Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 406/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 406/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.406/ R
Ședința publică din 27.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. C.
JUDECĂTOR - L. M.
JUDECĂTOR - L. C.
GREFIER - M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul V. N. împotriva încheierii de ședință din 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat V. N., în stare de arest și asistat de apărător din oficiu B. E., cu delegația nr._ emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat V. N. precizează că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat V. N. solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, revocarea stării de arest preventiv a recurentului inculpat și cercetarea acestuia în stare de libertate. Susține că inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale iar în dosar nu sunt date din care rezulta ca judecarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele art.148 lit.f C. pr. pen.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, în mod corect fiind analizate incidenta disp. art.3002 C. pr. pen., apreciindu-se ca temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării subzista și impun in continuarea menținerea stării de arest preventiv. Raportat la natura infracțiunii dedusă judecații, respectiv tentativa la omor calificat, care prezintă un grad ridicat de pericol social, opinează ca judecarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit.f C. pr. pen.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat V. N. declara că regretă fapta.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului V. N..
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art.174-175 lit.i C. pen., reținându-se că în noaptea de 09./10.11.2012, aflat sub influența băuturilor alcoolice și în timp ce se afla pe drumul public a exercitat acte de violență cu un corp tăietor înțepător (cuțit) asupra victimei Brai V., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-45 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și care au pus în primejdie viața victimei.
Instanța de fond a reținut că în cauză există date și indicii temeinice din care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și subzistă în continuare temeiurile prev. de art.143 și art.148 lit.f C. pr. pen., constatându-se că măsura este legală și temeinică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V. N., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, revocarea stării de arest preventiv a recurentului inculpat și cercetarea acestuia în stare de libertate. Inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale iar în dosar nu sunt date din care rezulta ca judecarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele art.148 lit.f C. pr. pen.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002 C. pr. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160h din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160h alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art.160h alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul V. N. a comis infracțiunea de omor calificatde comiterea căreia a fost acuzat.
Relevante în acest sens sunt procesele-verbale de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor, adresa și concluziile provizorii eliberare de S.M.L. Teleorman și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681 Cod procedură penală, din probele anterior menționate rezultă indicii temeinice că inculpatul V. N. a săvârșit fapta.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681 din Codul de procedură penală.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestui inculpat.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii săvârșită de inculpat rezidă din modalitatea de săvârșire, în loc public, de către o persoană înarmată cu un cuțit care pe fondul consumului excesiv de alcool a lovit victima într-o zonă vitală a corpului, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol.
Datele favorabile ce țin de persoana inculpatului, atitudinea sinceră prin raportare la gravitatea infracțiunii comise, sunt insuficiente pentru a convinge instanța că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, Curtea apreciază că nu se justifică luarea de măsuri alternative, singură, arestarea preventivă a inculpatului putând conduce la atingerea scopului prev. de art.136 alin.1 Cod procedură penală, acela al bunei desfășurări a procesului penal.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului V. N..
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând totodată că în raport de stadiul procesual se impune menținerea inculpatului în stare de arest, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport de care, în baza art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V. N., împotriva încheierii de ședință din 15.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr._ 12.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. CerbuLuciana M. L. C.
Proces-verbal
pentru jud. M. L.aflată în concediu de
studii, semnează, PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
M. C.
Red. C.S.
Dact. A.L. 2 ex./08.04.2013
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... → |
|---|
