Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 209/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-07-2013 în dosarul nr. 209/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.209/A
Ședința publică din data de 24 iulie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: L. C.
Judecător: V. C.
Grefier: E. – A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de condamnata P. D. împotriva sentinței penale nr.72 din data de 30 aprilie 2013 a Tribunalului Teleorman, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-inculpată P. D., aflată în stare de arest preventiv și asistată de apărător din oficiu-avocat R. M., conform delegației pentru asistență judiciară nrt.12, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantei-inculpate, având cuvântul, solicită admiterea apelului, casarea sentinței penale apelate, iar, pe fond, rejudecând, achitarea inculpatei.
Având în vedere dispozițiile art.5221 Cod procedură penală, precizează că apelanta-inculpată are dreptul de a formula cerere de rejudecare, în condițiile în care aceasta a lipsit de la judecata cauzei. În acest sens, arată că inculpata a fost citată la adresa din G., deși aceasta are domiciliul în București.
Totodată, solicită instanței a se avea în vedere Decizia nr.5600/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admisă o astfel de cerere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că, în prezenta cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art.522 Cod procedură penală, întrucât inculpata a avut cunoștință de acest dosar și a fost legal citată. Cu privire la adresa unde a fost citată, arată că aceasta nu a făcut nicio mențiune despre modificarea domiciliului.
Apelanta-inculpată P. D., personal, în ultimul cuvânt, arată că nu locuia în G. ci în București.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.72 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de rejudecare a cauzei, formulată în baza art.5221 C. pr. pen. de condamnata P. D., vizând sentința penală nr.98/2010 a aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
Prin sentința penală nr.98 din 07.09.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a dispus condamnarea inculpatei P. D. (alături de alte persoane, inculpate în aceeași cauză), la pedeapsa rezultantă a închisorii de 7 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit.b pct.9 și 12 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.74-76 C. pen., art.12 alin.1 și 2 lit.b din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.74-76 C. pen. și art.13 alin.1, 2 și 3 din același act normativ, cu aplicarea art.74-76 C. pen.
Conform art.71 C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.
Instanța a dispus de asemenea pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi, conform art.65 C. pen., o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A fost obligată inculpata, în solidar cu inculpatul N. P. A. la plata către partea vătămată A. E. C. la plata sumei de 1000 euro, reprezentând despăgubiri morale.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatei apartenența la o grupare specializată în proxenetism și trafic de persoană, activitatea infracțională fiind desfășurată pe teritoriul Italiei în cursul anului 2007 și constând în preluarea, cazarea, în vederea exploatării sexuale și obligarea la practicarea prostituției a victimelor T. V. și A. E. C..
Apelul și recursul declarate succesiv de inculpată împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin deciziile nr.83/A/18.03.2011 a Curții de Apel București, respectiv nr.3394/04.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cursul cercetării penale, față de inculpată s-a luat în lipsă măsura arestării preventive, constatându-se sustragerea acesteia, ea urmând să fie pusă în executare în momentul prinderii ei.
Investită cu soluționarea cererii întemeiate pe prevederile art.522 C. pr. pen., instanța a mai reținut că în toate fazele judecății (fond, apel, recurs), inculpata a lipsit la fiecare termen. Ea a fost citată la adresa din municipiul G., ..222, singura cunoscută. Apărată de avocat din oficiu, apoi de un apărător ales, inculpata nu a învederat că ar fi fost nelegal citată, nu a indicat o altă adresă și nu a susținut că nu cunoaște despre desfășurarea procesului și termenele acordate.
În raport de aceste împrejurări cert dovedite cu înscrisuri existente la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că inculpata a beneficiat de un proces echitabil în sensul prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind legal citată și beneficiind de apărare calificată pe tot parcursul procedurilor.
În fine, susținerea petentei condamnate în sensul că este nevinovată s-a arătat că nu poate forma obiectul analizei de către instanță, în cadrul procesual configurat de art.5221 raportat la art.404-408 C. pr. pen., astfel încât cererea de rejudecare a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apelul nemotivat de față condamnata, solicitând să fie rejudecată, întrucât nu mai locuia la G., ci în municipiul București pe timpul procesului.
Apelul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat corect că dispozițiile art.5221 raportat la art.404-408 C. pr. pen. nu sunt incidente în cauză, neexistând niciun temei pentru rejudecarea procesului.
Petenta condamnată, care a fost în permanență reprezentată de un avocat (în cea mai mare parte a timpului ales), nu a învederat niciodată că procedura de citare nu ar fi fost legal îndeplinită și nu a indicat o altă adresă la care să fie citată. Sustragerea ei, cu rea-credință, de la proces, este cert dovedită, iar în aceste condiții, instanțele au respectat principiul statuat prin art.6 din CEDO, ea beneficiind de un proces echitabil și de toate garanțiile procesuale.
În consecință, apelul condamnatei va fi respins ca nefundat, conform prevederilor art.379 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata P. D., împotriva sentinței penale nr. nr.72 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală.
Obligă apelanta inculpată la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 24 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C-tin C. V. C.
GREFIER,
A. E. N.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./30.07.2013
T. Teleorman – jud.: R. G.
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1336/2013. Curtea de Apel... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
