Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 611/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 611/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2012 în dosarul nr. 611/2012
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 611/R
Ședința publică din data de 26 martie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. N.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: G. C. V.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții inculpați G. D. M. A., G. Ș., G. T. A., G. M. și C. A. C. împotriva sentinței penale nr. 995/F din data de 24 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă recurenții inculpați G. D. M. A., personal și asistat de apărător ales, avocat ales Balban V. cu împuternicire avocațială nr._/24.02.2012 atașată la fila nr. 22 din dosar și apărător din oficiu, avocat Bulitar F., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/29.02.2012 atașată la fila nr. 47 din dosar, G. T. A., personal și asistat de apărător ales, avocat ales Balban V. cu împuternicire avocațială nr._/24.02.2012 atașată la fila nr. 22 din dosar și apărător din oficiu, avocat Butibăcanu F., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/29.02.2012, C. A. C., personal și asistată de apărător ales, avocat ales Balban V. cu împuternicire avocațială nr._/24.02.2012 atașată la fila nr. 22 din dosar și apărător din oficiu, avocat D. M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/29.02.2011, G. M., personal și asistată de apărător ales, avocat ales Balban V. cu împuternicire avocațială nr._/24.02.2012 atașată la fila nr. 22 din dosar și apărător din oficiu, avocat E. S., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/29.02.2012, G. Ș., personal și asistat de apărător ales, avocat ales Balban V. cu împuternicire avocațială nr._/24.02.2012 atașată la fila nr. 22 din dosar și apărător din oficiu, avocat B. A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/29.02.2011, atașată la fila nr. 44 din dosar și intimatul parte vătămată P. G., personal și asistat de apărător ales, avocat V. M., care depune la dosar delegație de substituire pentru apărător ales, avocat C. C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii din oficiu ai recurenților inculpați, solicită încetarea delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie, față de prezența apărătorilor aleși ai acestora.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.171 alin. 5 Cod procedură penală, constată încetate delegațiile apărătorilor din oficiu ai recurenților inculpați.
Curtea, procedează la legitimarea recurenților inculpați G. D.- M. A., identificat cu CI, ., nr._, G. T. A., identificat cu CI, ., nr._, G. Ș., identificat cu CI, ., nr._, C. A. – C., identificată cu CI, ., nr._ și constată că recurenta inculpată G. M. a fost legitimată la termenul anterior.
Apărătorul ales al recurenților inculpați, având cuvântul, solicită comunicarea de către Judecătoria Sector 1 București a tuturor transcrierilor martorilor Ceafăr Ș. și I. G., motivat de faptul că nu au fost consemnate acele împrejurări de esență care justificau schimbarea de declarații în raport de urmărirea penală și cercetarea judecătorească.
Apărătorul ales al intimatului parte vătămată, având cuvântul, cu privire la acest aspect, solicită respingerea acestei cereri, fiind acuzații foarte grave la adresa magistratului care a consemnat declarațiile și având în vedere că, partea potrivnică nu a formulat nicio plângere până în prezent.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii ca nefiind utilă cauzei, având în vedere că pe parcursul procesului penal, în fața instanței de fond, acele declarații nu au fost contestate.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de probațiune formulată de apărătorul ales al recurenților inculpați, cu precizarea că declarațiile martorilor la care s-a făcut referire sunt la dosar, semnate de aceștia și nu s-a făcut dovada formulării plângerii împotriva acestora.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 38514 Cod procedură penală, procedează la audierea recurenților inculpați G. D. M. A., G. T. A., C. A. C., G. M. și G. Ș., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurenților inculpați, având cuvântul, critică nelegalitatea și netemeinicia pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni, față de care solicită admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 3859 alin.1, punctul 172 Cod procedură penală, în sensul că, în prezenta cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni, lipsind latura subiectivă și elementul material în integralitatea sa. Mai precizează că, doi dintre martorii principali, respectiv Ceafăr Ș. și I. G. au revenit asupra declarațiilor date la P., fiind influențați, astfel încât, însuși procurorului însărcinat cu urmărirea penală a fost indus în eroare, în condițiile în care i s-a prezentat o altă situație faptică. Mai susține că, nu s-a dat o eficiență deosebită probelor administrate în faza de cercetare judecătorească, respectiv martorul A. T.. La dosarul cauzei există fotografii judiciare, unde există posibilitatea de se a vedea în curte ceea ce s-a întâmplat. Mai arată că, nu a existat nicio agresiune asupra polițistului, mașina poliției fiind amplasată astfel încât era exclusă orice viziune asupra curții recurenților inculpați. Față de aspectele precizate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și achitarea recurenților inculpați în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art.10 lit . d Cod procedură penală, iar în subsidiar, aplicarea unei amenzi administrative, conform art. 181 și art.91 Cod penal. De asemenea, mai solicită și achitarea, în temeiul art. 10 lit. b1 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al intimat parte vătămată, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, motivat de faptul că susținerile recurenților inculpați sunt contrazise de probele administrate în cauză. Precizează că, acel certificat medico-legal atestă împrejurarea că partea vătămată a fost lovită cu un corp dur, având nevoie de 2-3 zile de îngrijiri medicale. Mai arată că, nu se confirmă susținerea părții potrivnice în sensul că aceasta ar fi căzut și că leziunea a provenit din cădere. Sub celelalte aspecte, apreciază că e indubitabil că polițistul a fost chemat la fața locului de către cetățenii Ceafăr Ș. și I. G., care au susținut că au fost agresați de către recurenții inculpați. Dacă inițial, declarațiile date în fața procurorului erau declarații care nu se contraziceau, au început să apară susțineri contradictorii, iar ceea ce declară martorii nu se pot corobora, existând contradicții între declarațiile acestora și declarațiile inculpaților. Mai precizează că, inculpata G. M. arată, contrar declarațiilor lui G. Ș., că polițistul a avut un ton ferm, dar nu agresiv și s-a deplasat spre poartă în mod civilizat. Intervenția asupra martorilor și aceste contraziceri care atestă nesinceritatea lor, relevă o anumită persistență infracțională și o anumită modalitatea de înțelegere a manifestărilor de violență împotriva unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază soluția instanței de fond legală și temeinică și arată că vinovăția recurenților inculpați a fost temeinic dovedită, având în vedere declarațiile constante ale părții vătămate în care se arată că a fost introdusă cu forța în interiorul curții inculpaților G. Ș. și G. D. M., de asemenea, că în interiorul curții au fost exercitate acte de violență, de cei doi inculpați, susținerile constante ale părții vătămate confirmate de raportul de expertiză medico – legală care atestă prezența leziunilor la nivel cranian și totodată în cuprinsul acestuia se arată că aceste lovituri puteau fi produse prin lovire cu sau de un corp dur. Relevante sunt și declarațiile constante date de martora T. E. D. pe parcursul procesului penal, ale cărei susțineri sunt confirmate și de declarațiile date în faza de urmărire penală de martorii Ceafăr Ș. și I. G., împrejurarea că aceștia au revenit în fața instanței de fond asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, arătând că nu au citit declarațiile date și acestea le-au fost sugerate, în mod corect au fost înlăturate în fața instanței de fond, având în vedere că acestea au oferit motive serioase și nicio justificare cu privire la declarațiile date în faza de urmărire penală. Consideră că nu sunt incidente dispozițiile art. 181 Cod penal, întrucât faptele săvârșite de recurenții inculpați prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aducându-se o atingere gravă valorilor ocrotite de legea penală. Față de toate aceste susțineri, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor, cu deducerea perioadei arestului preventiv pentru G. Ș. de 24 de ore, de la data de 28.09.2008 la data de 29.09.2008.
Recurentul inculpat G. D. M. A., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
Recurentul inculpat G. T. A., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
Recurenta inculpată C. A. C., având ultimul cuvânt, precizează că este nevinovată.
Recurenta inculpată G. M., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată.
Recurentul inculpat G. Ș., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 995/24.10.2011 a Judecătoriei Sector 1 București în baza art. 189 alin. 1 și 2
In baza art. 189 alin. 1 și alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. b C.pen. a condamnat pe inculpatul G. Ș. (fiul lui D. P. și T., născut la data de 09.02.1950 în București) la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod illegal în formă agravantă.
In baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit, b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 239 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. rap. la art. 80 C.pen. a condamnat pe inculpatul G. Ș. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
In baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit, b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 33 alin. 1 lit. b C.pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul G. Ș. urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art. 71 al.1 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art.861 C.p. s suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 71 al.5 C.pen s suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art.863 al.1 C.p. pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 C.p.p. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.864 C.p.
În baza art.88 C.p. a dedus perioada reținerii de 24 h, de la data de 28.09.2008 până la data de 29.08.2009.
In baza art. 189 alin. 1 și alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. b C.pen. a condamnat pe inculpatul G. D. M. A. (fiul lui Ș. și M., născut la data de 21.04.1981 în București) la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod illegal în formă agravantă.
In baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit, b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 239 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. rap. la art. 80 C.pen. a condamnat pe inculpatul G. D. M. A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
In baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit, b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 33 alin. 1 lit. b C.pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul G. D. M. A. urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art. 71 al.1 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art. 861 C.p. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 71 al.5 C.pen a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art.863 al.1 C.p. pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 C.p.p. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.864 C.p.
În baza art.88 C.p. a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 28.09.2008 până la data de 27.10.2008.
În baza art. 239 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. rap. la art. 80 C.pen. a condamnat pe inculpatul G. T. A.( fiul lui Ș. și M., născut la data de 20.06.1985 în București) la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
In baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit, b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 81 C.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.
In baza art. 71 al.5 C.pen a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art. 359 C.p.p. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 239 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. rap. la art. 80 C.pen. a condamnat pe inculpata G. M. (fiica lui M. și M., născută la data de 07.02.1959 în București) la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
In baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit, b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 81 C.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.
In baza art. 71 al.5 C.pen a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art. 359 C.p.p. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 239 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. rap. la art. 80 C.pen. a condamnat pe inculpata C. A. C. (fiica lui P. și S., născută la data de 27.03.1989 în București, CNP_, București) la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
In baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit, b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 81 C.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.
In baza art. 71 al.5 C.pen a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art. 359 C.p.p. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In temeiul art. 14 si art. 346 C.pr.pen. a luat act că partea vătămată P. G. nu s-a constituit parte civilă.
In temeiul art. 191 alin. 2 C.pr.pen. a obligat pe inculpati la plata sumei de 1000 lei, fiecare, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28.09.2008, în jurul orelor 12,30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, echipajul de poliție format din partea vătămată P. G. și martora T. E. D., însoțit de martorii Ceafăr Ș. și I. G.,s-au deplasat cu autoturismul din dotarea poliției, la imobilul situat în București, .. 110, Sector 1, pentru a verifica sesizarea martorului Ceafăr Ș., potrivit căreia, în aceeași zi a fost agresat de o persoană pe nume ”F.”.
Ajunși la fața locului, în timp ce colega sa, T. E. D., partea reclamantă Ceafăr Ș. și concubina acestuia, martora I. G. au rămas lângă mașina de poliție, parcată la cca. 1-2 m. de poarta de la intrare în imobil, partea vătămată a intrat în curtea imobilului, unde se aflau mai multe persoane și unde l-a identificat pe presupusul agresor, în persoana inculpatului G. Ș..
În continuare, la solicitarea părții vătămate, inculpatul G. Ș., a ieșit din curtea imobilului și, fiind recunoscut de martorul Ceafăr Ș. ca fiind persoana care l-a agresat, a început să-i adreseze acestuia injurii și amenințări, după care l-a prins de gulerul cămășii și l-a împins în zid.
În contextul în care, cei doi agenți de poliție au intervenit pentru a-i despărți, inculpatul G. Ș. a prins-o pe partea vătămată P. G. de gulerul hainei și de cravata de la gât, în sprijinul acestuia venind și fiul său, inculpatul G. D. M. A. astfel că, prin acțiuni conjugate, au reușit s-o deplaseze pe partea vătămată în interiorul curții, după care inculpatul G. D. M. A. a închis poarta de acces, asigurând-o prin tragerea zăvorului.
. împotriva părții vătămate a continuat în curtea imobilului, de data aceasta asupra agentului de poliție sărind și ceilalți membri ai familiei, respectiv inculpații G. T. A., G. M. și C. A. C., care au lovit-o cu pumnii și palmele în zona feței și a capului, partea vătămată fiind obligată să folosească sprayul lacrimogen din dotare pentru a-și asigura scăparea.
Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea declarației părții vătămate P. G. cu declarațiile martorei T. D. E., declarațiile date în cursul urmăririi penale de martorii I. G. și Ceafăr Ș. și cu declarațiile parțiale de recunoaștere ale inculpaților.
În faza de cercetare judecătorească au fost audiați inculpații care nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată, partea vătămată și martorii T. D., A. T., I. G., R. R. și Ceafăr Ș..
În ceea ce privește susținerile inc. G. Ș. potrivit cărora, agentul de poliție l-a prins de braț și, sub amenințare, l-a forțat să iasă din curte, instanța a constatat că, pe de o parte, acestea nu se confirmă, fiind contrazise chiar de către ceilalți inculpați, în acest sens, soția sa, inculpata G. M. a declarat că, tonul folosit de polițist a fost ferm dar nu agresiv precum și faptul că cei doi s-au îndreptat spre poarta de ieșire, în timp ce discutau civilizat, inculpatul G. D. M. A. a declarat că l-a observat pe polițist îndreptându-se spre ieșire împreună cu tatăl său, pe care îl ținea de braț iar pe de altă parte, aceste susțineri sunt mai puțin relevante, raportat la obiectul probațiunii, inculpatul G. Ș. având posibilitatea de a aduce la cunoștința comandantului Secției 4 Poliție sau organelor de cercetare penală, comportamentul inadecvat al agentului de poliție, pentru a se lua măsurile legale care se impun.
Cu privire la . exercitată de inculpatul G. Ș. asupra martorului Ceafăr Ș., agresiune care a precedat și a provocat evenimentele următoare, de asemenea, nu există dubii, inculpatul G. Ș. asumându-și această conduită, confirmată inclusiv de inculpatul G. D. M. și inculpata G. M., prezenți la fața locului.
În ceea ce privește împrejurările în care, partea vătămată a fost lipsită de libertate și agresată, aceasta a relatat în declarația sa că, pentru a aplana conflictul, a intervenit împreună cu colega sa, încercând să-i despartă, moment în care inculpatul G. Ș. s-a desprins de martorul Ceafăr Ș. și a sărit la gâtul său, după care, l-a împins în curtea imobilului, cu ajutorul inculpatului G. D. M., care a închis poarta cu zăvorul.
Declarația părții vătămate, sub acest aspect este confirmată și de declarația martorei T. D. E., care a arătat că, împreună cu partea vătămată a încercat să-i despartă pe cei doi însă, inculpatul G. Ș. l-a luat pe colegul său de gât.
A mai arătat martora că, la poartă a apărut unul dintre fii inculpatului G. Ș., care împreună cu inculpatul G. Ș. au împins-o pe partea vătămată în curtea imobilului și, în momentul în care a sărit să-și ajute colegul, același fiu, identificat în persoana inculpatului G. D. M., a închis poarta de la intrare cu zăvorul, împiedicând-o astfel să intre în curte.
În același sens sunt și declarațiile concordante ale martorilor Ceafăr Ș. și I. G. date în cursul urmăririi penale, mai mult aceștia arătând că partea vătămată a fost deplasată cu forța în interiorul curții atât de inculpatul G. Ș. cât și de soția și fiii acestuia.
În cursul judecății, martorii Ceafăr Ș. și I. G. și-au retractat declarațiile, aceștia arătând că, în realitate partea vătămată a fost cea care l-a tras de haine pe inculpatul G. Ș., împiedicându-l să intre în curtea imobilului și a folosit sprayul lacrimogen pentru a anihila încercările de a se apăra ale acestuia și ale celorlalți membri ai familiei, care i-au sărit în ajutor.
Instanța nu a luat în considerare declarațiile date de martorii Ceafăr Ș. și I. G. în cursul cercetării judecătorești având în vedere că acestea nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Din acest punct de vedere, instanța a reținut că atât martora T. E. D. cât și inculpații au relatat faptul că partea vătămată a folosit sprayul lacrimogen din dotare, ulterior episodului care s-a desfășurat în fața imobilului, respectiv în momentul în care partea vătămată se afla deja în curtea imobilului, aspect care denotă că, declarațiile date de martorii Ceafăr Ș. și I. G. în cursul cercetării judecătorești, nu exprimă adevărul.
Relevante sub aspectul agresiunii săvârșite de inculpați împotriva agentului de poliție sunt atât declarațiile părții vătămate, din care a rezultat că inculpații G. Ș., G. D. M. A., G. T. A., G. M. și C. A. C. au sărit asupra sa, lovindu-l cu palmele peste față, fapt care a impus folosirea sprayului lacrimogen din dotare cât și declarațiile martorei T. E. D. potrivit cărora, prin zăbrelele porții încuiate a observat cum toți inculpații îl loveau cu palmele pe colegul său, motiv pentru care acesta a folosit sprayul lacrimogen din dotare dar și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/_/2008 din data de 03.10.2008, care atestă că partea vătămată P. G. prezintă leziuni traumatice identificate la nivel cranian, ce s-au putut produce la data de 28.09.2008 prin lovire cu corp dur.
Toate aceste mijloace de probă menționate mai sus s-au coroborat și cu declarația martorului Ceafăr Ș. dată în cursul urmăririi penale, căreia instanța îi acordă valoare probatorie față de declarația dată în cursul cercetării judecătorești, având în vedere că aceasta exprimă o situație de fapt ce a rezultat și din celelalte mijloace de probă deja analizate.
Audiați în cauză, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, aceștia arătând că, în realitate, partea vătămată a fost cea care l-a urmat în curte pe inculpatul G. Ș., încercând să-l tragă în stradă și, pentru că acesta a opus rezistență, a folosit sprayul lacrimogen pentru a anihila posibilitățile de apărare atât ale inculpatului G. Ș. cât și ale celorlalți inculpați, care au intervenit în ajutorul său.
Instanța a reținut că, potrivit art. 69 C.pr.pen., declarațiile inculpaților făcute în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, raportat la faptele și împrejurările de fapt, izvorâte din coroborarea probelor administrate în cauză, apărarea construită de inculpați, nu a putut fi primită.
Pentru aceleași considerente, instanța a înlăturat din materialul probator al cauzei și declarațiile martorilor R. R. G., A. T. A. și S. A., mijloace de probă administrate la solicitarea inculpaților, având în vedere că acestea confirmă apărarea inculpaților, care este în discordanță cu realitatea faptelor, astfel cum a fost expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inc. G. D., G. Ș., G. T., G. M. și C. A..
Apărătorul ales al tuturor recurenților, a solicitat pentru toți inculpații, achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală și, în subsidiar, aplicarea unei amenzi administrative, conform art. 181 și art. 91 Cod penal.
În motivare, se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, lipsind latura subiectivă și elementul material în integralitatea sa.
În susținere, se precizează că martorii Ceafăr Ș. și I. G. au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, fiind influențați la primele declarații, astfel că, la urmărirea penală s-a reținut o situație de fapt neconformă realității.
De asemenea, din fotografiile judiciare, reiese aceeași stare de fapt, precum și din faptul că mașina poliției era exclusă orice viziune asupra curții.
Mai arată că nu s-a dat eficiență declarației martorei A. T..
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursurile nefondate.
Cererea de achitare conform art. 10 lit. d Cod procedură penală este motivată în sensul că lipsește latura subiectivă și elementul material în integralitate, susținere care conduce la concluzia că faptelor le lipsește întreg ansamblul de elemente constitutive, temeiul achitării fiinnd astfel altul decât ceea ce reiese din motivare.
Având obligația analizării cererii așa cum a fost formulată, Curtea constată, în primul rând, că instanța de fond a analizat corect aceste aspecte, în sensul că a motivat înlăturarea declarațiilor martorilor Ceafăr Ș. și I. G., care au declarat că nu au văzut ce s-a petrecut în curtea imobilului, după ce partea vătămată a intrat în curte.
Martora I. G. a rămas, pe tot parcursul incidentului în mașina poliției, astfel că ambii martori au putut vedea numai ce s-a întâmplat după ce partea vătămată a ieșit din curtea imobilului.
De altfel, cele două declarații trebuie interpretate în contextul în care martorii au perceput evenimentele și nu prin înlăturarea acestora, aceste probe coroborându-se cu celelalte și reliefând întreg ansamblul în care au avut loc evenimentele.
În cauză, din declarațiile martorilor T. E., S. A., A. T., R. R., coroborate cu cele 2 declarații de martori analizate, declarațiile părții vătămate și ale inculpaților, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto și raport de expertiză medico-legală, reiese că inculpații l-au lovit cu palmele în zona capului pe partea vătămată P. G., agent șef în cadrul Secției 4 Poliție, aflat în exercițiul funcțiunii, cauzându-i vătămări care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În condițiile în care partea vătămată a fost lovită de inculpați, se constată cu certitudine că există elementul material, precum și latura subiectivă, existând intenția de a lovi din partea inculpaților, precum și lezarea demnității și respectului datorat unei autorități, respectiv părții vătămate, care, prin funcția exercitată, este exponentul acesteia.
Fapta prev. la art. 239 alin. 2 Cod penal este o infracțiune complexă, fiind îndeplinit elementul material de lovire sau orice acte de violență, săvârșit împotriva unei persoane care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, având ca urmare imediată vătămarea relațiilor sociale care vizează acest aspect.
Analizând cererea de achitare conform art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, respectiv pericolul social al faptei, se constată că, prin mijloacele de săvârșire a faptei, cu violență, împrejurările în care s-a comis fapta și urmarea produsă, s-a adus atingere uneia dintre valorile sociale ocrotite, astfel că fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Inculpații au prevăzut și acceptat rezultatul socialmente periculos, respectiv lezarea autorității, ultrajul fiind o infracțiune de pericol.
Atingerea adusă valorii apărate de lege nu este lipsită de importanță, prin urmarea imediată produsă, astfel că se constată că există pericolul social al unei infracțiuni.
Așa fiind, se vor respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea recurenților la cheltuieli judiciare statului.
Va constata că inc. G. Ș. a fost reținut la 28.09.2008, iar inc. G. D. a fost reținut și arestat preventiv de la 28.09.2008 la 27.10.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G. Ș., G. D. M. A., G. T. A., G. M. și C. A. C. împotriva sentinței penale nr.995/F din data de 24 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Constată că inculpatul G. Ș. a fost reținut la data de 28/29 septembrie 2008, iar inculpatul G. D. M. A. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 28 septembrie - 27 octombrie 2008.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu, în sumă de 100 lei pentru fiecare recurent inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. N. B. V. G. C. V.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.B.
Dact.A.A.
2 ex.-17.05.2012.
Judecătoria sectorului 1 București
Jud. fond: I.D.M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2122/2012. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
