarea certă din punct de vedere medico-legal, calculul retroactiv al alcoolemiei.
S-a reținut că la dosarul cauzei se află o probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală a inculpatului T. E. C. la momentul săvârșirii infracțiunii, determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării și concretizată în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3141/21.11.2011 emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, care se coroborează că procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorului F. C., bonul testare alcoolemie aparat Drager, buletin de examinare clinică, cererea de analiză și proces-verbal de prelevare a probelor biologice și chiar cu declarațiile inițiale ale inculpatului T. E. C..
În mod greșit a solicitat avocatul inculpatului T. E. C. încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, apreciind că lipsește sesizarea organului competent (întrucât organele de poliție ar fi propus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului), dar și o altă condiție necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (întrucât rechizitoriul ar fi nul), motivele de fapt invocate neavând corespondent în temeiurile de drept precizate.
Astfel, pentru unele infracțiuni este necesar să existe sesizarea organului competent, de exemplu în cazul infracțiunilor contra siguranței circulației pe căile ferate: neîndeplinirea îndatoririlor de servicu sau îndeplinirea lor edefectuoasă, din culpă – art. 273 Cod penal, părăsirea postului și prezența la serviciu în stare de ebrietate – art. 275 Cod penal etc.
În aceste cazuri, legiuitorul a condiționat punerea în mișcare a acțiunii penale de sesizarea organelor competente ale căilor ferate, așa cum rezultă din disp. art. 278 Cod penal.
În mod similar, în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, prev. de art. 331-334 Cod penal, pentru punerea în mișcare a acțiunii penale este necesară sesizarea comandantului, potrivit disp. art. 337 Cod penal.
În cauza dedusă judecății, procesul penal este circumscris principiului oficialității, prev. de art. 2 alin. 2 Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, nefiind necesară nicio sesizare specială, fiind suficient că organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea acestor fapte de către inculpatul T. E. C..
Cu privire la cealaltă teză a art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală (o altă condiție prevăzută de lege), Judecătoria constată că, această situația se poate întâlni, de exemplu, în cazul săvârșirii unei infracțiuni contra reprezentantului unui stat străin, când acțiunea penală se poate pune în mișcare doar la dorința și solicitarea guvernului străin.
Deși exemplul dat nu are caracter limitativ, ci se aplică tuturor infracțiunilor pentru care este necesară o autorizație prealabilă sau o altă condiție de ordin procedural necesară punerii în mișcare a acțiunii penale, instanța constată că, din considerentele déjà expuse, nu se poate vorbi în prezenta cauză despre o astfel de condiție, ea nefiind prevăzută de lege.
În consecință, din analiza materialului probator și coroboarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul T. E. C..
Sub aspect obiectiv,a reținut că fapta inculpatului T. E. C. care, la data de 10.11.2011, în jurul orelor 22,03, inculpatul T. E. C. a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din orașul M., județ I. având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (1,70 grame la 1000 ml sânge), întrunește elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
Sub aspectul laturii subiective a reținut că inculpatul a comis infracțiunea cu intenție directă.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.1, gradul de pericol social concret al infracțiunii pe care instanța îl apreciază ca fiind ridicat raportat la: împrejurările în care a fost comisă și la urmările produse- inculpatul a condus pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, pe timp de noapte când vizibilitatea este redusă, având în sânge o concentrație mare de alcool - 1,70 grame la 1000 ml sânge, pe o arteră circulată din interiorul unui oraș; la distanța mare intenționat a fi parcursă de către inculpat la volanul mașinii sale; la relațiile sociale încălcate și care privesc siguranța circulației pe drumurile publice; la forma de vinovăție cu care a acționat, respectiv intenție directă și la circumstanțele personale ale inculpatului: acesta are vârsta de 36 de ani, nu are antecedente penale, are ocupație și loc de muncă, nu a realizat gravitatea faptelor comise, și-a formulat apărări în scopul de a fi exonerat de răspundere penală și de a împiedica aflarea adevărului, nu a cooperat cu organele judiciare, iar raportat la prezenta cauză nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
A mai avut în vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier, de natura celor săvârșite de inculpat, au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare în ultima perioadă de timp și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
A apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv 2(doi) ani închisoare.
De asemenea, a apreciat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod penal și că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea acestuia să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii, Judecătoria va dispune suspendarea condiționată sub supraveghere a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în conditiile art. 86 2 Cod penal și compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal,a declarat recurs inculpatul T. E. C. care,prin apărătorul ales a cristicat-o pentru nelegalitate invocand încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței precum și pentru netemeinicie,sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacată prin prisma criticilor formulate ,arătate pe larg în practicaua hotărarii, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art.3856 teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește critica greșitei individualizări judiciare a pedepsei și îl va admite, în condițiile art._ pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Vinovăția inculpatului recurent în cauză a fost legal stabilită prin evaluarea, conform art.63 alin.2 Cod procedură penală, a tuturor probelor administrate din care rezultă că, la data de 10.11.2011, în jurul orelor 22,03, acesta a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din orașul M., județ I. având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (1,70 grame la 1000 ml sânge).
Pentru a stabili situația de fapt au fost avute în vedere constatările obiective ce au rezultat din coroborarea concluziilor buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3141/21.11.2011 (f 14-d.u.p.) – emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din care rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,70 g la 1000 ml sânge- rezultat aferent primei probe recoltate la ora 23,00 și o alcoolemie de 1,60 g la 1000 ml sânge- rezultat aferent celei de-a doua probe recoltate la un interval de o oră cu cele ale raportului de expertiză medico-legală nr. 63/i/2012 privind interpretarea retrospectivă a alcoolemiei (f 20-21 d.u.p.) din care rezultă că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca 0,55 g %o precum și declarațiile martorului F. C. ( fila 28 dup, f 23 dosar fond) care susțin procesul verbal de constatare a infracțiunii,arătand că, în jurul orelor 22,00 a fost oprit în trafic de către lucrători ai poliției rutiere pe . M., iar în prezența sa, inculpatul T. E. C. a fost testat cu aparatul etilotest, valoarea rezultată fiind de 0,74 g/l alcool pur în aerul expirat.
Instanța a dat o încadrare juridică corectă,fapta inculpatului întrunind, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului de către instanța de fond sub aspectul cuantumului acesteia, prin valorificarea armonioasă și realistă, în spiritul criteriilor prev. de art. 72 Cod penal a tuturor elementelor obiective și subiective specifice cazului dat, cu referire la pericolul social concret și persoana inculpatului, Curtea apreciază că situarea pedepsei peste minimul special prevăzut de lege, nu răspunde exigențelor impuse de art. 52 Cod penal.
Astfel, gravitatea faptei nu poate fi ignorată dar nici considerată în exces, întrucât, în procesul individualizării pedepsei prevalează întotdeauna capacitatea reală a persoanei de a se îndrepta și disponibilitățile sale morale raportat la datele concrete ce țin de fapta comisă, în condițiile prev. de art. 72 Cod penal.
Circumstanțele factuale în cauză așa cum apar din probele administrate și anume conducerea autoturismului pe o arteră circulată,noaptea și cu o concentrație alcoolică peste limita legală, pun în evidență existența pericolului social concret specific infracțiunii reglementate,îndreptată contra siguranței circulației pe drumurile publice, însă acest criteriu nu poate fi evaluat eo ipso,fără luarea în considerare-în mod complementar- a celorlalte criterii ce țin de persoana inculpatului și împrejurările ce pot atenua răspunderea penală.
În acest sens,Curtea are în vedere că recurentul este o persoană integrată social prin familie și loc de muncă iar, din lipsa oricăror mențiuni în cazierul judiciar și rutier, se poate aprecia că fapta comisă are caracter accidental cu consecința proporționalizării pedepsei în raport cu o evaluare completă și efectivă a criteriilor de individualizare și respectiv a orientării acesteia la minimul special stabilit de lege,de un an închisoare.
Totodată,modalitatea de executare aleasă ,suspendarea sub supraveghere a pedepsei este apreciată de Curte ca fiind severă,nefiind justificată nici de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii și, mai ales, de circumstanțele personale ale inculpatului care,așa cum s-a arătat, se află la prima încălcare a legii.Împrejurarea că recurentul a avut o atitudine oscilantă cu privire la cantitatea și natura alcoolului ingerat nu poate conduce la concluzia că nu are capacitatea de a se îndrepta fără impunerea unor obligații pe perioada termenului de încercare.
Prin urmare,aplicarea disp.art.81 Cod penal răspunde,în cazul dat,exigențelor impuse de art.52 Cod penal.
Cat privește critica privind nelegala sesizare a instanței aceasta este vădit nefondată ,în cauză rechizitoriul de trimitere în judecată fiind verificat sub aspectul regularității și îndeplinind condițiile impuse de art.263 Cod procedură penală și 264 Cod procedură penală.
D. pentru care,Curtea va reforma parțial hotărarea dată în primă instanță pentru greșita individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prev. de art.72 Cod penal.
Văzand și art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul T. E. C. împotriva sentinței penale nr.552 din data de 19 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Casează,în parte,sentința penală recurată și rejudecand,în fond:
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvarșirea infracțiunii prev, de art,87 alin.1 din O.U.G 195/2002 de la 2 ani închisoare la 1(un) an închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani,stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală,cheltuielile judiciare avansate de stat răman în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi,25 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. D. R. M. C.-C. C.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
