Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 38/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 38/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 38/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 38
Ședința publică din data de 31.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I.-T. C.-B.
Grefier: C. G.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat d-ul procuror C. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petenții B. T. și B. D. – prin mandatar B. T. împotriva Rezoluției nr.1403/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 25.10.2011 și menținută prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 3279/II/2/2011 din data de 22.11.2011.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 28.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.01.2013, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
P. plângerea înregistrată la această instanță, la data 5 noiembrie 2012, sub nr._, petentul B. T. a solicitat desființarea rezoluției nr. 3279/II/2/2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a fost confirmată rezoluția nr.1403/P/2007, emisă de aceeași unitate de P. și, pe cale de consecință, trimiterea dosarului la P., în vederea începerii urmăririi penale.
În susținerea plângerii, petentul nu a depus înscrisuri noi cu privire la plângerea formulată.
Instanța a dispus atașarea dosarului nr.1403/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, format în urma plângerilor formulate de către petent împotriva intimaților și în care s-a dispus rezoluția mai sus menționată, precum și a dosarului nr. 3279/II/2/2011, în care s-a dispus rezoluția din data de 22 noiembrie 2011.
Curtea, în temeiul art.2781 Cod procedură penală, efectuând controlul de legalitate și temeinicie a actelor procesuale dispuse în cauză, constată următoarele:
Ca și chestiune prealabilă, cu privire la excepția invocată, respectiv repunerea în termen a petentei B. D., Curtea constată că aceasta este nefondată, întrucât petentul B. T. a fost - în permanență - și mandatarul petentei B. D., acesta fiind motivul pentru care rezoluția atacată a fost comunicată doar acestuia.
D. urmare, având în vedere că dispozițiile privitoare la această instituție - în apel și recurs - fac referire la împrejurări mai presus de voința părții, iar necunoașterea legii nu poate fi interpretată ca o împrejurare mai presus de voința părții, Curtea o va respinge ca atare.
P. rezoluția din 25 octombrie 2011, adoptată în dosarul nr.1403/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în baza art.10 lit.a, b și g Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimata N. D. (fostă Ș.) - notar public sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.26 rap. la art.215 al.1, 3 și 5 Cod penal, art.246 Cod penal și art.289 Cod penal.
În fapt, petentul B. T. a arătat că, personal și în calitate de mandatar al soției sale B. D., a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva numitei Ș. D. - notar public, cât și a numitului O. R. CHOUIHNA, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu și fals.
P. ordonanța nr.1403/P/2007 din data de 11 septembrie 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art.215 al.1, 3 și 5 Cod penal, art.246 Cod penal, art.289 Cod penal și disjungerea cauzei privind pe O. R., respectiv declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva soluției a formulat plângere petentul, respinsă prin rezoluția nr. 1593/II-2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, soluție menținută și de Curtea de Apel București prin sentința penală nr.16/F/2007.
Recursul împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de Ș. D..
După completarea cercetărilor dispuse de către instanță, prin ordonanța din data de 19 octombrie 2009, adoptată în același dosar, nr.403/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate cât și disjungerea cauzei față de O. R. în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Plângerea formulată de petent împotriva soluției a fost admisă prin rezoluția nr. 187/II-2/2010 din 26.02.2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a infirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispunând efectuarea mai multor acte.
Reverificând, actele premergătoare precum și soluția adoptată în și prin prisma criticilor formulate de petent, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a confirmat rezoluția adoptată în dosarul nr.1403/P/2007, constând-o ca legală și temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, în luna 2005, petentul B. T. a fost contactat de către agentul imobiliar B. BLEANCĂ pentru a înstrăina două suprafețe de teren arabil situate în . în .> Suprafețele de teren urmau să fie cumpărate de către S.C. ROMAR INTERNAȚIONAL S.R.L., avându-l ca asociat unic pe O. R., cetățean sirian, cu prețul de 5 Euro/m.p.
La sediul Biroului notarial „Ș. D." a fost autentificat antecontractul de vânzare-cumpărare nr.973/2005, între părțile B. T., B. D. și agentul imobiliar B. BLEANCĂ. În legătură cu acest antecontract, petentul a afirmat că, la data autentificării, a primit numai suma de 27.500 Euro și nu suma de 230.000 Euro, așa cum se stipulează în antecontract.
Ulterior, a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare privind cele două suprafețe de teren.
În conținutul contractului, s-a menționat și modul în care s-a efectuat plata, lucru contestat de petent, care reclamă că nu a primit suma de 230.000 euro, deși ambele acte au fost confirmate prin semnătură de către acesta.
După reluarea cercetărilor, petentul a fost citat de către procuror, însă, în majoritatea cazurilor nu a dat curs invitațiilor acestuia, iar atunci când s-a prezentat, a invocat diverse motive pentru a nu da nicio declarație.
I. A., salariată în cadrul firmei, și-a menținut declarațiile anterioare.
Audiat fiind, notarul public Ș. D. a precizat că a respectat întocmai prevederile legale, actele fiind însușite de părți prin semnătură.
Notarul public a precizat că nu are niciun fel de obligații în legătură cu stabilirea prețului, cât și cu plata acestuia, aceste clauze revenind părților.
A fost identificată, în exemplarul din arhiva biroului notarial, declarația olografă a petentului B. T., din care a rezultat că a primit banii, precum și că intervalul dintre autentificarea antecontractului și autentificarea contractului nu a ridicat niciodată problema că nu și-ar fi încasat prețul stabilit.
În cursul verificărilor efectuate, nu a putut fi identificată persoana de sex feminin, pe nume B. BLEANCĂ, atât notarul public, cât și I. A., precizând că nu pot da niciun fel de date - nume complet, domiciliu, adresa agenției imobiliare - care ar face posibilă identificarea acesteia în vederea audierii.
Din întregul material al dosarului, mai rezultă că actele au fost semnate personal de petent și soția acestuia (antecontract), cât și de către petent, în nume propriu și mandatar (contractul) și niciodată, în fața notarului nu s-au făcut nici un fel de afirmații, în sensul că nu s-ar fi primit suma de bani menționată în act.
Se mai reține că cele două acte au fost întocmite în cursul anului 2005, iar plângerea penală inițială a fost întocmită de petent la data de 4 septembrie 2007.
Față de aspectele menționate, în mod corect, s-a reținut că în sarcina notarului public nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte care să atragă o responsabilitate penală, motiv pentru care s-a dispus, în cauză, neînceperea urmăririi penale, soluție confirmată și de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Din verificările efectuate, s-a mai reținut că, prin rezoluția nr.2476/P/2007 din 21 martie 2008, P. de pe lângă Tribunalul București a dispus neînceperea urmăririi penale față de O. R., cât și a lui ABDULRAZAK KHIWIHNA, pentru aceleași infracțiuni reclamate de B. T..
În esență, prin plângerea formulată împotriva soluției, petentul încearcă să arate că soluția este nelegală, întrucât se bazează pe un fals adevăr.
Astfel, afirmă că, cu ocazia perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare l-ar fi semnat în alb, neprimind decât 27.500 Euro și nu suma stipulată în acte.
Însă, afirmația petentului nefiind dovedită în niciun fel, a fost infirmată de probele administrate în cauză, respectiv declarația notarului public, precum și a cumpărătorului și a martorului audiat, care au precizat că s-a făcut plata întregii sume.
Petentul a mai precizat că nu a sesizat organele de urmărire penală doi ani de zile, deoarece notarul public l-a liniștit, spunându-i despre cumpărător că este de bună credință.
Nici această afirmație nu poate fi primită, întrucât nu are suport probator
Nu pot fi primite cauzei nici afirmațiile cu titlu general, făcute în finalul plângerii, în legătură cu faptul că notarul public nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de serviciu, fiind de totală rea-credință, aspecte ce rămân în fază de afirmații, nefiind probate în vreun fel.
După cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție (sentința penală nr. 1064 din 5 iunie 2008; decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008) etapa actelor premergătoare se situează în afara procesului penal. În aceste condiții, în etapa actelor premergătoare se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale, procurorul fiind singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv începerea urmăririi penale ori soluția de neurmărire penală.
Nu este mai puțin adevărat că și în această etapă, persoana care se consideră vătămată are nu numai dreptul, dar și obligația prevăzută de art.222 alin. 2 Cod procedură penală, de a indica probele care sunt de natură să dovedească cele susținute în plângere.
În cauză, se constată că petentul B. T. nu a propus - prin plângerea inițială sau cu ocazia audierii – probe de natură a-și dovedi susținerile.
Curtea constată că - în procedura de soluționare a plângerii (art.2781 Cod procedură penală), potrivit dispozițiilor legale, instanța verifică rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei întocmit de Ministerul Public, și a altor înscrisuri noi prezentate.
Petentul B. T. nu a învederat alte împrejurări ori mijloace de probă în susținerea plângerii, ci a reluat aceleași motive din plângerea inițială, invocând doar faptul că intimata se face vinovată de comiterea infracțiunilor reclamate.
Pe cale de consecință, Curtea va analiza probatoriul administrat în cursul cercetării efectuate de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Rezoluțiile contestate de către petent în prezenta cauză sunt legale și temeinice, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în privința intimatei, întemeindu-se - în mod corect, pe lipsa oricăror probe privind săvârșirea de către aceasta de fapte penale, în accepțiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentului, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu.
Analizând motivele invocate de petent prin plângerea de față, Curtea constată că acestea constituie doar critici aduse încheierii, respectiv autentificării unui antecontract și contract de vânzare cumpărare a unor terenuri ce au aparținut petentului B. T., petentul incriminând, în fapt, pe toți cei care au participat, într-o anumită fază, a faptului respectiv (vânzarea-cumpărarea), adică pe cumpărător, pe agentul imobiliar, dar și pe notar.
În consecință, Curtea constată că nu există nici măcar un simplu indiciu care să conducă la concluzia că notarul public (intimat în speță) ar fi fost complice la înșelarea petentului, ar fi comis vreun fals sau vreun abuz în serviciu, situație în care dispoziția contestată - de neîncepere a urmăririi penale, se dovedește a fi legală și temeinică.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a teza a III-a din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B. T., menținând în consecință rezoluțiile atacate de aceasta.
Față de soluția ce urmează a se pronunța - în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală - petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de repunere în termen formulată de petenta B. D..
Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petenții B. D. și B. T. împotriva Rezoluției nr.1403/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 25.10.2007 și menținută prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 3279/II/2/2011 din data de 22.11.2011.
Obligă fiecare petent la plata sumei de 50 de lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2013.
PREȘEDINTE,
I.-T. C.-B.
GREFIER,
C. G.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.2
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 199/2013. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
