Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 2114/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2114/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2012 în dosarul nr. 2114/2012
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2114/R
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
JUDECĂTOR: O. M.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de recurent – asigurător de răspundere civilă S.C. GRUPAMA SA, recurenți – părți vătămate Geofan I. și G. F. împotriva sentinței penale nr.117/22.02.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul asigurator de răspundere civilă S.C. GRUPAMA S.A., prin consilier juridic C. I., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, recurenții părți vătămate G. I. și G. F., personal și asistați de apărător ales cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimatul parte responsabilă civilmente . de Pază SRL, reprezentat juridic de apărător ales, avocat C. L. I. și intimatul inculpat G. F. personal și asistat de apărător ales B. V., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind intimatul parte civilă S. U. de Urgență București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurenților părți vătămate, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv un bilet de ieșire din spital din care rezultă că recurentul parte vătămată G. I. a fost diagnosticat cu cardiomiopatie ischemică.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii aleși ai celorlalte părți, având pe rând cuvântul, arată că nu se opun încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al recurenților părți vătămate și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisului solicitat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurenților părți vătămate, având cuvântul, solicită admiterea recursului și obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către părțile vătămate, cu precizarea că, din probatoriile depuse la dosarul de fond rezultă că părțile vătămate au fost nevoite să-și înstrăineze bunul proprietate personală cumpărându-și unul de o valoare și o dimensiune mai mică pentru a-și putea asigura cheltuielile medicale. Din înscrisul depus la dosar, rezultă că partea vătămată G. I. este în situația de a fi operat pe cord deschis din cauza afecțiunilor medicale netratate la timp și care au legătură de cauzalitate cu incidentul în care a fost implicat. De asemenea, partea vătămată G. F. are nevoie de o reconstrucție a danturii, din cauza evenimentului rutier în care a fost implicată. Solicită să se aibă în vedere și suferințele fizice și psihice la care au fost și sunt supuse părțile vătămate.
Recurentul asigurator de răspundere civilă prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului și diminuarea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond. În ceea ce privește recursul declarat de recurenții părți vătămate, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul ales al recurenților părți vătămate, având cuvântul asupra recursului declarat de recurentul asigurator de răspundere civilă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că daunele morale acordate părților vătămate sunt pe deplin justificate.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de părțile vătămate și admiterea în parte a recursului declarat de asiguratorul de răspundere civilă, apreciind că, din declarația martorului audiat la acel moment și care a stat la baza acestor daune s-a stabilit că inculpații au cheltuit suma de 10.000 lei, sumă care a fost transformată greșit în euro. În ceea ce privește plata daunelor morale, apreciază că, cuantumul de 10.000 euro este corect, raportat la suferințele cauzate.
Apărătorul ales al intimatului parte responsabilă civilmente, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de părțile vătămate și admiterea recursului declarat de asiguratorul de răspundere civilă, cu precizarea că, instanța de fond a apreciat în mod nejustificat cuantumul daunelor morale, neraportându-se la traumele suferite. În ceea ce privește daunele materiale solicitate de părțile vătămate, apreciază că acestea au fost acordate de instanța de fond în limita probelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor, motivat de faptul că latura civilă a fost corect soluționată raportat la înscrisurile depuse la dosar și martorul audiat în prezenta cauză, precum și la numărul diferit de zile de îngrijiri medicale suferit de către părțile vătămate. În ceea ce privește reconstrucția pe cord și reconstrucția danturii, apreciază că nu s-a făcut dovada că aceste evenimente sunt o consecință directă a accidentului de circulație.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.117/22.02.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr._, în baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul G. F. (fiul lui I. și E., născut la data de 08.09.1959 în A., județ Teleorman, cu domiciliul în ., judeș Teleorman, cetățean român, căsătorit, studii 8 clase, fără antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în speță, inculpatul urmând să execute - în final - pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare pe o durata de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 Cod penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 și urm. Cod civil, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 54 din Legea 136/1995:
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și a fost obligat inculpatul G. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. I.T.G-G. Firmelor de Pază S.R.L., alături de asigurătorul S.C. G. ASIGURĂRI S.A. (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 16.695,54 lei cu titlu de daune materiale.
A fost admisă - în parte - acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I. și a fost obligat inculpatul G. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. I.T.G-G. Firmelor de Pază S.R.L., alături de asigurătorul S.C. G. ASIGURĂRI S.A. (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 12.000 euro (în lei, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), din care 2.000 euro cu titlu de daune materiale și 10.000 euro cu titlu de daune morale.
A fost admisă - în parte - acțiunea civilă formulată de partea civilă G. F. și a fost obligat inculpatul G. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. I.T.G-G. Firmelor de Pază S.R.L., alături de asigurătorul S.C. G. ASIGURĂRI S.A. (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 500 euro (în lei, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. I.T.G-G. Firmelor de Pază S.R.L., la plata sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 4304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 06.05.2011 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin. 1 și 3 Cod penal și vătămare coporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 27.10.2007, în jurul orei 8,00, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia, model L., cu numărul de înmatriculare_, pe DN6, din direcția București către A., pe banda I de circulație, iar în apropierea intersecției șos. A. cu . brusc manevra de viraj către stânga și a pătruns pe contrasens, unde a lovit autoturismul marca Dacia, model 1310, cu numărul de înmatriculare_, provocând vătămarea integrității corporale a părților vătămate G. I. și G. F., care au suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70, respectiv 16 zile de îngrijiri medicale.
În ședința de judecată din data de 25.02.2012, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică (f 11-25 d.u.p.) – din care rezultă că accidentul s-a petrecut în jurul orei 8,00, inculpatul G. F. aflându-se la volanul autoturismul marca Dacia, model L., cu numărul de înmatriculare_, iar părțile vătămate în autoturismul marca Dacia, model 1310, cu numărul de înmatriculare_ . În apropierea intersecției . efectuat brusc manevra de viraj către stânga și a pătruns pe contrasens, unde a lovit autoturismul marca Dacia, model 1310, cu numărul de înmatriculare_, provocând vătămarea integrității corporale a părților vătămate G. I. și G. F., care au suferit vătămări corporale, fiind necesară transportarea acestora la spital. Autoturismul în care se aflau părțile vătămate a fost avariat în proporție de 90%; bon testare alcoolemie aparat Drager nr._ (f 32 d.u.p.), din care rezultă că la momentul producerii accidentului inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice; declarațiile părții vătămate G. I. (f 35-37 d.u.p.) care arată că se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia, model 1310, cu numărul de înmatriculare_ pe DN6, din direcția A. către București, pe banda 1 de circulație, iar pe raza comunei Cornetu a fost lovit perpendicular în partea stângă de către mașina condusă de inculpat, suferind leziuni corporale care au necesitat internarea sa într-o unitate sanitară. Totodată, arată că și soția sa, partea vătămată G. F. a suferit leziuni corporale; declarațiile părții vătămate G. F. (f 38-40 d.u.p.) din care reiese că, în momentul producerii accidentului ocupa scaunul de lângă șofer. Mașina inculpatului i-a lovit în partea lateral stângă, însă nu poate detalia circumstanțele producerii accidentului rutier în urma căruia a fost transportată cu ambulanța la spital unde i-au fost acordate îngrijiri medicale; raport de expertiză medico-legală nr. A1/J/570/2008 (f 41-42 d.u.p.) întocmit de Serviciul de Medicină Legală I. – potrivit căruia partea vătămată G. I. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile unui accident de circulație și necesită pentru vindecare un număr de circa 45-50 zile de îngrijiri medicale; raport de expertiză medico-legală- reexaminare nr. A1/J/570/2008 (f 43-44 d.u.p.) întocmit de Serviciul de Medicină Legală I. – potrivit căruia partea vătămată G. I. necesită pentru vindecare un număr de circa 70 zile de îngrijiri medicale; raport de expertiză medico-legală nr. A1/J/569/2008 (f 45-46 d.u.p.) întocmit de Serviciul de Medicină Legală I. – potrivit căruia partea vătămată G. F. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile unui accident de circulație și necesită pentru vindecare un număr de circa 16 zile de îngrijiri medicale; declarațiile martorei T. R. (f 47-49 d.u.p.) din care rezultă că la momentul producerii accidentului se afla în autoturismul condus de către inculpat. La un moment dat inculpatul a încercat să evite impactul cu o altă mașină care o ieșit de pe un drum lăturalnic și a tras brusc stânga de volan, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, în acre se aflau părțile vătămate; declarația martorului CACALEȚEANU V. (f 50 d.u.p.), pasager în mașina condusă de către inculpat, care atestă efectuarea de către acesta din urmă a manevrei bruște de viraj către stânga, circumstanțe în care a intrat în coliziune cu autovehiculul părților vătămate; declarațiile martorului G. F. (f 51-52 d.u.p) din care reiese că după impact, autoturismul condus de către inculpat a rămas poziționat pe contrasens, în direcția localității A., iar mașina în care se aflau părțile vătămate a fost proiectată în afara părții carosabile; raport de expertiză tehnică (f 56-64 d.u.p.) care atestă că autoturismul inculpatului se deplasa cu o viteză de aproximativ 65-70 km/h, acesta putând evita accidentul rutier dacă nu efectua manevra de viraj brusc către stânga; declarațiile inculpatului G. F. (f 30- 33) – în care a recunoscut și regretat comiterea infracțiunilor, detaliind circumstanțele producerii accidentului rutier.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 27.10.2007, în jurul orei 8,00, inculpatul G. F. a condus autoturismul marca Dacia, model L., cu numărul de înmatriculare_, pe DN6, din direcția București către A., pe banda I de circulație, iar în apropierea intersecției . brusc manevra de viraj către stânga și a pătruns pe contrasens, unde a lovit autoturismul marca Dacia, model 1310, cu numărul de înmatriculare_, provocând vătămarea integrității corporale a părților vătămate G. I. și G. F., care au suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70, respectiv 16 zile de îngrijiri medicale.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul G. F..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului G. F. care, la data de 27.10.2007, în jurul orei 8,00, a condus autoturismul marca Dacia, model L., cu numărul de înmatriculare_, pe DN6, din direcția București către A., pe banda I de circulație, iar în apropierea intersecției șos. A. cu . brusc manevra de viraj către stânga și a pătruns pe contrasens, unde a lovit autoturismul marca Dacia, model 1310, cu numărul de înmatriculare_, provocând vătămarea integrității corporale a părții vătămate G. F., care a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
Sub aspect obiectiv, fapta aceluiași inculpat care, la data de 27.10.2007, în jurul orelor 8,00, a condus autoturismul marca Dacia, model L., cu numărul de înmatriculare_, pe DN6, din direcția București către A., pe banda I de circulație, iar în apropierea intersecției . brusc manevra de viraj către stânga și a pătruns pe contrasens, unde a lovit autoturismul marca Dacia, model 1310, cu numărul de înmatriculare_, provocând vătămarea integrității corporale a părții vătămate G. I., care a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile reținută în sarcina sa din culpă.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal – referitoare la infracțiunile consumate; limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptelor pe care instanța îl apreciază ca fiind mediu și care rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise (inculpatul a efectuând o manevră de viraj brusc către stânga în condițiile în care se deplasa pe un drum național extrem de circulat); urmarea produsă - vătămarea integrității corporale a două persoane care au suferit leziuni corporale însemnate; persoana și conduita inculpatului, care are vârsta de 51 ani, nu are ocupație, este căsătorit, are 2 copii, studii 8 clase, nu are antecedente penale, iar raportat la prezenta cauză, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de inculpare.
Fiind dovedite existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și săvârșirea acestora de către inculpat, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
De asemenea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și apreciind că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea acestuia să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunilor, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal și compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că, în termen legal, părțile vătămate S. U. de Urgență București, G. I. și G. F. s-au constituit părți civile:
- partea civilă S. U. de Urgență București a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 16.695,54 lei cu titlu de daune materiale(cheltuieli de spitalizare ale părților vătămate G. I. și G. F.);
- partea civilă G. I. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 euro, din care 20.000 euro cu titlu de daune materiale(cheltuieli de spitalizare, recuperare, inclusiv contravaloarea autoturismului avariat) și 10.000 euro cu titlu de daune morale;
- partea civilă G. F. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune materiale și nu a solicitat daune morale.
În dovedirea pretențiilor civile formulate, părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse de către S. U. de Urgență București fișe și deconturi medicale(filele 34-40 dosar), înscrisuri medicale și chitanțe fiscale de către părțile civile G. I. și G. F. (filele 98-107) și proba testimonială, fiind audiat martorul G. D. (fila 108 dosar) propus de părțile civile, a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. cod civil (aplicabile în prezenta speță raportat la data săvârșirii infracțiunii): faptele ilicite ale inculpatului (vătămarea integrității corporale a părților vătămate G. I. și G. F., respectiv internarea victimelor în unitatea sanitară), prejudiciul material suferit de părțile civile (constând în efectuarea de cheltuieli necesare restabilirii stării de sănătate și efectuarea de cheltuieli de spitalizare a părților vătămate de către unitatea sanitară) și moral (suferințele prin care a trecut partea vătămată G. I.) suferite de părțile civile, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (efectuarea manevrei de viraj către stânga de către inculpat urmată de vătămarea integrității corporale a părților vătămate G. I. și G. F. și necesitatea acordorii îngrijirilor medicale acestora), vinovăția dovedită a inculpatului, care a acționat din culpă.
S-a apreciat că este neîndoielnic faptul că, după producerea accidentului părțile vătămate nu au avut în vedere preconstituirea de probe care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de restabilirea stării lor de sănătate.
Apreciind asupra cuantumului pretențiilor materiale ale celor două părți civile, instanța de fond a luat în calcul, pe lângă chitanțele fiscale, și declarațiile martorei G. D., fiica acestora, audiată sub aspectul dovedirii pretențiilor civile formulate de către părțile vătămate G. I. și G. F. (care a atestat sumele de bani cheltuite de cu spitalizării, intervențiilor chirurgicale, achiziționării de medicamente, deplasărilor la unitatea sanitară etc.) și a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul de zile de îngrijiri medicale.
Instanța de fond a apreciat că părțile civile G. I. și G. F. au dovedit că au efectuat împreună cheltuieli materiale în cuantum de 10.000 lei – cheltuieli efectuate în timpul spitalizării, achiziționarea de medicamente, instrumentar medical, deplasările ulterioare la unitatea sanitară și tratament ambulatoriu.
Totodată, raportat la vătămările suferite (care au necesitat circa 70 de zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată G. I. și circa 16 zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată G. F.), judecătorul fondului a apreciat că majoritatea sumelor de bani cheltuite au fost alocate părții civile G. I., aceasta având de 4 ori mai multe zile de îngrijiri medicale necesare pentru restabilirea stării de sănătate. Procentual, acest lucru înseamnă că 75% din suma totală de 10.000 lei o reprezintă cheltuielile materiale efectuate de către partea civilă G. I., instanța apreciind că acestuia i se cuvine suma de 2.000 euro (în lei, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) cu titlu de daune materiale, iar părții civile G. F. suma de 500 euro (în lei, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), cu același titlu.
Raportat la solicitarea părții vătămate G. I. de obligare a inculpatului la plata contravalorii autoturismului avariat în accident, instanța de fond a făcut următoarele aprecieri:
În ceea ce privește admisibilitatea unei astfel de pretenții, s-a constatat că o astfel de pretenție poate face obiectul unei acțiuni civile în procesul penal.
Concluzia instanței a fost în acord și cu recursul în interesul legii admis prin decizia nr. 1/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a decis „În aplicarea dispozițiilor art. 14 din Codul de procedură penală și ale art. 998 din Codul civil, stabilește că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte”.
În considerentele deciziei menționate, instanța supremă a precizat că „În raport cu aceste cerințe, chiar dacă în art. 14 din Codul de procedură penală se are în vedere cazul tipic în care urmarea păgubitoare este unică și decurge, în întregul ei, din acțiunea sau inacțiunea ce constituie infracțiunea dedusă judecății, aceasta nu înseamnă că nu ar putea fi adoptată o altă soluție pentru unele situații cu urmări păgubitoare multiple, la care legea nu se referă în mod expres, cum sunt cele create prin accidentele de circulație, când prin aceeași faptă, de conducere culpabilă a autovehiculului, sunt lezate, de regulă, atât integritatea corporală a victimei, cât și bunurile acesteia.Așa fiind, nu se poate considera că ar exista rațiuni ca prejudiciul unic suferit de victimă prin săvârșirea unei fapte penale, de asemenea, unică, să fie fragmentat, iar competența de soluționare a acțiunii civile să fie împărțită între două instanțe - penală și civilă - cu toate inconvenientele ce decurg din aceasta”.
În ceea ce privește temeinicia pretenției, instanța de fond a constatat că partea civilă G. I. nu a făcut dovada acestor pretenții materiale.
Deși, după constituirea părții vătămate ca parte civilă în procesul penal, instanța este datoare, în virtutea rolului ei activ, să stabilească întinderea prejudiciului, totuși a făcut acest lucru numai pe baza probelor din dosar. Partea civilă este obligată să-și probeze pretențiile formulate, iar în cazul în care acestea nu sunt susținute urmează a fi respinse. Instanța trebuie să respecte principiul imparțialității, respectiv al egalității părților în procesul penal, rolul ei activ neputând fi absolutizat.
Deși partea civilă a probat faptul că autoturismul proprietate personală, implicat în accident, a suferit avarii, nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte dacă autoturismul a fost sau nu reparat în urma accidentului, dacă se mai află în circulație, valoarea reparațiilor efectuate, vechimea mijlocului de transport, uzura acestuia, valoarea de achiziție și valoarea de piață la momentul evenimentului rutier etc, aceasta în condițiile în care a fost asistată de avocat ales în fața instanței de judecată.
Ca urmare, instanța a considerat nedovedite pretențiile civile referitoare la contravaloarea autoturismului, aparținând părții vătămate G. I., avariat în accidentul rutier.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă G. I., instanța de fond a reținut că, deși nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (cum ar fi traumele fizice și psihice suferite, perioada de internare în spital, afectarea vieții de familie sau a activității profesionale etc).
La stabilirea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale instanța de fond a analizat despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de partea civilă în urma accidentului rutier a cărui victimă a fost.
Conform Recomandărilor Consiliului Europei din 1969 de la Londra, instanța de fond a apreciat că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensație victimei, care va fi cuantificată în funcție de traumele fizice și psihice suferite, de sechele post-traumatice care afectează negativ participarea părții civile la viața socială, profesională și de familie.
Astfel, judecătorul fondului a luat în considerare suferința psihică prin care a trecut partea civilă G. I. în urma în urma accidentului, gravitatea vătămărilor produse și intensitatea suferințelor cauzate, fără ca suma acordată să poată constitui o îmbogățire fără justă cauză.
Instanța de fond a avut în vedere, alături de înscrisurile și rapoartele de expertiză medico-legale și declarațiile martorei G. D. care atestă că tatăl său, G. I., a stat imobilizat la pat o lună de zile, neputându-se mișca, fiind supus unor intervenții chirurgicale, aspecte de natură a contribui la cuantificarea suferințelor morale ale acestei părți vătămate.
S-a apreciat de către instanța de fond că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă G. I., în cuantum de 10.000 euro (în lei, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății).
Cu privire la pretențiile civile ale S. U. de Urgență București, instanța de fond a apreciat că unitatea sanitară a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimelor accidentului rutier.
Ținând seama că, la data producerii accidentului, autoutilitara condusă de către inculpatul G. F. avea o poliță de asigurare de răspundere civilă obligatorie valabilă la S.C. G. ASIGURĂRI S.A., inculpatul a fost obligat alături de asigurător (în limita plafonului legal) la plata despăgubirilor civile în baza art. 54 din Legea nr.136/1995.
În ceea ce privește partea responsabilă civilmente S.C. I.T.G-G. Firmelor de Pază S.R.L., aceasta a fost obligată - în solidar - cu inculpatul la plata despăgubirilor civile din următoarele considerente:
Examinând piesele dosarului, instanța de fond a constatat că, în termen legal, a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, S.C. I.T.G-G. Firmelor de Pază S.R.L., în folosința căreia se afla autoturismul marca Dacia, model L., cu numărul de înmatriculare_ condus de către inculpatul G. F. la momentul săvârșirii infracțiunii.
Răspunderea părții responsabile civilmente se întemeiază pe disp. art.1000 Cod civil (vechiul Cod civil, aplicabil în cauză) care reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului și vizează ideea de garanție, respectiv de a asigura părții păgubite repararea daunei.
Pentru atragerea răspunderii părții responsabile civilmente (comitentului), se cer îndeplinite, pe lângă condițiile prev. de art. 998 și art.999 Cod civil, pe care instanța le-a analizat anterior, și alte două condiții, respectiv: existența raportului de prepușenie (care rezultă din contractul de muncă) și obligativitatea ca prepusul să fi săvârșit fapta în exercitarea atribuțiunilor încredințate sau în aparența exercitării funcțiilor încredințate.
Prin adresa aflată la fila nr. 54 din dosar, partea responsabilă civilmente a comunicat instanței că inculpatul era angajatul societății la data producerii accidentului rutier și se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, atașând și o copie a contractului de muncă.
D. urmare, judecătorul fondului a constatat sunt îndeplinite condițiile răspunderii părții responsabile civilmente atâta timp cât inculpatul erau angajatul societății, conducea un autovehicul aparținând acesteia, se afla în timpul programului de lucru și în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât asiguratorul de răspundere civilă S.C. G. S.A., cât și părțile vătămate G. F. si G. I., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului I. la data de 26.03.2012, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 24.05.2012, Tribunalul a invocat și a pus în discuția participanților la proces excepția necompetenței materiale a Tribunalului I. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Analizând excepția invocată din oficiu, Tribunalul a constatat că prezenta cauză are ca obiect recursurile declarate de asiguratorul de răspundere civilă S.C. G. S.A. și părțile vătămate G. F. și G. I. împotriva sentinței penale nr.117/22.02.2012 pronunțate de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului Gebaila F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.184 alin.1 și alin.3 Cod Penal, respectiv art.184 alin.2 și alin.4 Cod Penal.
Conform art.281 pct.3 Cod procedură penală, coroborat cu art.27 pct.3 Cod procedură penală (astfel cum au fost modificate prin Legea nr.202/25.10.2010, privind unele masuri pentru accelerarea soluționării proceselor), competența de soluționare a recursurilor împotriva sentințelor pronunțate de Judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu, revine Curții de Apel. Aceste dispoziții legale instituie în favoarea Curții de Apel o competență generală de soluționare a recursurilor declarate împotriva sentințelor pronunțate de Judecătorii.
În raport de dispozițiile legale anterior menționate, constatând că în cazul uneia dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul G. F. acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, respectiv infracțiunea de vătămare corporală din culpa prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod Penal, Tribunalul – prin decizia penală nr. 125 din 24 mai 2012 – a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul art.42 Cod procedură penală.
Astfel investită, la data de 29 iunie 2012, Curtea, prin sistemul Ecris, de repartizare aleatorie, a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 11 septembrie 2012.
Prin recursul formulat împotriva sentinței penale nr.117/22.02.2012 pronunțate de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, părțile civile Geofan I. și G. F. au solicitat admiterea recursului și obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către părțile vătămate, cu precizarea că, din probatoriile depuse la dosarul de fond rezultă că părțile vătămate au fost nevoite să-și înstrăineze bunul proprietate personală, cumpărându-și unul de o valoare și o dimensiune mai mică, pentru a-și putea asigura cheltuielile medicale. Din înscrisul depus la dosar, rezultă că partea vătămată G. I. este în situația de a fi operat pe cord deschis din cauza afecțiunilor medicale netratate la timp și care au legătură de cauzalitate cu incidentul în care a fost implicat. De asemenea, partea vătămată G. F. are nevoie de o reconstrucție a danturii, din cauza evenimentului rutier în care a fost implicată. Solicită să se aibă în vedere și suferințele fizice și psihice la care au fost și sunt supuse părțile vătămate.
Recurentul asigurator de răspundere civilă, prin consilier juridic, a solicitat admiterea recursului și diminuarea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor aduse soluției instanței fondului, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3856 alin.ultim din Codul de procedură penală, constată că recursurile declarate sunt nefondate și le va respinge, ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Nefiind aduse critici pe latura penală a cauzei, Curtea va examina sentința penală atacată în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile.
Astfel, referitor la latura civilă a cauzei, este de observat că, partea civilă G. I. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 euro, din care 20.000 euro cu titlu de daune materiale (cheltuieli de spitalizare, recuperare, inclusiv contravaloarea autoturismului avariat) și 10.000 euro cu titlu de daune morale, iar partea civilă G. F. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune materiale și nu a solicitat daune morale.
În dovedirea pretențiilor civile formulate, părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul G. D..
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. Cod civil (aplicabile în prezenta speță raportat la data săvârșirii infracțiunii): faptele ilicite ale inculpatului (vătămarea integrității corporale a părților vătămate G. I. și G. F., respectiv internarea victimelor în unitatea sanitară), prejudiciul material suferit de părțile civile (constând în efectuarea de cheltuieli necesare restabilirii stării de sănătate și efectuarea de cheltuieli de spitalizare a părților vătămate de către unitatea sanitară) și moral (suferințele prin care a trecut partea vătămată G. I.) suferite de părțile civile, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (efectuarea manevrei de viraj către stânga de către inculpat urmată de vătămarea integrității corporale a părților vătămate G. I. și G. F. și necesitatea acordorii îngrijirilor medicale acestora), vinovăția dovedită a inculpatului, care a acționat din culpă.
Cu privire la pretențiile materiale ale celor două părți civile, instanța de fond a luat în calcul, pe lângă chitanțele fiscale și declarațiile martorei G. D., fiica acestora, audiată sub aspectul dovedirii pretențiilor civile formulate de către părțile vătămate G. I. și G. F. și a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul de zile de îngrijiri medicale, apreciind că părțile civile G. I. și G. F. au dovedit că au efectuat împreună cheltuieli materiale în cuantum de 10.000 lei – cheltuieli efectuate în timpul spitalizării, achiziționarea de medicamente, instrumentar medical, deplasările ulterioare la unitatea sanitară și tratament ambulatoriu.
Raportat la vătămările suferite (care au necesitat circa 70 de zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată G. I. și circa 16 zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată G. F.) – în mod corect - judecătorul fondului a apreciat că majoritatea sumelor de bani cheltuite au fost alocate părții civile G. I., aceasta având de 4 ori mai multe zile de îngrijiri medicale necesare pentru restabilirea stării de sănătate. Procentual, acest lucru înseamnă că 75% din suma totală de 10.000 lei o reprezintă cheltuielile materiale efectuate de către partea civilă G. I., instanța apreciind că acestuia i se cuvine suma de 2.000 euro (în lei, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) cu titlu de daune materiale, iar părții civile G. F. suma de 500 euro (în lei, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), cu același titlu.
Cererea părții vătămate G. I. de obligare a inculpatului la plata contravalorii autoturismului avariat în accident, a fost apreciată ca nedovedită, întrucât deși partea civilă a probat faptul că autoturismul proprietate personală, implicat în accident, a suferit avarii, nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă din care să rezulte dacă autoturismul a fost sau nu reparat în urma accidentului, dacă se mai află în circulație, valoarea reparațiilor efectuate, vechimea mijlocului de transport, uzura acestuia, valoarea de achiziție și valoarea de piață la momentul evenimentului rutier etc, aceasta în condițiile în care a fost asistată de avocat ales în fața instanței de judecată.
D. urmare, cu privire la despăgubirile materiale, judecătorul fondului – pe baza probelor administrate – s-a orientat la suma de 2.000 euro pentru partea civilă G. I. și respectiv 500 euro pentru partea civilă G. F., Curtea constată că aceste sume sunt rezonabile, fiind de natură a acoperi cheltuielile efectuate de părțile civile, în special cele ale părții civile G. I., pentru numeroasele tratamente și proceduri medicale la care a fost nevoită să recurgă pentru ameliorarea sănătății sale, în condițiile traumatizante apărute după accident.
Pe de altă parte, prejudiciul suferit de o persoană poate fi nu doar de ordin material, ci și moral, în acest sens art. 14 alin. 5 C.pr.pen., prevăzând că acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile. Astfel, în privința prejudiciului moral suferit de către partea civilă G. I., Curtea – ca și instanța de fond - apreciază că existența acestuia rezultă din însăși săvârșirea faptei, suferința morală provocată de schimbarea comportamentului său, a stilului său de viață, fiind de natură a justifica acordarea daunelor morale, context în care se constată îndeplinite pe deplin condițiile angajării răspunderii civile delictuale a autorului accidentului, prevăzute de art. 998-999 C.civ., fapta acestuia, săvârșită cu vinovăție, cauzând nemijlocit prin urmările sale grave, un prejudiciu moral părții civile.
Raportat la valoarea acestora, cu toate că o evaluare a prejudiciului moral este mai greu de realizat, Curtea - față de circumstanțele în care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii și urmările grave pe care le-a avut asupra părții civile G. I. - care a stat imobilizat la pat o lună de zile, neputându-se mișca, fiind supus unor intervenții chirurgicale - aspecte de natură a contribui la cuantificarea suferințelor morale ale acestei părți vătămate - apreciază că suma de 10.000 euro – acordată de prima instanță - constituie o reparație echitabilă și deloc exagerată a acestui prejudiciu.
Așadar, se poate conchide că, sumele care s-a orientat judecătorul fondului pentru acoperirea daunelor materiale și morale provocate părților civile G. I. și G. F. sunt rezonabile, corespunzătoare suferințelor fizice și psihice îndurate de acestea, dovedite prin mijloacele de probă cerute de lege, cu respectarea acelor criterii prevăzute – orientativ – de regulile și normele ce reglementează această materie, inclusiv cele prevăzute de art.46 din Ordinul nr.3116/2005, emis de C.S.A.
Reținând toate aceste aspecte, Curtea apreciază că judecătorul fondului a stabilit temeinic și bine motivat atât cuantumul daunelor materiale, cât și al celor morale.
Pe cale de consecință, Curtea – referitor cuantumul sumelor stabilite ca echivalent al daunelor materiale și morale - nu poate împărtăși punctul de vedere al recurentei S.C. G. S.A., deoarece constată că judecătorul fondului a făcut o evaluare corectă a prejudiciului, context în care a dispus acoperirea acestuia proporțional cu gradul de vinovăție și procentul suferințelor, contravaloarea daunelor materiale a fost stabilită pe baza probelor administrate sub acest aspect (acte, martori), iar la suma de 10.000 euro, stabilită ca echivalent al prejudiciului moral încercat de partea civilă G. I., Curtea – apreciază că această sumă este rezonabilă, fiind menită să asigure o reparație echitabilă, o compensație a suferințelor produse părții civile de traumele îndurate.
Se cuvine a sublinia faptul că, la stabilirea acestei sume, judecătorul fondului a luat în calcul și culpa victimei, evaluând – just – prejudiciul moral efectiv, raportat și la celelalte daune acordate, sumă despre care nu se poate pretinde – nicidecum – că ar fi exagerată, în raport de suferința fizică și morală a victimei; este adevărat că aceasta nu poate fi ștearsă cu ajutorul unor sume de bani, dar o satisfacție morală se poate obține și prin sancționarea inculpatului din punct de vedere material, sancțiune ce nu poate fi doar simbolică.
Pentru toate aceste considerente și, cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-părți civile G. I. și G. F., precum și de recurentul-asigurator S.C. G. S.A., în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, constatând culpa procesuală a recurenților părți civile, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, constând în obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-părți civile G. I. și G. F., precum și de recurentul-asigurator S.C. G. S.A., împotriva sentinței penale nr. 117/22.02.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
În baza art. 192 al. 2 și 4 C.p.p. obligă fiecare recurent, la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. E. R. P. V. A. O. M.
GREFIER,
R. C. D.
Red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
red.N.C.M.-Jud.Cornetu
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 831/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
