Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 165/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2012 în dosarul nr. 165/2012
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.165/R
Ședința publică de la 26.01.2012
Curtea constituită din:
P. - D. G.
JUDECĂTOR - I. T.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror V. M..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria A. și de inculpații N. C. și M. M. împotriva sentinței penale nr.418/01.11.2011 pronunțate de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 17.01.2012, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.01.2012, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.418 din 1.011.2011, pronunțată de Judecătoria A., au fost respinse cererile de înlăturare din materialului probator a înregistrărilor audio și a notelor de redare a convorbirilor telefonice.
În baza art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților N. C., M. M., C. M. A. și C. M. F. din infracțiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, e, g, i Cod penal în infracțiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal.
În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, a fost condamnat inculpatul N. C., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 85 alin.1 Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei acordată inculpatului N. C. pentru pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 238 din 3.07.2009 a Judecătoriei B..
În baza art. 85 alin.1 Cod penal coroborat cu art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal a fost contopită pedeapsa stabilă prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 5 luni închisoare stabilită prin sentința 238 din 3.07.2009 a Judecătoriei B., urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului N. C..
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului N. C. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 09.09.2010 la zi.
În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. M., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 865 alin.1 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului M. M. prin sentința penală nr. 170 din 22.09.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 155 din 06.11.2009 a Tribunalului Ialomița.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. penală nr. 170 din 22.09.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 155 din 06.11.2009 a Tribunalului Ialomița, în pedepsele componente, respectiv 1 an închisoare și 3 ani închisoare.
În baza art. 865 alin.1 Cod penal și art. 85 alin.1 Cod penal coroborat cu art.33 lit.a, art. 34 lit. b Cod penal a fost contopită pedeapsa stabilă prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 1 an închisoare și 3 ani închisoare ambele, stabilite prin sentința 170 din 22.09.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 155 din 06.11.2009 a Tribunalului Ialomița, urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului M. M..
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului M. M. perioada reținerii și arestării preventive luate în dosarul nr._ a Judecătoriei Urziceni în care s-a pronunțat sentința penală nr. 170 din 22.09.2009 a Judecătoriei Urziceni, de la data de 25.02.2009 până la 22.09.2009 și perioada reținerii și arestării preventive din prezentul dosar de la 07.09.2010 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. art. 10 lit. c Cod procedură penală, au fost achitați inculpații C. M. A. și C. M. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal.
S-a dispus restituirea către B. Sfinții Arhangheli M. și G., prin reprezentant legal E. M., a bunurilor indisponibilizate de organele de poliție.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată B. Sfinții Arhangheli M. și G., prin reprezentant legal E. M..
Au fost obligați inculpații N. C. și M. M. să plătească fiecare suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. nr. 6/P/2009 din 22.02.2011 au fost trimiși în stare de arest preventiv, inculpații N. C. și M. M., precum și inculpații C. M. A. și C. M. F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
S-a reținut în esență că inculpații N. C., M. M., C. M. A. și C. M. F., în noaptea de 22/23.12.2008, au pătruns în incinta Bisericii ,,Sfinții Arhangheli M. și G.” din cartierul Fotăchești, oraș V., prin tăierea grilajului metalic de la o fereastră termopan și forțarea sistemului de închidere al acesteia, iar de la iconostasul din fața altarului, au sustras mai multe bijuterii din aur și argint lăsate în acel loc de enoriași, creându-se părții vătămate un prejudiciu de 146.262 lei.
Această situație de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de consemnare a sesizării, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarație reprezentant parte vătămată și adresă prejudiciu, proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului N. C. și planșe foto, proces verbal de inventariere a bunurilor găsite și ridicate de la locuința inculpatului N. C. și planșe foto, procese verbale de recunoaștere din grup și planșe foto, procese verbale de recunoaștere bunuri și planșe foto, note de redare a convorbirilor telefonice interceptate și convorbirile telefonice stocate pe suporturi optice, buletin expertizare bijuterii, declarații inculpați și declarații martori.
În faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea reprezentantului părții civile, a inculpaților și a martorilor R. M., S. I., P. B. G., D. C. F., C. G., S. P., B. (P.) G., M. G., D. G., T. G., D. A., N. I. S., M. C., C. G., R. D. R., Ciupuliga M. E., P. G. C., C. C., H. A., G. V. G., B. I., I. M., R. A., S. V. și N. P., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând probele administrate pe parcursul procesului penal, instanța a reținut că pe raza orașului V., județul Teleorman, în cartierul Fotăchești, se află B. ,,Sfinții Arhangheli M. și G.”, preot paroh fiind E. M..
Datorită aprecierii de care se bucură preotul paroh în efectuarea serviciilor religioase, biserica este frecventată de cetățeni ai orașului V., dar și de credincioși din întreaga țară, o parte dintre aceștia făcând diverse donații în bani, dar și sub forma unor bijuterii din aur și argint.
Aceste donații sub formă de bijuterii erau înmânate preotului paroh care le expunea la iconostasul din apropierea altarului, mai precis la două dintre icoane, care erau fixate în două scrinuri din lemn, fiecare fiind montată în rame de lemn prevăzute cu uși cu geam, uși asigurate cu încuietori.
Printre persoanele care veneau la această biserică se aflau inculpații N. C. și M. M., domiciliați în comuna Găneasa, ..
În noaptea de 22/23.12.2008, inculpații N. C. și M. M.
s-au deplasat din ., către orașul V., județul Teleorman, la B. ,,Sfinții Arhangheli M. și G.” și au pătruns în curtea acesteia, accesul nefiind restricționat. Au mers la una dintre ferestrele de pe latura de nord-est a bisericii, fereastră situată în zona altarului și cu ajutorul unui instrument de forfecare au tăiat grilajul metalic, ce asigura respectiva fereastră.
Cei doi inculpați au înlăturat grilajul și, cu ajutorul unui obiect contondent, au forțat fereastra PVC cu geam termopan, acționând în zona sistemului de închidere al acesteia, apoi au escaladat pervazul pătrunzând în altarul bisericii.
Din altar, inculpații N. C. și M. M. au mers la cele două scrinurile din lemn în care erau fixate icoanele, au forțat sistemul de asigurare al ușilor și au sustras mai multe bijuterii din aur și argint.
În cazul icoanei situate pe latura de nord a bisericii, cei doi inculpații, odată cu forțarea sistemului de asigurare a ușii, au spart geamul prins în rama acesteia.
După comiterea infracțiunii, cei doi inculpați au părăsit incinta bisericii, prin cimitirul din imediata apropiere, aspect rezultat din urmele de sol identificate pe gardul ce desparte biserica de cimitir, gard ce a fost escaladat.
În cauză, pe parcursul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului N. C., unde au fost găsite, sub o canapea, printre rufe murdare, și ridicate în vederea efectuării cercetărilor, mai multe bijuterii confecționate din metal de culoare galbenă, bunuri recunoscute de mai mulți martori care frecventau slujbele de la B. ,,Sfinții Arhangheli M. și G.”.
Pe parcursul cercetărilor, s-a întocmit de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului – Direcția Generală Metale Prețioase, Pietre Prețioase și Proces Kimberley, Buletinul de expertizare nr. 14/17.01.2011 prin care s-a stabilit că din totalul celor 21 de piese prezentate pentru expertiză, un nr. de 19 sunt confecționate din aur de 18 karate, iar după mărcile existente pe acestea, țara de proveniență a bijuteriilor este Turcia. Un număr de 2 obiecte, un ceas de damă și un cercel din metal galben, sunt confecționate din metal comun.
B. ,,Sfinții Arhangheli M. și G.”, prin reprezentant preot paroh E. M., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 663.000 lei.
În ceea ce privește cererile de înlăturare din materialul probator a înregistrărilor audio și a notelor de redare a convorbirilor telefonice, instanța a avut în vedere că în codul de procedură penală s-au stabilit condiții stricte de efectuare și utilizare în cadrul procesului penal a interceptărilor și înregistrărilor audio-video. Din analiza prevederilor mai sus menționate, a rezultat că aspectele invocate de avocații S. A., T. C. și R. V. G. nu pot conduce la înlăturarea din materialul probator a înregistrărilor dintre martorul H. A. și inculpatul M. M.. Astfel, delegarea organelor de poliție de către procurorul de caz și certificarea înregistrărilor de procuror există la dosarul cauzei (volumul 2 dosar urmărire penală), în condițiile în care legea nu prevede că delegarea și certificarea mai sus menționate trebuie să îmbrace o anumită formă. Existența delegării organelor de poliție de către procurorul de caz și certificarea înregistrărilor de procuror este recunoscută chiar de apărătorul ales S. A., care, de fapt, contestă modalitatea în care s-a realizat delegarea organelor de poliție de către procurorul de caz și certificarea înregistrărilor de procuror. Împrejurarea că actele sunt în fotocopie nu este de natură a aduce atingere veridicității certificărilor atâta timp cât fiecare pagină este semnată de procuror, alături de mențiunea ,,conform cu originalul”, iar aplicarea ștampilei unității de parchet care efectuează urmărirea penală nu este o condiție prevăzută expres de lege pentru valabilitatea certificării înregistrărilor.
Din perspectiva art. 68 Cod procedură penală, instanța a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe, simpla afirmație a apărătorului ales S. A. neputând conduce la înlăturarea înregistrărilor telefonice între martorul H. A. și inculpatul M. M.. Declarația martorului R. A. care susține că a fost îndemnat să dea declarații împotriva inculpatului M. M. este apreciată ca neconvingătoare sub aspect probator și inaptă să demonstreze existența unei practici a organelor de anchetă în sensul de a oferi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe având în vedere relațiile de prietenie dintre martor și inculpatul M. M., relații recunoscute de martor în declarația sa, ce a fost dată, în mod evident, pentru a-l ajuta pe inculpatului M. M. să se sustragă răspunderii penale.
Așa cum rezultă din piesele dosarului, sustragerea bunurilor a avut loc prin efracție, în timpul nopții, dintr-un lăcaș de cult, motiv pentru care instanța în baza art. 334 Cod procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice fără reținerea lit. e) de la art. 209 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite criteriile prev. de art. 152 Cod penal.
Deși inculpații N. C. și M. M. nu au recunoscut săvârșirea faptei, declarațiilor lor sunt contrazise de rezultatul percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului N. C. în urma cărora au fost găsite și ridicate mai multe bijuterii care au fost recunoscute de martorii D. G., T. G., N. I. S., C. G., R. D. R., Ciupuliga M. E., P. G. C., G. V. G., D. A., M. C., declarațiile martorilor P. B. G., S. I., D. C. și R. M., declarațiile martorului H. A. și interceptările convorbirilor telefonice dintre acesta și inculpatul M. M., notele de interceptare telefonică efectuate în dosare penale aflate în lucru la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, confruntările efectuate între inculpatul M. M. și martorul H. A., recunoașterile din grup efectuate la data de 15.10.2010.
Declarația martorei N. F., sora inculpatului N. C., prin care a susținut că bunurile găsite cu ocazia percheziției îi aparțin, fiind aduse din Italia, este vădit nesinceră, având în vedere numeroase declarații ale martorilor prin care au fost recunoscute ca fiind bunuri sustrase de la B. ,,Sfinții Arhangheli M. și G.”, precum și expertiza efectuată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului – Direcția Generală Metale Prețioase, Pietre Prețioase și Proces Kimberley prin care s-a concluzionat că țara de proveniență a bijuteriilor este Turcia.
Pe de altă parte, instanța a mai constatat că declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul N. P. nu poate avea forță probantă întrucât nu i s-a adus la cunoștință de organul judiciar că potrivit art. 80 alin. 1 Cod procedură penală în calitate de rudă apropiată a inculpatului N. C. nu este obligat să dea declarații. Mai mult decât atât, declarația nu a fost scrisă olograf de martor, astfel că nu rezultă însușirea conținutului acesteia. Pentru aceste motive, această declarație va fi înlăturată ca probă de către instanța de judecată.
Potrivit art. 62 Cod procedură penală mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio deosebire, în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurare dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești. Neexistând astfel nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale martorilor, instanța a reținut că sunt expresia adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Faptele inculpaților N. C. și M. M. care, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal sancționată cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Faptele săvârșite de inculpații N. C. și M. M. fiind dovedite, urmează ca răspunderea să fie angajată în condițiile art. 52 și 72 Cod penal.
Astfel, la aplicarea pedepselor inculpaților N. C. și M. M., instanța va avea în vedere potrivit art. 72 Cod penal, atât gradul de pericol social concret la faptelor reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor și de împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, cât și persoana inculpaților, care nu au recunoscut și regretat fapta, nefiind la primul conflict cu legea penală.
Pentru aceste considerente, instanța, a apreciat că pedeapsa de câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, este de natură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
În baza art. 71 Cod Penal li s-au interzis inculpaților N. C. și M. M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
La aplicarea pedepselor accesorii instanța a avut în vedere că prin Hotărârea Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și S. și P. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că drepturile nu se interzic ope legis, ci în raport de natura și gravitatea faptei.
Or, faptele săvârșite de inculpați nu au o gravitate deosebită, nu sunt de natură electorală, nu au legătură cu viața de familie și nici nu au fost săvârșite folosindu-se o anumită funcție sau profesie, astfel că nu i se vor interzice drepturile prev. de art. 64 lit. a teza I, c, d, și e Cod penal.
În ceea ce îl privește pe inculpatul N. C., instanța a constatat că prin sentința penală nr. 238 din 3.07.2009 a Judecătoriei B., a mai fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei acordată inculpatului N. C., pentru pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 238 din 3.07.2009 a Judecătoriei B..
În ceea ce îl privește pe inculpatul M. M., instanța a constatat că prin sentința penală nr. 170 din 22.09.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 155 din 06.11.2009 a Tribunalului Ialomița, a mai fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
A fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului M. M. prin sentința penală nr. 170 din 22.09.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 155 din 06.11.2009 a Tribunalului Ialomița.
A fost contopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. penală nr. 170 din 22.09.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 155 din 06.11.2009 a Tribunalului Ialomița, în pedepsele componente, respectiv 1 an închisoare și 3 ani închisoare.
În ceea ce privește pe inculpații C. M. A. și C. M. F., instanța a constatat că potrivit art. 52 Cod procedură penală, care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpaților, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpaților. Regula in dubio pro reo constituie un complement necesar, o manifestare si o expresie a prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului (art. 3 Cod procedură penală) se regăsește în materia probațiunii.
Or, în speță, prima instanță a apreciat că este indubitabil că, în cazul inculpaților C. M. A. și C. M., acest principiu își găsește pe deplin aplicarea, consecință directă a faptului că nu se poate stabili cu certitudine, pe baza ansamblului probator administrat că inculpații C. M. A. și C. M. F. au participat la comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna Bisericii ,,Sfinții Arhangheli M. și G.” din cartierul Fotăchești, din orașul V., județul Teleorman. Instanța nu se poate bizui pe probabilități, ci pe convingerea că probele reținute reflectă adevărul.
Declarația martorului M. G. (ce a fost, de altfel, retractată în cursul cercetării judecătorești) este evazivă și neconvingătoare. Împrejurarea că martorul ,,a auzit” de la niște tineri rămași neidentificați că inculpatul C. M. A. a participat la furtul comis în dauna bisericii din orașul V. nu poate constitui o probă certă a comiterii infracțiunii de furt calificat de către acest inculpat. În același sens este apreciată și declarația martorului H. A., care ,,a auzit” de la inculpatul M. M. despre participarea inculpaților C. M. A. și C. M. F. la comiterea furtului mai sus menționat.
Faptul că inculpații C. M. A. și C. M. F. nu au recunoscut că au fost vreodată pe raza orașului V., județul Teleorman, iar inculpatul C. M. A. a fost inconsecvent în declarațiile date în fața organelor judiciare este irelevant, întrucât conform art. 66 alin. 1 Cod procedură penală ,,inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția”. Potrivit art. 69 Cod procedură penală ,,declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”. Inculpații C. M. A. și C. M. F. nu au recunoscut niciodată că au participat la comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna bisericii din orașul V., astfel cum a reținut P. de pe lângă Judecătoria V..
În ceea ce privește interceptările telefonice invocate de P. de pe lângă Judecătoria V., în acuzare, acestea nu pot constitui o probă certă care să formeze instanței convingerea că inculpații C. M. A. și C. M. F. au săvârșit fapta, în condițiile în care, din analizarea acestor interceptări, rezultă doar pe baza unor deducții implicarea acestor doi inculpați în săvârșirea infracțiunii. Persoanele interceptate au folosit porecle de ordin comun (,,ciung” și ,,lichea”) putându-se astfel referi la oricare altă persoană decât inculpații.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția inculpaților C. M. A. și C. M. F., îndoiala fiind ,,echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție”, iar soluția ce se impune este achitarea inculpaților de către instanța de judecată.
S-a dispus restituirea către B. ,,Sfinții Arhangheli M. și G.”, prin reprezentant legal E. M., a bunurilor ridicate de organele de poliție în urma efectuării percheziției domiciliare la inculpatul N. C., având în vedere situația de fapt reținută în cursul procesului penal.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată B. ,,Sfinții Arhangheli M. și G.”, prin reprezentant legal E. M., întrucât nu s-a procedat niciodată la efectuarea unui inventar al bijuteriilor din metale prețioase depuse la cele două icoane din biserică, astfel încât să se stabilească cu certitudine cantitatea de bijuterii sustrasă și, totodată, aprecierile de ordin subiectiv ale preotul paroh și ale martorilor sunt contradictorii sub acest aspect. Referitor la suma de 3.000 lei solicitată pentru distrugerile făcute cu ocazia sustragerii bunurilor, instanța va respinge și această cerere, simpla solicitare în acest sens nefiind suficientă pentru acordarea unor despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria A. și inculpații N. C. și M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P., în motivele de recurs, a criticat hotărârea pentru greșita achitare a inculpaților C. M. A. și C. M. F., în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, în sensul că instanța de fond a aplicat pentru inculpați principiul nevinovăției, prev. de art.52 Cod procedură penală, apreciind că probele de vinovăție a inculpaților nu sunt certe, sigure și complete.
Din examinarea mijloacelor de probă aflate la dosar, a reieșit faptul că există suficiente probe și indicii ca inculpații C. M. și C. să fi participat la infracțiunea de furt.
Inculpatul C., în noaptea comiterii furtului s-a aflat în incinta bisericii, faptă atestată de declarațiile martorilor M. și H. care, deși nu l-au văzut personal, au auzit de la alte persoane sau chiar de la unul din inculpați că ar fi participat și acest inculpat.
Cu privire la inculpatul C. M. F., acesta a fost prezent la data comiterii faptei în incinta bisericii, faptă confirmată de declarațiile martorului H., care a auzit de la inculpatul M., că inculpatul C. s-ar fi aflat și el la locul faptei.
O altă incriminare pentru cei doi inculpați sunt și interceptările telefonice efectuate și aflate la dosarul penal de instrumentare a cauzei. Instanța de fond nu a primit însă o asemenea probă, deoarece nu ar fi elocventă, deoarece persoanele interceptate au folosit apelative, ceea ce rezultă că toți cei patru inculpați se cunoșteau.
Inculpatul C. M. F. a mai fost recunoscut din planșele fotografice, din grup, la data de 15.10.2011, de martorii audiați în cauză, ca fiind participant la slujbele religioase.
În concluzie, există date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe că inculpații C. și C. au participat la comiterea infracțiunii de furt calificat din noaptea de 22/23.12.2008, așa cum a fost reținut și prin rechizitoriu.
Pentru aceste considerente, P. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g, i C.pen.
În motivele de recurs invocate, inculpații M. M. și N. C. au invocat cazul de casare prev. de art.3859 pct.18 Cod procedură penală, susținând că s-a comis o gravă eroare de fapt prin condamnarea lor.
Referitor la inculpatul N. C., acesta a menționat că în ceea ce privește bijuteriile găsite la domiciliul său sunt ale familiei din anul 2005, martorii acuzatori au avut o atitudine oscilantă și au declarat că au depus personal acele bijuterii în biserică, dar nu au putut preciza care sunt aceste bijuterii.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. M., organele de cercetare penală au încălcat disp.art.68 Cod procedură penală, prin punerea la dispoziția martorului a unui telefon mobil, în penitenciar, pentru a vorbi cu inculpatul.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate în raport de criticile invocate cât și din oficiu Curtea, în baza art.3856 alin.2 și 3 Cod procedură penală, constată recursurile ca fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din probele aflate la dosar și analizate de prima instanță rezultă că fapta inculpaților N. și M., care în noaptea de 22/23.12.2008, au pătruns în incinta Bisericii ,,Sfinții Arhangheli M. și G.” din cartierul Fotăchești, oraș V., prin tăierea grilajului metalic de la o fereastră termopan și forțarea sistemului de închidere al acesteia, iar de la iconostasul din fața altarului, au sustras mai multe bijuterii din aur și argint lăsate în acel loc de enoriași, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g, i C.pen.
Săvârșirea faptei de către cei doi inculpați rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului N., de unde au fost recuperate mai multe bijuterii ce au fost recunoscute de către martori ca fiind printre cele lăsate la biserica „Sfinții Arhangheli M. și G.”, declarația martorului H., în fața căruia inculpatul M. M. a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior, convorbiri similare între cei doi fiind înregistrate de organele judiciare, procesele-verbale de transcriere aflându-se la dosarul de urmărire penală, buletinul de expertizare nr. 14/2011 întocmit de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului- Direcția Generală Metale Prețioase, Pietre Prețioase și Proces Kimberley prin care s-a constatat că bijuteriile analizate (ridicate de la locuința inculpatului N.) sunt în majoritate din aur de 18 Karate și au ca țară de proveniență Turcia, procesele-verbale de prezentare în vederea recunoașterii din grup din care rezultă că inculpații au fost văzuți în zonă în mai multe rânduri de către mai mulți martori.
Curtea apreciază că în cauză nu se impune înlăturarea declarației martorului H. și a convorbirilor dintre inculpatul M. și acest martor întrucât nu se poate aprecia că mărturisirea inculpatului a fost făcută în urma provocării martorului. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere jurisprudența CEDO cu privire la dreptul inculpatului de a nu se autoincrimina ca garanție fundamentală a dreptului la un proces echitabil în situația în care autoritățile determină acuzatul altfel decât prin simpla solicitare să facă mărturisiri.
Astfel, în cauza Allan c. Regatului Unit (hotărârea din 05 noiembrie 2002), autoritățile au apelat la un informator cu scopul precis de a determina persoana acuzată să vorbească, Curtea constatând că această situație a determinat încălcarea privilegiului de a nu te autoincrimina, în condițiile în care declarațiile obținute nu au fost spontane și neprovocate. Curtea EDO a arătat că în cazul în care informatorul nu era în mod evident un agent al statului, analiza se va concentra, pe de o parte, pe relația informatorului cu statul, iar pe de altă parte pe relația dintre informator și acuzat, dreptul la tăcere fiind încălcat dacă informatorul a acționat ca agent al statului la momentul la care acuzatul a făcut declarația, iar informatorul a fost acela care l-a determinat pe acuzat să facă această declarație.
Este adevărat că martorul, persoană privată, a acționat la indicația și sub controlul organelor judiciare, care au furnizat aparatura necesară înregistrării convorbirilor cu inculpatul M., dar această activitate a fost realizată doar după ce inculpatul deja făcuse o astfel de mărturisire martorului H., neprovocat în niciun fel de martor, după cum rezultă din denunțul și prima declarație a acestuia. Prin urmare, datele obținute de martor nu pot fi considerate ca fiind obținute împotriva voinței reclamantului, iar utilizarea lor în proces nu aduce atingere dreptului inculpatului la tăcere și de a nu contribui la propria acuzare.
Faptul că martorul H. ar fi primit sume de bani de la organele judiciare pentru a obține mărturisiri de la inculpatul M., susținut de apărătorul acestuia, nu a fost dovedit în nici un fel, iar declarația martorului R. A. care a susținut că a fost îndemnat să dea declarație împotriva inculpatului M., în condițiile în care cei doi sunt prieteni, nu poate fi apreciată decât ca o probă subiectivă, pro causa, neconfirmată de nici un alt mijloc de probă. Prin urmare, Curtea apreciază că nu se impune excluderea declarațiilor date de martorul H. și a convorbirilor înregistrate în temeiul art. 68 Cpp, cu atât mai mult cu cât nu sunt probe determinante pentru soluția de condamnare.
Cu privire la faptul că bijuteriile găsite cu ocazia percheziției ar aparține martorei N. F., sora inculpatului N. C., fiind aduse de aceasta din Italia, Curtea apreciază această declarație ca fiind făcută pro causa, fiind infirmată atât de declarațiile martorilor care au recunoscut bijuteriile ca fiind cele depuse de enoriași la icoanele din biserică, cât și de buletinul de expertizare nr. 14/2011 întocmit de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului- Direcția Generală Metale Prețioase, Pietre Prețioase și Proces Kimberley prin care s-a constatat că bijuteriile aveau ca țară de proveniență Turcia și nu Italia. În plus, relația de rudenie dintre martoră și inculpat, ca și locul suspect în care au fost găsite bijuteriile (ascunse printre rufe, sub un pat, improbabil ca loc de păstrare a unor bijuterii deținute legal) sunt indicii de natură a crea îndoieli cu privire la credibilitatea și sinceritatea martorei.
În raport de toate aceste probe, Curtea apreciază că soluția primei instanțe de judecată care a constatat că inculpații N. și M. au săvârșit cu vinovăție infracțiunea de furt, este legală și temeinică.
Cu privire la participarea inculpaților C. M. și C. M. F. la săvârșirea aceleiași fapte, Curtea apreciază că în cauză acuzarea nu a probat dincolo de orice îndoială rezonabilă că aceștia au avut vreo contribuție la aceasta. Desigur, există unele indicii ce rezultă din faptul că cei doi au fost văzuți în localitate la o dată anterioară celei de săvârșire a faptei, ca și din declarația martorului M. G. (ce a revenit asupra declarației în fața primei instanțe de judecată) care ar fi aflat de la niște persoane rămase neidentificate (probă indirectă) că inculpatul ar fi participat la săvârșirea faptei, aspect ce ar fi susținut și de declarația martorului H. care ar fi aflat același aspect, dar dintr-o sursă secundară, martorul M. G.. Ca și prima instanță, Curtea apreciază că aceste indicii nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați.
Interceptările convorbirilor invocate de P. nu pot fi luate în considerare ca probe certe în condițiile în care persoanele interceptate au folosit porecle de ordin comun („ciung” și „lichea”), fără a fi posibilă stabilirea unei identități certe între aceste persoane și inculpații C. și C..
Instanța de recurs apreciază că prezumția simplă ce rezultă din faptele vecine si conexe ale prezenței celor doi inculpați în localitatea unde a fost săvârșită fapta la o dată anterioară nu este în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție a inculpaților in lipsa altor probe cu care să se coroboreze și să rezulte că aceștia au participat alături de inculpații N. și M. la sustragerea bijuteriilor din biserică.
Prezumtia de nevinovatie este o garantie pe care o implica dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. 3 Constitutie si de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudentei organelor de la Strasbourg, aceasta prezumtie are consecinte asupra sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar indoiala profita persoanei acuzate (cauza Austria c. Italiei, Comisia EDO), fiind inadmisibil ca dintr-un fapt obiectiv sa se deduca o prezumtie de vinovatie (cauza Salabiaku, Comisia EDO). În materie penală, Statele Membre au obligația de a nu depăși un anumit prag la evaluarea probelor și a concluziilor care pot fi trase din aceste prezumții (cauza A. c. României).
Jurisprudenta organelor de la Strasbourg nu se opune instituirii unor prezumtii de drept sau de fapt atat timp cat se tine cont de gravitatea consecintelor ce pot decurge pentru acuzat si nu se aduce atingere drepturilor apararii (Pham Hoang-25.09.1992), insa condamnarea inculpatului in lipsa unor dovezi convingatoare de vinovatie este de natura sa atraga constarea incalcarii art. 6 paragraf 2 din Conventie ( cauza Telfner c. Austriei). Prezumția de nevinovăție este încălcată dacă sarcina probei este inversată și trece de la acuzare la apărare (J. Murray c. Marii Britanii).
Instanța de recurs constată că, in cauza, faptele obiective dovedite au dat nastere la o prezumtie simpla care nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba care sa confirme faptul ca inculpații au participat efectiv la sustragerea bunurilor din biserică.
Deși inculpații au afirmat că nu au fost vreodată pe raza orașului V. (aspect infirmat de declarațiile martorilor), instanța de recurs apreciază că este rezonabil să se ceară explicații inculpaților cu privire la faptă numai după ce acuzarea a produs probe certe de natură a răsturna prezumția de nevinovăție, astfel încât nu poate trage concluzii determinante din declarațiile acestora.
Această interpretare este susținută de jurisprudența CEDO cu privire la aplicarea art. 6 din Convenție. În cauza Telfner c. Austriei, Curtea EDO a constatat că, solicitându-i reclamantului să producă o explicație cu privire la locul în care se afla la momentul săvârșirii faptei, deși acuzarea nu fusese în măsură să construiască un caz solid și convingător, instanțele naționale au inversat sarcina probei de la acuzare la apărare, încălcând, astfel, art. 6 § 2 din Convenție.
Cu alte cuvinte, este acceptabil să se solicite explicații acuzatului numai în măsura în care acuzarea prezintă un caz solid, fiind deja răsturnată prezumția de nevinovăție a acestuia prin administrarea de probe, în caz contrar se cere acestuia să dovedească nevinovăția sa înainte ca acuzarea să probeze contrariul.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public și de inculpații N. C. și M. M., apreciind că există probe certe din care rezultă săvârșirea faptei de către inculpații N. C. și M. M. și că acuzarea nu a răsturnat prezumția de nevinovăție a inculpaților C. M. F. și C. M..
Va deduce pentru inculpatul N. C. perioada reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de la 9.09.2010 la zi, iar pentru inculpatul M. M. arestarea anterioară de la 25.02._ la 22.09.2009 și reținerea și arestarea preventivă din prezenta cauză de la 07.09.2010 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, se vor obliga recurenții inculpați la plata a câte 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul apărătorilor din oficiu pentru intimații inculpați C. M. F. și C. M. în cuantum de câte 300 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpații N. C. și M. M., împotriva sentinței penale nr.418 din 01.11.2011, pronunțată de Judecătoria A..
Deduce pentru inculpatul N. C. perioada reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de la 09.09.2010 la zi, iar pentru inculpatul M. M. arestarea anterioară de la 25.02._ la 22.09.2009 și reținerea și arestarea preventivă din prezenta cauză de la 07.09.2010 la zi.
Obligă recurenții inculpați N. C. și M. M. la plata a câte 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorilor din oficiu pentru intimații inculpați C. M. F. și C. M. în cuantum de câte 300 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. I. TocanIoana C.
GREFIER,
S. N.
Red. I.T.
Dact. A.L. 2 ex./30.01.2012
Jud. A. – jud.: R. A.B.
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1348/2012. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
