Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 849/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 849/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 849/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 849
Ședința publică de la 9 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. G. M.
JUDECĂTOR - M. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București a participat procuror C. I..
Pe rol, judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul C. C. împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat U. F. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Recurentul inculpat arată că înțelege să își retragă recursul declarat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul pe rând, solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului, în sensul retragerii căii de atac.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 24.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. C..
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/3/2013 la data de 19.04.2013 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, inculpatul C. C. a solicitat, în temeiul art. 1602 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, s-a invocat, în esență, nelegalitatea proceselor-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice existente la dosarul de urmărire penală (vol.28 -30), întrucât acestea nu sunt certificate pentru autenticitate, așa cum prevăd dispozițiile art.91 ind.3 alin.2 C.p.p.,că din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de circumstanțele sale personale și că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea sa sub control judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. C. este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, dată în dosarul nr._/3/2013, s-adispus luarea măsurii arestării preventive, în cursul urmăririi penale, față de inculpatul C. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de falsificare a instrumentelor de plată electronică), art. 27 alin. 2 coroborat cu art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos) și art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de acces ilegal la un sistem informatic), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că, din dispoziția inculpatului G. L., începând cu anul 2012, inculpatul C. C. a coordonat propria grupare infracțională și a desfășurat în mod direct activități de falsificare a unor mijloace de plată electronică, prin inscripționarea cu datele obținute fraudulos, și a retras fraudulos numerar de la ATM, prin accesarea fără drept a sistemelor informatice și prin folosirea detaliilor de carduri bancare obținute ilegal. După efectuarea operațiunilor, situația încasării banilor (sumele încasate de fiecare persoană, procentul operațiunilor reușite sau eșuate etc.) era prezentată inculpatului G. L., pentru a fi avută în vedere la repartizarea profitului
În fapt, s-a reținut că, începând cu anul 2012, în România a acționat un grup infracțional organizat specializat în confecționarea și deținerea de echipamente (dispozitive de tip skimming) hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Membrii grupului infracțional organizat s-au deplasat în diverse țări din Europa (Spania, Portugalia, Germania, Elveția etc.) pentru a monta dispozitivele de skimming în special la POS-uri, în vederea copierii datelor confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare. Ulterior, după falsificarea unor instrumente de plată electronică, aceștia au efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos.
Inculpatul G. L., în calitate de lider al grupului infracțional organizat, a finanțat și coordonat activitatea mai multor persoane în ceea ce privește confecționarea de echipamente de skimming și montarea acestora în POS-uri, acesta dispunând și de legăturile necesare în vederea falsificării unor mijloace de plată electronică prin inscripționarea cu datele obținute fraudulos și a încasării banilor în alte țări, prin accesarea fără drept a sistemelor informatice și prin folosirea detaliilor de carduri bancare obținute ilegal. Pentru realizarea acestor activități, inculpatul G. L. a conceput o rețea complexă, care să acopere toate palierele activității infracționale, însă a apelat și la alte structuri infracționale, atât pentru optimizarea rezultatelor privind montarea dispozitivelor de skimming în terminalele POS și a obține astfel un cât mai mare număr de date de carduri pentru valorificarea ulterioară, cât și pentru extinderea posibilităților de folosire fructuoasă a datelor de carduri obținute fraudulos.
În ceea ce privește funcționarea grupului infracțional organizat, deciziile inculpatului G. L. au fost transpuse în practică de persoanele aflate în imediata sa subordonare, respectiv R. M. și S. V., care au fost implicați atât în activitățile de confecționare/manipulare a echipamentelor de skimming, cât și în activitățile de retragere a banilor.
S-a mai stabilit că dispozitivele de skimming au fost confecționate de inculpații N. M. T., I. N. și Dunăenco T.. Pe parcursul anului 2012, cei trei au fabricat numeroase dispozitive de skimming, în special pentru modelele de terminale POS Ingenico 3380 și DaVinci, dedicate montării în anumite țări europene (Spania, Portugalia, Germania, Elveția etc.).
Dispozitivele confecționate de inculpații N. M. T., I. N. și Dunăenco T. au fost exploatate în mai multe țări din Europa (Spania, Portugalia, Germania, Elveția etc.), iar datele astfel obținute au fost valorificate prin efectuarea unor operațiuni frauduloase în Republica Dominicană și Statele Unite ale Americii.
La momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, judecătorul a reținut că, în privința acestuia, sunt întrunite condițiile prev. de art. 149/1 C. pr. pen. cu referire la art.143 și art. 148 lit. f Cod proc. pen., în sensul că în cauză din probatoriul administrat rezultă existența unor indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 160/1 Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 1602 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În conformitate cu art.1608a alin.6 Cod procedură penală, instanța respinge cererea în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o persoană și nu a fost însușită de învinuit sau de inculpat.
Tribunalul a constatat că, deși în speță sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, apreciază că nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art. 1602 Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, numărul mare al persoanelor implicate, scopul urmărit, perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, atingerea adusă ordinii publice, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopul procesului penal poate fi realizat în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, natura și gravitatea deosebită a activității infracționale a inculpatului, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Critica invocată de către apărare, în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, privind nelegalitatea proceselor-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice existente la dosarul de urmărire penală (vol.28 -30), întrucât acestea nu sunt certificate pentru autenticitate, așa cum prevăd dispozițiile art.91 ind.3 alin.2 C.p.p., nu poate fi avută în vedere de către instanță, având în vedere, pe de o parte, faptul că nu există nici o dispoziție procesuală aplicabilă în materie din care să rezulte obligativitatea ca certificarea de către procuror a proceselor verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice să intervină înainte ca instanța să fie sesizată, iar, pe de altă parte, faptul că, la acest moment procesual, inculpatul nu a arătat în fața judecătorului ce vătămare i s-a adus prin faptul că procesele verbale nu sunt certificate pentru autenticitate de către procurorul de caz.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, invocate de către apărare, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are 1 (un) copil minor în vârstă de 8 ani, soția grav bolnavă, fiind singurul întreținător al familiei, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună la acest moment procesual.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C. C..
În ședința publică din data de 09.05.2013, inculpatul C. C., personal, și-a manifestat voința de a-și retrage recursul.
Astfel fiind, Curtea în temeiul art. 3854 alin. 1 Cod de procedură penală rap. la art. 369 Cod de procedură penală va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul C. C., împotriva încheierii de ședință din data de 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013 .
În baza art. 192 alin. 2 cod de procedură penală va obliga recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 4 alin. 1 Cod de procedură penală rap. la art. 369 Cod de procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C. C., împotriva încheierii de ședință din data de 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013 .
În baza art. 192 alin. 2 cod de procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. G. M. M. C. C.-B. I.-T.
GREFIER
G. A. I.
Red. M.D.G.
Dact.G.P./15.05.2013
2 ex.
Red. M.M. C.– Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 847/2013. Curtea de... → |
|---|
