Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 121/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 121/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 121
Ședința publică de la 22 ianuarie 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE I. C.
JUDECĂTOR A. M.
JUDECĂTOR D. L.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D.I.I.C.O.T., a fost reprezentat de PROCUROR: M. C..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, S. M., împotriva încheierii din data de 07.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr._/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul – inculpat, S. M., pentru care se prezintă avocat oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că inculpatul nu a fost adus de la locul de reținere.
Curtea constată că, pentru acest termen, inculpatul nu a fost adus în fața instanței, fiind în imposibilitate prezentare din motive medicale, astfel încât, văzând și termenul îndelungat pentru care acesta se află în carantină (21 de zile), consideră că dezbaterea cauzei, care se judecă cu celeritate, fără ca acesta să fie prezent în fața instanței. nu este de natură a aducea încălcări drepturilor sale.
De asemenea, constată că este asigurată asistența juridică din oficiu pentru recurentul inculpat S. M., lipsind și la acest termen apărătorul ales care a formulat la termenul din data de 15.01.2013 cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod Procedură Penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului – inculpat solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că acesta nu mai prezintă un pericol pentru ordinea publică, nu va putea să influențeze cercetarea judecătorească și în plus, acesta fiind arestat de circa un an, temeiurile inițiale s-au modificat în totalitate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat, considerând că în raport de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, complexitatea cauzei și numărul mare de inculpați, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că și la acest moment se mențin temeiurile inițiale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.01.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosar nr._/3/2012, în temeiul art. 3002 C.p.p., a constatat că în mod legal și temeinic s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpatul S. M., iar în baza art. 160b al. 3 C.p.p.,a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul 25/D/P/2009 emis la data de 24.04.2012 de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S. M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.
În cursul urmăririi penale față de inculpatul S. M., s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se în fapt, că la data de 25.09.2009, lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția de Combatere a Criminalității Organizate – Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza municipiului București și a județului G., acționează un grup infracțional organizat, specializat în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale a victimelor pe raza municipiului București, cât și în orașul Milano, Italia.
Din informațiile transmise de autoritățile italiene, a rezultat faptul că inc. S. M., împreună cu fii acestuia, S. V. Giovani și G. N. zis „R.”, la nivelul anului 2009 gestionau în Italia - Milano mai multe străzi (Via Sarca, Via Fluvio Testi și altele) împreună cu cetățeni albanezi, străzi unde se practica prostituția. A rezultat, de asemenea, că aceștia coordonau întreaga activitate de practicare a prostituției de către tinerele racolate din România prin promisiuni mincinoase privind oferirea unor locuri de muncă în calitate de menajere sau îngrijitoare de copii sau bătrâni.
Din probele administrate până în prezent, a reieșit faptul că activitatea infracțională de trafic de persoane era împărțită pe trei nivele, după cum urmează:
Racolarea tinerelor fete în vederea exploatării sexuale se realiza de pe raza județului Focșani, de inculpatul C. G., care era sprijinit în activitatea de transport și supraveghere de către concubina acestuia, identificată ulterior în persoana numitei C. S. L..
Tinerele racolate erau transportate de C. G. pe raza municipiului București, la mai mulți nepoți ai acestuia, respectiv inculpații C. Maranata, C. S., și, respectiv C. I. Suraj, Aceștia controlau, la nivelul anului 2009, mai multe tinere care erau exploatate sexual pe raza municipiului București, prin racolarea de clienți prin intermediul anunțurilor postate pe internet, și transportul tinerelor la domiciliul acestora sau la diferite unități hoteliere în vederea prestării de servicii sexuale contra cost. Sumele de bani obținute de tinerele exploatate sexual erau însușite în totalitate de către traficanți.
Racolarea tinerelor în vederea exploatării sexuale se mai realiza în cadrul grupului infracțional organizat și direct, de către inc. C. Maranata, C. S., I. M., G. F. zis “E.” sau un altul cunoscut sub numele de “C.”, identificat ulterior în persoana lui D. D., modalitățile fiind printre cele mai diverse. G. F. zis “E.” și D. D. zis “C.” apar în comisia rogatorie atât în interceptările convorbirilor telefonice, cât și în declarațiile tinerelor exploatate ca “principalii furnizori de femei” pentru S. M..
Cazarea și transportul tinerelor exploatate s-a realizat la nivelul anului 2009 în mod diferit, fie la diferite locații închiriate din zona Piața Romană – Piața Unirii, fie la diferite hoteluri de pe raza municipiului București, cum ar fi „CASA V.” – Piața Rahova, „ZENIX” sau „DOMINO” – Piața Progresul, iar o parte dintre victime au fost găzduite la domiciliul lui D. A. și al concubinei acestuia C. Rut, în fapt sora inculpaților C. Maranata și C. S..
Exploatarea sexuală a victimelor s-a realizat la nivelul anului 2009 fie direct, prin exploatarea victimelor la locațiile dorite de către clienții racolați prin intermediul anunțurilor postate pe internet, fie, atunci când nu erau câștigați suficient de mulți bani sau victima nu prezenta interes din punct de vedere economic, prin predarea acestora contra cost altor persoane de pe raza municipiului București sau a județului G., în vederea exploatării sexuale.
În acest sens, în municipiul București, tinerele erau preluate și ulterior exploatate de G. F., zis “E.”, care era sprijinit în desfășurarea activității infracționale de către concubina sa G. M., rolul acesteia fiind de a instrui victimele, de a le cumpăra obiecte de îmbrăcăminte specifice, de a le supraveghea și de a colecta banii obținuți în urma prestării de servicii sexuale.
Transportul victimelor la locațiile clienților se realiza prin intermediul mai multor taximetriști, la nivelul anului 2009 fiind cunoscut inculpatul S. Angel – Ș., G. F., G. F. - M., și S. Angel - Ș. zis „A.” aveau mai multe tinere pe care le exploatau împreună, fapt ce a rezultat din redarea interceptărilor telefonice efectuate în cauză.
Gruparea infracțională organizată prezenta legături infracționale și pe raza județului G., această parte a grupării având rolul de a transporta, caza și exploata sexual tinerele pe teritoriul Italiei.
Dintre membrii grupării infracționale ce acționa pe raza municipiului G., precum și în Italia, au fost identificați inculpații S. M., zis “A.”, doi fii ai acestuia, G. N., zis “R.”, respectiv S. V. Giovani, și finul acestuia, M. V..
În acest sens, tinerele racolate de pe raza municipiului București, sau cele aduse din zona județului V. de către inc. C. G., erau transportate la domiciliul inc. S. M. și predate acestuia contra cost (practic vândute), cu această ocazie inculpatul intrând în posesia actelor de identitate ale victimelor sau ocupându-se, după caz, de obținerea documentelor necesare pentru a ieși din România.
În această perioadă, negocierile privind preluarea contra cost a tinerelor din România se făcea direct, prin telefon, între membrii grupării din G., respectiv S. M., fiii acestuia și membrii grupării din România, respectiv G. F., și D. D..
Victimelor găzduite la adresa inc. S. M., li se întocmeau actele necesare ieșirii din țară, li se procurau bilete necesare transportului și ulterior acestea erau trimise în Italia – zona orașului Milano, de cele mai multe ori fiind însoțite de către M. V. zis “R.”.
În Milano, membrii grupării conduse de inc. S. M. și fii săi, aveau mai multe apartamente închiriate unde cazau tinerele, precum și autoturisme pe care le dețineau și cu care supravegheau victimele în permanență și le transportau până la și de la locul unde erau obligate să practice prostituția de către S. M., precum și de alți complici ai acestuia, dintre care a fost identificată numita Bacîș D.–G. și E. M. – M..
Atât în România cât și în Italia, victimele au fost constrânse prin amenințări și violențe să întrețină raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani cu mai mulți clienți, în folosul celor de mai sus, fiind obligate să le predea acestora toate sumele de bani obținute.
După destructurarea de către autoritățile italiene a grupului infracțional ce acționa pe raza orașului Milano, persoanele care se ocupau cu transportul în Italia a victimelor, precum și cu exploatarea sexuală a acestora au primit pedepse privative de libertate diferite, exploatarea victimelor realizându-se ulterior pe raza municipiului București. În acest sens, G. N., S. M., zis S. V. Giovani, dar și C. Maranata și concubina acestuia D. C., anchetați într-un alt dosar instrumentat de către autoritățile italiene, au executat pedepse privative de libertate pe teritoriul Italiei, pentru infracțiuni de trafic de persoane, proxenetism sau lipsire de libertate.
În această perioadă, pe teritoriul României, activitatea de racolare a victimelor și predare a acestora contra cost efectuată de către inc. C. G. a continuat, victimele fiind exploatate sexual pe raza municipiului București de către inc. C. S., un văr al acestuia identificat în persoana inc. C. I., G. F., G. F. M. și S. Angel Ș..
Modalitatea exploatării a constat, de asemenea, în racolarea de clienți prin intermediul anunțurilor postate pe internet, transportul victimelor la locațiile alese de clienți și prestarea de servicii sexuale contra cost, banii obținuți fiind în totalitate luați de membrii grupării infracționale sus-menționați.
În a doua jumătate a anului 2011, odată cu executarea pedepselor privative de libertate pe teritoriul Italiei și a întoarcerii în România, G. N., S. M., S. V. Giovani și C. Maranata și-au reluat activitatea infracțională pe linia traficului de persoane.
În acest sens, activitatea de racolare a tinerelor s-a realizat de inc. C. G., de pe raza județelor V., B. și G., fiind ajutat în această perioadă de fratele său, C. F.. De asemenea, o altă legătură infracțională a acestuia de pe raza județului G., a fost identificată în persoana numitului C. F. zis „C.”.Acesta a fost însoțit de inc. C. G. și concubina acestuia C. S. L. în municipiul București, în vederea transportului și exploatării sexuale a unei minore.
Victimele au fost racolate în acest sens din mediul rural sub coordonarea inc. C. G., din familii cu posibilități materiale reduse, și, în baza promisiunii oferirii unui loc de muncă bine plătit, sau a unei relații de concubinaj cu unii dintre membrii grupării, sunt înșelate, aduse pe raza municipiului București și predate contra cost (vândute) nepoților săi, inculpații C. Maranata și C. S., în vederea exploatării sexuale.
Pe raza municipiului București, grupul infracțional organizat alcătuit din cei doi frați C. Maranata și C. S. și vărul acestora C. I. s-a extins, fiind în acest sens identificați mai mulți tineri care practică taximetria și care, în schimbul unui comision plasau tinerele la adresele date de către clienți în vederea exploatării sexuale, fiind coordonați de către persoanele sus-menționate.
Tot sub coordonarea inc. S. M., își desfășura activitatea infracțională un alt grup, care racola, transporta și exploata sexual tinere, minore și majore din județele G., Dâmbovița și O..
În fapt, din cercetările efectuate până în prezent, a rezultat că, cei în cauză, în perioada 2007 – 2011, au racolat, prin înșelăciune, mai multe tinere, inclusiv minore, de pe raza județelor G., Dâmbovița, O., V. și Municipiul București, pe care le-au cazat, găzduit, le-au transportat în Italia - regiunile Milano, Calabria-Rosarno și Messina, unde, prin amenințări și violențe, le-au obligat să practice prostituția în folosul lor.
Unele dintre părțile vătămate au fost, înainte de a fi transportate și exploatate în Italia, obligate de membrii grupării să practice prostituția pe raza Municipiului București.
Tinerele, odată racolate prin falsa promisiune a obținerii unor locuri de muncă în Italia sau cumpărate, în modalitatea descrisă mai sus, erau cazate sau găzduite în imobilele deținute de membrii grupării, unele dintre ele fiind obligate să practice prostituția pe raza municipiului București.
Ulterior, părțile vătămate, minore și majore, erau transportate în Italia, în regiunile Milano, Calabria-Rosarno și Messina, unde, de asemenea le-au cazat și găzduit în diferite imobile deținute și unde, prin amenințări și violențe, le-au obligat să practice prostituția în folosul lor.
În Italia, activitatea de exploatare era coordonată de numiții Markocsan A. F., și Markocsan S. C., împreună cu numitul S. M., fiind sprijiniți și de alți inculpații, ce aveau rolul de a supraveghea părțile vătămate, de a le transporta de la locul cazării/găzduirii la locul unde erau obligate să se prostitueze, de a le supraveghea pentru a nu fugi sau anunța organele de poliție, de a ridica sumele de bani obținute de la clienți.
De asemenea, după ce unele părți vătămate reușeau să fugă și să revină în țară, unii membrii ai grupării exercitau presiuni asupra acestora, amenințări și violențe, pentru a le determina să nu depună plângeri la poliție cu privire la faptul că au fost exploatate sexual sau să-și retragă aceste plângeri, după caz. Potrivit probelor administrate, s-a reținut faptul că inculpații s-au organizat în sensul comiterii unei infracțiuni grave, respectiv trafic de persoane, această activitate s-a desfășurat pe parcursul unei perioade lungi de timp, iar persoanele care fac parte din grupare aveau o ierarhie bine stabilită, cu atribuțiuni precise.
Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, P. a apreciat că faptele comise de inculpat constituie infracțiuni, după cum urmează:
S. M., zis „A.”, este liderul grupării infracționale, cel care a coordonat întreaga activitate de racolare, transport, găzduire a tinerelor, care cumpără efectiv tinerele de la racolatori, cu sume cuprinse între 2000 și 3000 de euro și pe care ulterior le obligă să practice prostituția în diferite locații din București, sau pe stradă în Italia, Milano.
În perioada 2008 – 2009, S. M. a cumpărat-o pe victima D. D. de la C. S., pe care ulterior a exploatat-o sexual în Italia împreună cu fiul său G. N. zis “R., a cumpărat-o pe F. C. de la G. F. zis “E.” și pe care ulterior a exploatat-o sexual în Italia împreună cu fiul său G. N. zis “R.”, a cumpărat-o pe victima P. N. de la C. Maranata și a sechestrat-o la domiciliul său, a cumpărat-o pe Kircu P. G. de la C. Maranata și a sechestrat-o la domiciliul său, a cumpărat-o pe partea vătămată C. R. A. de la C. S. și C. Maranata și ulterior a exploatat-o sexual în Italia împreună cu fiul său G. N. zis “R.”, a găzduit-o pe victima S. M. la domiciliul său din municipiul G., împreună cu concubina sa, E. M. M., care ulterior a sechestrat-o și a obligat-o să practice prostituția la domiciliu și în diferite hoteluri din G., apoi a dus-o în Italia, unde a fost obligată să se prostitueze la stradă de S. M. și fiul său G. N., a găzduit-o, în Italia, Milano, unde avea un apartament închiriat pe partea vătămată N. V., unde victima a fost obligată să se prostitueze de G. V., zis „G.”.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că:
La data de 13.02.2009, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem”, pentru infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12, al 1 și 2 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, și art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, efectuându-se acte de urmărire penală în vederea stabilirii persoanelor vinovate de comiterea acestei infracțiuni.
Prin rezoluția nr. 32/28.02.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de 40 de persoane.
Prin ordonanța din data de 29.02.2012, s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile sus-menționate.
În data de 01.03. 2012, au fost identificate și audiate 23 persoane față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-au emis 22 de ordonanțe de reținere pe o perioadă de 24 de ore, din data de 01.03.2012, până la data de 02.03.2012.
De asemenea, la data de 01.03.2012, cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare la locuințele membrilor grupării au fost găsite și identificate un număr de două părți vătămate minore, respectiv V. A. și P. E. A., care, cu ocazia audierilor au declarat faptul că au fost obligate să se prostitueze de către membrii grupării dar și amenințate de către aceștia în sensul că dacă vor anunța organele de poliție vor avea de suferit atât ele cât și membrii familiilor lor.
S-a menționat că membrii grupării infracționale sunt deosebit de violenți, au amenințat atât victimele, cât și familiile acestora.
Astfel, din declarațiile părților vătămate C. R., Kircu P. Genina, M. S., a rezultat faptul că acestea au fost amenințate cu pistolul de inculpatul C. Maranata.
Pe de altă parte, inc. S. M. a fost condamnat pentru viol, tâlhărie, dar și pentru trafic de persoane, prin sentința penală nr..25/21.01.2001, din dosarul nr. 4128/2002 al Tribunalului G., arestat la 02.12.2002, eliberat la 12.12.2006, cu un rest de pedeapsă de 720 de zile, fiind astfel recidivist în condițiile art. 37 lit. b C.p. Acesta a fost condamnat și în Italia pentru infr. de trafic de persoane, unde a executat o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Prin încheierea din data de 02.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. M., pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 02.03.2012, până la data de 30.03.2012, inclusiv.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p., raportate la art. 148 lit. f C.p.p., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care s-a reținut în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că există probe si indicii temeinice în sensul art. 143 C.p.p. din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: plângeri părți vătămate, declarații părți vătămate, declarații inculpați, declarații martori, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, înscrisuri ș.a., toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Dreptul la libertate și siguranță garantat de art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului are un rol primordial într-o societate democratică, având un caracter fundamental și inalienabil, scopul acestuia fiind „de a proteja libertatea și siguranța persoanei împotriva arestărilor și detenției arbitrare." (cauza Winterwerp împotriva Olandei din 24 octombrie 1979, §37).
Dreptul garantat de art.5 CEDO nu are totuși un caracter absolut, nefăcând parte din drepturile de care nu se poate deroga în condițiile art. 15 CEDO. Art. 5 paragraf 1, literele a-f reglementează în mod limitativ situațiile în care o persoană poate fi privată de libertate, cu respectarea următoarelor condiții: privarea de libertate trebuie, în primul rând să fie conformă cu normele interne de drept substanțial și procedural, iar în al doilea rând, acestea să fie conforme cu dispozițiile și principiile convenționale stabilite în jurisprudența sa de către Curtea europeană a drepturilor omului.
Măsura arestării preventive prevăzută de art. 136 alin 1 lit. f C.p.p. încadrându-se în situația prevăzută de art. 5 par. 1 lit. c CEDO (detenția unei persoane cu privire la care există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice să se creadă în necesitatea de a o împiedica să o săvârșească sau să fugă după săvârșirea acesteia), atrage aplicabilitatea aceste dispoziții convenționale, a cărei interpretare nu se poate face independent de paragraful 3 al aceluiași articol, împreună cu care formează un tot unitar. (,, Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. ").
Garanțiile care rezultă din textul art. 5 par. 3 sunt următoarele: 1) aducerea de îndată în fața unui judecător sau în fața unui magistrat împuternicit de lege cu exercitarea de atribuții judiciare; 2) dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil; 3) dreptul de a fi eliberat în cursul procedurii. Articolul 5 par 3 nu poate fi interpretat ca recunoscând autorităților naționale un drept de opțiune între judecarea într-un termen rezonabil și punerea în libertate a inculpatului, (cauza C. împotriva României din 1 iulie 2008, par 90).
Pentru a stabili dacă o privare de libertate răspunde cerinței de rezonabilitate din punct de vedere al duratei acesteia trebuie fixat în primul rând momentul de la care începe detenția, respectiv arestarea preventivă a inculpatului, iar termenul final al privării de libertate la care se referă art. 5 par. 3 CEDO va fi considerat ziua când instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei, fie chiar numai în primă instanță.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată constant, în jurisprudența sa, că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau eventual să protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.
Simplul fapt al curgerii timpului nu este o condiție automată a considerării arestului preventiv ca ajungând la o durată nerezonabilă. Dimpotrivă, caracterul rezonabil sau nerezonabil al măsurii preventive trebuie apreciat, în cazul fiecărui inculpat în parte, în funcție de complexitatea faptelor de care aceștia sunt acuzați, de circumstanțele reale ale cauzei, de situația specială a fiecăruia, de evoluția cercetării judecătorești..
În legătură cu posibilitatea ca odată eliberat inculpatul să influențeze buna administrare a justiției, instanța a remarcat faptul că deși cercetarea judecătorească nu a fost finalizată (cauza Ringeisen împotriva Austriei din 16 iulie 1971, par. 105-106), inculpații pot fi obligați potrivit dispozițiilor din codul de procedură penală (art 145 CPP) să respecte o . obligații, al căror scop este tocmai asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Riscul de a interfera cu buna desfășurare a procesului penal poate fi invocat în mod abstract de către autorități, ci trebuie să se bazeze pe aspectele factuale (Becciev c M. din 4 octombrie 2001, par 59). Trebuie remarcată în acest context recenta jurisprudență a CEDO împotriva României, potrivit căreia „neluarea in considerare a unor măsuri alternative pentru a sigura desfășurarea procesului penal alegerea autorităților naționale de a se întemeia în principal pe gravitatea faptelor comise de a nu examina situația individuală a reclamantului pentru a justifica prelungirea arestai preventive, reprezintă o încălcare, a articolului 5 par 3 (cauza C. c României din iulie 2008, par 101).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. M. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul-inculpat cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3002 Cpp, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare sa verifice, în cursul, judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform art. 160b alin. 3 Cpp, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Curtea constată că la acest moment, în continuare, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 al.1 C.p.p., rap. la art. 681 C.p.p., avute în vedere și prin încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. M., reținându-se că în cauză există probe temeinice din care rezultă că acesta este prezumtivul autor al infracțiunilor reținute în sarcina sa, constând în aceea că pe parcursul anului 2009, inculpatul S. M. gestiona, împreună cu fiii acestuia, inculpații S. V. Giovani și G. N., mai multe străzi din Milano, Italia, unde se practica prostituția. Aceștia coordonau întreaga activitate de practicarea prostituției de către tinerele racolate din România prin promisiuni mincinoase privind oferirea unor locuri de muncă în calitate de menajere sau îngrijitoare de copii sau bătrâni.
Instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.148 lit. f C.p.p., atât sub aspectul minimului de gravitate prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplic. disp. art. 41 al.2 C.p. și art. 13 al.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr.39/2003, cu privire la care inculpatul este cercetat, (pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare) cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost definit, în doctrină, drept temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care ar fi cercetat.
În aprecierea acestei din urmă condiții, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea concretă de comitere a acesteia: în mod organizat, pe o durată mare de timp, asupra unor persoane cu potențial victiminogen, prin oferirea de promisiuni, de urmarea care s-ar fi putut produce, asupra victimelor exercitându-se acte de violență, existând, în privința inculpatului S. M., pericolul de a mai săvârși fapte penale.
Ținând seama și de prevederile art.136 C.p.p., rezultă din actele dosarului că există motive temeinice a se crede în necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal prin crearea posibilității administrării tuturor probelor în vederea aflării adevărului, fiind îndeplinite și cerințele prevederilor art.5 par.1 lit. c și par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, raliindu-ne și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia „prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie” (cazul Letellier v. Franța).
Față de cele reținute, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în baza art.192 al.2 C.p.p., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S. M. împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2013 pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosar nr._/3/2012
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 de lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. A. M. D. L.
GREFIER,
V. B.
Red.I.C.
Dact.EA-2ex/01.02.2013
T.B.S.II.P.-jud.M.G.M.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
