Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 346/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 346/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.346
Ședința publică din data de 22 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. D.
Judecător: R. M.
Judecător: C. C. C.
Grefier: C. E.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin procuror V..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul G. G. împotriva încheierii penale nr.35 din data de 14 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat G. G., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales G. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală nr. 23/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Călărași.
Apărătorul ales al recurentului inculpat G. G., depune la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere, respectiv că are un loc de muncă, este căsătorit, are 2 copii minori în întreținere, caracterizări.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat G. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului ca fiind întemeiată.
Critică soluția instanței de fond din perspectiva faptului că deși era investită cu o cerere provizorie sub control judiciar a considerat ca fiind o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive motivând întreaga încheiere din perspectiva temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, adăugând incorect și nelegal un alt temei, respectiv cel prev. de art. 148 lit. d Cod procedură penală, temei care nu a fost avut în vedere de către organul de urmărire penală și instanță, în acest sens învederând cauza Neumeister v. Austria, atunci când CEDO s-a pronunțat aspra acestui pericol pentru ordinea publică și a dat o eficiență deosebită stabilității familiale a inculpatului (înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei), s-a mai statuat că gravitatea faptei, împrejurările comiterii acesteia raportat la circumstanțele reale acestea nu trebuie examinate și considerate ca temei la menținerea măsurii arestării preventive atâta timp cât a trecut un anumit timp de la luarea măsurii preventive, măsură dispusă în urmă cu 5 luni.
Instanța de fond a mai omis la ultima prelungire a măsurii arestării preventive, atunci când parchetul a arătat că s-a modificat temeiul în sensul că, dacă inculpatul ar fi determinat-o pe inculpata C. (contabil) să întocmească documente justificative, ulterior prin efectuarea unei percheziții informatice s-a stabilit că nu au fost întocmite documente de către inculpata C..
Un al doilea element fiind că inculpatul a gestionat interesele societății comerciale Atlantis în relațiile cu vameșii, or din declarațiile vameșilor reiese că aceștia nu-l cunosc.
Mai arată că, că dintre toți coinculpații, inculpatul G. G. care este doar complice a rămas în stare de arest preventiv.
Cu privire la cercetarea inculpatului în alte cauze, învederează instanței că se aduce o gravă atingere prezumției de nevinovăție, iar pe de altă parte, prin Legea nr. 356/2006 voința legiuitorului a fost de a face o egalitate de tratament a tuturor persoanelor aflate în fața legii, prin înlăturarea antecedenței penale.
Învederează că toate motivele în respingerea cererii ca neîntemeiate nu sunt apropiate de cele trei condiții prevăzute de textul lege, respectiv condiția limitei de pedeapsă, condiția pozitivă și cele două condiții negative, care în cauza de față sunt îndeplinite de inculpatul G. G. raportat și la circumstanțele personale ale acestuia și durata de la momentul arestării preventive, sens în care apreciază că cererea inculpatului este întemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că recursul declarat de inculpatul G. G. este neîntemeiat, solicită instanței să constate încheierea instanței de fond este legă și temeinică, corect motivată pe oportunitatea liberării sub control judiciar a inculpatului prin raportare la subzistența temeiurilor care nu au suferit modificări, în sensul apariției unui element favorabil inculpatul până în prezent.
Arată că inculpatul s-a implicat în activitatea infracțională ca și coordonator alături de inculpatul C. D. (aflat în stare de arest preventiv) aceștia făcând parte din primul palier al grupului infracțional.
Mai arată că, chiar, dacă instanța de fond a făcut referire la disp. art.148 lit. d Cod procedură penală, raportarea s-a făcut doar prin prisma oportunității deciziei asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, sens în care apreciază în acord cu opinia instanței de fond că nu se justifică, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recurentul inculpat G. G., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Prin Încheierea de ședință nr.35 din data de 14 februarie 2013, Tribunalul Călărași Secția Penală a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul G. G. și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această Încheiere, instanța de fond a reținut, în fapt că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._ din data de 12.02.2013, inculpatul G. G. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivare, inculpatul G. G. a arătat că, prin încheierea de ședință din data de 11.10.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, rămasă definitivă la data de 25.10.2012 prin respingerea recursului de către C., s-a dispus arestarea sa preventivă pe o durată de 20 de zile pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit. c și alin.3 din Legea 241/2005, cea prev. de art.26 C.p. raportat la art.23 din Legea nr.656/2020 și infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003.
A invocat inculpatul, în sprijinul cererii sale, dispozițiile art.5 C.p.p. ,ale art.23 alin.7 din Constituția Romaniei și principiul consacrat de art., 5 pct. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
A arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art.160 indice 2 alin.1 și 2 C.p.p., pentru că pedepsele prev. de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu depășesc limita de 18 ani închisoare, dar și pentru că arestarea preventivă a inculpatului nu s-a luat pentru existența cazurilor prev. de art.148 alin.1 lit. b și c C.p.p., ci pentru cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f C.p.p.
În ședința publică din data de 14.02.2013 după verificarea îndeplinirii condițiilor prev. de art.160 indice 2 alin.1 și 2 c.p.p., inculpatul a dorit să dea o declarație în care a precizat că a formulat prezenta cerere de liberare provizorie pentru că are o situație familială deosebită, în sensul că are doi copii minori în întreținere, soția nu are serviciu și pentru că o are în îngrijire pe mama sa în vârstă de 80 de ani și suferindă de Parkinson.
Inculpatul a aratat că și el se află într-o stare de sănătate precară, afecțiunile sale agravându-se în urma stării de arest în care se află de 8 luni.
A declarat inculpatul că singura sa implicare în acest dosar este consilierea inculpatului C. D., căruia i-a recomandat firma de contabilitate a inculpatei C. M. (persoană care se ocupa și de contabilitatea firmei sale), susținând inculpatul că atât firma sa cât și firma inculpatului C. D. aveau același obiect de activitate, respectiv prelucrarea țițeiului .
Analizând actele și lucrările dosarului și pe cele ale dosarului de urmărire penală nr.23/D/P/2011 al DIICOT- Biroul Teritorial Călărași, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 75/11.10.2012 a Tribunalului Călărași s-a dispus arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, și a inc. G. G. (pe lângă alți inculpați – M. T., C. D., J. A.-F., Ionuță M.-G., N. C.-G., M. T., I. L.-F., C. M., V. I., A. A., N. D., Ionuță M., A. A.), pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate și evaziune fiscală și complicitate la spălare de bani, prev. de art. 7 al. 1 din legea 39/2003, art.26 c.pen. rap. la art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 și art. 26 c.pen. rap. la art. 23 al. 1 lit. a din Legea nr.656/2002 – renumerotat art. 29 al. 1 lit. a din același act normativ.
Această măsură – în ceea ce-l privește pe inculpatul-petent – s-a prelungit, la data de 4.12.2012, prin încheierea nr. 94/2012 a Tribunalului Călărași, pentru o perioadă de 30 de zile.
În încheierea de admitere a arestării preventive din 11.10.2012 s-a reținut că, în cauză, se efectuează cercetări cu privire la constituirea unei grupări infracționale coordonată de inculpații G. G., C. D. și J. A.-F., inițiatoare a unui amplu mecanism evazionist, având drept scop sustragerea de la plata accizelor aferente unor importante cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea de produse petroliere inferioare, prin crearea unui circuit comercial aparent format, în special, din firme „fantomă” controlate prin persoane interpuse, de natură a asigura interfața. Fraudarea bugetului consolidat al statului nu ar fi fost posibilă fără existența unui palier de protecție chiar din partea unor reprezentanți ai autorităților statului, care aveau atribuții pe linia supravegherii, controlului și monitorizării activității desfășurate sub o aparență de legalitate, palier reprezentat de directorul regionalei județene a Autorității Naționale a Vămii Călărași, inc. V. I., precum și de alți angajați ai acestei instituții, inc. A. A., A. A. și N. D.. Scopul înființării unităților fantomă și a circuitului economic fictiv creat de autorii acestei fraude de proporții a fost acela de a ascunde adevărata sursă de proveniență a unor venituri ilicite, de a crea confuzie, dezorientare și diversiune, mărfurile circulând doar scriptic, prin acte contabile ale firmelor interpuse, iar faptic circuitul întregii cantități de motorină euro 5 (11.000 tone) achiziționate de firma S.C. Atlantis Premium S.R.L. (firmă „fantomă”) prin scutire de la plata datoriilor către stat, a fost cel prezentat de la OMV Petrom Brazi, Prahova, direct la firmele beneficiare, în aceeași stare și, de regulă, în aceeași zi, fără a i se modifica în vreun fel structura, adică fără a exista vreun proces de prelucrare, fraudându-se bugetul de stat prin neplata accizelor aferente cu suma aproximativă de 4 milioane de euro (18.171.999lei).
Tribunalul a apreciat îndeplinită condiția de admisibilitate cuprinsă în art.160 indice 2 alin. 1 C.p.p., pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul G. G. fiind mai mici de 18 ani închisoare.
S-a considerat îndeplinită și condiția impusă prin art.160 indice 2 C.p.p., până în acest moment al procesului neexistând date, probe că lăsat în liberate inculpatul va influența părțile sau martorii sau că ar putea deteriora mijloacele de probe și, cum s-au îndeplinit și condițiile de formă ale cererii de liberare provizorie, s-a procedat la examinarea ei sub aspectul temeiniciei.
In aplicarea dispozițiilor deciziei nr.17/2011 a ICCJ- Completul competent să soluționeze recursurile în interesul legii,tribunalul a reținut că, într-o primă etapă trebuie verificat dacă se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și, sub acest aspect, a constatat că prin încheierea Tribunalului Călărași nr.75/11.10.2012, pronunțată în dosarul nr.2537 /116/2012, s-a apreciat în ceea ce-l privește pe inculpatul G. G. că există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Astfel,a reținut că inculpatul G. G. a avut o poziție importantă în cadrul grupului nominalizat anterior, fiind unul dintre coordonatori și gestionând interesul firmei Atlanltis Premium SRL, împreună cu C. D., mai ales în relațiile cu autoritățile (el l-a contactat pe șeful Vămii Călărași, inculpatul V. I. atribuindu-și și identitatea inculpatului M. T.- administrator în acte dar declinându-și și propria identitate).
Inculpatul G. G. este cel care i-a solicitat inculpatei C. M. să țină evidența contabilă a firmei Atlantis Premium SRL, interzicându-i acesteia să folosească în convorbirile telefonice numele reale sau denumirea reală a societăților comerciale implicate în circuitul financiar fictiv - 15 fiind identificate.
S-a reținut că, prin aceste lanț de societăți comerciale care, scriptic, au derulat operațiuni comerciale între ele, atestând în acte cotabile tranzacții inexistente cu privire la un subprodus petrolier (CLG) care nu a existat și nu a fost produs de ., în urma scutirii de plata accizelor, s-a prejudiciat bugetul de stat cu 18.171.099 lei.
Actele și probele administrate până în prezent nu sunt de natură a contura o altă situație de fapt decât cea expresă succint anterior, continuând să existe indicii temeinice, în sensul art.68 indice 1 c.p.p., că inculpatul a inițiat și sprijinit constituirea grupului infracțional creat în scopul obținerii de venituri ilicite prin evaziune fiscală.
Continuă să fie îndeplinite și cele două condiții cumulative prev. de art.148 alin.1 lit. f C.p.p., pedepsele prev. de lege pentru infracțiuni în considerarea cărora s-a dispus arestarea preventivă fiind mai mari de 4 ani închisoare.
In ceea ce privește cea de-a doua condiție și ea continuă să fie îndeplinită în raport de amploarea activității infracționale coordonate de inculpat, numărul de persoane implicate, caracterul organizat și structurat al actelor infracționale, consecințele faptelor enumerate anterior și circumstanțele personale ale inculpatului (cercetat în alte dosare pentru fapte de același gen).
In raport de actul depus de procuror în ședință, respectiv referatul cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului G. G. (alături de inculpatul Cojocau C., Polifroni Dimu, Saperea N. și Lazlo I. pentru săvârșirea a două infracțiuni de cumpărare de influență prev. de art. 6 indice 1 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și a art. 33 C.p., dosar 337/P/2012 al Parchetului de pe lângă ICCJ - DNA, tribunalul constată că în perioada decembrie 2012 –ianuarie 2013, inculpatul G. G. a încercat să-și obțină eliberarea din starea de arest preventiv dispusă în această cauză prin cointeresarea materială, a unor persoane decindente din sistemul judiciar, sens în care a „colaborat” cu inculpații Lazlo Iozef, L. G. și C. C. (subofițer de poliție) și a avut și sprijinul celorlalți învinuiți în cauza DNA( soția - G. L., cumnatul Șapera N., Polifroni Dimu).
Așa fiind, apreciază tribunalul nu numai că se mențin temeiurile inițial dar și că se poate reține un nou temei de arestare față de aceste fapte, respectiv cel prev. de art.148 alin.1 lit. d C.p.p.
Consideră tribunalul că față de cele de mai sus, admiterea prezentei cereri nu este oportună în acest moment al urmării penale, perseverența infracțională a inculpatului justificând continuarea privării de libertate în scopul prezervării ordinii publice și a siguranței cetățenilor, fiind evident că, dacă a reușit să-și negocieze libertatea chiar aflându-se într-un spațiu de detenție, liberarea provizorie, cu toate rigorile pe care le-ar constitui măsurile de supraveghere, vor oferi inculpatului continuarea comiterii de acte antisociale.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G. Ceorge, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.1602 Cod de procedură penală, în sensul că nu există date că inculpatul ar împiedica buna desfășurare a cercetărilor prin influențarea martorilor ori alterarea de probe, iar circumstanțele sale personale, precum și starea medicală în care se află, impun luarea acestei măsuri alternative.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 teza finală Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge,în condițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că este posibil ca recurentul să fi comis infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate și evaziune fiscală și complicitate la spălare de bani, prev. de art. 7 al. 1 din legea 39/2003, art. 26 c.pen. rap. la art. 9 al. 1 lit. c din legea 241/2005 și art. 26 c.pen. rap. la art. 23 al. 1 lit. a din legea 656/2002 – renumerotat art. 29 al. 1 lit. a din același act normativ, constând în aceea că, a coordonat,împreună cu inculpații C. D. și J. A.- F., o grupare infracțională organizată,inițiatoare a unui amplu mecanism evazionist, având drept scop sustragerea de la plata accizelor aferente unor importante cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea de produse petroliere inferioare, prin crearea unui circuit comercial aparent format, în special, din firme „fantomă” controlate prin persoane interpuse, de natură a asigura interfața. Fraudarea bugetului consolidat al statului nu ar fi fost posibilă fără existența unui palier de protecție chiar din partea unor reprezentanți ai autorităților statului, care aveau atribuții pe linia supravegherii, controlului și monitorizării activității desfășurate sub o aparență de legalitate, palier reprezentat de directorul regionalei județene a Autorității Naționale a Vămii Călărași, inc. V. I., precum și de alți angajați ai acestei instituții, inc. A. A., A. A. și N. D.. Scopul înființării unităților fantomă și a circuitului economic fictiv creat de autorii acestei fraude de proporții a fost acela de a ascunde adevărata sursă de proveniență a unor venituri ilicite, de a crea confuzie, dezorientare și diversiune, mărfurile circulând doar scriptic, prin acte contabile ale firmelor interpuse, iar faptic circuitul întregii cantități de motorină euro 5 (11.000 tone) achiziționate de firma . (firmă „fantomă”) prin scutire de la plata datoriilor către stat, a fost cel prezentat de la OMV Petrom Brazi, Prahova, direct la firmele beneficiare, în aceeași stare și, de regulă, în aceeași zi, fără a i se modifica în vreun fel structura, adică fără a exista vreun proces de prelucrare, fraudându-se bugetul de stat prin neplata accizelor aferente cu suma aproximativă de 4 milioane de euro (18.171.999lei).
Totodată,există date în sensul art.143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul G. G. a avut o poziție importantă în cadrul grupului, fiind unul dintre coordonatori și gestionând interesul firmei Atlanltis Premium SRL, împreună cu C. D., mai ales în relațiile cu autoritățile (el l-a contactat pe șeful Vămii Călărași, inculpatul V. I. atribuindu-și și identitatea inculpatului M. T.- administrator în acte dar declinându-și și propria identitate).
Inculpatul G. G. se presupune că este cel care i-a solicitat inculpatei C. M. să țină evidența contabilă a firmei Atlantis Premium SRL, interzicându-i acesteia să folosească în convorbirile telefonice numele reale sau denumirea reală a societăților comerciale implicate în circuitul financiar fictiv - 15 fiind identificate.
Prin aceste lanț de societăți comerciale care, scriptic, au derulat operațiuni comerciale între ele, atestând în acte cotabile tranzacții inexistente cu privire la un subprodus petrolier( C LG) care nu a existat și nu a fost produs de ., în urma scutirii de plata accizelor, estimându-se prejudicierea bugetului de stat cu 18.171.099 lei.
Inculpatul G. G. a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 11 octombrie 2012 a Tribunalului Călărași – Secția Penală, constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art.143 Cod de procedură penală raportat la art.681 Cod de procedură penală și al art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală.
Deși cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este, formal, admisibilă, întrucât infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată sunt infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, îndeplinirea condițiilor impuse de art.160b alin.1 și 2 Cod de procedură penală nu conduce, eo ipso, la recunoașterea vocației inculpatului la liberare provizorie sub control judiciar.
În raport cu menținerea temeiurilor de drept și de fapt care au justificat arestarea inițială a inculpatului, ținând seama de participația avută la comiterea faptelor, circumstanțele reale și urmarea produsă, Curtea constată că examinarea oportunității unei astfel de cereri are a se face prin prisma dispozițiilor art.136 alin.1 și 2 Cod de procedură penală, iar scopul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu poate fi atins printr-o măsură alternativă, la momentul procesual analizat, cum corect a apreciat și instanța de fond, ținând seama de necesitatea bunei administrări a fazei de urmărire penală în vederea aflării adevărului.
Oportunitatea luării unei măsuri alternative celei vizând arestarea preventivă este, de asemenea, subsumată analizei consecințelor pe care le-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului recurent pentru ordinea publică.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite prin decizia de recurs în interesul legii nr.XVII din data de 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea 8, nr.886 din 14 decembrie 2011.
În consecință, având în vedere că prezervarea ordinii publice este, în continuare, necesară în raport cu gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună și, ca atare, în mod corect, cererea a fost respinsă, ca nefondată.
Totodată, aspectele ce țin de circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, inclusiv starea sănătății acestuia, nu pot prevala și nu pot determina liberarea provizorie sub control judiciar, câtă vreme scopul măsurii arestării preventive nu a fost atins, la momentul procesual analizat.
D. pentru care Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. G. împotriva Încheierii de ședință nr.35 din data de 14 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, îl va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G. G. împotriva încheierii penale din data de 14.02.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. D. R. M. C. C. C.
GREFIER,
C. E.
red./tehnored. jud.C.C.C.
ex.2
red.R.R.-Trib.Călărași-S.P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1354/2012.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
