Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 166/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 166/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 166/C
Ședința publică din data de 25 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul D. Ș. împotriva sentinței penale nr. 1043 din data de 02.04.201 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat D. Ș., avocat C. I., cu delegație de substituire atașată la fila 13 din dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. L., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 22.04.2014 și atașată la fila 12 din dosar, lipsă fiind contestatorul-condamnat D. Ș..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat D. Ș., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, apreciind că liberarea condiționată nu echivalează cu executarea efectivă a pedepsei aplicate și, prin urmare, restul de 835 de zile, rămas de executat, nu presupune executarea pedepsei în întregime. În acest sens, solicită casarea sentinței penale contestate și rejudecând, pe fond, descontopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 134 din data de 24.04.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, cu consecința repunerii pedepselor în individualitatea lor.
Referitor la pedepsele aplicate pentru care este incidentă legea penală mai favorabilă, solicită reducerea acestora până la maximul special prevăzut de noile dispoziții legale, astfel încât, prin contopirea pedepselor să rezulte o pedeapsă rezultantă mai mică de 7 ani, pedeapsa care a fost reținută de către Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 134 din data de 24.04.2012.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, apreciind că, în mod nefondat, instanța de fond a respins contestația formulată de către petent, pe motiv că acesta a fost liberat condiționat. Însă, precizează că, din relațiile existente la dosarul cauzei rezultă că acesta nu a executat în integralitate pedeapsa, reținându-se un rest de 853 de zile rămas neexecutat, urmare a liberării condiționate.
Arată că din dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. b din Legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală rezultă că procedura la instanța de executare cu privire la solicitările privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulate ca urmare a intrării în vigoare a Legii 286/2009 se va face potrivit dispozițiilor privind executarea prevăzute de Legea nr. 135/2010, la cerere, de către instanța de executare.
Din interpretarea, per a contrario, a dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. a, dar și a dispozițiilor art. 595 alin. 2 Cod procedură penală, precizează că sesizarea poate fi formulată nu doar din oficiu pentru persoanele aflate în executarea pedepselor, ci se poate formula și de către persoanele condamnate, o astfel de cerere fiind admisibilă și analizată conform art. 4 și art. 6 Cod procedură penală.
Cu privire la competența instanței de a soluționa o astfel de cerere, apreciază că, în mod greșit, Tribunalul București a soluționat, pe fondul cauzei, această cerere, având în vedere că acesta a formulat contestație cu privire la mandatul de executare al pedepsei nr. 246/23.05.2012, emis în baza sentinței penale nr. 134 din 4.04.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
De asemenea, precizează că petentul condamnat a formulat contestație cu privire la acest mandat de executare a pedepsei emis de Tribunalul Dâmbovița, apreciază că instanța de executare, competentă să soluționeze o astfel de cerere, este Tribunalul Dâmbovița, în condițiile în care, și dispozițiile art. 555 Cod procedură penală prevăd că pedeapsa închisorii se pune în executare prin emiterea mandatului de executare, ultimul mandat fiind emis de Tribunalul Dâmbovița, în urma contopirii acestor pedepse.
Solicită admiterea contestației formulate de petentul condamnat D. Ș., desființarea sentinței penale nr. 1043/F/2.04.2014 a Tribunalului București-Secția I Penală, stabilirea competenței în favoarea instanței de executare, respectiv Tribunalul Dâmbovița, și trimiterea cauzei la Tribunalul Dâmbovița, în vederea soluționării pe fond a cererii formulate de petent, având în vedere că această cerere nu poate fi soluționată direct în calea de atac, cu încălcarea unui grad de jurisdicție.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1043 din data de 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, a fost respinsă contestația formulată de petentul D. S., ca nefondată.
În baza art. 275 alin.2 C.p.p., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin cererea sa, petentul D. Ș. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 134/24.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, de Tribunalul Dâmbovița, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1160/26.05.2011, prin care au fost contopite mai multe pedepse aplicate prin mai multe sentințe, despre care petentul a făcut referire in cuprinsul cererii și pe care le-a depus în copie.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că petentul D. S. a fost liberat condiționat la data de 06.03.2013 de Judecătoria Bistrița din MEPI nr. 246/23.05.2012, emis în baza sentinței penale nr. 134/24.04.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămânând un rest neexecutat de 853 zile închisoare.
Potrivit aceluiași referat întocmit la data de 02.04.2014, pe baza datelor comunicate de Penitenciarul Rahova - Serviciul Evidență Arestați, petentul se află arestat preventiv în baza M.A.P. nr.1/10.01.2014 emis de Judecătoria Cornetu și nr.4/16.01.2014, emis de Judecătoria Sectorului 4 București.
A concluzionat Tribunalul că întrucât petentul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei cu privire la care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art 6 C.p.p., reiese că în cauză nu sunt incidente disp.art. 595 C.p.p., rap. la art.23 din Legea 255/2013, motiv pentru care a respins contestația formulată de petentul D. S., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație condamnatul D. Ș., solicitând admiterea contestației astfel formulate, apreciind că liberarea condiționată nu echivalează cu executarea efectivă a pedepsei aplicate și, prin urmare, restul de 835 de zile rămas de executat nu presupune executarea pedepsei în întregime. Referitor la pedepsele aplicate pentru care este incidentă legea penală mai favorabilă, a arătat că se impune reducerea acestora până la maximul special prevăzut de noile dispoziții legale, astfel încât, prin contopirea pedepselor să rezulte o pedeapsă rezultantă mai mică de 7 ani, pedeapsa care aplicată de către Tribunalul Dâmbovița prin sentința penală nr. 134 din data de 24.04.2012.
Examinând sentința penală contestată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că este fondată contestația pentru următoarele considerente:
În mod nefondat, prima instanță a respins contestația formulată de către petent, pe motiv că a fost liberat condiționat întrucât acesta nu a executat în integralitate pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 134/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămânând un rest neexecutat de 853 de zile, urmare a liberării condiționate.
Potrivit art. 23 alin.7 din Legea nr. 255/2013, cererile, contestațiile și sesizările introduse în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, având ca obiect aplicarea art. 4 și 6 din această lege în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intrării ei în vigoare, privind persoane aflate în stare de libertate, se soluționează de către instanța de executare.
În speță, condamnatul a formulat contestație, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 134/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin nerecurare, astfel că instanța de executare este Tribunalul Dâmbovița.
În consecință, va admite contestația formulată de contestatorul D. Ș. împotriva sentinței penale nr.1043/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
Va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia .
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de contestatorul D. Ș. împotriva sentinței penale nr.1043/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE
R. A. A.
GREFIER
B. L.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.2/08.5.2014
jud.G.T.-T.B.-S.I.Penală
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 539/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 505/2014. Curtea de... → |
|---|
