Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 423/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 423/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.423/A
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. B. R.
Judecător:A. N.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – prin procuror F. D..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul – inculpat I. L. S. împotriva sentinței penale nr.4155/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București.
La apelul nominal făcut în ședința a răspuns apelantul – inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărător ales, avocat Halas G., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și apărător desemnat din oficiu, avocat F. L., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, desemnat pentru a acorda asistența juridică obligatorie a apelantului – inculpat, solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale față de prezența apărătorului ales și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevede Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R.
La întrebarea instanței, apelantul – inculpat, personal, arată că își menține apelul declarat în cauză; arată că este arestat în altă cauză pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri. De asemenea, la întrebarea instanței, apelantul – inculpat arată că nu mai are nimic de adăugat declarațiilor date în cauză, urmând să își exprime poziția procesuală cu ocazia acordării ultimului cuvânt.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat arată că apelul declarat vizează reducerea pedepsei în raport de circumstanțele atenuante de care acesta se bucură; potrivit art. 75 alin.2 lit. a și lit.b Cod penal se reține de către instanța de fond, în hotărârea atacată, că simpla recunoaștere ori regret a faptei nu constituie circumstanțe atenuante.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a urmat școala de șoferi pentru a obține permisul de conducere, știe să conducă autovehicule, și împrejurări mai presus de voința sa l-au adus în situația de a comite această faptă.
Este adevărat că există o antecedență cu patru acte materiale pentru comiterea aceleiași infracțiuni, însă solicită instanței să se aplece asupra pedepsei aplicate de 1 an, pedeapsă care este prea mare, astfel că solicită reținerea de circumstanțe atenuante.
Reprezentantul Ministerului Public, ca o precizare, arată că inculpatul a fost condamnat avându-se în vedere dispozițiile O.U.G. nr-. 195/2002 ca lege penală mai favorabilă, astfel încât, dacă discutăm de circumstanțe atenuante, fie se solicită trecerea pe dispozițiile noului Cod penal și aplicarea art.75 Cod penal – care vizează circumstanțele atenuante, sau discutăm despre circumstanțele atenuante prev. de art.74 V Cod penal – lit.c având în vedere că avea antecedente penale. Din prisma art.74 lit.c V Cod penal, în condițiile în care a uzat de procedura simplificată, s-a dat deja eficiență acestei situații prin reducerea limitelor de pedeapsă.
În ceea ce privește pedepsele efective aplicate inculpatului în această cauză, cele două pedepse de câte 1 an închisoare, apreciază că acestea sunt proporționale cu gravitatea faptei și cu circumstanțele personale ale inculpatului; acesta a fost sancționat administrativ pentru o infracțiunea prev. de O.U.G. nr.195/2002 și mai are o condamnare concurentă cu cele care fac obiectul prezentei cauze, tot pentru conducere fără permis.
În raport de toate aceste considerente pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Apelantul – inculpat, personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.4155 din 28.11.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 4 București l-a condamnat pe inculpatul I. L. S. (fiul lui I. M. și al lui P. L., născut la 10 Octombrie 1990, arestat preventiv în altă cauză, CNP_), în baza art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată cu aplic. art.5 Cod penal, art.375 Cod pr.penală. și art.396 Cod pr.penală, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art.85 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată cu aplic. art.5 Cod penal, art. 375 Cod pr.penală și art.396 Cod pr.penală a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2216/30.10.2013 a Judecătoriei sectorului 5 București.
În baza art.864 din vechiul Cod penal rap. la art.85 alin.1 din vechiul Cod penal cu referire și la art.16 din Legea nr.187/2012, s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2216/30.10.2013 a Judecătoriei sectorului 5 București și a fost descontopită pedeapsa de 8 luni închisoare în pedepsele componente, respectiv: 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a - 34 lit.b din vechiul Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate prin sentința penală nr.2216/30.10.2013 a Judecătoriei sectorului 5 București cu pedepsele aplicate în cauză și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatului I. L. S. dându-i-se spre executare, în final, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 din vechiul Cod penal i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b din vechiul Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În data de 21.04.2013 în jurul orelor 00.45 organele de politie din cadrul BPR l-au depistat pe inculpatul I. L. S. în timp ce conducea auto Dacia L. cu nr.de înmatriculare_ pe . fără a poseda permis de conducere, încheindu-se proces verbal semnat de inculpat si de un martor asistent.
Din verificările efectuate a rezultat ca inculpatul I. L. S. nu poseda permis de conducere.
2. În data de 01.05.2013 în jurul orelor 03.30 organele de politie din cadrul BPR l-au depistat pe inculpatul I. L. S. in timp ce conducea auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . fără a poseda permis de conducere, încheindu-se proces verbal semnat de inculpat si de un martor asistent.
Din verificările efectuate a rezultat ca inculpatul I. L. S. nu poseda permis de conducere.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului I. L. S. care, în datele de 21.04.2013 și respectiv 01.05.2013 a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunesc obiectiv și subiectiv (inculpatul acționând cu vinovăție sub forma intenției directe) elementele constitutive a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplic.art.5 Cod penal (instanța apreciind legea penală veche ca fiind cea favorabilă prin prisma concursului de infracțiuni).
În conformitate cu art. 74 Cod penal, instanța de fond a ținut seama la stabilirea si aplicarea pedepselor de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, câtă vreme acesta nu putea nega evidența, toate probele dovedindu-i vinovăția, iar faptele acestuia prezintă un pericol social deosebit de ridicat. S-a mai reținut că deși inculpatul a urmat cursurile unei scoli de șoferi acest lucru nu este suficient pentru a considera ca deține aptitudinile necesare pentru a poseda permis de conducere.
Instanța a reținut în cauză disp. art.375 Cod pr.penală, având în vedere declarația inculpatului prin care a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată.
Judecătorul cauzei pe fond a considerat ca se impune aplicarea unui spor fata de multitudinea infracțiunilor comise (de aceeași natura), sporul trebuind sa reflecte si pedepsele ca nu se mai executa.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate instanța a considerat că aceasta trebuie să fie prin privare de libertate, raportat la numărul infracțiunilor comise . de timp, la gravitatea acestora si la persoana inculpatului.
De asemenea nu a fost ignorat nici faptul ca inculpatul este arestat preventiv ., aspect care, fără a încălca prezumția de nevinovăție, constituie un indiciu in plus asupra faptului ca acesta este predispus la comiterea de infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat apel inculpatul I. L. S., fără a arăta - în scris - motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul inculpat – personal și prin apărătorul ales – a criticat sentința apelată pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei stabilite.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Judecătorul fondului – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptelor și vinovăția inculpatului, adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de apel.
Situația de fapt nu comportă critici, întrucât a fost corect stabilită pe baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale, probe care însă se coroborează și cu declarația de recunoaștere a inculpatului.
Pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I. L. S. - pentru faptele deduse judecății, recunoscute de acesta și corect încadrate juridic - a fost în mod legal stabilită, acesta săvârșind un număr de două infracțiuni de aceeași natură, ținându-se seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, dar și de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.74 din Codul penal.
În acest sens, Curtea constată că pentru fiecare infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep. judecătorul fondului a aplicat câte o pedeapsă de 1 an închisoare, pedeapsa rezultantă pe care inculpatul o are de executat – în cuantum de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare – fiind rezultatul existenței concursului de infracțiuni, judecătorul fondului făcând în mod corect aplicarea prevederilor art.79 alin.3 din Codul penal.
Și situația juridică a inculpatului a fost corect clarificată de către judecătorul fondului, dispunând - în mod legal - contopirea cu pedepsele pentru care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni de aceeași natură prin sentința penală nr. 2216/30.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, după anularea prealabilă a beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei.
Curtea apreciază, în acord cu instanța de fond, că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (potrivit Vechiului Cod penal întrucât aplicarea legii penale mai favorabile trebuie realizată în mod global, ci nu pe instituții autonome, astfel cum au statuat Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr.5/2014 și Curtea Constituțională prin Decizia nr.265/2014) întrucât circumstanțe favorabile inculpatului, altele decât comportamentul sincer, nu se regăsesc în speță.
În condițiile aplicării art. 396 alin.10 Cod procedură penală, reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c Vechiul Cod penal nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanță atenuantă judiciară deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică (art. 74 lit. c Cod penal din 1969 poate coexista cu dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală doar atunci când art. 74 lit. c Cod penal din 1969 reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer, situație neidentificată în speță).
D. urmare, pedeapsa rezultantă stabilită către minimul prevăzut de lege în condițiile anterior menționate, precum și modalitatea de executare aleasă, este legală și temeinică, dar și proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale inculpatului.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. L. S.,.
Va constată că inculpatul este arestat în altă cauză, iar față de culpa procesuală a acestuia, va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 Iit.b Cod procedură, penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. I. L. S. împotriva sentinței penale nr.4155/28.11.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului din care 50 lei onorariul avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției (onorariu parțial).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. B. R. A. N.
GREFIER,
A. P.
Red.A.B.R./Th.red.C.V.M.-ex.4/29.04.2015
Jud.sect.4 București – judecător C. D. M.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 330/2015. Curtea de Apel... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
