Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 11/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 11/2013

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

Decizia penală nr.11

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - R. M.

JUDECĂTOR - D. D.

GREFIER – C.-M. S.

Ministerul Public–P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat prin procuror A. C..

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr.558 din data de 20.06.2012, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 18.01.2013 când a dat următoarea soluție:

CURTEA

Prin sentința penală nr.558/F/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția I-a Penală s-a dispus:

În baza art. 215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal a condamnat pe inculpatul A. A. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art.65 alin.1 și 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.

În baza art.14 Cod procedură penală rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală cu aplic. art.998 cod civil a admis acțiunea civilă și a obligat pe inculpatul A. A. la plata sumelor de 1.601.226,97 EURO și 11.643.083,68 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B. L. Romania S.A.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul nr.39/P/2011 emis la data de 23.12.2011 de către Ministerul Public–P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție–Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că inculpatul A. A., în calitate de asociat unic și director al S.C. A. G. S.R.L., prin folosirea unor documente scanate (scrisoare de bonitate și balanță de verificare) care conțineau date nereale, i-a indus în eroare pe reprezentanții L. B. determinându-i să încheie două contracte de credit și să-i acorde astfel sume importante de bani. A. A. nu intenționa să restituie sumele de bani obținute, urmărind:

- să refinanțeze împrumutul acordat de BRD-Groupe Societe Generale și să înlăture astfel ipoteca instituită asupra a două imobile;

- să-și continue activitatea cu o nouă societate comercială controlată printr-o persoană interpusă.

L. B. urma să-și recupereze prejudiciul, în tot sau în parte, prin executarea silită a garanțiilor imobiliare, în măsura în care acest lucru era posibil.

Încheierea contractelor de credit.

S.C. A. G. S.R.L. are ca asociat unic pe A. A. și ca administrator pe soția acestuia, A. A.-E..

La data de 27.05.2010 între B. L. România S.A. și S.C. A. G. S.R.L. a fost încheiat contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare nr.42, contract care îi permitea celei din urmă societăți comerciale să ramburseze un credit de 1.378.660,64 euro „aflat în sold" la BRD Groupe Societe Generale (vol.2 file 14-31).

Suma obținută în baza contractului de credit ipotecar a fost folosită integral, prin transfer bancar, la rambursarea creditului amintit și la plata costurilor sale (vol. 2 fila 64).

La aceeași dată între B. L. România S.A. și S.C. A. G. S.R.L. a fost încheiat și contractul de linie de credit nr.41 în valoare de 9.000.000 lei (vol.2 file 32-48). Din această sumă, la data de 27.05.2010, conform clauzelor contractuale, 7.138.206, 73 lei au fost utilizați, prin transfer bancar, la rambursarea unui credit privind capitalul de lucru acordat tot de BRD-Groupe Societe Generale (vol. 2 fila 63), iar la data de 31.05.2010, cu 137.472 lei au fost achitate datoriile S.C. A. G. S.R.L. față de Administrația Fondului pentru Mediu (vol.2 file 58-62). În data de 31.05.2010 suma de 1.734.321, 27 lei a fost folosită pentru plata în favoarea unor furnizori din C. a avansului privind achiziția de marfa (vol.2 fila 63-112).

Încheierea contractelor a fost negociată de către A. A., în calitate de asociat unic și director executiv. Faptul că A. A. este cel care a negociat și a gestionat relația cu reprezentanții L. B. reiese tot din declarația sa (vol.1 fila 9), dar și din declarația soției sale, A. A. E. (vol.1 fila 40), precum și din declarația martorilor P. M. (vol.1 fila 27) și T. C.-T. (vol.1 file 46-48).

Încheierea contractelor de credit de către S.C. A. G. S.R.L. cu L. B. are la bază o hotărâre a administratorului unic A. A. (vol.1 fila 16), contractele fiind semnate din partea societății comerciale de administratorul de drept, A. A.-E..

Constituirea garanțiilor.

Restituirea sumelor obținute în baza contractelor încheiate cu B. L. România S.A. a fost asigurată prin încheierea unor contracte de garanție reală imobiliară având ca obiect un teren intravilan în suprafață de 8.452 mp situat în Afumați, . 18+400 STG, jud. I. (nr. cadastral 1082/2) și un „teren în suprafață de 14.808 mp și construcții edificate pe acesta-depozit de scule și unelte (parter) și magazin prezentare produse și clădire administrativă (P+2E), situat în Afumați . 18+400 STG, jud. I." (nr. cadastral 1082/1) (vol.3, file 14 și 31). Contractul de ipotecă a fost autentificat de BNP I. Lambrina-V. sub nr 513/27.05.2010 (vol 5 fila 58).

A mai fost constituită o garanție reală mobiliară asupra soldurilor conturilor curente deschise sau care urmau a fi deschise de S.C. A. G. S.R.L. la L. B. și asupra „activelor curente prezente și viitoare ale societății, reprezentate de stocul net de marfă și creanțele de încasat, așa cum sunt ele înregistrate în situațiile financiare ale societății, precum și asupra contractelor încheiate de client, înregistrate la Arhiva Electronică (vol.3 file 14 și 31). În acest sens a fost încheiat și contractul de garanție reală mobiliară asupra universalității de bunuri mobile prezente și viitoare, nr.41.2/27.05.2010 (vol.3 fila 47).

Soții A. A. și A. A.-E. au avalizat două bilete la ordin care, de asemenea, urmau a constitui garanții privind rambursarea creditelor, cei doi devenind garanți personali (vol.2 file 133-136).

Cele două imobile au constituit, alături de alte două imobile, garanții privind rambursarea creditelor obținute de la BRD-Groupe Societe Generale (vol.5 file 164-165). Prin refinanțare S.C. A. G. S.R.L. și-a scos de sub ipotecă două imobile, având o valoare de 622.200 euro și, respectiv, 670.600 euro și a rămas cu o sumă de bani cu care și-a plătit furnizorii de marfa din C..

Scrisoarea de bonitate.

Întrucât la analiza dosarului de credit al S.C. A. G. S.R.L. reprezentanții L. B., verificând informațiile înscrise în Centrala Riscurilor Bancare-BNR, au identificat existența unor restanțe în valoare de 225.055 lei (vol.5 fila 104) ale societății comerciale amintite față de BRD-Groupe Societe Generale (împrejurare care împiedica, potrivit normelor interne, încheierea contractelor de credit), au solicitat inculpatului A. A. dovada achitării restanțelor.

După ce reprezentanții L. B. au luat legătura cu A. A. solicitându-i lămuriri cu privire la restanțele la plată și dovada amintită, acesta, la data de 18.05.2010, a trimis de la adresa oficială de email a societății comerciale:_ o scrisoare de bonitate cu nr.452 sau 1452 din 18.05.2010, emisă de BRD-Groupe Societe Generale în care se arăta: „Confirmăm prin prezenta că S.C. A. G. S.R.L. (...) are deschis la unitatea noastră contul de disponibilități pentru activitatea curentă (...). Relația comercială dintre bancă și societate se desfășoară în condiții normale, S.C. A. G. S.R.L., având o conduită tranzacțională bună. Restanța aferentă lunii Aprilie 2010 a fost achitată” (vol.2 fila 128).

Martora T. C.-T. a declarat cu privire la acest aspect următoarele: „Tot în data de 18.05.2010 am recepționat de la adresa de email a lui A. A. comunicată de acesta mie, respectiv_, mai multe documente scanate, între acestea aflându-se și o scrisoare de bonitate emisă de BDR Groupe Societe Generale care atesta între altele și achitarea ratelor restante la BRD Groupe Societe Generale pe luna aprilie 2010.

Emailul (vol.1 fila 119) a fost trimis de la IP-ul de rețea 89.38.173.235 (vol.5 file 113-115), rețea care este administrată de S.C. VOLIO COMMUNICATIONS S.R.L.

Prin adresa nr.34/22.07.2011 S.C. VOLIO COMMUNICATIONS S.R.L. a comunicat faptul că S.C. A. G. S.R.L. era clientul său pentru servicii de internet (vol.1 fila 210).

Adresa de email_ figurează și în documentele Departamentului de comerț exterior din cadrul Ministerului economiei, comerțului și mediului de afaceri ca aparținând S.C. A. G. S.R.L. Că această adresă de email este folosită de reprezentanții S.C. A. G. S.R.L. reiese din declarația inculpatului, precum și din declarația martorilor P. M. și P. M.. Cei doi confirmă și că, dacă scrisoarea de bonitate ar fi fost trimisă prin email către L. B. de unul din cei trei sau patru angajați ai societății comerciale care utilizau adresa de e-mail amintită, acest lucru se putea petrece doar dacă A. A. o solicita.

Conform adresei nr.2364/16.05.2011 a BRD-Groupe Societe Generale scrisoarea de bonitate amintită nu a fost emisă de această unitate bancară (vol.5 fila 165). Este atașată o copie a unei alte scrisori de bonitate emise pentru S.C. A. G. S.R.L. în vederea obținerii unei refinanțări de la OTP B. (vol.5 fila 166).

În adresa nr.5540/22.11.2011 a BRD-Groupe Societe Generale sunt indicate restanțele la plată la data refinanțării, adică 27.05.2011 (vol.5 file 229-230). În aceste condiții BRD-Groupe Societe Generale nu putea să confirme că S.C. A. G. S.R.L. nu avea restanțe pentru luna aprilie 2010.

Prin adresa nr._/100/E/07.07.2011 L. B. a comunicat faptul că „nu ar fi acordat creditele în condițiile în care solicitantul ar fi avut restanțe la BRD pentru luna aprilie 2010 sau ar fi cunoscut că acestea erau reeșalonate la începutul lunii mai 2010”. Una din explicațiile furnizate de L. B. prin adresa nr._/313/i/01.08.2011 se referă la obligația respectării Normei interne de creditare nr.3/2006, versiunea 18.1 pagina 5. (vol.5 fila 103).

Cu privire la scrisoarea de bonitate inculpatul A. A. a declarat următoarele: „Doamna T. C. mi-a comunicat față în față, din câte îmi amintesc eu, că era nevoie de o dovadă privind achitarea restanțelor la BRD, întrucât aceasta era o condiție la evaluare a dosarului de către reprezentanții L. B.. Din câte îmi aduc aminte eu, doamna T. C. mi-a spus personal despre necesitatea obținerii dovezii amintite.

Nu mai țin minte exact cum am intrat în posesia scrisorii de bonitate de la BRD, dacă am ridicat-o personal sau dacă mi-a fost trimisă pe email. Nu știu de ce nu a fost înregistrată această scrisoare de bonitate la BRD; este posibil ca banca să fi dorit să-și obțină banii, să dorească să scape de mine, considerându-mă un client cu restanțe. Eu personal am cerut BRD eliberarea scrisorii de bonitate trimisă ulterior prin email reprezentanților L. B. (...) Comunicarea actelor prin email a fost făcută de P. M., P. M. sau C. A.” (vol.1 fila 13).

Prima declarație a lui A. A. are alte nuanțe: „Deși aveam restante înregistrate în CRB, Banca L. a acceptat fără probleme acordarea creditului” (vol.1 fila 9).

Dosarul de credit. Balanța de verificare.

Pentru obținerea finanțării se impunea constituirea dosarului de credit ce urma a fi supus analizei financiare. La dosarul de credit L. B. a solicitat, între altele, și balanța de verificare.

A. A. a afirmat: actele necesare obținerii creditului: actele constitutive ale societății comerciale, certificatul de înregistrare, bilanțuri, balanțe (...) scrisoare de bonitate au fost trimise L. B. prin email, dar și înmânate de P. V. reprezentanților băncii” (vol.1 fila 13).

Martorul B. C. a susținut următoarele: „în data de 01.07.2010 (...) ne-am deplasat la depozitul S.C. A. G. S.R.L. din localitatea Afumați (...). Am solicitat să ni se permită verificarea stocurilor și a balanței pe luna mai 2010 constatând ca societatea înregistrase o pierdere în acea lună de 0,7 milioane lei deși în luna martie, conform balanței ce ne fusese prezentată pentru contractarea creditelor, firma avusese un profit de 0,77 milioane lei. De asemenea existau neconcordanțe majore și cu privire la cifra de afaceri înregistrată pe luna mai, față de cea din martie. Una dintre cele două balanțe în mod cert nu era bună, întrucât cifra de afaceri până în luna mai nu avea cum să fie mai mică decât cea din luna martie, putând fi cel mult egală dacă nu se vindea nimic. I-am întrebat pe cei de la contabilitatea firmei de ce existau aceste diferențe și nu au putut să ne dea un răspuns” (vol.1 fila 49).

Analizând balanța de verificare pentru luna martie 2010 prezentată L. B. se poate constata că în aceasta S.C. A. G. S.R.L. apare cu un profit de 778.752,09 lei (simbol contabil 121), marfă facturată, vândută (debit) de 1.995.530,97 lei și sume de bani încasate (credit) de 1.896.044,12 lei (simbol contabil 4111), precum și cu marfă în stoc (debit) de 8.605.478,25 lei (simbol contabil 371) (vol.1 fila 140).

De la lichidatorul judiciar a fost obținută balanța de verificare pentru luna martie 2010, aceasta fiind cea înregistrată în contabilitatea S.C. A. G. S.R.L. Datele cuprinse în aceasta nu sunt identice cu cele din balanța de verificare trimisă L. B.. Astfel S.C. A. G. S.R.L. apare cu un profit de numai 16.625,10 lei (simbol contabil 121), marfă facturată, vânduta (debit) de numai 823.826,43 lei și sume de bani încasate (credit) de 626.016,50 lei (simbol contabil 4111), precum și cu mai multă marfă în stoc (debit) de 9.963.203,35 lei (simbol contabil 371) vol.1 file 144-145).

Neconcordanțele privind sumele de bani efectiv încasate și profitul realizat nu acceptă nicio explicație, decât aceea că A. A. a urmărit să facă din S.C. A. G. S.R.L. un client mai atractiv pentru L. B., prin înfățișarea unor documente financiar-contabile cu date nereale.

Cu privire la acest aspect martora M. D., contabila S.C. A. G. S.R.L. a declarat următoarele: „balanța contabilă pe luna martie 2010 care mi-a fost arătată cu ocazia prezentei audieri, balanță în care profitul este 778,752.09 lei și rulajul de 66.597.691,15 lei, despre care am înțeles că a fost trimisă de firmă la L. B., declar că nu a fost întocmită de mine și nu am cunoștință despre persoana care a întocmit-o. De altfel balanța de verificare nu poartă semnătura mea. În schimb, cea de-a doua balanță care mi-a fost prezentată, respectiv cea cu un profit de 16.625,1 lei și un total rulaj de 51.907.779,31, este cea întocmită și semnată de mine.

Nu cunosc cine a falsificat datele din balanța care nu are semnătura mea însă din studierea ei constat ca a fost cineva care are cunoștințe bune de contabilitate, întrucât nu a modificat doar sumele care demonstrau profitabilitatea activității societății, ci și cifrele care se corelau cu cele legate de profitul firmei. Nu cred că C. A. avea cunoștințele necesare pentru a face acest lucru” (vol.1 fila 39).

După punerea la dispoziție a balanțelor de verificare și după explicarea de procuror a neconcordanțelor mai sus menționate, inculpatul A. A. a declarat: „Balanța de verificare prezentată de procuror și atașată la dosarul de credit prezentat L. B. a fost trimisă pe email de un angajat al S.C. A. G. S.R.L. Nu-mi amintesc exact despre ce angajat este vorba, însă acesta a luat documentul din contabilitate l-a scanat și l-a transmis prin email către reprezentanții L. B.. Această balanță de verificare a fost trimisă întrucât figura pe o listă de documente de care aveau nevoie reprezentanții L. B. pentru a aprecia dacă aprobau sau nu acordarea creditului, pentru analiza dosarului de credit. Nu-mi explic de ce doamna contabil nu-și asumă balanța de verificare” (vol.1 fila 24).

În ce privește scanarea și expedierea documentelor în numele S.C. A. G. S.R.L., martorul P. M. a declarat: „Soția mea răspundea la telefon, scana sau copia documente, le transmitea prin email sau fax la adresele, respectiv, la numerele de fax indicate de domnul A. A.” (vol.1 fila 27).

Verificările privind atașarea balanței contabile cu date nereale la un e-mail trimis L. B. de la adresa de e-mail:_ sunt menționate într-un proces verbal (vol.1 fila 64).

Faptul că la data depunerii dosarului de credit la L. B., inculpatul A. A. era conștient că nu avea cum să obțină finanțarea dorită invocând situația reală a societății comerciale și că nu avea cum să mai ramburseze banii reiese și din adresa nr.612/11.05.2009 (vol.5 fila 214-215) trimisă BRD de către S.C. A. G. S.R.L.: „vă informăm că în contextul crizei economice care afectează întreg circuitul economic, criză care a dus la scăderea cifrei de afaceri pentru perioada ianuarie-aprilie 2009 cu 58% față de perioada similară a anului 2008, întâmpinăm dificultăți majore în desfășurarea activităților comerciale în parametri normali. Principalele cauze care au generat această situație dificilă sunt diminuarea încasărilor primite de la de la clienții noștri, înmulțirea problemelor cu recuperarea creanțelor (…) diminuarea cererii clienților pentru produsele noastre (..) s-a încercat și se încearcă valorificarea activelor firmei prin punerea în vânzare a sediului firmei (...). În aceste condiții de diminuare a încasărilor coroborată cu obligația rambursărilor convenite (...) întrevedem o consecință nefastă asupra activității comerciale a firmei...”

Înființarea unei noi societăți comerciale.

Încă de la data de 31.05.2010, după 3 zile de la obținerea unor importante sume de bani de la L. B. și chiar în ziua în care S.C. A. G. S.R.L. făcea plăți în favoarea furnizorilor din C. s-au făcut și primele demersuri oficiale de înființare a unei noi societăți comerciale: S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., având ca unic asociat și administrator pe A. M., nepoata lui A. A. și a soției sale, A. A.-E..

La data de 31.05.2010 a fost obținută dovada nr._ privind „disponibilitatea și rezervarea firmei” S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., dovadă eliberată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului București (vol.6 fila 28). La aceeași dată, sub nr.2448, a fost autentificată de BNP G. I. o declarație dată de A. M. privind specimenul de semnătură (vol.6 fila 39).

Actul constitutiv al noii societăți comerciale a fost atestat la data de 01.06.2010, în condițiile art.3 din Legea nr.51/1995 rep. (vol.6 fila 36) în aceleași condiții și la aceeași dată a fost atestat de avocat și contractul de comodat prin care A. A. a oferit cu titlu gratuit, pe o perioadă de 10 ani, începând cu 01.06.2010, noii societăți comerciale: S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., folosința imobilului situat în comuna Afumați, . A, jud.I. (vol.6 fila 37), unde se afla un punct de lucru al S.C. A. G. S.R.L. (vol.2 fila 52). La data de 10.06.2010, imobilul în care s-a stabilit sediul social al noii societăți comerciale a fost vândut lui A. Măricel-D., fratele lui A. M.. De altfel, cele două societății comerciale aveau același obiect principal de activitate, cod CAEN 4674 „comerț cu ridicata al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire” (vol.6 fila 32 și vol.2 fila 49).

Mai mult, și în cazul S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., A. A. și A. A.-E. au fost împuterniciți pentru efectuarea operațiunilor de cont curent (vol.10 fila 3).

În ciuda semnării contractului de comodat amintit, A. M. a declarat: „In ce privește sediul societății comerciale ce urma a fi înființată precizez că A. A. avea o datorie față de fratele meu A. D.-Măricel și, în contul acestei datorii, i-a vândut o clădire cu terenul aferent, situată pe ..6A. Contractul de comodat care a stat la baza declarării sediului social a fost încheiat de mine nu cu A. A., ci cu fratele meu A. D.-Măricel” (vol.1 fila 32). Declarația atestă că nu ea s-a ocupat de înființarea societății comerciale și că este folosită ca paravan.

Din declarația lui A. M. se deduce că la data semnării contractelor de credit dintre S.C. A. G. SRL și L. B. sau, cel mult, până la 3 zile după acest moment, A. A. decisese deja încetarea activității societății comerciale: „în primăvara anului 2010 (martie-aprilie), am aflat de la unchiul meu A. A. că intenționa să se retragă din afacerile desfășurate cu S.C. A. G. S.R.L. fără să-mi precizeze un motiv anume. Aflând acest lucru am considerat că se impunea să profit de împrejurare și să-mi deschid o afacere legată de vânzarea de articole de feronerie, sanitare, electrice, etc.

I-am spus unchiului meu intenția de a-mi deschide o afacere și de a folosi pentru societatea comercială pe care urma să o înființez, o denumire asemănătoare denumirii societății comerciale al cărei asociat era el. A. A. a fost de acord cu denumirea societății comerciale de a cărei înființare urma să mă ocup eu și a fost de acord să preiau o parte din clienți și din furnizori (...). Denumirea societății comerciale înființate de mine este A. G. INDUSTRIAL S.R.L.” (vol.1 fila 32).

Această împrejurare vine să confirme că A. A. nu mai avea de gând să restituie banii luați de la L. B. din profitul realizat de S.C. A. G. S.R.L. din activități comerciale. . nu are o justificare economică.

Este de menționat și că din declarațiile persoanelor audiate în cauză reiese că prezența numitei A. M. în activitatea comercială a S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. este una sporadică.

Tot martorei A. M. i-a fost vândută la data de 09.07.2010, marca „Stilson” (vol.4 fila 220-222), marcă sub care erau comercializate produsele S.C. A. G. S.R.L. La data de 12.07.2010, facturile de vânzare a mărcii au fost stornate (vol.4, fila 223).

A. M. nu avea sumele de bani necesare pentru a începe afacerea dorită. Aceasta a declarat că a obținut circa 10.000 de euro de la frații ei și aproximativ 80.000 de euro de la părinți. În cazul din urmă banii sunt rezultatul vânzării unor terenuri nu se știe de unde. (vol.1 fila 31).

Au fost făcute verificări la oficiile de carte funciară din mai multe județe din M. și nu s-a reușit identificarea terenurilor și a vânzărilor de care pomenea A. M. (vol.6 file 65-81, 87-91).

Fiind audiată A. N., mama numitei A. M. a susținut că nu e vorba de vânzarea de terenuri, ci de faptul că soțul său a primit circa 1 miliard de lei vechi pentru renunțarea la partea sa dintr-o moștenire, parte care însemna circa 3 ha de teren, din care 2 ha în extravilanul comunei Cotnari, jud.Iași. Este invocată situația financiară bună a familiei datorită veniturilor obținute din creșterea oilor (vol.1, fila 42). Această situație materială bună nu se regăsește în registrul agricol al comunei Cotnari, după cum rezultă din adresa nr.4895/23.08.2011 semnată de primarul comunei amintite (vol.6 fila 84).

Furnizorii de marfă din C.

Organele de urmărire penală au procedat la evaluarea relațiilor comerciale dintre S.C. A. G. S.R.L. și furnizorii de marfa din C. plătiți cu o parte din banii primiți de la L. B., pentru cheltuieli de capital (circa 400.000 de euro).

Este de observat că S.C. A. G. S.R.L. a cesionat în favoarea S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. creanțele fată de furnizorii din C.. Din cele 19 societăți din C. către care s-au făcut plăti, 11 se regăsesc și în contractul de cesiune de creanță dintre S.C. A. G. S.R.L. și S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. (vol.7 fila 105).

Cu privire la acest aspect A. A. a declarat următoarele: „Creanțele privind furnizorii din C. au fost cesionate în iunie-iulie 2010, în favoarea S.C EXPRES DISTRIBUȚIE S.R.L. față de care S.C. A. G. S.R.L. avea o datorie neachitată. Reprezentanții S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE S.R.L. nu au mai luat legătura cu mine să-mi reproșeze că nu și-au obținut marfa de la furnizorii din C. plătiți de mine în numele S.C A. G. S.R.L.. Cred că totuși și-au obținut marfa, altfel aceștia veneau peste noi. Eu luam legătura cu I. T., ca reprezentantă a S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE S.R.L. Pe I. T. o cunosc de vreo 5 ani, de la complexul Doraly, unde avea un stand.”

Prima întrebare care se pune este de ce e vorba doar de 11 societăți comerciale. Răspunsul îl furnizează chiar A. A. care arată că o parte din banii trimiși în C. au reprezentat rest de plată pentru marfa deja livrată, deși pe ordinele de plată externă depuse la L. B. destinația indicată a banilor este următoarea: „avans marfă”. Inculpatul a declarat cu privire la acest aspect: „O parte din bani vizau stingerea unor datorii mai vechi, iar o parte a constituit avans pentru achiziția de marfă” (vol.1 fila 13).

S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. a importat mărfuri de la 9 din cele 11 societăți comerciale la care se referă creanțele cesionate. Din cei 9 furnizorii de marfa doar 2 au fost plătiți, așa cum rezultă din anexele la adresa ONPCSB nr.C/XI/1681/24.06.2011 (vol.10, fila 83). Plata este de 9,116 euro și a fost efectuată de A. A., împuternicit pentru operațiuni de cont (vol.10 fila 84). Aceeași împrejurare reiese și din anexa nr.3 la procesul verbal de control nr.3185/24.08.2011 al Gărzii Financiare-Comisariatul General.

Mărfurile din C. n-au mai ajuns la S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L, care, după data de 01.05.2010 nu a efectuat importuri, aspecte ce rezultă din adresa nr. 54.654/CIV/04.10.2011 a Autorității Naționale a Vămilor (vol. 1 fila 189).

Au fost identificați clienții S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. în baza declarațiilor informative 394 (vol.10 file 282-284) aflate la dosarul fiscal pentru a verifica dacă au fost cesionate mai departe creanțele dobândite de la S.C. A. G. S.R.L. și de la cine din C. au efectuat importuri, eventualii terți beneficiari ai creanțelor.

Între clienții S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. se află și ., societate având ca unic asociat pe A. C., fratele inculpatului (vol.10 fila 304). D. această societate comercială a efectuat importuri de o valoare nesemnificativă, de la unul din furnizorii trecuți în contractul de cesiune dintre S.C. A. G. S.R.L. și S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. respectiv societatea comercială Zhejiang Jiangfeng (vol.1 file 223-225).

Marfa plătită de S.C. A. G. S.R.L. nu a ajuns nici la S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L, nici la vreun client al acesteia. Se consideră că sunt indicii temeinice că marfa a ajuns la noua societate comercială, S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. Cesiunea de creanță (cesionar fiind S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L.) este o diversiune.

Cele expuse vin să contureze reaua credință a inculpatului și intenția evidentă de a nu restitui banii din creditele obținute de la L. B., de a își continua afacerile cu o nouă societate comercială.

S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L, dar și alte societăți comerciale precum . sunt societăți fantomă, folosite doar pentru interpunere, uneori în mecanisme de evaziune fiscală.

S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. este o societate fantomă cu sediul social fictiv (vol.1 fila 216), stabilit la o adresa a unui apartament (. 2, ., .) deținut în proprietate de A. G., un alt frate al inculpatului. Apartamentul a fost cumpărat de A. Măricel, fratele lui A. M., cea care e administratorul de drept al S.C. A. G. INDUSTRIAL SRL.

Din sesizarea nr.704.056/10.09.2010 a Gărzii Financiare- Comisariatul General (vol.6 file 344-347) reiese că S.C. A. G. S.R.L.:

- a încercat să obțină ilegal o rambursare de TVA invocând o achiziție fictivă intracomunitară, creanța față de o așa-zisă societate comercială din Italia fiind cedată apoi în favoarea S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L.;

- a înregistrat în contabilitate cheltuieli fictive privind achiziția de materiale publicitare de la S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L, diminuându-și baza impozabilă.

Verificând achizițiile de mărfuri din C., Garda Financiară a descoperit că S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. și-a înregistrat în contabilitate drept cheltuieli, plățile făcute către . în baza unui contract de comision (comisionul perceput e de 30%!!!). Plățile vizează prestații efectuate de . în perioada iulie 2010-aprilie 2011. Numai că . s-a înregistrat la ORC în 29.04.2011. Prin urmare S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. și-a diminuat baza impozabilă, prejudiciul provocat bugetului de stat fiind de 156.419,76 lei. (vol.7 file 158-159).

. este o societate comercială având doi asociați care au fost angajați la S.C. A. G. S.R.L. Unul dintre ei, T. M.-V. este angajat ca gestionar la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. (vol.1 fila 44). . și S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. nu au angajați (vol.1 file 204-205).

Ascunderea bunurilor urmăribile.

Prima rată modică, scadentă la data de 01.06.2010 nu a fost achitată, stocul de marfa al S.C. A. G. S.R.L. a fost înstrăinat fără ca sumele de bani primite să fie rulate prin contul curent deschis la L. B.. A. A. și A. A.-E., de asemenea, și-au înstrăinat bunurile urmăribile. Cele expuse în continuare ilustrează, reaua-credință, intenția de fraudă.

Stocurile de marfă

L. B. avea un gaj general constituit asupra stocurilor de marfă. În cursul uneia din vizitele efectuate de reprezentanții L. B. la depozitul de marfa al S.C. A. G. S.R.L. au constatat că bunurile au fost vândute, sumele încasate din vânzare nefiind rulate prin conturile deschise de societatea comercială la L. B..

Legat de acest aspect inculpatul A. A. a declarat următoarele: „Cea mai mare parte din marfa aflată în stoc la S.C. A. G. S.R.L. a fost returnată furnizorilor. D. o mică parte din marfă a fost vândută. O parte din plăți au fost încasate prin contul deschis de S.C. A. G. S.R.L. la L. B., iar o altă parte nu a mai fost încasată prin conturile acestei unități bancare întrucât ne-ar fi fost reținută rata scadentă și nu am mai fi avut cu ce plăti salariile angajaților sau utilitățile. Aceste plăți au fost încasate de către S.C. A. G. S.R.L. prin conturile deschise la BRD” (vol.1 fila 14).

Între societățile comerciale care au cumpărat marfa de la S.C. A. G. S.R.L. sunt S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. și S.C. EUROBUSINESS ACTIV S.R.L.

Relativ la vânzările de bunuri către aceste două societăți comerciale, inculpatul a declarat: „facturile atașate la dosar vizează, în realitate, restituirea mărfurilor. Precizez că întrucât cumpărasem de la aceste două societăți comerciale marfă și aveam datorie la ele, fie le-am restituit unele produse, fie le-am vândut produse similare după care am procedat la compensarea creanțelor reciproce, întocmind procese verbale. Acesta este și motivul pentru care sume de bani nu au fost rulate cu privire la aceste tranzacții, prin conturile deschise de S. C. A. G. S.R.L. la L. B.” (vol.1 fila 24).

Dacă se verifică facturile existente la dosar se poate constata că, spre pildă, în data de 02.07.2011 sau 13.07.2011 S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. a achiziționat de la S.C. A. G. S.R.L. importante cantități de produse pe care le-a vândut apoi, în aceeași zi, cu mult sub prețul de achiziție, la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. (vol. 1 file 137-138). Mai mult, unele produse au fost transportate în aceeași zi, de aceeași persoană delegată, cu același autovehicul, de la S.C. A. G. S.R.L. la S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. și apoi, de la această societate comercială, la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. (vol. 3 fila 225, vol. 8 fila 236). În concluzie, așa-zisele vânzări succesive reprezintă în realitate o mutare a stocului de marfa de la S.C. A. G. S.R.L. la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L.

Simularea vânzării autovehiculelor

La data de 01.07.2010 S.C. A. G. S.R.L. a vândut un număr de 12 autoutilitare marca Mercedes și marca Skoda, la prețuri modice, lui A. Liuba (vol.4 file 206-216), iar aceasta le-a vândut lui T. M. V. (vol.1 fila 232), gestionarul care a fost angajat la S.C. A. G. S.R.L, iar acum este angajat la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., cu un salariu care nu depășește 2.000 de lei (vol.1 fila 38 și 44). A. Liuba a redobândit cetățenia română prin repatriere, este născută în Republica M., este casnică, nu are profesie și nici sursă de venit (vol.1 fila 231).

Prețul de vânzare și situația persoanelor care au dobândit succesiv autovehiculele ne îndreptățesc să credem că avem de a face cu o simulare, cu o încercare de a împiedica L. B. să treacă la vânzarea acestora în vederea recuperării prejudiciului.

Bunurile imobile

După semnarea contractelor de credit cu L. B., soții A. au înstrăinat mai multe imobile în favoarea lui A. Liuba (casnică), A. Măricel (afin al lui A. A.), A. B., L. C. (un tehnician merciolog), D. M. (confecționer din Săveni, jud.B. care a dorit să cumpere circa 500 de mptocmai în tarlaua 107 din .), Papadopoulos A. N. și . (vol. 5 file 4-23).

Numita A. Liuba nu a avut un loc de muncă cu forme legale, așa cum reiese din adresa nr.920/25.05.2011 a CNAS (vol. 6 fila 64) și nu a deținut cont bancar până la sfârșitul anului 2010, după cum rezultă din adresa ANAF-DGTI nr.896.692/04.05.2011 (vol.6 fila 102).

A. Măricel D. și A. B. susțin că au făcut bani muncind în Italia în construcții, după cum spune primul: „la lopată”. Tot A. Măricel D. susține că în 3 ani a câștigat_.000 de euro, cu un salariu de 1000-2000 de euro pe lună. Dacă facem un calcul simplu constatăm că acesta ar fi trebuit să aibă un salariu de cel puțin 4.000 de euro pe lună, ca muncitor necalificat.

A. Măricel D. pretinde că o parte din cei 220.000 de euro cu care a achiziționat de la A. A. un depozit a primit-o de la părinții săi, care au vândut niște terenuri. E vorba de 60-70.000 de euro (vol.1 file 34 și 37-38). Și A. M. susține că a primit circa 80.000 de euro de la părinții ei din vânzarea acelorași terenuri (vol.1 fila 31). Numai că A. B. a afirmat că părinții lor au încasat din vânzări de terenuri circa 20.000 de euro. A. N., mama celor trei a declarat că nu e vorba de vânzări de terenuri, ci de o renunțare la moștenire, iar suma primită fără nici un fel de document justificativ e de circa 1 miliard de lei vechi. Apreciem că în cazul unora dintre vânzările de imobile se poate discuta de o simulație.

Prima rată

O dovadă în plus a refuzului de a mai rambursa creditele acordate de L. B. o reprezintă chiar neachitarea primei rate de o valoare neînsemnată, rată scadentă după 4 zile de la semnarea contractelor de credit.

Cu privire la acest aspect inculpatul a declarat următoarele: „în anul 2008 am cumpărat un teren în sectorul 4 București, teren cu care am garantat în anul 2009, un credit obținut de la BANCA CARPATICA de către .., societate care aparținea unei cunoștințe, D. C.. Acesta dorea să cumpere depozitul de marfă al S.C. A. G. S.R.L. din .-a plătit un avans, urmând să obțină o finanțare de la o bancă (parcă era vorba de EXIMBANK sau CEC). Întrucât nu a reușit să obțină finanțarea s-a adresat apoi BĂNCII CARPATICA, cerându-ne ajutorul pentru a-l sprijini prin constituirea unei garanții. Din câte îmi amintesc mi-a lăsat mie garanție niște file cec în alb. Întrucât D. C. nu a ridicat ipoteca instituită asupra imobilului din sectorul 4 București nu l-am mai putut vinde și nu am avut sumele de bani necesare, nici măcar pentru a plăti prima rată scadentă din creditele obținute de la L. B.. Fiindcă eram amenințat de reprezentanții L. B. că bagă S.C A. G. S.R.L. în faliment m-am gândit să o trec în reorganizare, pentru a avea răgazul necesar efectuării demersurilor de vânzare a terenului pus garanție pentru ..” (vol.1 file 13-14).

Martorul B. C. își amintește lucrurile altfel, respectiv că banca făcea eforturi pentru a gândi soluții, iar A. A. era cel relaxat, dispus să lase societatea comercială, între timp golită de mărfuri și de alte elemente de patrimoniu, pentru a fi urmărită silit: „Vizita noastră a durat aproximativ 3 ore, în ultimele 10 minute apărând la firmă și A. A., care ne-a declarat pe un ton ironic și chiar zeflemitor că nu avea de unde să ne mai plătească ratele și că, din punctul său de vedere, eram liberi să facem ce credeam noi de cuviință. Noi ne dădeam de ceasul morții să găsim soluții, împreună cu reprezentanții societății, iar A. A. ne-a retezat-o, cu un aer relaxat și indiferent. M-a șocat că ne zâmbea tot timpul cât am discutat cu el, nepotrivit față de situația gravă cu care noi și el ne confruntam. Ne așteptam să fie măcar la fel de stresat ca și noi. Având în vedere aceasta atitudine a sa nu am mai discutat altceva cu el. Deși noi i-am spus că venisem pentru a găsi în comun o soluție, el ne-a replicat că nu mai aveam ce soluție să găsim întrucât „asta e situația”.

În faza de urmărire penală, faptele s-au stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: înscrisuri (adrese OCPI, ORC, ANV, CNPP, CNAS, ANAF, L. B., BRD, Garanți B., OTP B., facturi, contracte, ordine de plată, extras de cont, etc.); procese verbale de constatare; declarații de martor; declarații de inculpat.

În cursul cercetării judecătorești, i s-au adus la cunoștință inculpatului A. A. prevederile art.320¹ Cod procedură penală, acesta arătând că nu înțelege să invoce aceste dispoziții, considerându-se nevinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul (declarație file 20-22) și martorii T. C. T. (declarație file 88-90), B. C. (declarație file 91-92), M. D. (declarație fila 93), P. M. (declarație file 94-95), P. M. (declarație file 96-97), A. M. (declarație file 98-99), A. M. D. (declarație fila 124), P. C. V. (declarație fila 125), Manfred R. (declarație fila 133), V. R. (declarație file 141-142) și s-a administrat proba cu înscrisuri (file 38-86 și 107-114).

Examinând ansamblul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a reținut, următoarea situație de fapt, conformă cu cea stabilită în actul de sesizare:

La data de 27.05.2010 între B. L. România S.A. și S.C. A. G. S.R.L. (asociat unic inculpatul A. A. și administrator soția acestuia, A. A. E.) a fost încheiat contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare nr.42, contract care îi permitea societății comerciale să ramburseze un credit de 1.378.660,64 euro „aflat în sold” la BRD Groupe Societe Generale (vol.2 file 14-31 d.u.p.).

Suma obținută în baza contractului de credit ipotecar a fost folosită integral, prin transfer bancar, la rambursarea creditului amintit și la plata costurilor sale (vol.2 fila 64 d.u.p.).

La aceeași dată, 27.05.2010, între B. L. România S.A. și S.C. A. G. S.R.L. a fost încheiat și contractul de linie de credit nr.41 în valoare de 9.000.000 lei (vol.2 file 32-48 d.u.p.). Din această sumă, la data de 27.05.2010, conform clauzelor contractuale, 7.138.206, 73 lei au fost utilizați, prin transfer bancar, la rambursarea unui credit privind capitalul de lucru acordat tot de BRD - Groupe Societe Generale (vol.2 fila 63 d.u.p.), iar la data de 31.05.2010, cu 137.472 lei au fost achitate datoriile S.C. A. G. S.R.L. față de Administrația Fondului pentru Mediu (vol. 2 file 58-62 d.u.p.). În data de 31.05.2010 suma de 1.734.321,27 lei a fost folosită pentru plata în favoarea unor furnizori din C. a avansului privind achiziția de marfa (vol.2 file 65-112 d.u.p.).

Încheierea contractelor a fost negociată de inculpatul A. A., în calitate de asociat unic și director executiv, astfel cum rezultă din declarațiile acestuia (vol.1 fila 9 d.u.p. și filele 20-22 d.i.), dar și din declarația soției sale, A. A. E. (vol.1 fila 40), precum și din declarația martorilor P. M. (vol.1 fila 27 d.u.p. și file 94-95 d.i.) și T. C. T. (vol.1 file 46-48 d.u.p. și file 88-90 d.i.).

Încheierea contractelor de credit de către S.C. A. G. S.R.L. cu L. B. are la bază o hotărâre a administratorului unic A. A. (vol. 1 fila 116 d.u.p.), contractele fiind semnate din partea societății comerciale de administratorul de drept, A. A.-E. (vol.2 file 14-48 d.u.p.).

În vederea încheierii contractului de credit și obținerii finanțării s-a constituit dosar de credit ce urma a fi supus analizei financiare de către bancă. La dosarul de credit L. B. a solicitat, între altele, dovada achitării ratei restante cu care S.C. A. G. S.R.L. figura la BRD și balanța de verificare.

În declarațiile date, inculpatul A. A. a relatat că actele necesare obținerii creditului: actele constitutive ale societății comerciale, certificatul de înregistrare, bilanțuri, balanțe (...) scrisoare de bonitate au fost trimise L. B. prin email, dar și înmânate de P. V. reprezentanților băncii” (vol. 1 fila 13 d.u.p. și file 20-22 d.i.).

Faptul că la data depunerii dosarului de credit la L. B., inculpatul A. A. era conștient că nu avea cum să obțină finanțarea dorită invocând situația reală a societății comerciale și că nu avea cum să mai ramburseze banii reiese și din adresa nr. 612/11.05.2009 (vol.5 fila 214-215 d.u.p.) trimisă BRD de către S.C. A. G. S.R.L.: „vă informăm că în contextul crizei economice care afectează întreg circuitul economic, criză care a dus la scăderea cifrei de afaceri pentru perioada ianuarie-aprilie 2009 cu 58% față de perioada similară a anului 2008, întâmpinăm dificultăți majore în desfășurarea activităților comerciale în parametri normali. Principalele cauze care au generat această situație dificilă sunt diminuarea încasărilor primite de la de la clienții noștri, înmulțirea problemelor cu recuperarea creanțelor (…) diminuarea cererii clienților pentru produsele noastre (..) s-a încercat și se încearcă valorificarea activelor firmei prin punerea în vânzare a sediului firmei (...). In aceste condiții de diminuare a încasărilor coroborată cu obligația rambursărilor convenite (...) întrevedem o consecință nefastă asupra activității comerciale a firmei...”

În atare situație, inculpatul A. A., pentru a fi sigur că va obține creditul dorit, a înaintat băncii o balanță cu date nereale.

Cu privire la scrisoarea de bonitate depusă la dosarul de creditare, Tribunalul a reținut următoarele:

La analiza dosarului de credit al S.C. A. G. S.R.L. reprezentanții L. B., verificând informațiile înscrise în Centrala Riscurilor Bancare - BNR, au constatat existența unor restanțe în valoare de 225.055 lei (vol. 5 fila 104 d.u.p.) ale societății comerciale amintite față de BRD - Groupe Societe Generale (împrejurare care împiedica, potrivit normelor interne, încheierea contractelor de credit), astfel că au solicitat inculpatului A. A. dovada achitării acestor restanțe.

După ce reprezentanții L. B. au luat legătura cu A. A. solicitându-i lămuriri cu privire la restanțele la plată și dovada amintită, acesta, la data de 18.05.2010, a trimis de la adresa oficială de email a societății comerciale:_ o scrisoare de bonitate cu nr. 452 sau 1452 din 18.05.2010, emisă de BRD - Groupe Societe Generale în care se arăta: „Confirmăm prin prezenta că S. C. A. G. S.R.L. (...) are deschis la unitatea noastră contul de disponibilități pentru activitatea curentă (...). Relația comercială dintre bancă și societate se desfășoară în condiții normale, S.C. A. G. S.R.L., având o conduită tranzacțională bună. Restanța aferentă lunii Aprilie 2010 a fost achitată” (vol. 2 fila 128 d.u.p.).

Martora T. C. T. a declarat cu privire la acest aspect următoarele: „Tot în data de 18.05.2010 am recepționat de la adresa de e-mail a lui A. A. comunicată de acesta mie, respectiv_, mai multe documente scanate, între acestea aflându-se și o scrisoare de bonitate emisă de BDR - Groupe Societe Generale care atesta între altele și achitarea ratelor restante la BRD Groupe Societe Generale pe luna aprilie 2010. La data de 27.05.2010, după încheierea celor două contracte de credit și de garanție, conform practicii interne a băncii, am procedat din nou la verificarea bazelor de date obligatorii, printre care și CRB. Cu această ocazie am constat că S.C. A. G. S.R.L. încă figura cu o restanță la plată aferentă lunii aprilie 2010, dar întrucât aveam la dispoziție scrisoarea de bonitate din data de 18.05.2010, emisă după actualizarea CRB-ului în data de 17 a fiecărei luni am considerat că se putea face plata fiind îndeplinite toate condițiile pentru acest lucru” (vol. 1 file 46-48 d.u.p. și fila 89 d.i.).

Că adresa de email este folosită de reprezentanții S.C. A. G. S.R.L. reiese din declarația inculpatului, precum și din declarația martorilor P. M. și P. M.. Cei doi confirmă și că, dacă scrisoarea de bonitate ar fi fost trimisă prin e-mail către L. B. de unul din cei trei sau patru angajați ai societății comerciale care utilizau adresa de e-mail amintită, acest lucru se putea petrece doar dacă A. A. o solicita.

Conform adresei nr. 2364/16.05.2011 a BRD - Groupe Societe Generale scrisoarea de bonitate amintită nu a fost emisă de această unitate bancară (vol. 5 fila 165 d.u.p. și file 108, 113 și 120 d.i.). Aceeași instituție a înaintat o copie a unei alte scrisori de bonitate emise pentru S.C. A. G. S.R.L. în vederea obținerii unei refinanțări de la OTP B. (vol. 5 fila 166 d.u.p.).

În adresa nr. 5540/22.11.2011 a BRD - Groupe Societe Generale sunt indicate restanțele la plată la data refinanțării, adică 27.05.2011 (vol. 5 file 229-230). In aceste condiții BRD - Groupe Societe Generale nu putea să confirme că S.C. A. G. S.R.L. nu avea restanțe pentru luna aprilie 2010. De asemenea, față de conținutul acestei adrese instanța nu poate reține apărarea inculpatului în sensul că la momentul acordării creditului de către L. nu avea nicio restanță față de BRD.

Prin adresa nr._/100/E/07.07.2011 L. B. a comunicat faptul că „nu ar fi acordat creditele în condițiile în care solicitantul ar fi avut restanțe la BRD pentru luna aprilie 2010 sau ar fi cunoscut că acestea erau reeșalonate la începutul lunii mai 2010”. Una din explicațiile furnizate de L. B. prin adresa nr._/313/i/01.08.2011 se referă la obligația respectării Normei interne de creditare nr. 3/2006, versiunea 18.1 pagina 5 (vol. 5 fila 103 d.u.p.).

Cu privire la scrisoarea de bonitate inculpatul A. A., inițial a arătat că „Deși aveam restante înregistrate în CRB, Banca L. a acceptat fără probleme acordarea creditului” (vol. 1 fila 9 d.u.p.) pentru ca apoi să arate: „Doamna T. C. mi-a comunicat față în față, din câte îmi amintesc eu, că era nevoie de o dovadă privind achitarea restanțelor la BRD, întrucât aceasta era o condiție la evaluare a dosarului de către reprezentanții L. B.. Din câte îmi aduc aminte eu, doamna T. C. mi-a spus personal despre necesitatea obținerii dovezii amintite. Nu mai țin minte exact cum am intrat în posesia scrisorii de bonitate de la BRD, dacă am ridicat-o personal sau dacă mi-a fost trimisă pe e-mail. Nu știu de ce nu a fost înregistrată această scrisoare de bonitate la BRD; este posibil ca banca să fi dorit să-și obțină banii, să dorească să scape de mine, considerându-mă un client cu restanțe. Eu personal am cerut BRD eliberarea scrisorii de bonitate trimisă ulterior prin e-mail reprezentanților L. B. (...) Comunicarea actelor prin e-mail a fost făcută de P. M., P. M. sau C. A.” (vol. 1 fila 13 d.u.p.) sau „Referitor la scrisoarea de bonitate, nu mai știu exact cum am primit-o de la BRD, însă și aceasta a fost scanată și înaintată băncii L. prin mail. Nu îmi explic de ce scrisoarea de bonitate înaintată de BRD nu figurează ca fiind emisă de această unitate bancară” (fila 20 d.i.).

Apărarea inculpatului în sensul că înscrisul intitulat „scrisoare de bonitate” nu este prevăzut de legislație, nici măcar de normele interne ale băncii ca un înscris esențial în acordarea unui credit, nu poate fi reținută dat fiind faptul că una din condițiile de acordare a creditului, așa cum s-a arătat anterior, era ca societatea pe care o reprezenta inculpatul să nu aibă debite restante la alte unități bancare. Or, în această scrisoare de bonitate era menționată tocmai această împrejurare. Nici susținerea inculpatului în sensul că scrisoarea de bonitate nu produce efecte atât timp cât banca nu i-a solicitat-o, solicitându-i numai dovada achitării ratelor restante, nu poate fi reținută, întrucât, indiferent ce denumire ar fi purtat înscrisul, acesta face dovada achitării restanțelor, exact ceea ce banca i-a solicitat pentru a putea acorda creditul.

Restituirea sumelor de bani obținute în baza contractelor încheiate cu B. L. România S.A. a fost asigurată prin încheierea unor contracte de garanție reală imobiliară având ca obiect un teren intravilan în suprafață de 8.452 mp situat în Afumați, . 18+400 STG, jud. I. [nr. cadastral 1082/2] și un „teren în suprafață de 14.808 mp și construcții edificate pe acesta - depozit de scule și unelte (parter) și magazin prezentare produse și clădire administrativă (P+2E), situat în Afumați . 18+400 STG, jud. I." [ nr. cadastral 1082/1] (vol. 5 file 53-57 d.u.p.). Contractul de ipotecă a fost autentificat de BNP I. Lambrina V. sub nr. 513/27.05.2010 (vol. 5 fila 58 d.u.p.).

După încheierea contractelor în data de 27.05.2010, prima rată ce trebuia achitată băncii era scadentă la 4 zile după semnarea contractelor de credit, rată pe care inculpatul A. nu a achitat-o, deși a beneficiat și de o prelungire a termenului până la începutul lunii iulie 2010.

Cu privire la acest aspect inculpatul a declarat următoarele: „în anul 2008 am cumpărat un teren în sectorul 4 București, teren cu care am garantat în anul 2009, un credit obținut de la BANCA CARPATICA de către .., societate care aparținea unei cunoștințe, D. C.. Acesta dorea să cumpere depozitul de marfă al S.C. A. G. S.R.L. din .-a plătit un avans, urmând să obțină o finanțare de la o bancă (parcă era vorba de EXIMBANK sau CEC). Întrucât nu a reușit să obțină finanțarea s-a adresat apoi BĂNCII CARPATICA, cerându-ne ajutorul pentru a-l sprijini prin constituirea unei garanții. Din câte îmi amintesc mi-a lăsat mie garanție niște file cec în alb. Întrucât D. C. nu a ridicat ipoteca instituită asupra imobilului din sectorul 4 București nu l-am mai putut vinde și nu am avut sumele de bani necesare, nici măcar pentru a plăti prima rată scadentă din creditele obținute de la L. B.. Fiindcă eram amenințat de reprezentanții L. B. că bagă S.C A. G. S.R.L. în faliment m-am gândit să o trec în reorganizare, pentru a avea răgazul necesar efectuării demersurilor de vânzare a terenului pus garanție pentru ..” (vol. 1 file 13-14 d.u.p.) și „Nu am achitat nici măcar prima rată, întrucât termenul a fost prea scurt, iar L. a introdus societatea în CIP. Deși între momentul acordării creditului și scadența primei rate au fost înstrăinate mai multe bunuri, nu am avut totuși bani să achit prima rată, întrucât am acoperit alte datorii.”

Martorul B. C., în declarațiile date, a arătat că banca făcea eforturi pentru a gândi soluții, iar inculpatul A. A. era cel relaxat, dispus să lase societatea comercială, între timp golită de mărfuri și de alte elemente de patrimoniu, pentru a fi urmărită silit: „Vizita noastră a durat aproximativ 3 ore, în ultimele 10 minute apărând la firmă și A. A., care ne-a declarat pe un ton ironic și chiar zeflemitor că nu avea de unde să ne mai plătească ratele și că, din punctul său de vedere, eram liberi să facem ce credeam noi de cuviință. Noi ne dădeam de ceasul morții să găsim soluții, împreună cu reprezentanții societății, iar A. A. ne-a retezat-o, cu un aer relaxat și indiferent. M-a șocat că ne zâmbea tot timpul cât am discutat cu el, nepotrivit față de situația gravă cu care noi și el ne confruntam. Ne așteptam să fie măcar la fel de stresat ca și noi. Având în vedere aceasta atitudine a sa nu am mai discutat altceva cu el. Deși noi i-am spus că venisem pentru a găsi în comun o soluție, el ne-a replicat că nu mai aveam ce soluție să găsim întrucât „asta e situația” (vol.1 file 49-50 d.u.p. și file 91-92 d.i.).

În drept, tribunalul a constatat că fapta inculpatului A. A., de a induce în eroare reprezentanții L. B., prin utilizarea unor documente ce conțineau mențiuni nereale (scrisoarea de bonitate și balanța de verificare), deci prin manopere dolosive, cu ocazia încheierii contractelor de credit din data de 27.05.2010, determinându-i să-i ofere sume de bani ce nu au fost restituite până în prezent, producând un prejudiciu de aproximativ 4.000.000 EURO, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal.

Astfel, în speță, elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a induce în eroare reprezentanții L. B., cu ocazia încheierii contractelor de creditare din data de 27.05.2010 (ce atrage incidența alin.3 al art.215 Cod penal), prin prezentarea unei situații financiare foarte bune a ., deși în realitate nu era așa, astfel cum s-a reținut la situația de fapt, cu ajutorul unor mijloace frauduloase (ce atrage incidența alin.2 al art.215 Cod penal), respectiv o balanță de verificare care conținea date nereale și o scrisoare de bonitate care figura a fi fost emisă de către BRD, dar care, în realitate, nu a fost emisă de această unitate bancară.

Urmarea imediată a constat în pricinuirea unei pagube Băncii L. în cuantum de aproximativ 4.000.000 EURO, reprezentând creditele acordate și costul acestora, valoare ce trage incidența alin.5 al art.215 Cod penal.

Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului (inducerea în eroare) și urmarea produsă (prejudiciul constând în valoarea creditului acordat și nerestituit și costurile acestuia) rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză și expuse anterior la prezentarea situației de fapt.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul A. A. a acționat cu intenție directă astfel cum e definită de dispozițiile art.19 pct.1 lit.a din Cod penal, în scopul obținerii unui folos material injust.

Intenția de a înșela rezultă cu prisosință din împrejurările anterioare și ulterioare încheierii contractului de credit ce vor fi expuse în continuare.

Înainte de demararea demersurilor obținerii creditului de la L. B., respectiv în perioada martie-aprilie, inculpatul A. A. și-a exprimat dorința de a renunța la activitatea pe care o desfășura cu ., aspect ce rezultă din declarațiile martorei A. M., nepoata soției inculpatului (vol.1 file 32-33 d.u.p. și file 98-99 d.i.).

La data de 31.05.2010, după 3 zile de la încheierea contractului de credit și obținerea unor importante sume de bani de la L. B. și chiar în ziua în care S.C. A. G. S.R.L. făcea plăți în favoarea furnizorilor din C. s-au făcut și primele demersuri oficiale de înființare a unei noi societăți comerciale: S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., având ca unic asociat și administrator pe A. M., nepoata soției inculpatului A. A..

La data de 31.05.2010 a fost obținută dovada nr._ privind „disponibilitatea și rezervarea firmei S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L.”, dovadă eliberată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului București (vol. 6 fila 28 d.u.p.). La aceeași dată, sub nr. 2448, a fost autentificată de BNP G. I. o declarație dată de A. M. privind specimenul de semnătură (vol. 6 fila 39 d.u.p.).

Actul constitutiv al noii societăți comerciale a fost atestat la data de 01.06.2010, în condițiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 rep. (vol. 6 fila 36 d.u.p.) în aceleași condiții și la aceeași dată a fost atestat de avocat și contractul de comodat prin care A. A. a oferit cu titlu gratuit, pe o perioadă de 10 ani, începând cu 01.06.2010, noii societăți comerciale: S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., folosința imobilului situat în comuna Afumați, . A, jud. I. (vol. 6 fila 37 d.u.p.), unde se afla un punct de lucru al S.C. A. G. S.R.L. (vol. 2 fila 52 d.u.p.). La data de 10.06.2010, imobilul în care s-a stabilit sediul social al noii societăți comerciale a fost vândut lui A. Măricel D., fratele lui A. M.. De altfel, cele două societății comerciale aveau același obiect principal de activitate, cod CAEN 4674 „comerț cu ridicata al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire” (vol. 6 fila 32 și vol. 2 fila 49 d.u.p.).

Mai mult, și în cazul S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., inculpatul A. A. și soția acestuia, A. A. E., au fost împuterniciți pentru efectuarea operațiunilor de cont curent (vol. 10 fila 3 d.u.p., declarația martorei A. M. - vol. 1 file 32-33 d.u.p. și file 98-99 d.i.).

Deși a semnat contractul de comodat anterior menționat, martora A. M. a declarat: „In ce privește sediul societății comerciale ce urma a fi înființată precizez că A. A. avea o datorie față de fratele meu A. D. Măricel și, în contul acestei datorii, i-a vândut o clădire cu terenul aferent, situată pe .. 6A. Contractul de comodat care a stat la baza declarării sediului social a fost încheiat de mine nu cu A. A., ci cu fratele meu A. D. Măricel” (vol. 1 fila 32 d.u.p.). Din această declarație se poate trage concluzia că nu ea s-a ocupat de înființarea societății comerciale.

Din declarațiile martorei A. M., așa cum s-a arătat și anterior, rezultă împrejurarea că, la data semnării contractelor de credit dintre S.C. A. G. SRL și L. B. sau, cel mult, până la 3 zile după acest moment, inculpatul A. A. decisese deja încetarea activității societății comerciale: „în primăvara anului 2010 (martie -aprilie), am aflat de la unchiul meu A. A. că intenționa să se retragă din afacerile desfășurate cu S.C. A. G. S.R.L. fără să-mi precizeze un motiv anume. Aflând acest lucru am considerat că se impunea să profit de împrejurare și să-mi deschid o afacere legată de vânzarea de articole de feronerie, sanitare, electrice, etc. I-am spus unchiului meu intenția de a-mi deschide o afacere și de a folosi pentru societatea comercială pe care urma să o înființez, o denumire asemănătoare denumirii societății comerciale al cărei asociat era el. A. A. a fost de acord cu denumirea societății comerciale de a cărei înființare urma să mă ocup eu și a fost de acord să preiau o parte din clienți și din furnizori (...). Denumirea societății comerciale înființate de mine este A. G. INDUSTRIAL S.R.L.” (vol. 1 fila 32), respectiv „Înainte cu câteva luni de a înființa firma a cărei asociată sunt, am aflat de la unchiul meu A. că dorește să se retragă din afaceri și întrucât doream să îmi deschid o afacere am hotărât să o deschid în domeniul în care activa unchiul meu. Am discutat cu unchiul meu despre decizia de a înființa o societate, întrebându-l dacă ar fi de acord să aibă aceeași denumire ca societatea pe care o administra, iar acesta a fost de acord”.

Această împrejurare vine să confirme că inculpatul A. A. nu mai avea intenția de a restitui banii luați de la L. B. din profitul realizat de S.C. A. G. S.R.L. din activități comerciale.

Este de subliniat și că din declarațiile persoanelor audiate în cauză reiese că prezența numitei A. M. în activitatea comercială a S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. este una sporadică.

Tot martorei A. M. i-a fost vândută la data de 09.07.2010, respectiv 12.07.2010 marca „Stilson” (vol. 4 fila 220-222 d.u.p.), marcă sub care erau comercializate produsele S.C. A. G. S.R.L. La data de 15.07.2010, facturile de vânzare a mărcii au fost stornate (vol. 4, fila 223 d.u.p.).

Martora A. M. nu avea sumele de bani necesare pentru a începe afacerea dorită. Aceasta a declarat că a obținut circa 10.000 de euro de la frații ei și aproximativ 80.000 de euro de la părinți. În cazul din urmă banii sunt rezultatul vânzării unor terenuri fără a preciza locul situării acestora. (vol. 1 fila 31 d.u.p.).

În urma verificărilor efectuate la oficiile de carte funciară din mai multe județe din M., nu s-a reușit identificarea terenurilor și a vânzărilor invocate de martora A. M. (vol. 6 file 65-81, 87-91 d.u.p.).

Fiind audiată A. N., mama martorei A. M., a susținut că nu e vorba de vânzarea de terenuri, ci de faptul că soțul său a primit circa 1 miliard de lei vechi pentru renunțarea la partea sa dintr-o moștenire, parte care însemna circa 3 ha de teren, din care 2 ha în extravilanul comunei Cotnari, jud. Iași. Este invocată situația financiară bună a familiei datorită veniturilor obținute din creșterea oilor (vol. 1, fila 42 d.up.). Această situație materială bună nu se regăsește în registrul agricol al comunei Cotnari, după cum rezultă din adresa nr. 4895/23.08.2011 emisă de Primăria acestei comune (vol. 6 fila 84 d.u.p.).

Totodată, au fost evaluate și relațiilor comerciale dintre S.C. A. G. S.R.L. și furnizorii de marfa din C. plătiți cu o parte din banii primiți de la L. B., pentru cheltuieli de capital (circa 400.000 de euro).

Cu privire la acest aspect inculpatul A. A. a declarat: „Creanțele privind furnizorii din C. au fost cesionate în iunie-iulie 2010, în favoarea S.C EXPRES DISTRIBUȚIE S.R.L. față de care S.C. A. G. S.R.L. avea o datorie neachitată. Reprezentanții S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE S.R.L. nu au mai luat legătura cu mine să-mi reproșeze că nu și-au obținut marfa de la furnizorii din C. plătiți de mine în numele S.C A. G. S.R.L.. Cred că totuși și-au obținut marfa, altfel aceștia veneau peste noi.”

Au fost cedate creanțele față doar de 11 societăți comerciale întrucât, așa cum arată inculpatul A. A., o parte din banii trimiși în C. au reprezentat rest de plată pentru marfa deja livrată, deși pe ordinele de plată externă depuse la L. B. destinația indicată a banilor este următoarea: „avans marfă”. Inculpatul a declarat cu privire la acest aspect: „O parte din bani viza stingerea unor datorii mai vechi, iar o parte a constituit avans pentru achiziția de marfă” (vol. 1 fila 13 d.u.p.).

Pe de altă parte, societatea nou înființată, S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., a importat mărfuri de la 9 din cele 11 societăți comerciale la care se referă creanțele cesionate. Din cei 9 furnizorii de marfa doar 2 au fost plătiți, așa cum rezultă din anexele la adresa ONPCSB nr. C/XI/1681/24.06.2011 (vol. 10 fila 83 d.u.p.). Plata este de 9,116 euro și a fost efectuată de inculpatul A. A., împuternicit pentru operațiuni de cont (vol. 10 fila 84 d.u.p.). Aceeași împrejurare reiese și din anexa nr. 3 la procesul verbal de control nr. 3185/24.08.2011 al Gărzii Financiare - Comisariatul General.

Au fost identificați clienții S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. în baza declarațiilor informative 394 (vol. 10 file 282-284) aflate la dosarul fiscal pentru a verifica dacă au fost cesionate mai departe creanțele dobândite de la S.C. A. G. S.R.L. și de la cine din C. au efectuat importuri, eventualii terți beneficiari ai creanțelor.

Între clienții S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. se află și ., societate având ca unic asociat pe A. C., fratele inculpatului (vol. 10 fila 304 d.u.p.) D. această societate comercială a efectuat importuri de o valoare nesemnificativă, de la unul din furnizorii trecuți în contractul de cesiune dintre S.C. A. G. S.R.L. și S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. respectiv societatea comercială Zhejiang Jiangfeng (vol. 1 file 223-225).

Marfa plătită de S.C. A. G. S.R.L. nu a ajuns nici la S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L, nici la vreun client al acesteia. Față de această situație se poate reține că sunt indicii temeinice în sensul că marfa a ajuns la noua societate comercială, S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., iar cesiunea de creanță (cesionar fiind S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L.) este o operație fictivă.

S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. are sediul social (vol. 1 fila 216 d.u.p.), stabilit la o adresa a unui apartament (. 2, ., .) deținut în proprietate de A. G., un alt frate al inculpatului. Apartamentul a fost cumpărat de A. Măricel, fratele lui A. M., cea care e administratorul de drept al S.C. A. G. INDUSTRIAL SRL.

Din sesizarea nr. 704.056/10.09.2010 a Gărzii Financiare - Comisariatul General (vol. 6 file 344-347 d.u.p.) reiese că S.C. A. G. S.R.L.:

- a înregistrat în contabilitate cheltuieli fictive privind achiziția de materiale publicitare de la S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L, diminuându-și baza impozabilă.

Verificând achizițiile de mărfuri din C., Garda Financiară a descoperit că S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. și-a înregistrat în contabilitate drept cheltuieli, plățile făcute către . în baza unui contract de comision (comisionul perceput e de 30%). Plățile vizează prestații efectuate de . în perioada iulie 2010-aprilie 2011. Numai că . s-a înregistrat la ORC în 29.04.2011.

. este o societate comercială având doi asociați care au fost angajați la S.C. A. G. S.R.L.. Unul dintre ei, T. M. V. este angajat ca gestionar la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. (vol. 1 fila 44 d.u.p.).

. și S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. nu au angajați (vol. 1 file 204-205 d.u.p.).

Intenția de a înșela rezultă și din faptul că stocul de marfă al S.C. A. G. S.R.L. a fost înstrăinat fără ca sumele de bani primite să fie rulate prin contul curent deschis la L. B., iar inculpatul A. A. și soția acestuia, A. A. E., și-au înstrăinat bunurile urmăribile, știind că sunt ținuți și cu bunurile proprii să garanteze restituirea creditului .

Astfel, L. B. avea un gaj general constituit asupra stocurilor de marfă. În cursul uneia din vizitele efectuate de reprezentanții L. B. la depozitul de marfa al S.C. A. G. S.R.L. au constatat că bunurile au fost vândute, sumele încasate din vânzare nefiind rulate prin conturile deschise de societatea comercială la L. B..

Legat de acest aspect inculpatul A. A. a declarat următoarele: „Cea mai mare parte din marfa aflată în stoc la S.C. A. G. S.R.L. a fost returnată furnizorilor. D. o mică parte din marfă a fost vândută. O parte din plăți au fost încasate prin contul deschis de S.C. A. G. S.R.L. la L. B., iar o altă parte nu a mai fost încasată prin conturile acestei unități bancare întrucât ne-ar fi fost reținută rata scadentă și nu am mai fi avut cu ce plăti salariile angajaților sau utilitățile. Aceste plăți au fost încasate de către S.C. A. G. S.R.L. prin conturile deschise la BRD” (vol. 1 fila 14 d.u.p.).

Între societățile comerciale care au cumpărat marfa de la S.C. A. G. S.R.L. sunt S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. și S.C. EUROBUSINESS ACTIV S.R.L.

Dacă se verifică facturile existente la dosar se poate constata că, spre pildă, în data de 02.07.2011 sau 13.07.2011 S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. a achiziționat de la S.C. A. G. S.R.L. importante cantități de produse pe care le-a vândut apoi, în aceeași zi, cu mult sub prețul de achiziție, la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. (vol. 1 file 137-138 d.u.p.). Mai mult, unele produse au fost transportate în aceeași zi, de aceeași persoană delegată, cu același autovehicul, de la S.C. A. G. S.R.L. la S.C. EXPRES DISTRIBUȚIE IMPORT EXPORT S.R.L. și apoi, de la această societate comercială, la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L. (vol. 3 fila 225, vol. 8 fila 236 d.u.p.).

În concluzie, se poate presupune că așa-zisele vânzări succesive reprezintă în realitate o mutare a stocului de marfa de la S.C. A. G. S.R.L. la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L.

La data de 01.07.2010 S.C. A. G. S.R.L. a vândut un număr de 12 autoutilitare marca Mercedes și marca Skoda, la prețuri modice, numitei A. Liuba (vol. 4 file 206-216 d.u.p.), iar aceasta le-a vândut lui T. M. V. (vol. 1 fila 232 d.u.p.), gestionarul care a fost angajat la S.C. A. G. S.R.L, iar acum este angajat la S.C. A. G. INDUSTRIAL S.R.L., cu un salariu care nu depășește 2.000 de lei (vol. 1 fila 38 și 44).

Numita A. Liuba a redobândit cetățenia română prin repatriere, este născută în Republica M., este casnică, nu are profesie și nici sursă de venit (vol. 1 fila 231 d.u.p.).

Prețul de vânzare și situația persoanelor care au dobândit succesiv autovehiculele conduc la concluzia că poate fi vorba de o simulare, împiedicând astfel L. B. să treacă la vânzarea acestora în vederea recuperării prejudiciului.

După semnarea contractelor de credit cu L. B., soții A. au înstrăinat mai multe imobile în favoarea lui A. Liuba (casnică), A. Măricel (afin al lui A. A.), A. B., L. C. (un tehnician merciolog), D. M. (confecționer din Săveni, jud. B. care a dorit să cumpere circa 500 de mptocmai în tarlaua 107 din .) Papadopoulos A. N. și . (vol. 2 file 168-187 și vol. 4 file 4-23 d.u.p.).

Numita A. Liuba nu a avut un loc de muncă cu forme legale, așa cum reiese din adresa nr. 920/25.05.2011 a CNAS (vol. 6 fila 64 d.u.p.) și nu a deținut cont bancar până la sfârșitul anului 2010, după cum rezultă din adresa ANAF-DGTI nr. 896.692/04.05.2011 (vol. 6 fila 102 d.u.p.).

Martorii A. Măricel D. și A. B. susțin că au făcut bani muncind în Italia în construcții, după cum spune primul: „la lopată”. Tot A. Măricel D. susține că în 3 ani a câștigat_.000 de euro, cu un salariu de 1000-2000 de euro pe lună. La un calcul simplu se constată că acesta ar fi trebuit să aibă un salariu de cel puțin 4.000 de euro pe lună, ca muncitor necalificat.

Martorul A. Măricel D. mai arată că o parte din cei 220.000 de euro cu care a achiziționat de la inculpatul A. A. un depozit a primit-o de la părinții săi, care au vândut niște terenuri. E vorba de 60-70.000 de euro (vol. 1 file 34 și 37-38). Și martora A. M. susține că a primit circa 80.000 de euro de la părinții ei din vânzarea acelorași terenuri (vol. 1 fila 31 d.u.p.). Martorul A. B. a afirmat că părinții lor au încasat din vânzări de terenuri circa 20.000 de euro, iar A. N., mama celor trei a declarat că nu e vorba de vânzări de terenuri, ci de o renunțare la moștenire, iar suma primită fără nici un fel de document justificativ e de circa 1 miliard de lei vechi.

Intenția de a înșela rezultă și din declarația inculpatului (file 20-22 d.i.) în care arată că „O altă garanție acordată băncii L. a fost un bilet la ordin avalizat de mine și de soția mea și ca atare cunoșteam că suntem ținuți a garanta și cu bunurile noastre personale. Atât înainte, cât și după obținerea creditului, am înstrăinat mai multe bunuri imobile, proprietatea mea și a soției mele… Cu sumele obținute am achitat datoriile pe care le aveam. … Nu am achitat nici măcar prima rată, întrucât termenul a fost prea scurt, iar L. a introdus societatea în CIP. Deși între momentul acordării creditului și scadența primei rate au fost înstrăinate mai multe bunuri, nu am avut totuși bani să achit prima rată, întrucât am acoperit alte datorii.”

Tribunalul a reținut că, prin probele administrate în cauză și analizate anterior, s-a răsturnat prezumția de nevinovăție ce opera în favoarea inculpatului conform art.5² Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală, fiind dovedită fără dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care este judecat, urmând să-l condamne pentru aceasta.

În procesul de individualizare, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (pedeapsa cu închisoare de la 10 la 20 ani), dispozițiile relative la participația penală a inculpatului (calitate de autor), la forma consumată a infracțiunii și la forma de vinovăție cu care a comis fapta, respectiv intenție directă, gradul concret de pericol social al faptei deosebit de ridicat, relevat de natura infracțiunii săvârșite, împrejurările în care a fost comisă și modalitatea de comitere, cu premeditare, prin folosirea manoperelor dolosive, urmarea produsă de aceasta, respectiv un prejudiciu de aproximativ 4 milioane de EURO, împrejurarea că inculpatul nu a achitat nicio sumă din acest prejudiciu până în prezent, fiind declanșată procedura insolvenței debitorului . (dosar civil nr._/3/2010 al Tribunalului București Secția a VII-a Civilă), precum și datele care circumstanțiază persoana inculpatului.

Sub acest ultim aspect s-a reținut că inculpatul a avut o atitudine constantă de negare a faptei reținută în sarcina sa, dar și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are studii medii. Cu privire la conduita anterioară săvârșirii faptei, inculpatul nu a propus nicio probă în circumstanțiere, astfel că nu au fost administrate probe sub acest aspect.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a reținut că L. B. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, cu suma de 1.580.468,30 euro și 11.391.110,78 lei, reprezentând valoarea creditelor acordate și nerestituite până în prezent. Valoarea actuală a bunurilor ipotecate nu permite L. B. acoperirea integrală a prejudiciului (vol. 1 file 161 -166 d.u.p.).

În faza cercetării judecătorești, partea civilă și-a menținut constituirea de parte civilă și a precizat valoarea totală a prejudiciului la suma de 1.601.226,97 EURO și 11.643.083,68 lei.

Prima instanță a constatat că prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, inculpatul i-a produs părții vătămate un prejudiciu în sensul vizat de disp. art.998 C.civ. și față de considerentele reținute pe latură penală, a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv, există fapta ilicită, există prejudiciu, între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă există legătură de cauzalitate, iar inculpatul a săvârșit fapta ilicită cu vinovăție sub forma intenției directe.

Față de această situație, Tribunalul, în temeiul art.14 Cod procedură penală și art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. L. Romania S.A.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A. A., solicitând admiterea apelurilor, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei hotărâri care să aibă în vedere următoarele critici:

P.(filele 4-10) indică trei motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii, respective omisiunea anulării înscrisurilor falsificate, greșita obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile în monedă europeană fără a menționa plata echivalentului în lei a acestora și omisiunea anulării contractelor de vânzare-cumpărare simulate. Cu prilejul susținerii orale a motivelor de recurs procurorul a renunțat la ultimul motiv învederat anterior.

În opinia parchetului se impunea anularea înscrisurilor falsificate, acele înscrisuri depuse la dosarul cauzei se regăsesc doar în materialitatea lor și nu se știe dacă există un original. Din acest punct de vedere s-ar putea pune problema legată de aplicarea sancțiunii măsurii confiscării speciale a anulării înscrisului respectiv întrucât există dilema original-copie.

Se susține faptul că nu are relevanță în cauza penală în mod obligatoriu această dualitate, înscris original și copie. Singurele înscrisuri care există la dosarul cauzei nu sunt originale pentru că sunt plăsmuite de către inculpat, însă ceea ce prezintă relevanță este că au produs consecințe juridice, au condus la aprobarea creditului și la prejudicierea băncii. Astfel, acele înscrisuri sunt în circuitul comercial și vor rămâne.

Se mai invocă faptul că atât art.14 Cpp-rezolvarea în natură a pretențiilor civilă cât și art.445 Cpp privind executarea măsurii de siguranță, nu vorbesc despre anularea înscrisului original. În cauza de față, acest înscris are valoarea de a fi original pentru că este singurul care există între părți.

Al doilea motiv de apel se referă la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în monedă europeană, fără a menționa plata echivalentului în lei.

În motivarea scrisă a apelului (filele 35-54) inculpatul A. A. solicită, în esență, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a Cpp, întrucât fapta nu există, iar în subsidiar achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d Cpp (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii).

În ce privește primul motiv de apel inculpatul susține că însăși actul de sesizare menționează faptul că nu au fost lămurite chestiunile legate de falsificarea scrisorii de bonitate și a balanței de verificare, ceea ce denotă faptul că însăși acuzarea recunoaște că nu a fost stabilită existența mijlocului fraudulos.

Referitor la scrisoarea de bonitate inculpatul susține că aceasta nu reprezintă în sine un act juridic producător de consecințe juridice de sine stătător, datează din 18.05.2010 când societatea nu avea nicio restanță și nu apare înregistrată cu restanțe în CRB, întrucât obținuse o reeșalonare de la BRD.

Cu privire la corectitudinea datelor din balanța de verificare arată că a fost depusă la ANAF pe 25.04.2010, fiind publică și singura producătoare de consecințe juridice. Mai arată că documentele contabile au fost verificate de Garda Financiară București în luna august 2010 și nu a constatat nereguli financiare.

Apelantul-inculpat susține că înființarea unei noi societăți comerciale care ar demonstra existența infracțiunii de înșelăciune nu poate fi primită, deoarece noua societate a preluat elementul de identificare tocmai în ideea păstrării unei capacități de absorbție a clientelei din piața de profil.

Referitor la garanțiile instituite inculpatul arată că inițial s-a convenit instituirea ipotecii numai asupra imobilului din . încheierea contractului de credit a semnat decizia privind constituirea garanției reale imobiliare, care nu i-a fost adusă la cunoștință anterior și pe care a semnat-o fără a verifica data întocmirii.

În opinia inculpatului înstrăinarea imobilelor atât anterior, cât și ulterior obținerii creditului, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât nu constituiau garanții în vederea restituirii creditului către bancă.

În subsidiar, arată că nu a avut nici un moment intenția de a frauda banca, nu a avut loc o inducere în eroare și nu a prevăzut faptul că poate produce o pagubă în patrimoniul băncii atâta vreme cât garanția acoperea valoarea creditului.

Apelantul-inculpat mai susține că nu există prejudiciu deoarece prin valorificarea garanței se acoperă valoarea creanței, însă banca refuză să definitiveze procedura executării silite, în sensul de a înstrăina imobilul.

Prin concluziile scrise depuse în termenul de amânare a pronunțării apelantul-inculpat A. A. a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea administrării probatoriului solicitat prin cererea de probe formulată la termenul din 8.01.2013 și a reiterat motivele de apel.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept a cauzei, conform art.371 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

Situația de fapt rezultată în urma probatoriului administrat în ambele faze ale procesului penal, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit în fața primei instanțe, a fost corect stabilită și constă, în esență, în accesarea de către inculpatul A. A. a două contracte de credit de la partea civilă B. L., unul pentru refinanțarea unui alt contract de credit încheiat cu BRD iar celălat pentru finanțarea activității curente a ., contracte încheiate în mod fraudulos prin inducerea în eroare a părții civile, în concret prin prezentarea unei scrisori de bonitate și a balanței de verificare conținând date nereale.

Fără a relua in extenso întreaga situație de fapt, redată amplu în hotărârea primei instanțe, Curtea constată că nici inculpatul nu neagă situația de fapt ce a constituit obiectul anchetei penale, respectiv încheierea celor două contracte de credit (nr.41 și 42) cu partea civilă B. L.. Astfel, deși nu a semnat personal contractele de credit, inculpatul a recunoscut faptul că a negociat condițiile încheierii celor două contracte de credit, a purtat discuții cu reprezentanții băncii, confirmate de aceștia, ca atare solicitarea de achitare bazată pe inexistența faptei este contrazisă în argumentare de însăși depoziția inculpatului.

Apărarea inculpatului nu neagă, în concret situația faptică, ci contestă acțiunea dolosivă a inculpatului prin care să se ajungă la inducerea în eroare a părții civile, precum și lipsa intenției inculpatului în a aduce un prejudiciu părții civile.

Solicitarea inculpatului de a fi achitat, fie pe temeiul art.10 lit.a Cpp, fie pe temeiul art.10 lit.d Cpp, nu poate fi primită întrucât întreg probatoriul administrat în cauză a răsturnat prezumția de nevinovăție și a demonstrat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Comportamentul inculpatului atât anterior acordării creditelor, cât și ulterior, a demonstrat fără putință de tăgadă intenția acestuia de a induce în eroare partea civilă prin prezentarea de acte nereale (fără de care nu ar fi obținut aprobarea creditelor), scopul fiind acela de a returna împrumutul luat de societate de la BRD și a scoate astfel două imobile de sub garanția aferentă creditului.

Cele două înscrisuri relevante care au stat la baza acordării creditului și, important de reținut, fără de care cererea de creditare ar fi fost respinsă dacă ar fi conținut date reale, respectiv balanța de verificare și scrisoarea de bonitate, nu confirmă susținerile inculpatului A. A.. Astfel, așa-zisa scrisoare de bonitate emisă de BRD la data de 18.05.2010 nu există în arhivele acestei entități bancare, fiind expediată către partea civilă L. B. de pe adresa de email a .. Conținutul acestui înscris s-a dovedit a fi nereal, întrucât în luna aprilie 2010 societatea apărea cu restanțe în Centrala Riscurilor Bancare. Această restanță exista la momentul 27.05.2010 când s-a semnat contractul de credit și rezultă și din anexa depusă de partea civilă la dosar, cât și din depoziția martorului T. C.-T. care a declarat că „în data de 18.05.2010 am recepționat de la adresa de email a lui A. A. comunicată de acesta mie, respectiv_, mai multe documente scanate, între acestea aflându-se și o scrisoare de bonitate emisă de BDR Groupe Societe Generale care atesta între altele și achitarea ratelor restante la BRD Groupe Societe Generale pe luna aprilie 2010.

La data de 27.05.2010, după încheierea celor două contracte de credit și de garanție, conform practicii interne a băncii, am procedat din nou la verificarea bazelor de date obligatorii, printre care și CRB. Cu această ocazie am constat că S.C. A. G. S.R.L. încă figura cu o restanță la plată aferentă lunii aprilie 2010, dar întrucât aveam la dispoziție scrisoarea de bonitate din data de 18.05.2010, emisă după actualizarea CRB-ului în data de 17 a fiecărei luni am considerat că se putea face plata fiind îndeplinite toate condițiile pentru acest lucru”. Chiar dacă BRD ar fi aprobat reeșalonarea creditului, după cum susține inculpatul, această împrejurare nu schimbă datele speței, restanța existând și în condițiile reeșalonării. Oricum, prin adresa nr.5540/22.11.2011 (vol.5, filele 229-230) BRD confirmă faptul că din sumele de bani transferate de partea civilă în contul . deschis la BRD, aceasta a stins obligațiile sale de plată față de societatea împrumutată, obligații printer care se regăseau și restanța față de această instituție de credit.

Concluzia care se desprinde pe baza probatoriului evidențiat este aceea că scrisoarea de bonitate a fost întocmită după modelul scrisorii de bonitate emisă de BRD către OTP B., scrisoare ce s-a regăsit în arhiva BRD.

Cu privire la balanța de verificare a . aferentă lunii martie 2010, după cum rezultă din actele dosarului lichidatorul judiciar a depus balanța înregistrată în contabilitate la nivelul lunii martie 2010, care prezintă o situație financiară concretizată într-un profit nesemnificativ, însă această balanță nu conține aceleași date „cosmetizate” depuse de societate la Banca L. în vederea acordării creditului. Diferența între conținutul celor două balanțe este mare și evident în defavoarea părții civile.

Această împrejurare este confirmată și prin depoziția martorei D., contabila S.C. A. G. S.R.L.: „balanța contabilă pe luna martie 2010 care mi-a fost arătată cu ocazia prezentei audieri, balanță în care profitul este 778,752.09 lei și rulajul de 66.597.691,15 lei, despre care am înțeles că a fost trimisă de firmă la L. B., declar că nu a fost întocmită de mine și nu am cunoștință despre persoana care a întocmit-o. De altfel balanța de verificare nu poartă semnătura mea. În schimb, cea de-a doua balanță care mi-a fost prezentată, respectiv cea cu un profit de 16.625,1 lei și un total rulaj de 51.907.779,31, este cea întocmită și semnată de mine.

În concluzie, este cert că cele două înscrisuri conțin date nereale, inculpatul a cunoscut existența acestora (în primele declarații a arătat că știa faptul că societatea apare în CRB) și cunoștea situația finaciară a societății și implicit “bonitatea” acesteia, înscrisuri pe care le-a folosit pentru inducerea în eroare a băncii în vederea obținerii creditului.

Mai mult, comportamentul inculpatului ulterior obținerii creditului este deosebit de relevant pentru a constata intenția initial frauduloasă, în condițiile în care la 3 zile de la obținerea creditului înființează o altă societate comercială (prin interpuși) unde transferă întreaga activitate a societății, transferă stocurile de marfă, înstrăinează autovehiculele aflate în patrimonial societății și declanșează . a societății, fără vreo justificare economică.

Declarația martorului B. C., angajatul părții civile, este grăitoare în privința atitudinii inculpatului: „Vizita noastră a durat aproximativ 3 ore, în ultimele 10 minute apărând la firmă și A. A., care ne-a declarat pe un ton ironic și chiar zeflemitor că nu avea de unde să ne mai plătească ratele și că, din punctul său de vedere, eram liberi să facem ce credeam noi de cuviință. Noi ne dădeam de ceasul morții să găsim soluții, împreună cu reprezentanții societății, iar A. A. ne-a retezat-o, cu un aer relaxat și indiferent. M-a șocat că ne zâmbea tot timpul cât am discutat cu el, nepotrivit față de situația gravă cu care noi și el ne confruntam. Ne așteptam să fie măcar la fel de stresat ca și noi. Având în vedere aceasta atitudine a sa nu am mai discutat altceva cu el. Deși noi i-am spus că venisem pentru a găsi în comun o soluție, el ne-a replicat că nu mai aveam ce soluție să găsim întrucât „asta e situația”.

Cu privire la celelalte detalii legate de comportamentul inculpatului ulterior obținerii creditului constând în diminuarea patrimoniului . cât și a patrimoniului propriu, considerentele perimei instanțe au fost pe larg prezentate și nu mai necesită comentarii suplimentare.

Apărarea inculpatului referitoare la existența garanției reale imobiliare din care partea civilă s-ar putea îndestula este fără relevanță cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții. Garanția reprezintă un accesoriu al contractului de credit, contractul de credit este de sine stătător și poate fi încheiat cu sau fără stipularea unor garanții, ceea ce prezintă relevanță în cauză este intenția inculpatului, la momentul încheierii contractului, de a induce în eroare partea civilă pentru obținerea creditului. Odată cu . și desemnarea unui lichidator judiciar, executarea silită asupra imobilului este îngreunată și, oricum, partea civilă nu este obligată să opteze pentru această modalitate de recuperare a creanței.

În acest sens, în contradicție cu apărarea inculpatului, este relevantă și depoziția martorului Acsandre M.: „în primăvara anului 2010 (martie-aprilie), am aflat de la unchiul meu A. A. că intenționa să se retragă din afacerile desfășurate cu S.C. A. G. S.R.L. fără să-mi precizeze un motiv anume. Aflând acest lucru am considerat că se impunea să profit de împrejurare și să-mi deschid o afacere legată de vânzarea de articole de feronerie, sanitare, electrice, etc.

Această împrejurare vine să confirme că A. A. nu mai avea de gând să restituie banii luați de la L. B. din profitul realizat de S.C. A. G. S.R.L. din activități comerciale.

Prejudiciul cauzat părții civile a apărut încă de la momentul semnării în mod fraudulos a contractului de credit, pentru că dacă ar fi cunoscut realitatea partea civilă nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate. Mai mult, inculpatul nu a achitat niciuna din ratele contractuale, astfel încât existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite pe deplin.

În concluzie, a fost dovedită existența faptei, identificat autorul faptei, infracțiunea de înșelăciune dovedită sub aspectul tuturor elementelor constitutive, inclusiv vinovăția inculpatului. Niciuna din apărările invocate de acesta nu combat probatoriul administrat în cauză. În acest sens, emiterea unei adrese către BNR, audierea directorului L. B., întocmirea expertizei financiar-contabile și a celei electronice nu prezintă utilitate la stabilirea corectă a situației de fapt.

Pedeapsa a fost corect individualizată, spre minimul special, cu toate că prejudiciul este foarte mare, nu a fost recuperat, iar atitudinea inculpatului a fost vădit nesinceră.

Critica parchetului referitoare la omisiunea anulării înscrisurilor falsificate este nefondată. În cauză procurorul a dispus disjungerea cu privire la infracțiunea de fals, chiar dacă în speța dedusă judecății s-a dovedit că înscrisurile conțin date nereale. Mai mult, nefiind înscrisuri originale Curtea nu poate dispune anularea acestora, indiferent dacă aceste înscrisuri au avut sau nu la bază alte înscrisuri originale.

Cu privire la omisiunea menționării echivalentului în lei a despăgubirilor civile, Curtea apreciază că nu era imperios necesară o astfel de menționare, executarea dispozițiilor civile fie benevolă, fie în mod silit, se efectuează potrivit normelor procesual civile care nu impun o astfel de precizare. De altminteri, practica judiciară unitară în materia daunelor morale prevede, în majoritatea cazurilor, sume menționate în monedă europeană, fără precizarea plății echivalentului în lei a acestora.

Pentru aceste considerente, observând că parchetul a renunțat la cel de-al treilea motiv de apel, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile formulate de Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA și de inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr. 558/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.

În baza art. 192 al.2 C.p.p. va obliga pe apelantul inculpat 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 al.2 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelul declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 379 pct. 1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile formulate de Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA și de inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr. 558/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.

În baza art. 192 al.2 C.p.p. obligă pe apelantul inculpat 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 al.2 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelul declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.01.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. M. D. D.

GREFIER

C.-M. S.

Red. Și tehnored. D.D.

2 ex.

Red. V. V. – Tribunalul București – Secția I Penală

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI