Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 225/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 225/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
DECIZIA PENALĂ nr. 225/R
Ședința publică de la 04 februarie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - O. B.
JUDECĂTOR - S. C.
JUDECĂTOR - A. A.
GREFIER - V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, a fost reprezentat de PROCUROR: S. C..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către contestatorul I. M., împotriva sentinței penale nr. 798 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – contestator I. M., personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului – contestator solicită admiterea recursului, admiterea contestației astfel cum a fost formulată și redozarea pedepsei aplicată contestatorului, având în vedere dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, de care acesta nu a beneficiat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, consideră că, în raport de motivul invocat de către contestator, acestuia nu i se pot aplica dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul – contestator solicită admiterea recursului și aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 798 din data de 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulata de petentul I. M..
A fost obligat petentul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul I. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare, cu executare in regim de detenție, prin sentința penală nr. 302/04.07.2012 a Tribunalului G., definitiva prin nerecurare la data de 26.07.2012, si in baza căreia a fost emis a MEPI nr. 325/26 iulie 2012.
Toate aspectele învederate de către petent in sensul aplicării unei pedepse mai mici pentru fapta săvârșită, față de circumstanțele reale si personale, au fost deja avute in vedere de către instanțe la pronunțarea sentinței în a cărei executare se afla petentul.
De asemenea, instanța a reținut că pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 461 alin.1 lit. d C.p.p. pot fi invocate amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul executării pedepsei, dar nu se poate realiza pe aceasta cale o reapreciere a probelor avute în vedere de către instanță in soluționarea fondului cauzei, cât si în căile de atac.
Totodată, nu se poate reindividualiza pedeapsa pe baza circumstanțelor personale ale inculpatului, întrucât in acest caz nu exista o cauza de stingere sau de micșorare a pedepsei ivite după punerea in executare a hotărârii definitive de condamnare; ori motivele invocate de către petent sunt legate tocmai de aceste aspecte, contestația sa fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, condamnatul I. M., care a apreciat admisibilă contestația sa la executare și a solicitat să se dea eficiență prevederilor art. 3201 C.p.p.
Examinând actele dosarului și hotărârea recurată în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Solicitarea condamnatului I. M. de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C.p.p. într-o cauză soluționată definitiv nu se subsumează situațiilor care, conform art. 461 ori art. 458 C.p.p., justifică modificarea pedepsei aplicate printr-o hotărâre penală definitivă.
Prevederile art. 3201 C.p.p. au o natură juridică mixtă, deoarece ele cuprind atât o normă penală, substanțială, cât și una de procedură. Predominant rămâne însă acest din urmă caracter, deoarece dispozițiile evocate sunt inserate într-o lege procesual-penală și disciplinează, esențialmente, o procedură simplificată de desfășurare a judecății. O atare caracteristică face ca textul să fie de strictă interpretare și aplicare, instanțele putând a-i da eficiență doar în condițiile restrictiv prevăzute de norma analizată.
Or, rezultă neechivoc faptul că aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C.p.p. este posibilă doar în cazul inculpaților implicați în procese penale aflate în curs de judecată, în care nu s-a început cercetarea judecătorească ori în situațiile avute în vedere prin decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale (respectiv persoanele trimise în judecată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 și aflate încă în curs de judecată). Specific tuturor acestor cauze este faptul că nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă.
Așa cum s-a statuat și prin decizia instanței de contencios constituțional anterior amintită, este exclusă aplicabilitatea dispozițiilor art. 3201 C.p.p. în alte situații decât cele expres avute în vedere, respectiv în cauzele soluționate prin hotărâri definitive. În această din urmă ipoteză, reținerea incidenței art. 3201 C.p.p. pe calea contestației la executare ar nesocoti atât caracteristica normei de procedură de a fi de strictă interpretare, cât și specificul contestației analizate - procedeu jurisdicțional destinat eminamente înlăturării unor aspecte de nelegalitate vizând exclusiv executarea pedepsei.
Prin urmare, în condițiile în care cauza petentului I. M. a fost soluționată în mod definitiv, prima instanță a apreciat în mod întemeiat că motivul invocat nu poate fi valorificat în contestația la executare, critica recurentului-contestator fiind nefondată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul I. M. sentinței penale nr. 798 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr._ .
Conform art. 192 alin. 2 codul de procedură penală va obliga pe contestator la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul I. M. împotriva sentinței penale nr. 798 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul I. M. la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
V. B.
Red.S.C.
Dact.EA-2ex/14.02.2013
T.B.S.II.P.-jud. I.P.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
