Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 408/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 408/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.408/A
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 16 martie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Judecător: C. B.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul B. C. împotriva deciziei penale nr.134 din data de 29 ianuarie 2015, a Curții de Apel București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2014.
Fără citarea părților conform dispozițiilor art.431 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință care învederează instanței atașarea dosarului de fond nr._/3/2014, al Curții de Apel București-Secția I penală.
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a prezentei contestații în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate în susținerea cererii nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de lege care ar putea justifica o contestație în anulare.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.02.2015 sub nr._ (_ ), petentul B. C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 134/A din 29.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2014 indicând ca temei de drept dispozițiile art.426 lit.b C. pr. pen.
În contestație, petentul a solicitat desființarea deciziei și rejudecând, încetarea procesului, cu aplicarea dispozițiilor art.396 pct.6 C. pr. pen. cu aplicarea art.16 C. pr. pen. coroborat cu art.28 C. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2453 din data de 8.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, a fost admisă - în parte - cererea formulată de inculpat, prin apărător.
În baza art.377 alin.4 NCPP, în referire la art.386 NCPP, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din fapta de omor comisă asupra unui membru de familie, prev. și ped. de art. 188 alin. 1 NCP cu aplic. art. 199 alin. 1 NCP în fapta de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 195 NCP.
În baza art. 195 NCP cu aplicarea art. 375 NCPP în referire la art. 396 alin. 10 NCPP, a fost condamnat inculpatul B. C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în regim de detenție.
În baza art. 67 alin. 1 NCP în referire la art. 68 alin. 1 lit.c NCP, s-a aplicat inculpatului B. C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art.65 alin. 1 și 3 NCP, s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.
A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.72 NCP, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive a acestuia de la data de 03.02.2014 la zi.
În baza art. 109 alin.1 și 3 NCP a fost obligat inculpatul B. C. la tratament medical corespunzător diagnosticului pus acestuia prin raportul de expertiză medico legală psihiatrică efectuat în cauză (tulburare organică de personalitate fond toxietilic, respectiv tulburare depresivă recurentă), până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
În baza art.3 și art. 7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea stocării în baza Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art.274 alin. 1 NCP a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 6.500 lei.
În fapt, s-a reținut că la data de 02.02.2014, in jurul orei 18:00, pe fondul unui conflict preexistent, inculpatul B. C. a apucat-o pe mama sa, B. I., de brațe, a zguduit-o câteva secunde și a împins-o înspre pat, moment în care aceasta a căzut și s-a lovit cu extremitatea cefalee de un corp dur, posibil zidul din spatele patului, după care, în condițiile în care victima stătea așezată pe pat, inculpatul i-a aplicat acesteia 2-3 palme peste față, agresiuni care au cauzat decesul acesteia pe fondul unei ateromatoze sistemice severe, condiționată și de patologia vasculară severă preexistente.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice și al omisiunii aplicării dispozițiilor art.199 Cod penal.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este fondat, pe considerentul că în mod greșit judecătorul fondului a reținut în sarcina inculpatului o situație de fapt diferită de cea descrisă în rechizitoriu, examinând același material probator și fără a mai administra alte mijloace de probă.
S-a mai arătat că prima instanță nici măcar nu avea posibilitatea să rețină art.396 alin.10 Cod procedură penală, inculpatul nerecunoscând faptele din rechizitoriu.
Reținerea unei alte situații de fapt de către instanța de fond, în contextul în care materialul probator nu a fost suplimentat în niciun fel, este contrazisă de probele de la dosar.
Prin decizia penală nr.134 din 29.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală a fost admis apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.2453 din data de 8.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosar nr._/3/2014.
A fost desființată, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând, în baza art.188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.199 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul B. C. la 17 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, d, e, f, h, k Cod penal, pentru o durată de 5 ani.
În baza art. 69 alin. 1 și 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art. 65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b, d, e, f, h, k C. pen. și s-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 3.02.2014 la zi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Examinând contestația în anulare, Curtea apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerațiile care urmează:
Potrivit disp art. 426 C pr pen, cu denumirea marginalăCazurile de contestație în anulare, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Întrucât motivele invocate în susținerea cererii nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de lege care ar putea justifica o contestație în anulare, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă contestația in anulare dedusa judecații: astfel, deși contestatorul a invocat cu titlu generic cazul prev de art 426 alin 1 lit b) C pr pen (când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal), prin argumentele pe care le expune (lipsa unei expertize psihiatrice care probeze lipsa discernământului), tinde către pronunțarea unei hotărâri prin care să se decidă achitarea sa.
Având in vedere ca excepțiile de la principiul securității juridice si de la autoritatea de lucru judecat sunt de strictă interpretare și aplicare, în conformitate cu art.432 C. pr. pen., Curtea va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul B. C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art.275 al.2 C. pr. pen.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de contestație în anulare declarată de contestatorul B. C. împotriva deciziei penale nr.134 din data de 29 ianuarie 2015, a Curții de Apel București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2014.
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a contestatorului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. A. MihalceaCamelia B.
GREFIER,
E.-A. N.
Red. C.B. 6 04 2015
Dact. A.L. 2 ex./23.03.2015.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 330/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
