Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1445/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1445/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-08-2013 în dosarul nr. 1445/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1445/R
Ședința publică de la 13.08.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - O. B.
JUDECĂTOR - D. M.
JUDECĂTOR – F. D.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală– a fost reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul B. T. împotriva încheierii din 30.07.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul- inculpat B. T., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat S. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/13.08.2013 emisă de Baroul București, depusă la dosar și de apărător din oficiu, avocat N. P., în baza delegației avocațiale nr._/06.08.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu, avocat N. P., cu delegația avocațială nr._/06.08.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară și acordă onorariu parțial în cuantum de 25 lei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului – inculpat B. T., avocat S. I.,având cuvântul, critică hotărârea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei, considerând că aceasta a avut în vedere criterii care exced examenului de oportunitate a măsurii arestării preventive.
Astfel, arată că motivele pentru care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar sunt aceleași pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, considerând că niciunul din acestea nu pot duce la concluzia că ar trebui respinsă o asemenea cerere.
Consideră că trebuie avute în vedere aspecte suplimentare față de cele care au fost avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive. Or, niciunul din aceste aspecte, respectiv gravitatea faptei, numărul de persoane, nu se regăsesc între criteriile analizabile, singurul criteriu analizabil conform art.1602 Cod procedură penală și conform Deciziei nr.17/2011 fiind faptul dacă inculpatul lăsat în libertate ar putea impieta cursul cercetării penale.
Solicită să se constate că urmărirea penală a fost efectuată, fiind efectuat și ultimul act de urmărire penală, respectiv percheziția în mediu informatic, rămânând doar a se face prezentarea materialului de urmărire penală.
Arată că în cauză nu există elemente sau mijloace de probă care ar putea fi influențată dacă inculpatul va fi pus liber și că, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni care se încadrează juridic de la 6 luni la 5 ani, aceasta nu este o infracțiune atât de gravă care să determine o prelungire a stării de arest, fiind arestat de aproximativ de 5 luni.
Mai arată că inculpatul este căsătorit, are un mediu social stabil, venituri stabile și copii minori în întreținere, considerând că nu este nici oportună și nici rezonabilă măsura arestării preventive.
Apreciază că, potrivit art.1602 alin.3 și 31 Cod procedură penală există suficiente instrumente juridice pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.1608 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul B. T. ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, apreciind că aceasta în mod corect a apreciată că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului, la acest moment.
Arată că inculpatul a aderat la unui grup de infracționalitate organizată cu caracter transfrontalier, că prejudiciul estimat este de aproximativ 700.000 euro, inculpatul montând dispozitive de skimming în Germania, apreciind că față de faptul că inculpatul a fost arestat la 29.03.2013 nu s-a depășit durata rezonabilă a arestului preventiv.
Recurentul – inculpat B. T., având ultimul cuvânt, arată că are cunoștință de termenii eliberării și se obligă să-i respecte dacă va fi pus în libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30.07.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. T. , cu obligarea acestuia la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este mai mică de 18 ani și odată lăsat în libertate nu ar prezenta în niciun fel pericol pentru societate și nu ar putea influența martorii, părțile.
S-a mai reținut că inculpatul are doi copii minori în întreținere, este asociat și administrator al unei societăți comerciale, încasând dividente, este angajat la Muzeul Vrancei de unde obține un venit licit lunar și a recunoscut săvârșirea faptelor.
Tribunalul a constatat că prin încheierea de ședință din 29.03.2013 Tribunalul București – Secția a II-a penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT – Structura Centrală și a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. T. pe o perioadă de 29 zile.
În motivarea soluției, cu privire la inculpatul B. T., judecătorul care a dispus arestarea preventivă, a reținut următoarele:
În fapt, s-a reținut că începând cu anul 2012 pe teritoriul României a funcționat un grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier coordonat de inculpatul G. L., având drept scop obținerea de beneficii materiale ilicite din confecționarea și exploatarea dispozitivelor de tip skimming. Membrii grupului infracțional organizat s-au deplasat în străinătate (Spania, Portugalia, Germania, Elveția etc.) pentru a monta dispozitivele de skimming, în special la POS-uri, în vederea copierii datelor confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare. Ulterior, datele astfel obținute au fost folosite la contrafacerea unor instrumente de plată electronică, cu care au fost efectuate retrageri frauduloase de numerar.
S-a mai arătat că activitatea infracțională a grupului era structurată pe trei paliere: fabricarea dispozitivelor de skimming, montarea acestora în POS-uri, contrafacerea mijloacelor de plată electronică și efectuarea de retrageri frauduloase de numerar. Inculpatul G. L. a apelat la „serviciile” altor grupări infracționale specializate în această activitate.
Astfel, la începutul anului 2012 membrii grupării infracționale coordonate de inculpatul E. Haisler M. M. zis „C.” au sprijinit activitatea grupului infracțional coordonat de inculpatul G. L.. Din analiza comunicărilor interceptate în cauză coroborată cu documentele puse la dispoziție de autoritățile judiciare din Portugalia a rezultat că, în luna martie 2012, inculpații E. Haisler M. M. și C. C. M., acționând coordonat, au montat dispozitive de skimming în mai multe terminale POS aparținând centrelor comerciale Leroy Merlin din localitățile Coimbra și Abrunheira – Sintra, unele dintre dispozitive fiind ridicate de către organele de poliție. Conform actelor întocmite de autoritățile portugheze, ulterior manipulării POS-urilor și copierii neautorizate a detaliilor cardurilor bancare folosite de clienții centrelor respective, au fost realizate cca. 138 de operațiuni în valoare totală de 25.871 EURO, dintre care 25 de operațiuni de ridicare de numerar reușite, în valoare de 5.530 EURO (instituțiile bancare s-au sesizat și au blocat rapid cardurile compromise).
Corespondența purtată cu autoritățile portugheze a confirmat faptul în cursul lunii martie 2012 la un magazin Leroy Merlin au fost descoperite trei dispozitive POS compromise. În magazinul respectiv a fost descoperit și inculpatul C. C. M., însă patrula de poliție care l-a audiat nu a făcut legătură între acesta și manipularea dispozitivelor POS.
S-a mai învederat, în esență, că probatoriul administrat în cauză a conturat existența unor legături strânse cu gruparea coordonată de inculpații G. C. și T. M.. Astfel, cei doi au coordonat activitatea de montare a dispozitivelor de skimming pe care au desfășurat-o inculpații B. T., S. I.-G. și P. I.-V.. Aceștia au primit în străinătate dispozitivele de skimming confecționate de membrii grupului infracțional organizat coordonat de inculpatul G. L. și, acționând în echipă, le-au montat în centre comerciale. Ulterior, datele astfel obținute au fost puse la dispoziția inculpatului G. L., în vederea valorificării și împărțirii profitului cu inculpatul G. C. și cu ceilalți participanți.
Potrivit art. 160 ind. 1 C.p.p., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 160 ind. 2 C.p.p. „(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
Tribunalul a reținut că, deși sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 160 ind. 2 C.p.p., acest fapt nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, instanța fiind obligată să verifice nu numai legalitatea, ci și temeinicia cererii.
În analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, trebuie verificat dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 C.p.p., scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 C.p.p. (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., ce au condus instanța la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Din acest punct de vedere, s-au avut în vedere și considerentele deciziei nr. 17/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța a apreciat că, în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, fiind de altfel admisă în principiu în ședința publică de la data de 30.07.2013, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat, împrejurările și modalitățile concrete în care se presupune că ar fi săvârșit faptele, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul mare de persoane implicate, aria transfrontalieră de desfășurare a activității infracționale, valoarea prejudiciului cauzat sau care s-ar fi putut produce în lipsa intervenției organelor judiciare, toate acestea reliefând, de fapt, o anumită stare de pericol pentru societate, determinată de inculpat.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind finalizată în acest moment datorită specificului acestor infracțiuni, multitudinii persoanelor implicate și actelor materiale ce se presupune că au fost săvârșite, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptei imputate.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condiții și prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, Tribunalul a reținut, față de natura, gravitatea activității infracționale ce se presupune a fi fost desfășurată de inculpat, numărul persoanelor implicate, perioada de timp în care se presupune că au acționat, valoarea prejudiciului cauzat (împrejurări ce se reflectă inevitabil și asupra persoanei inculpatului), creșterea alarmantă a acestui gen de fapte cu repercusiuni asupra încrederii persoanelor în instrumentele de plată electronice, precum și față de rezonanța socială negativă generată de aceste fapte în rândul opiniei publice, că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului care are o familie pe care o întreține (doi copii minori), că obține venituri licite, față de considerentele anterior expuse cu privire la necesitatea menținerii în stare de arest, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună în prezent.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. T. criticând-o pentru netemeinicie, arătând că odată pus în libertate nu ar putea să influențeze buna desfășurare a urmăririi penale și nici nu există indicii că ar comite alte infracțiuni.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește temeiurile de fapt care au determinat luarea măsurii arestării preventive, Curtea reține că în cauză există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, așa cum în mod just a reținut și prima instanță, aspect de altfel necontestat de inculpat.
De asemenea, Curtea în consens cu Tribunalul, reține că subzistă și temeiurile de drept avute în vedere respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală în raport de natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor reținute în sarcina sa, aspecte ce sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, dat fiind caracterul premeditat și organizat al acestora, cuantumul estimat al prejudiciului și numărul mare de persoane prejudiciate, elemente ce impregnează faptelor un pericol social concret foarte ridicat și reliefând totodată o periculozitate sporită a inculpatului.
Or, subzistența pericolul concret pentru ordinea publică pe care s-a apreciat că îl reprezintă inculpatul, nu poate fi ignorat la aprecierea asupra oportunității liberării provizorii sub control judiciar, Curtea apreciind că obligațiile ce ar putea fi impuse acestuia nu sunt apte să asigure realizarea scopului principal al măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, scop de interes public și care fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție primează față de regula cercetării în stare de libertate.
Mai mult, această concluzie se justifică în contextul în care există indicii în sensul că nu au fost încă identificate toate persoanele posibil implicate în activitatea infracțională, raporturile de încredere și susținere statornice, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu arestarea inculpatului, justifică cercetarea în stare de arest a inculpatului pentru a-l împiedica pe acesta să influențeze participanții neidentificați încă.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. T.
În baza art.192 alin.2 C. pr. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B. T. împotriva încheierii din 30.07.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a I penală.
Obligă pe recurent la 225 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 august 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. BurnelDumitru M. F. D.
GREFIER,
Victorița S.
Red. B.O.
Dact. E.A.-2ex/03.09.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1444/2013. Curtea de Apel... | Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
