Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1354/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1354/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-06-2012 în dosarul nr. 1354/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 1354 R
Ședința publică din: 28 iunie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. V.
JUDECĂTOR: A. A.
JUDECĂTOR: A. E. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr. 164 din data de 23.03.2012, pronunțată de către Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat T. M. C., personal și asistat de avocat din oficiu I. D., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 29.05.2012 emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a procedat la legitimarea intimatului inculpat T. M. C. posesor al CI . nr._, CNP_.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 164 din data de 23.03. 2012, pronunțată de către Judecătoria B., în dosarul nr._ și rejudecând solicită reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, apreciind că o pedeapsă de 7 luni închisoare ar fi utilă, prin raportare la art.72 din Codul penal, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei și valoarea mare a alcoolemiei cu care a fost depistat inculpatul.
Totodată, arată că în mod greșit s-a apreciat că nu s-a produs nici un incident.
De asemenea, arată că nu solicită înlăturarea dispozițiilor art.74 lit. c din Codul penal, însă solicită majorarea pedepsei aplicată inculpatului.
Apărătorul intimatului inculpat T. M. C. solicită respingerea recursului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B., apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în mod corect, inculpatul fiind oprit la un control de rutină, acesta conducând pe o distanță de 1 km, datorită unui caz de forță majoră, fiul acestuia suferind de astm si având nevoie urgent de medicamente.
În ceea ce privește circumstanțele atenuante, apreciată că acestea au fost aplicată in mod corect in cauză, având in vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei si nu s-a sustras urmăririi penale.
Intimatul inculpat T. M. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.164 din 23.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., În temeiul art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplicare art. 74 lit. c cod penal și art. 320 ind.1 alin.7 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul T. M. C., fiul lui P. D. si I., născut la data de 09.01.1968 în București, sector 4, cetățean român, studii medii, asistent personal la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului, căsătorit, doi copii minori, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în București, ., nr.7, ., ., sector 4 si fără forme legale în Chiajna, ., jud.I., CNP:_, la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g %0.
În temeiul art. 81 cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 82 cod penal.
În temeiul art. 71 cod penal, i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a și b cod penal, cu titlu de pedeapsa accesorie.
În temeiul art. 71 al. 5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 359 cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu a fost din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
În temeiul art. 191 al. 1 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 535/P/2011 emis la data de 13.02.2012 de P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. M. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o concentrație alcoolică de peste 0,80 g/1000 ml, prevăzută și pedepsită de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
În actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut că la data de 21.01.2011, în jurul orei 21.40, organele de poliție au oprit în trafic, pe ., autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, constatându-se că la volanul acestuia se afla inculpatul T. M. C..
În aceste împrejurări, în prezența martorului asistent, V. C. I., s-a procedat la testarea conducătorului autovehiculului cu aparatul etilotest și s-a constatat o valoare de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care inculpatul a fost condus la o unitate spitalicească, în vederea recoltării probelor biologice necesare pentru stabilirea alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 185/24.01.2011 în cazul probei I (recoltată la ora 22.35) rezultatul a fost de 2,10 g%0, iar în cazul celei de-a doua probe (recoltată la ora 23.35), de 1, 90 g %0.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, arătând că înainte de oprirea sa in trafic de către organele de politie a consumat aproximativ doi litri de bere.
Situația de fapt mai sus reținută a fost probată cu procesul verbal de depistare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile martorului V. C. I., toate coroborate cu declarațiile inculpatului.
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 13.03.2012, a fost audiat inculpatul care a arătat că înțelege sa se prevaleze de dispozițiile art.320 ind.1 C.proc.pen. si să se judece în baza probelor administrate in faza de urmărire penală, recunoscând fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a autoturismului pe drumurile publice având o imbibatie alcoolica peste limita legala, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă in conducerea autoturismului marca DACIA 1310 cu nr. de înmatriculare_, pe ..Chiajna, județul I., respectiv pe un drum public in înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002– “orice cale de comunicație terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulației publice”. Condiția atașată elementului material al infracțiunii ca acțiunea sa fie săvârșită de către o persoana care are o îmbibație alcoolica de peste 0,80‰ alcool pur în sânge, este îndeplinita, așa cum rezulta din buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie. Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentata de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezulta din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b, întrucât nu a urmărit crearea stării de pericol pentru desfășurarea traficului rutier în condiții de siguranță, dar a acceptat producerea acestei stări, în momentul în care a condus autoturismul pe drumurile publice având o alcoolemie peste limita legală.
Infracțiunea este săvârșită în formă continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei forte contrare, în speță fiind vorba de oprirea inculpatului de către un echipaj de poliție.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis fapta (nu s-a produs nici un alt rezultat socialmente periculos), persoana inculpatului (nu are antecedente penale, a recunoscut fapta), precum și limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, constatând că fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 alin.7 C.proc.pen., limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului reducându-se cu o treime. Totodată, instanța de fond a stabilit în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.c C.pen., având în vedere că, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând constant săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și colaborând cu organele judiciare.
Prin urmare, având în vedere ca prin aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 alin.7 C.proc.pen., minimul special al pedepsei închisorii pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost redus până la opt luni, instanța de fond a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 76 alin.1 lit.e C.pen., astfel că, prin aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c C.pen., pedeapsa a fost coborâtă sub minimul de opt luni, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 luni închisoare.
In raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului, regretul sincer manifestat de inculpat, instanța de fond a considerat că scopurile educativ, preventiv si represiv ale pedepsei pot fi atinse si fără executarea efectiva a pedepsei privative de libertate, astfel ca urmează sa suspende condiționat executarea acesteia, constatând ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C.pen, pe durata unui termen de încercare stabilit potriv. art. 82 C.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria B..
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
a), gradul de pericol social concret al faptei și împrejurările săvârșirii acesteia (nu s-a produs niciun alt rezultat socialmente periculos);
b). persoana inculpatului, ce a recunoscut fapta și nu are antecedente penale.
Instanța a făcut, așadar, aplicarea disp. art. 3201 C. pr. pen., limitele speciale de pedeapsă fiind reduse astfel cu o treime. Totodată, instanța a stabilit, în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.,""dată fiind sinceritatea atitudinii inculpatului el recunoscând constant săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
În consecință, cum prin aplicarea art. 3201 C. pr. pen. minimul special al pedepsei închisorii pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost redusă la 8 luni, prin incidența art. 76 alin. 1 lit. e C. pen. (efect al aplicării circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.) pedeapsa a fost coborâtă sub minimul de 8 luni, inculpatul primind o pedeapsă de (numai) 3 luni închisoare. Și aceasta, sub beneficiul disp. art. 81-82 C. pen.
. prevederilor art. 3201 C. pr. pen., ce descriu și definesc principiile și normele guvernând procedura judecării simplificate a cauzelor penale a avut drept cert și imediat efect asigurarea unui nou cadru instituțional, menit a crea un regim sancționator sensibil ameliorat pentru anumite categorii de inculpați. Pentru cei ce și-au recunoscut, integral și necondiționat, faptele comise, la momentul audierii lor de către instanță. Aceasta în condițiile în care, nesolicitând administrarea unor probe noi în apărare (altfel spus acceptând soluționarea cauzei din perspectiva elementelor de probator preexistente) ei dovedesc regret, sinceritate, deci premise indispensabile susținerii ideii - premisă de activă reinserție socială.
S-a dorit o meritată atenuare a severității pedepselor aplicate acestei categorii de inculpați, atât raportat la cuantumul pedepselor aplicate, cât și referitor la moralitatea concretă de executare, de vreme ce ei dovediseră, pe parcursul derulării procedurilor judiciare, bună-voință, spirit cooperant și deplină bună-credință. S-a dorit, deci, ca acest gen de atitudine să fie recompensat prin mijloace specifice, sub auspiciile legii și în limitele acesteia. Ceea ce este pe cât de logic, tot pe atât de rezonabil.
Ceea ce pare mai puțin rezonabil este tendința forțării limitelor acestui raport, ce se cere a fi menținut în limitele unui echilibru funcțional, ce nu trebuie să-și erodeze singur nici finalitatea, nici credibilitatea. Cel puțin nu atât timp cât termenul „pedeapsă" își propune a-și mai menține esența sa reparatorie, moralizatoare și punitivă. Sancțiunea penală propunându-și repararea/restabilirea unor raporturi sociale vătămate, apărarea și reconsiderarea unor valori protejate prin norme incriminatoare, ca premisă a respectării normei legale. A sensului, utilității și logicii ce a determinat însăși apariția conceptului, cu mii de ani în urmă. A conceptului în sine, a ceea ce el impune și trebuie să simbolizeze.
Ca element de sanitate socială, ca pârghie de restaurare a ideii de autoritate, pedeapsa trebuie să-și mențină deci o anumită tărie, menită a atenționa intrinsec, a avertiza și a comunica un mesaj simplu „Legea există, deci acționează. Ferm, imediat și tangibil"". Ca element ce păstrează din exemplaritatea și severitatea ce o caracterizau până nu demult, pe vremea când depășise sensul și fermitatea complezentei norme de recomandare, suavă și împăciuitoare.
Cum nu credem că ordinea și conținutul enumerării acelor categorii de cauze (generatoare de efecte practice și imediate) nu și-au propus a cultiva și disemina prețiozități stilistice, paradoxuri de exprimare ori capricii de redactare și gratuități semantice. Credem că legiuitorul și-a propus menținerea unui echilibru între faptă și sancțiune, ceea ce exclude prin definiție continuarea pe un prag de pedepsibilitate plasat (și menținut) pe linia minimei rezistențe. Prin aplicarea regimului „atenuării atenuantei sau al „atenuantei la atenuantă".
Legiuitorul a înțeles, spuneam, să recompenseze recunoașterea sinceră a faptelor, și a făcut-o. Oferind judecătorului posibilitatea reducerii pedepsei aplicate cu o treime. Enunț din plin exploatat în practică, binefăcătoarea treime nefiind niciodată aplicată punctului de medie al intervalului de pedeapsă prescris de lege, și cu atât mai puțin limitei maxime. Ci întotdeauna, sau aproape întotdeauna, complezentei limite inferioare: o treime din minimum, cu mici și timide excepții.
Firește că instanța suverană, independentă, echilibrată și etc. aplică, din această perspectivă, acea pedeapsă pe care o consideră necesară (adică o sistematică raportare la minimul de exigență, minimul de severitate și minimul de autoritarism, necesar din perspectiva ideii de exemplaritate, sau a principiului reparator). Însă plecând de-aici, aplicarea unei veritabile atenuări a atenuantei, este deja cam prea mult. Intenția legiuitorului putea fi aceea de împingere a sancțiunii penale într-o marjă a derizoriului. Înainte de a fi o chestiune de detaliu, de cuantum ori nuanță, este - și rămâne - o chestiune de principiu, și de principii. Dubla atenuare nu putea fi urmărită, statuată și promovată, căci ar fi golit de sens însăși noțiunea de „pedeapsă". Nelegală, ea nu ar mai fi servit nici drept mijloc de restabilire a ordinii încălcate, nici de respectare a autorității (inclusiv cea personificată de magistratul în funcțiune, aflat la postul său și în timpul programului său de lucru). Din fermă, ar fi devenit eventuală, ca efect și necesitate.
În cazul concret, inculpatul și-a recunoscut fapta și asta i-a atras reducerea pedepsei, conform disp. art. 3201 C. pr. pen. Reținem, încă odată, chiar dacă într-o formulă de expresie verbală ușor diferită, repetitivă, în fond, a aceleiași circumstanțe, este prea mult. Prima atenuare de pedeapsă era legală, admisibilă și eficientă. Cea de-a doua este nemeritată, artificială și - în treacăt fie spus - lipsită de suport legal (desigur, nu și de elan umanist, altruist și optimist). Neservind - nici ad minima - salutarei idei de reacție autorizată în planul de necesară ripostă socială. Redusă, volens-nolens, la firave dimensiuni, neconvingătoare, ezitante, cam prea aproape, totuși, de proiectarea în derizoriu.
Faptul că, în concret, nu s-a produs un accident rutier soldat cu urmări grave, în privința avarierii ori distrugerii de autovehicule, ori vătămării/decesului cuiva, nu reprezintă niciun merit al inculpatului și nicio sursă de merite viitoare.
Alcoolul ingerat este susceptibil a atenua reflexe, a decelera reacții în situații critice, a reduce atenția și forța de concentrare. Pentru cei aflați la volan, alcoolul devine un dușman, de unde și incriminarea acestui gen de conduită, ce-1 expune pe micul chefliu riscului unui dosar penal (dar și al pericolului de bătaie - poate și celui al unui cartuș tras la repezeală - până la venirea lucrătorilor de poliție), o atitudine atât de complezentă a instanței devine departe de a fi caracterizată altfel decât contraproductivă, în ochii unui mecanism judiciar ce-și propune mai mult decât a fi un simplu, neutru și abstract martor. Unul pasiv și aproape indiferent, chiar și în condițiile la care asistăm, cotidian, la certă, palpabilă și nedorită a escaladei infracționale - în strictă referire la acest gen concret de fapte penale.
În concluzie și în considerarea argumentelor expuse mai sus, Ministerul Public, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri vizând aplicarea unei pedepse în cuantum majorat.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivului invocat și, din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în urma unei riguroase analize a ansamblului probator, a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicate față de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod penal care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art 320 /1 C.p.p., Judecata în cazul recunoașterii vinovăției
Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.
Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340 - 344 se aplică în mod corespunzător.
Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
Se constată că în sarcina inculpatului s-au reținut deopotrivă circumstanțe atenuante, dar și o cauză de reducere a pedepsei, instanța de fond, stabilind un cuantum al pedepsei de 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere a autoturismului pe drumurile publice având o îmbibație alcoolica peste limita legala, orientat sub minimul special determinate potrivit art. 320 /1 C.p.p ( 8 luni închisoare).
Curtea adaugă aspectelor analizate și reținute de instanța de fond, evidențiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei, următoarele precizări:
gradul de pericol social concret al faptelor comise este relativ sporit, aspect dedus din concentrația ridicată a alcoolului determinată potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 185/24.01.2011 în cazul probei I (recoltată la ora 22.35) rezultatul a fost de 2,10 g%0, iar în cazul celei de-a doua probe (recoltată la ora 23.35), de 1, 90 g %0. În funcție de gradul de alcoolemie, se constată că inculpatul se afla în stare de ebrietate medie (1,5 - 2,5‰), cu mențiunea că starea de ebrietate avansată sau coma alcoolică intervine, în general la peste 2,5‰.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, arătând că înainte de oprirea sa in trafic de către organele de politie a consumat aproximativ doi litri de bere.
Circumstanțele personale respectiv conduita în societate înainte și după săvârșirea infracțiunii, nivelul instrucției, situația familială, faptul că are doi minori în întreținere, un loc de muncă stabil și beneficiază de condiții favorabile reformării atitudinii sale față de normele penale vor conduce instanța de control judiciar la menținerea în favoarea sa a incidenței textelor referitoare la circumstanțele atenuante, sporind însă cuantumul pedepsei în limitele prevăzute de art 76 C.p..
În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea apreciază, în consens cu instanța anterioară, având în vedere și lipsa antecedentelor penale, că reevaluarea atitudinii inculpatului față de normele penale este posibilă și fără executare în regim de detenție a pedepsei. De asemenea, se apreciază că modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei este aptă să conducă la această reevaluare a atitudinii față de normele penale subliniind deopotrivă gravitatea faptei săvârșite raportate la urmările acesteia.
Ca urmare, în baza art.38515 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa, în parte sentința penală, se va majora cuantumul pedepsei închisorii aplicată inculpatului, de la 3 luni la 7 luni.
În baza art.81 C. pen., se va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni, stabilit în condițiile art.82 C. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 164 din data de 23.03.2012, pronunțată de către Judecătoria B..
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Majorează cuantumul pedepsei închisorii aplicată inculpatului T. M. C., de la 3 luni la 7 luni.
În baza art.81 C. pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni, stabilit în condițiile art.82 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 iunie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F. V. A. A. A. E. B.
GREFIER,
R. S.
red. F.V.
dact. A.L. 2 ex./3.07.2012
Jud. B. – jud.: R. V. A.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 338/2013. Curtea de... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
