Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 338/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 338/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.338
Ședința publică din data de 22 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. D.
Judecător: R. M.
Judecător: C. C. C.
Grefier: C. E.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Juridică împotriva deciziei penale nr.7 din data de 28 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._/301/2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul inculpat N. C., personal și asistat de apărător din oficiu E. R. cu delegație avocațială nr._/23 ianuarie 2013 depusă la dosar, intimatul inculpat G. N., personal și asistat de apărător din oficiu, avocat Minzicu E. cu delegație avocațială nr._/24 ianuarie 2013 depusă la dosar, au lipsit partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Juridică, intimata parte civilă S.C. V. T. Limited S.R.L. și intimata parte responsabilă civilmente S.C. G. D. Import Export S.R.L.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Juridică a depus la dosarul cauzei motive scrise de recurs, iar dovada de citare privind pe intimata parte responsabilă civilmente S.C. G. D. Import Export S.R.L a fost restituită cu mențiunea „destinatar mutat”.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe recursul părții civile A.N.A.F. solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că, în mod corect cele două instanțe au considerat că nu mai inculpatul N. C. putea fi obligat la despăgubiri către partea civilă în solidar cu partea responsabilă civilmente avându-se în vedere că inculpatul G. N. nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ci numai pentru infracțiuni la Legea nr.59/1934, astfel încât soluțiile sunt legale și temeinice, motiv pentru care, solicită respingere recursului ca nefondat.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat N. C., achiesează la concluziile procurorului.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat G. N., având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât inculpatul G. nu se face vinovat de săvârșirea faptei, precum și respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor.
Intimatul inculpat N. C., având cuvântul, solicită respingerea recursului.
Intimatul inculpat G. N., având cuvântul, solicită respingerea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.7/A din data de 28.11.2012, Tribunalul București – Secția I-a Penală a respins apelul declarat de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței penale nr.327/06.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul penal nr._/301/2011, ca nefondat.
A fost obligată partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținu, în fapt, că:
Prin sentința penală nr. 327 din 06.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, au fost respinse ca neîntemeiate cererile reprezentantei Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților N. C. și N. G..
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția de necompetență materială invocată de reprezentanta Ministerului Public.
În baza art. 334 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a următoarelor fapte reținute în sarcina inculpatului N. C.: respectiv din 5 infracțiuni prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.33 lit.a) C.p. în 5 infracțiuni prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.33 lit.a) C.p.
În baza art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. G. din 5 infracțiuni prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.33 lit.a) C.p. în 5 infracțiuni prev. de art. 26 C.p. rap. la art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.33 lit.a) C.p.
În baza art. 9 pct.1 lit.b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.13 C.p. și art. 74 alin.1 lit.a) C.p. rap. la art. 76 alin.1 lit.d) C.p., a fost condamnat inculpatul N. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art. 9 pct.1 lit.f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.p. și art. 74 alin.1 lit.a) C.p. rap. la art. 76 alin.1 lit.d) C.p., a fost condamnat inculpatul N. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art.33 lit.a) C.p. rap. la art.34 lit.b) C.p. au fost contopite pedepsele mai sus menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare.
În baza art. 71 C.p. i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a,b și c C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 C.p. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 alin ultim C.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 C.p.p., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) C.p.p. rap.la art. 10 lit.g C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g C.p.p. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g C.p.p., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g) C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 11 alin.1 pct.2 rap.la art. 10 lit.g) C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În temeiul art. 11 alin.1 pct.2 rap.la art. 10 lit.g) C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 266 alin.1 pct. 2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și aplicarea art. 13 C.p., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) rap.la art. 10 lit.g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art.88 C.p. s-a constatat că inculpații au fost reținuți în data de 17.05.2004.
În baza art.348 C.p.p., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: mențiunile necorespunzătoare realității din înscrisurile intitulate “declarații”, prin care inculpatul N. C. solicita instituției bancare ridicarea unor sume de bani cu titlu de “ achiziții cereale persoane fizice”, și borderourile de achiziții completate de inculpatul N. C. în care sunt consemnate persoanele fizice de la care a cumpărat cereale, cantitățile și sumele plătite vânzătorilor de cereale.
În baza art. 14 și art. 346 alin.1 C.p.p. rap.la art. 998 – 999 C.civil, a fost admisă acțiunea civilă a A.N.A.F. și a fost obligat inculpatul N. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. G. Import Export S.R.L. să plătească părții civile suma de 190 467,4926 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă și obligațiile fiscale accesorii, calculate conform dispozițiilor legale în materie, de la data scadenței obligației de plată a debitului principal până la momentul achitării integrale a acestuia.
În baza art. 163 alin.1, 2 C.p.. și art. 160 alin.3 C.p. rap. la art. 353 C.p.p., s-a menținut măsura sechestrului asigurător și luarea inscripției ipotecare asupra a două corpuri de clădire cu valoarea de impunere de 20 164 lei, respectiv 20 637 lei și teren cu suprafață de 182,2 mp, situate în București, ..17, sector 5, aparținând inculpatului N. C., măsuri dispuse prin încheierea de ședință din21.05.2010 (aflată în dosarul nr._/301/2009).
În baza art.14 și 15 C.p.p, s-a constatat că acțiunea civilă a părții civile S.C. V. T. Limited S.R.L. este inadmisibilă în procesul penal declanșat față de inculpații N. C. și G. N..
În baza art. 191 alin.1,3 C.p.p. și art. 192 alin.1 pct.3 lit.b) C.p.p., a fost obligat inculpatul N. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.G. Import – Export S.R.L. să plătească statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 192 alin.1 pct.3 lit.b) C.p.p., a fost obligat inculpatul N. G. să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 5622/P/2003 din 26.05.2006, P. de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților N. C. și G. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Lg. 59/1934 (5 fapte) cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 9 pct. 1 lit. b din Lg. 241/2005, art. 9 pct. 1 lit. f din Lg. 241/2005, art. 290 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 292 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 266 alin. 1 pct. 2 din Lg. 31/1990 republicată cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp (inc. N. C.), respectiv art. 26 Cp rap. la art. 84 alin. 1 pct. 2 din Lg. 59/1934 (5 fapte) cu aplic. art. 33 lit. a Cp (inc. G. N.), constând în aceea că:
1. Inculpatul N. C., în calitate de administrator la S.C. G. D. SRL a emis 5 file CEC fără respectarea dispozițiilor prev. de Legea 59/1934 (Legea Cecului), cu ocazia operațiunilor de compensare din 29.05.2003.
2. Inculpatul N. C., în calitate de administrator al S.C. G. D. SRL a întocmit, în mod nereal, borderouri de achiziții cereale (înscriind persoane fictive) pe care le-a folosit la ridicarea de bani din bancă și de a declara în mod neadevărat că sumele de bani vor fi folosite la achiziții de cereale.
3. Inculpatul N. C. în calitate de administrator al S.C. G. D. SRL a folosit cu rea credință și în interes personal sume de bani aparținând societății pe care o administra.
4. Inculpatul N. C. în calitate de administrator al S.C. G. D. SRL, în perioada mai-octombrie 2003 a omis să evidențieze în documentele contabile ale societății activitățile comerciale desfășurate în scopul sustragerii de la plata TVA în sumă de 1._ lei.
5. Inculpatul N. C. în calitate de administrator al S.C. G. D. SRL, în anul 2003 s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare ale organelor fiscale prin declararea inexactă a sediului social al societății.
6. Inculpatul G. N. în calitate de mandatar al S.C. G. D. SRL l-a ajutat pe inc. N. C. să emită 5 file CEC fară îndeplinirea condițiilor prev. de Legea 59/1934.
Prin sentința penală nr. 790/07.09.2007 Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția de necompetență materială și, în baza art. 42 C.p.p. rap. la art.27 pct.1 lit.a) C.p.p. a declinat competența de soluționare a cauzei penale privind pe inculpații N. C. și N. G. în favoarea Tribunalului București.
Inculpații au formulat recurs împotriva sentinței penale nr.790/07.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 București, recursul acestora fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 06.12.2007.
Prin încheierea de ședință din 6.04.2009, Tribunalul București – Secția I Penală a respins - ca inadmisibile - recursurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale mai sus menționate raportat la dispozițiile art. 42 alin.4 C.p.p., conform cărora “hotărârea de declinare a competenței nu este supusă nici apelului și nici recursului”.
Ca urmare a declinării de competență, pe rolul Tribunalului București s-a înregistrat cauza penală privind pe inculpații N. C. și N. G. la data de 19.09.2007, sub număr de dosar_/3/2007.
Prin sentința penală nr. 669/F/2009 Tribunalul București – Secția I penală a admis cererea de schimbare a încadrării juridice așa cum a fost formulată de parchet, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza penală privind pe inculpații N. G. și N. C. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, constatând, pe cale de consecință, intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 3 București și Tribunalul București.
În vederea soluționării conflictului negativ de competență dosarul a fost înaintat de Tribunalul București la Curtea de Apel București care, prin sentința penală nr. 216/12.08.2009, pronunțată în dosarul nr._, a stabilit ca instanța competentă este Judecătoriei Sectorului 3 București.
În motivarea regulatorului de competență, Curtea de Apel București a arătat că dispozițiile art. 334 C.p.p. prevăd că instanța sesizată cu judecarea unei cauze penale poate să pună în discuție o nouă încadrare juridică în cursul judecății, împrejurare ce presupune demararea cercetării judecătorești și administrarea în mod direct și nemijlocit a probelor, numai în acest mod putându-se ajunge la concluzia că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare este greșită. Raportat la soluția dispusă de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2006 Curtea de Apel București a constatat că aceasta a procedat doar la audierea martorilor T. C. și S. Z., administrarea acestor probe nefiind suficientă pentru formarea convingerii că încadrarea juridică dată faptelor inculpaților prin actul de sesizare este greșită.
În urma soluționării conflictului negativ de competență cauza penală privind pe inculpații N. G. și N. C. s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 15.09.2009, sub nr. de dosar_/301/2009.
Prin sentința penală nr. 243/31.03.2011, Judecătoria Sectorului 3 București a dispus restituirea cauzei penale privind pe inculpații N. C. și N. G. la P. de pe lângă Tribunalul București în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare.
Împotriva sentinței penale nr. 243/31.03.2011, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosar nr._/301/2011, au formulat recursuri - în termenul prevăzut de lege - Ministrul Public și părțile civile ANAF și S.C. V. T. Limited S.R.L., recursurile acestora fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București.
Prin decizia penală nr. 1412/30.06.2011, Curtea de Apel București – Secția I Penală a admis recursurile formulate, a casat sentința penală nr.243/31.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosar nr._/301/2011 și, rejudecând pe fond cauza, a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru continuarea judecății.
Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, cauza penală privind pe inculpații N. G. și N. C. s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 22.09.2011, sub nr. de dosar_/301/2011.
Analizând probele administrate, prima instanță a constatat că în speța dedusă judecății, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin.4 C.p. în cazul inculpatului N. C. și, pe cale de consecință, cele ale infracțiunii prev. de art. 26 C.p, rap.la art. 215 alin.4 C.p. în cazul inculpatului N. G..
Instanța de fond a apreciat că în cauză faptele reținute în sarcina inculpaților nu întrunesc nici elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune agravantă în formă continuată – înșelăciune în convenții – (art.215 alin.1, 4, 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. – inculpatul N. C.), respectiv ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune agravantă în formă continuată – complicitate la înșelăciune în convenții (art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin.1, 4, 5 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. – inculpatul N. G.), astfel a dispus respingerea cererii reprezentantei Ministerului Public, vizând schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților în acest sens.
A fost respinsă - ca neîntemeiată - excepția de necompetență materială invocată de reprezentanta Ministerului Public.
În drept, prima instanță a apreciat că faptele săvârșite de inculpații G. N. și N. C., întrunesc elementele prevăzute de legea penală.
Instanța de fond a dispus încetarea procesului penal pentru cele cinci infracțiuni prev. de art.26 C.p. rap.la art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.33 lit.a) C.p. reținute în sarcina inculpatului N. G. pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 10 alin.1 pct.g) C.p.p. „ acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu poate fi exercitată dacă a intervenit ….prescripția..”. De asemenea, potrivit art.124 C.p. „ prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art.122 se împlinește cu încă o jumătate”. Art.122 C.p. reglementează termenele de prescripție a răspunderii penale, în alin. 1 lit.d reținându-se că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică este „ de 5 ani,când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani”. Raportat la pedeapsa prevăzută de Legea nr. 59/1934 pentru infracțiunea prev. de art.84 alin 1 pct.3, pedeapsă aplicabilă atât autorilor dar și celorlalți participanți la săvârșirea ei (în speță complice) instanța constată că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale (în cazul concret de 7 ani și 6 luni, calculat începând cu data de 05.06.2003).
Pe cale de consecință, în baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) C.p.p. rap.la art.10 lit.g C.p.p., instanța de fond a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, pentru fiecare infracțiune de acest gen reținută în sarcina sa.
Pentru aceleași considerente, în baza art.11 alin.1 pct.2 lit.b) C.p.p. rap.la art. 10 lit.g C.p.p., instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, pentru fiecare infracțiune de acest gen reținută în sarcina sa.
De asemenea, raportat la pedepsele prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 C.p. și art.292 C.p., văzând și faptul că actele materiale reprezentând aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpatul N. C. în cursul anului 2003, instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva sa sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.și art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. ca urmare a intervenirii prescripției.
Aceeași soluție se impune și pentru infracțiunea prev. de art. 266 alin.1 pct. 2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și aplicarea art. 13 C.p., reținută în sarcina inculpatului N. C., termenul de prescripție al răspunderii penale fiind împlinit și în cazul acesteia.
Pe cale de consecință, în cauza dedusă judecății numai în privința infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 pct.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 C.p. și art.9 alin.1 pct.f) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 C.p., instanța de fond a constatat că se poate aplica în cazul inculpatului N. C. câte o pedeapsă, probatoriul administrat dovedind că inculpatul a comis aceste infracțiuni cu forma de vinovăție prevăzută de lege, nefiind incidentă nicio cauză care să împiedice exercitarea acțiunii penale.
În raport de elementele de individualizare, reținând în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin.1 lit.a) C.p., rezultând din buna conduită anterioară faptelor, văzând durata scursă de la data faptelor până în momentul procesual analizat, dar și scopul pedepsei acela de constrângere, reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 52 C.p., s-au aplicat inculpatului G. pedepse cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, respectiv câte 1 an închisoare.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării pedepsei, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța, în baza art.81 C.p., a dispus suspendarea executarea pedepsei în cazul inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C.p., acest termen fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului, prin înțelegerea consecințelor faptelor săvârșite, dar și înțelegerea faptului că în cazul în care va persista în activitatea infracțională, va executa, alături de pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa aplicată pentru faptele deduse judecății.
Pe latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat, în baza art.14 și 15 C.p.p., că acțiunea civilă a părții civile S.C. V. T. Limited S.R.L. este inadmisibilă în procesul penal declanșat față de inculpații N. C. și G. N. și, de asemenea, a fost admisă acțiunea civilă a ANAF pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 998-999 C. civ., la care face trimitere art. 14 al. 3 lit. b C.p.p. (dispoziții legale aplicabile având în vedere data săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților), angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane implică îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unei fapte ilicite, vinovăția făptuitorului, producerea unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Juridică.
Recurenta parte civilă Ministerul Finanțelor, prin reprezentanții săi legali, a solicitat desființarea sentinței penale și admiterea în totalitate a acțiunii civile așa cum a fost formulată, în sensul obligării inculpatului G. N. alături de inculpatul N. C. și de partea responsabilă civilmente la plata sumei de 190.467,4926 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat și plata obligațiilor fiscale accesorii la momentul producerii prejudiciului până la achitarea, integral, a sumei datorate către stat.
În motivarea scrisă a recursului,partea civilă a arătat,în esență, că instanța de fond, în mod greșit,nu a dispus obligarea inculpatului N. C., alături de partea responsabilă civilmente,și nu dat o interpretare corectă probelor administrate.
În opinia Ministerului Finanțelor, în recursul formulat, a constatat că inculpatul G. a participat alături de inculpatul N. C. la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
La termenul din 25.09.2012, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apel, în raport cu jurisprudența Înaltei Curți de Casați și Justiție, cu privire la căile de atac în cazul hotărârilor prin care se soluționează acțiunea penală având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 din legea nr.241/2005, trecută din competența de primă instanță de judecătoriei în cea a tribunalului prin Legea nr. 202/2010. Atât înainte, cât și după . Legii nr. 202/2010, sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală sunt supuse atât apelului cât și recursului. Având în vedere că prin Legea nr. 202/2010 nu a operat nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul acestor sentințe (modificarea având în vedere exclusiv competența de primă instanță), Curtea a apreciat că în prezenta cauză calea de atac formulată este, în fapt, un apel.
Examinând cauza în temeiul art. 3851 C. pr. pen., Curtea a constatat că este competent să soluționeze apelul Tribunalul București având în vedere că această cauză se soluționează sub imperiul legii procesuale vechi (în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 202/2010), părțile și procurorul având la dispoziție două căi de atac, apelul și recursul.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza dispozițiilor art.27 pct.2 Cod procedură penală (anterior modificării prin Legea nr.202/2010), potrivit cărora tribunalul soluționează apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și art.42 C. pr. pen., a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București.
Prin decizia penală nr.264/A din 25.09.2012, Curtea de Apel București Secția a II-a Penală a dispus în baza art.27 pct.2 C. pr. pen. (anterior modificării prin Legea nr.202/2010), admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București.
În baza art.42 C. pr. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocaților din oficiu în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Cauza a fost reînregistrată la data de 05.10.2012, sub nr._/301/2011, pe rolul Tribunalului București Secția I Penală.
Tribunalul a apreciat apelul formulat de partea civilă drept nefondat.
Prima instanța a reținut în mod corect situația de fapt, instanța de apel și-a însușit-o.
S-a reținut că apelul părții civile A.N.A.F. vizează exclusiv latura civilă a procesului penal.
Tribunalul a apreciat că, întrucât inculpatul N. G. nu a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de evaziune fiscală, apare ca fiind corectă poziția primei instanțe de a obliga doar pe inculpatul N. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În motivarea scrisă a recursului, partea civilă a arătat, în esență, că printr-o interpretare greșită a probelor, inculpatul G. N. nu a fost obligat alături de coinculpatul N. C. și partea responsabilă civilmente la plata sumei de 190.467,4926 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat și la plata obligațiilor fiscale accesorii de la momentul producerii prejudiciului până la data când suma va fi integral achitată și nu a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența întregului prejudiciu.
În argumentare, partea civilă (recurentă în speță) a arătat că în mod greșit atât instanța de fond, cât și instanța de apel au apreciat ca inculpatul Găina N. nu a avut nicio legătură cu fapta de evaziune fiscală, neavând în vedere mai multe aspecte:
Prin Rechizitoriul nr.5622/P/2003 din data de 26.05.2006, P. de pe lângă Tribunalului București a trimis în judecată pe inculpatul G. N., care în calitate de mandatar al . l-a ajutat pe inculpatul N. C. să emită 5 file CEC fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.59/1934, pentru infracțiunile prevăzute de art.26 din Cp rap. la art.84 alin.1 pct.2 din Legea dr.59/1934 (cinci fapte, toate cu aplicarea art.33 lit.a din Cp).
Astfel, s-a reținut că, prin Contractul de mandat nr. 1/10.04.2003, . Export SRL l-a împuternicit pe inculpatul G. N. "... să reprezinte interesele firmei în relațiile cu terții, persoane fizice sau juridice, de a iniția demersurile necesare și a negocia termenii și condițiile preluării în scopul valorificării a unor creanțe (ordine de compensare) prin inițierea unui circuit de compensare și închiderea IMI...".
Susține partea civilă (recurentă în speță) că, astfel cum s-a reținut prin Rechizitoriu, Găina N., în baza mandatului, s-a comportat ca administratorul firmei, mai mult, potrivit declarațiilor reținute în faza de urmărire penală, acesta a reprezentat societatea în relațiile cu alte societății și l-a ajutat pe N. C. să emită file CEC și bilete de ordin (pag. 14 si următoarele din rechizitoriu).
Partea civilă a solicitat ca această Curte să observe că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii contabilității nr.82/1991, coroborate cu cele ale Legii nr.31/1990 a societăților comerciale (legislația fiind aplicabilă în cauză față de momentul săvârșirii faptelor), rezultă că administratorul unei societăți comerciale este răspunzător pentru activitatea desfășurată de către agentul economic, inclusiv în domeniul financiar contabil, iar îndatoririle de administrator trebuie îndeplinite cu bună credință și maximă diligență.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma cazului de casare invocat, art.3859 alin.1, pct.172 Cod procedură penală, (când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii), precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3859 alin.3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Vinovăția inculpatului N. G. a fost stabilită în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de pericol, negeneratoare de prejudiciu, prev. de art.84, alin.1, pct.3 din Legea nr.59/1934 (5 infracțiuni, în formade participație a complicității), pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale, în condițiile art.11 pct.2, lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală.
Prejudiciul suferit de partea civilă recurentă în cauză este în legătură directă de cauzalitate cu fapta de evaziune fiscală pentru care a fost condamnat inculpatul N. C., astfel că, doar în persoana acestuia, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Prin urmare, ambele instanțe care au devoluat fondul cauzei au stabilit, în mod legal și temeinic, răspunderea civilă delictuală a inculpatului N. C., prin obligarea numai a acestui inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile A.N.A.F., nefiind incident în cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, pct.172 Cod procedură penală.
D. urmare, Curtea - în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală – va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei penale nr. 7 din data de 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Constatând culpa procesuală a recurentei, Curtea va face aplicarea ar.192 alin.2 Cod procedură penală, și va obliga partea civilă la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de stat, în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei penale nr. 7 din data de 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. D. R. M. C. C. C.
GREFIER,
C. E.
red.C.C.C.
dact.L.G.
ex.2/21.III.2013
red.D.G.M.-T.B.-S.I.P.
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1354/2012.... → |
|---|
