Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 369/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 369 / A
Ședința publică din data de 05.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de partea civilă D. G. împotriva sentinței penale nr. 967 din data de 14.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-parte civilă,personal și asistată de apărător ales, avocat A. C., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 25.02.2015 emisă de Baroul București, aflată la fila 9 din dosar, iar pentru intimatul-inculpat G. C. I., apărătorul desemnat din oficiu, avocat D. P., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 04.03.2015 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 8 din dosar, lipsă fiind intimatul-inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantei-părți civile, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, urmând a se avea în vedere motivele de apel depuse.
De asemenea, arată că apelul declarat vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei, respectiv daunele materiale acordate, în privința cărora apreciază că instanța de fond în mod greșit a redus cuantumul acestora, de la 50.000 de lei la 10.000 de lei.
Cu privire la latura penală, apreciază că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din art. 184 alin. 1 și 3 în art. 184 alin. 1, 3 și 41 C.pen.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind că în cauză starea de ebrietate nu a fost dovedită, iar aceasta nu trebuie confundată cu alcoolemia peste limita permisă de lege.
În ceea ce privește daunele materiale, apreciază că acestea au fost acordate în limita în care au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și probele administrate.
Cu privire la daunele morale, arată că acestea au fost acordate astfel cum au fost solicitate.
Apărătorul intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la daunele acordate, apreciază că instanța în mod corect a apreciat cuantumul acestora, neimpunându-se majorarea lor.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 967/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins, ca neîntemeiată, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. C. I., schimbare de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu.
În baza art. 184 alin. 1 și 3 V.C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art. 5 N.C.pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției.
În baza art. 33 lit. a V.C.pen., s-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente.
În baza art. 34 lit. b V.C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 V.C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b V.C.pen.
În baza art. 81 V.C.pen., a fost suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 V.C.pen.
În baza art. 71 al. ultim V.C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 V.C.pen.
În baza art. 19 C.pr.pen., art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 397 alin. 1 C.pr.pen., s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile D. G. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 10.000 de lei, reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale, și a sumei de 30.000 de lei, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care s-au inclus și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
În baza art. 272 C.pr.pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 de lei, să rămână în sarcina statului și să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 138/P/2009 din data de 10.12.2013, inculpatul G. C. I. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1-3 V.C.pen., și părăsirea locului accidentului fără încuviintarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a V.C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În data de 23.12.2008, inculpatul a condus o bicicletă pe ., sector 3, din direcția Piața Universității către Piața Unirii, iar la intersecția cu . culorii roșii a semaforului electric, a provocat accidentarea părții civile care se angajase în traversare de la dreapta la stânga pe marcajul pietonal la culoarea verde a semaforului electric, producându-i leziuni ce au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale, părăsind și locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului și fotografii judiciare, procesul-verbal de vizionare CD, buletin de examinare clinică, cerere de analiză recoltare probe biologice, documente medicale privind pe partea civilă, raportul de expertiză medico-legală nr. A_, raportul de expertiză tehnico-judiciară, completări ale raportului de expertiză tehnică-judiciară, declarațiile martorilor Pipas R. M. și M. M., declarațiile părții civile și ale inculpatului, precum și alte înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 13.03.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. 2 C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 138/P/2009 din data de 10.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București privind pe inculpat și a dispus începerea judecății cauzei.
După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, la primul termen de judecată inculpatul a precizat că dorește să se judece pe procedura simplificată, iar instanța, având în vedere probele administrate la urmărirea penală și manifestarea de voință a inculpatului, a apreciat îndeplinite condițiile cerute de art. 349 alin. 2 C.pr.pen. și a încuviințat inculpatului cererea de judecare a cauzei în baza probelor de la urmărirea penală.
La același termen de judecată, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere inculpatului și părții civile proba cu înscrisuri pe latură civilă și pe latură penală și a luat act că apărătorul părții civile a depus la dosarul cauzei două acte medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgență București. Instanța a încuviințat părții civile, pe latură civilă, și proba cu doi martori, S. C. și P. I. M..
La termenul de judecată din 08.05.2014, instanța a procedat la ascultarea martorilor S. C. G. și P. I. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în data de 23.12.2008, în jurul orei de 09.35, inculpatul a condus o bicicletă pe ., sector 3, din direcția Piața Universității către Piața Unirii, iar la intersecția cu . culorii roșii a semaforului electric, a surprins și accidentat pe partea civilă care se angajase în traversare de la dreapta la stânga pe marcajul pietonal la culoarea verde a semaforului electric, producându-i leziuni ce au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale. După producerea accidentului, inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, acesta fiind prins și legitimat la o distanță de 50 m de locul producerii accidentului de către un agent de poliție.
Situația de fapt mai sus reținută rezultă din coroborarea următorului probatoriu administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească:
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: la locul producerii accidentului s-au deplasat organele de poliție care au constatat săvârșirea infracțiunii în prezența martorului asistent Z. D. I.; în zona producerii accidentului există următoarele indicatoare rutiere „trecere pietoni”, „oprire interzisă”, „sens unic”, „drum cu prioritate”; accidentul s-a produs pe ./. afla pe bordura din dreapta B-dului I.C. B., sens de mers către Piața Unirii; de la partea din spate a bicicletei s-au măsurat 28,00 m către înapoi până la nivelul intersecției cu . săvârșirii faptei s-a descoperit și fixat o pată de culoare brun-roșcată având un diametru de 20 cm, situată pe partea carosabilă a B-dului I.C. B., sens de mers către Piața Unirii; de la pată s-au măsurat 1,50 m către dreapta până la nivelul bordurii din dreapta . și 25,00 m către înapoi până la nivelul intersecției cu . accidentului a fost indicat de către mijloacele și materialele de probă găsite la fața locului ca fiind situat pe partea carosabilă și pe trotuarul din partea dreaptă a B-dului I.C. B., pe sensul de mers dinspre Piața Universității către pasajul subteran Piața Unirii; inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest rezultatul acestuia fiind de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat; din accident a rezultat vătămarea corporală a numitei D. G..
Din procesul-verbal întocmit în data de 23.12.2008 de martorul M. M. (agent șef în cadrul D.G.P.M.B.) rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: la data de 23.12.2008, în timp ce executa serviciul la intersecția B-dului I.C. B. cu . un biciclist îmbrăcat cu o geacă de culoare neagră care circula dinspre Piața 21 Decembrie spre . unu de circulație, iar când a ajuns în dreptul trecerii de pietoni a surprins și accidentat o persoană de sex feminin care traversa dinspre .. Colței; după producerea incidentului biciclistul a abandonat bicicleta pe partea dreaptă a drumului și a luat-o la fugă pe trotuar, intrând pe . de a părăsi locul faptei; în timp ce fugea și-a scos geaca care avea fața neagră și a întors-o pe dos, această parte fiind de culoare portocalie; după aproximativ 10 m de la intrare pe . imobilizat, întorcându-se la locul faptei; biciclistul a fost condus la sediul B.P.R. unde a fost identificat ca fiind G. C. I..
Din procesul-verbal întocmit de procuror în data de 19.07.2012 rezultă că numitul M. M. a precizat că nu își mai amintește speța sau detalii despre aceasta și că recunoaște procesul-verbal întocmit de el la acea dată.
Din declarațiile date la urmărirea penală în data de 21.11.2012 de martorul M. M. rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: a aflat de modul de producere a accidentului de la persoanele din zonă; deplasându-se la intersecția B-dului I.C. B. cu . observat pe autorul accidentului, un biciclist, care, fiind căzut, se ridica și văzându-l a luat-o la fugă spre zona Piața Unirii; a alergat după el și împreună cu niște bodyguarzi l-a prins la circa 400-500 m de locul accidentului; în timp ce fugea, acesta și-a schimbat geaca cu cealaltă față, încercând să-și piardă urma.
Din declarațiile de la urmărirea penală ale martorei Pipas R. M. rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: în timp ce se afla în trafic conducând autoturismul din direcția Piața Universității către Piața Unirii, după intersecția cu . de pietoni semaforizată a observat mai multe persoane strânse în jurul unei femei căzute pe carosabil; a oprit imediat autoturismul și a mers pentru a acorda primul ajutor; în apropierea persoanei căzute a observat o bicicletă și a înțeles că biciclistul fugise de la locul accidentului.
Din declarațiile constante ale părții civile rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: s-a angajat în traversare pe marcajul pietonal la culoarea verde a semaforului și după ce a făcut doi pași a fost lovită în plin de o bicicletă cu viteză venind dinspre Universitate.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ din 14.10.2009 (efectuat la urmărirea penală) rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, cel mai probabil în condițiile unui accident de trafic rutier; leziunile traumatice pot data din 23.12.2008 și necesită 35-40 de zile de îngrijire medicală; leziunile traumatice nu i-au pus viața în primejdie; leziunile traumatice nu constituie infirmitate în cazul unei evoluții favorabile.
Din completarea la raportul de expertiză medico-legală nr. A_ (efectuat după sesizarea instanței) rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: umărul drept este situat mai jos cu aproximativ 2 cm decât umărul stâng; din reexaminarea persoanei vătămate și a documentelor medicale prezentate rezultă că în evoluția leziunilor traumatice produse la data de 23.12.2008 au survenit complicații; datorită apariției complicațiilor se apreciază că se impune prelungirea numărului de zile de îngrijiri medicale acordate inițial, totalizând 50-55 de zile de îngrijiri medicale, zile care includ intervenția chirurgicală pentru refacerea lungimei claviculei, cura pseudoartrozei și osteoplastie cu fixare internă cu placă și șuruburi; între numărul de zile de îngrijire medicală acordate ca urmare a apariției complicațiilor și leziunile traumatice produse în data de 23.12.2008 există legătură de cauzalitate indirectă; leziunile traumatice nu i-au pus viața în primejdie; leziunile traumatice nu constituie infirmitate sau prejudiciu estetic permanent în cazul unei evoluții favorabile.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: în momentele imediat premergătoare producerii accidentului inculpatul circula cu bicicleta pe ., având direcția de mers dinspre Piața Universității către Piața Unirii, în apropierea locului faptei cu o viteză de cca. 20Km/h; când bicicleta se afla la o distanță de circa 7,48 m de trecerea de pietoni, semaforul instalat pe direcția sa de deplasare se schimbă din verde în roșu, după galben; victima care așteptase pe trotuar schimbarea culorii semaforului, în momentul în care a apărut semnalul de culoare verde, se angajează în traversarea străzii de la dreapta la stânga în raport cu direcția de deplasare a bicicletei, cu o viteză de cca. 3,8 km/h; după ce a parcurs distanța de cca. 1,5 m victima a fost lovită de ansamblul bicicletă-biciclist și proiectată pe carosabil la o distanță de 2,0 m după marcajul pietonal, iar bicicleta se oprește la o distanță de 5,0 m față de același reper; impactul dintre ansamblul bicicletă-biciclist și victimă s-a produs pe . pe trecerea de pietoni amplasată imediat după intersecția cu . distanță transversală de circa 1,5 m față de nivelul bordurii trotuarului din dreapta sensului de deplasare către Piața Unirii; inculpatul I. a produs două stări de pericol, una prin faptul că a condus bicicleta pe drumul public fiind sub influența băuturilor alcoolice (art. 161 lit. f din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002) și a doua prin faptul că nu a respectat semnificația culorii semaforului pătrunzând în intersecție la culoarea roșie a semaforului pentru vehicule (art. 57 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002); momentul apariției stării de pericol pentru persoana vătămată, creat de conducătorul bicicletei, a fost cel în care inculpatul a pătruns cu bicicleta pe marcajul pietonal, fără să respecte semnalul de culoarea roșie a semaforului pentru vehicule; distanța parcursă de bicicletă din momentul declanșării stării de pericol și până la impact și eventual viteza de evitare a impactului sunt lipsite de importanță în ecuația accidentului analizat, întrucât inculpatul era obligat să respecte semnificația culorii roșie a semaforului, respectiv era obligat să oprească la nivelul trecerii de pietoni; inculpatul ar fi avut posibilitatea să prevină producerea accidentului dacă ar fi respectat legislația rutieră și renunța la conducerea bicicletei pe drumurile publice întrucât se afla sub infleunța băuturilor alcoolice și dacă ar fi respectat semnificația culorii roșii a semaforului și nu ar fi pătruns în intersecția la semnalul de culoare roșie; în ce o privește pe persoana vătămată, aceasta nu putea să prevină producerea accidentului deoarece nu putea să prevadă că inculpatul nu va respecta semnificația culorii semaforului și va pătrunde cu bicicleta în intersecție la semnalul de culoare roșie.
Din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: din declarațiile părților rezultă două variante diferite cu privire la condițiile în care s-a produs accidentul analizat și anume varianta nr. 1 susținută de inculpat conform căreia persoana vătămată s-a angajat în traversarea străzii la semnalul de culoare roșie a semaforului pietonal și varianta nr. 2 susținută de persoana vătămată conform căreia inculpatul a pătruns cu bicicleta pe trecerea de pietoni la semnalul de culoare roșie a semaforului pentru auto; singurul element disponibil pentru a stabili culoarea semafoarelor în momentul producerii impactului rezultă din declarația inculpatului care arată următoarele: se deplasa pe . dinspre P-ța Universității spre P-ța Unirii, pe prima bandă, pe bicicletă; carosabilul era umed, având o viteză de circa 10-20 km/h.; în fața sa se afla o coloană de mașini, iar el era ultimul; a ajuns la intersecția cu . înainte pe culoarea verde; și-a continuat deplasarea pe direcția înainte; după ce a trecut de intersecție o doamnă care așteptase pe trotuarul din dreapta apariția culorii verzi la semaforul pietonal a făcut un pas pe carosabil pentru a traversa; deoarece se afla foarte aproape de ea, la cca. 1,0 m nu a mai putut să evite impactul; parametri cinematici și dinamici ai producerii accidentului evidențiază următoarele: bicicleta se deplasa în aproprierea locului faptei cu o viteză de circa 20 km/h, respectiv 5,5 m/s; între semaforul pentru auto amplasat la nivelul intersecției cu . pietonal, inculpatul a parcurs o distanță de 24 de m (conform analizei dimensionale a schiței locului accidentului); inculpatul a parcurs distanța de 24 m într-un interval de timp de 4,36 secunde de la viteza de deplasare de 20 km/h; din analiza condițiilor temporale și spațiale, coroborate cu diagrama de funcționare a semafoarelor rezultă că în momentul în care bicicleta a ajuns la trecerea de pietoni, culoarea semaforului aferent direcției sale (a inculpatului) de deplasare se schimbase în roșu mai înainte cu circa 1,36 secunde (4,36 secunde - 3 secunde galben se siguranță); prin urmare în momentul în care semaforul pentru auto s-a schimbat din galben în roșu inculpatul se afla cu bicicleta la o distanță de 7,48 m (1,36 secunde x 5,5m/s = 7,48 m) față de marcajul pietonal; în condițiile date rezultă că inculpatul a pătruns pe marcajul trecerii de pietoni la semnalul de culoare roșie a semaforului pentru auto, iar persoana vătămată se afla în traversarea străzii la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
Din buletinul de examinare clinică rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: inculpatul prezenta halenă alcoolică, își păstra echilibrul la întoarcerea bruscă din mers, avea vorbirea clară, avea comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată, avea judecata coerentă. În buletinul de examinare clinică nu se concluzionează că inculpatul era sau nu era sub influența alcoolului ori că părea sau nu părea sub influența alcoolului.
Din declarațiile de la urmărirea penală ale inculpatului rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: se deplasa pe . dinspre P-ța Universității spre P-ța Unirii, pe prima bandă, pe bicicletă; carosabilul era umed, având o viteză de circa 10-20 km/h.; în fața sa se afla o coloană de mașini, iar el era ultimul; a ajuns la intersecția cu . înainte pe culoarea verde; și-a continuat deplasarea pe direcția înainte; după ce a trecut de intersecție o doamnă care așteptase pe trotuarul din dreapta apariția culorii verzi la semaforul pietonal a făcut un pas pe carosabil pentru a traversa; deoarece se afla foarte aproape de ea, la cca. 1,0 m, nu a mai putut să evite impactul; femeia a căzut pe carosabil, iar el s-a dezechilibrat și a căzut, apoi s-a speriat și a încercat să plece, iar într-un final, după aproximativ 50 m, a fost oprit și legitimat de un agent de poliție; anterior producerii accidentului a consumat 2 l de bere.
În cadrul cercetării judecătorești, inculpatul s-a prevalat de art. 374 alin. 4 C.pr.pen. și a declarat că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată așa cum acestea au fost reținute în sarcina lui prin rechizitoriu.
Având în vedere probatoriul administrat la urmărirea penală, astfel cum a fost analizat, ținând cont și de poziția procesuală exprimată de inculpat conform art. 374 alin. 4 C.pr.pen., instanța a constatat că acest probatoriu dovedește existența faptelor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea acestora.
Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, s-a reținut că elementul material al acesteia a constat în acțiunea inculpatului de lovire a părții civile, cu consecința producerii unor leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare inițial un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_ întocmit la urmărirea penală, acest număr de zile de îngrijiri medicale fiind prelungite la 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din completarea la raportul de expertiză medico-legală nr. A_ (efectuat după sesizarea instanței).
Având în vedere acestea, urmarea imediată produsă, relevată de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, determină aplicarea alin. 1 al art. 184 C.pen. (atât în raport de numărul de 35-40 zile de îngrijiri medicale, cât și în raport de numărul de 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale).
Circumstanțele producerii leziunilor, și anume în cadrul unui accident de circulație produs ca urmare a nerespectării regulii de circulație referitoare la semnificația culorii semaforului, inculpatul pătrunzând în intersecție la culoarea roșie a semaforului pentru vehicule (art. 57 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002), atrag incidența dispozițiilor art. 184 alin. 3 C.pen., întrucât fapta, având drept consecință vătămarea în sensul alin. 1 al art. 184, este urmarea nerespectării dispozițiilor legale pentru exercitarea unei activități.
În baza materialului probator administrat, instanța a reținut existența legăturii de cauzalitate directe dintre elementul material și urmarea imediată.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, conform art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a V.C.pen.
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea de părăsire a locului accidentului a fost realizată prin acțiunea inculpatului de a părăsi locul accidentului produs în condițiile în care conducea bicicleta implicată în accident (accident din care a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate, vătămare pentru care aceasta a necesitat 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale), fără a mai aștepta sosirea organelor de poliție.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată, iar legătura de cauzalitate există, fiind dovedită prin probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, deoarece inculpatul a prevăzut și urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptei.
S-a mai constatat, pe de o parte, că faptele concrete pentru care inculpatul a fost trimis în judecată continuă să fie incriminate și de noul Cod penal în art. 196 alin. 1, respectiv art. 338 alin. 1, iar, pe de altă parte, că, în ansamblu, legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche. În ceea ce privește incriminarea și în noul Cod penal a faptei concrete de vătămare corporală din culpă, s-a avut în vedere că la momentul săvârșirii acesteia inculpatul avea o concentrație de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat. Or, aceasta dovedește că în cauză este întrunită și condiția nouă introdusă de art. 196 alin. 1 din noul Cod penal și, în consecință, fapta nu a fost dezincriminată.
În ceea ce privește reținerea în cauză a incidenței alin. 41 al art. 184 V.C.pen., s-a observat că inculpatul, la momentul săvârșirii faptei de vătămare corporală din culpă, trebuie să fie în stare de ebrietate.
Art. 80 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că stabilirea concentrației de alcool în sânge se face prin recoltarea probelor biologice în instituțiile medico-legale, iar cea a concentrației de alcool în aerul expirat, prin mijloace tehnice certificate, potrivit legii.
Starea de ebrietate constă într-o tulburare psihofiziologică produsă sub influența intoxicației alcoolice asupra însușirilor psihofizice ale făptuitorului și rezultă din tulburările psihosenzoriale, caracterizate prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății, a memoriei, cât și tulburările neuromusculare, constând în special în tulburări de echilibru și coordonare, deosebit de periculoase pentru siguranța circulației.
Spre deosebire de îmbibația alcoolică care nu poate fi stabilită decât prin mijloace tehnice (analize de laborator), diagnosticul clinic al stării de ebrietate se bazează pe modul de comportare, atitudine, orientare în timp și spațiu, memorie, facultatea de a descrie, de a calcula, pe mers, siguranța gesturilor mâinii, miros, starea pupilelor etc. Mai mult, starea de ebrietate a conducătorilor unui autovehicul poate fi constatată și pe baza unor probe obișnuite, fără să se recurgă la examene de laborator, în special când condițiile obiective nu permit aceasta.
În raport de probatoriul administrat, instanța a constatat că niciun mijloc de probă (declarații părți, declarații martori sau buletinul de examinare clinică - în acesta se menționează că inculpatul prezenta halenă alcoolică, își păstra echilibrul la întoarcerea bruscă din mers, avea vorbirea clară, avea comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată, avea judecata coerentă) nu confirmă că inculpatul era în stare de ebrietate (starea de ebrietate se definește ca fiind starea de tulburare psihofiziologică produsă sub influența intoxicației alcoolice asupra însușirilor psihofizice ale făptuitorului și rezultă din tulburările psihosenzoriale, caracterizate prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății, a memoriei, cât și tulburările neuromusculare, constând în special în tulburări de echilibru și coordonare, deosebit de periculoase pentru siguranța circulației).
S-a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzute de art. 184 alin. 1, 3 V.C.pen. și de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, pentru fiecare infracțiune în parte, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 V.C.pen., respectiv gradul de pericol social concret al fiecărei fapte relevat de modul de săvârșire; circumstanțele personale ale inculpatului, care este necăsătorit, are stagiul militar nesatisfăcut, are studii 12 clase, are ocupația de agent securitate, are loc de muncă la Swat Force, este fără antecedente penale; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, constând în concursul de infracțiuni.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 V.C.pen., poate fi atins chiar fără privarea de libertate, în condițiile art. 81 V.C.pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că persoana vătămată D. G. s-a constituit parte civilă după sesizarea instanței, cu respectarea termenului procedural, cu următoarele sume: - 50.000 de lei, reprezentând daune materiale pentru cheltuieli cu tratamentul medicamentos, medici, transport la spital cu taxiul la fiecare două zile, având în vedere că a primit certificat medical pentru 120 de zile, deoarece a avut și are în continuare clavicula dreaptă ruptă, câteva fracturi la cap, urmare a acestora rămânând cu sechele și dureri de cap cumplite (migrene), lipsa veniturilor din profesie tocmai pentru că a fost nevoită să stea în concediu medical 4 luni; - 30.000 de lei, reprezentând daune morale pentru că a fost în incapacitate de a profesa, frustrarea de a fi îngrijită de soț și soră concomitent deoarece de la momentul accidentului aproximativ o lună nu era capabilă să se deplaseze singură prin casă având nevoie de însoțitor, ea fiind o persoană foarte activă atât profesional, cât și cu îngrijirea și educația fetiței sale care la acel moment avea vârsta de doar 6 ani.
În susținerea acțiunii civile, instanța a încuviințat părții civile proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar mai multe înscrisuri, precum și proba testimonială în cadrul căreia au fost ascultați martorii S. C. G. și P. I..
Instanța, în ceea ce privește daunele materiale solicitate, a constatat că probatoriul administrat dovedește în parte existența și temeinicia acestora. Pentru a aprecia în acest sens, s-a avut în vedere că partea civilă a făcut, prin înscrisurile depuse coroborate cu declarațiilor martorilor, dovada unor cheltuieli determinate de accidentul suferit în cuantum total de 10.000 lei.
În ceea ce privește daunele morale, la stabilirea cuantumului s-a avut în vedere ca suma de bani acordată părții civile să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate pentru victima accidentului. Astfel, s-a avut în vedere că prin fapta ilicită săvârșită din culpă inculpatul a produs părții civile o traumă fizică și psihică ireversibilă, concretizată în durerea fizică pe care a presupus-o procesul de vindecare (relevată și de numărul mare de zile de îngrijiri medicale), în suferința psihică iminentă tratamentelor și intervențiilor la care a fost supusă aceasta și în consecințele pe termen lung al leziunilor suferite, astfel cum acestea sunt confirmate inclusiv de completarea la raportul de expertiză medico-legală. Așadar, s-a apreciat că suma de 30.000 de lei solicitată este proporțională, justă și echitabilă cu prejudiciul moral suferit, fiind de natură să compenseze suferința fizică și psihică produsă prin fapta inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, în data de 25.11.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, partea civilă D. G. a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 10-12 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 05.02.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
Partea civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate atât sub aspectul acțiunii penale, cât și al celei civile.
În motivarea în fapt a apelului, partea civilă a precizat, în primul rând, că sentința este nelegală sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale de la 50.000 de lei la 10.000 de lei. În acest sens, a menționat că timp de 120 de zile s-a aflat în concediu medical, iar de la data producerii accidentului și până în prezent a efectuat numeroase controale medicale care au generat nenumărate costuri, aspecte reliefate și de martorii audiați. A mai precizat că, din cauza stării precare de sănătate, nu și-a putut exercita profesia de avocat, astfel că veniturile sale s-au redus foarte mult. În consecință, a precizat că toate daunele materiale au fost dovedite prin înscrisuri și martori, astfel că instanța ar fi trebuit să le admită în totalitate.
În al doilea rând, partea civilă a precizat că sentința este nelegală sub aspectul greșitei soluționări a laturii penale, în sensul respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, din art. 184 alin. 1 și 3 în art. 184 alin. 1, 3 și 41 C.pen. În acest sens, a arătat că din actele dosarului rezultă că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,53 mg/l, aspect ce nu poate conduce la concluzia că nu era în stare de ebrietate.
În drept, partea civilă a invocat prevederile art. 409 alin. 1 lit. c și urm. C.pr.pen.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanta-parte civilă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte aceasta a fost descrisă în mod judicios și amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că,la termenul de judecată din data de 10.04.2014, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând comiterea faptei reținute în sarcina sa, în modalitatea în care aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, nesolicitând administrarea altor mijloace de probă.
Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin considerentele expuse de către prima instanță în analizarea elementelor componente ale laturii obiective și ale celei subiective ale infracțiunilor deduse judecății, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost cercetat.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești în primă instanță
Curtea reține că în această fază procesuală, sub aspectul laturii penale a cauzei, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului și fotografii judiciare, procesul-verbal de vizionare CD, buletin de examinare clinică, cerere de analiză recoltare probe biologice, documente medicale privind pe partea civilă, raportul de expertiză medico-legală nr. A_ și completarea acestui raport, raportul de expertiză tehnico-judiciară și completări ale raportului de expertiză tehnică-judiciară, declarațiile martorilor Pipas R. M. și M. M. și declarațiile părții civile, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de inculpat.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri constând în acte medicale, chitanțe și facturi fiscale, precum și proba testimonială cu depozițiile martorilor S. C. G. și P. I. M..
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat și nici administrat vreun mijloc de probă.
În drept
Curtea constată că faptele reținute în sarcina intimatului-inculpat întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal (respectiv, art. 196 alin. 1 C.pen. și art. 338 alin. 1 C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.), motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Incidența în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 alin. 1 C.pen.
Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, respectiv Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin. 1 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Din punct de vedere al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, Curtea constată că limitele minime de pedeapsă din vechea și noua reglementare, de 3 luni închisoare, sunt identice, iar limita maximă de pedeapsă din vechea reglementare, de 2 ani închisoare, este superioară limitei maxime de pedeapsă, de 1 an, din noua reglementare; pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului, limitele minimă și maximă de pedeapsă din cele două reglementări sunt identice; totodată, se are în vedere că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni sub forma concursului real.
Astfel, Curtea constată că, din punctul de vedere al regimului juridic al concursului de infracțiuni, art. 34 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal prevedea posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă pe lângă pedeapsa cea mai grea stabilită pentru una dintre infracțiuni, pe când art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 286/2009 instituie obligativitatea aplicării pe lângă pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă al cărui cuantum este fix, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse.
În consecință, Curtea apreciază, raportat la situația juridică a inculpatului, că mai favorabile sunt dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, cum, de altfel, în mod corect a reținut și prima instanță.
În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.
Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel, deosebit de important, și anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de un inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situație juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidența în cauză a diferitelor instituții juridice cum ar fi, în speță, regimul juridic sancționator al concursului de infracțiuni.
Prin urmare, analizând situația juridică concretă a intimatului-inculpat, având în vedere și aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt și de drept în care au fost comise infracțiunile, Curtea constată că legea penală mai favorabilă pentru intimatul-inculpat este Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
Pe de altă parte, Curtea are în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 C.pen., decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.
Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 din noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a avut în vedere prima instanță atât încadrarea juridică a faptelor, pedepsele aplicate inculpatului, cât și regimul juridic aplicabil concursului de infracțiuni prin raportare la dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, pe care le-a aplicat în mod global, unitar.
Analiza motivelor de apel
1. Motivul de apel referitor la încadrarea juridică a faptei de vătămare corporal din culpă
Din acest punct de vedere, Curtea constată că fapta inculpatului - constând în aceea că, în data de 23.12.2008 a condus o bicicletă pe . și, nerespectând semnificația culorii roșii a semaforului electric, a provocat accidentarea pățrii civile care se angajase în traversare de la dreapta la stânga pe marcajul pietonal la culoarea verde a semaforului electric, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijire medicală - constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
Circumstanța agravantă în cazul infracțiunii săvârșite de către inculpat este determinată de împrejurarea vătămării integrității corporale a părții civile ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația vehiculelor pe drumurile publice, în speță, bicicletă, inculpatul nerespectând semnificația culorii roșii a semaforului electric amplasat pe direcția sa de mers.
Referitor la pretinsa stare de ebrietate în care inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă, Curtea constată următoarele.
Starea de ebrietate reprezintă o tulburare psiho-fiziologică produsă sub influența intoxicației alcoolice asupra însușirilor psiho-fizice ale persoanei și se manifestă prin tulburări psiho-senzoriale caracterizate prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății, precum și prin tulburări neuro-musculare caracterizate prin dezechilibru și lipsa de coordonare.
Spre deosebire de concentrația de alcool în sânge sau în aerul expirat, starea de ebrietate se dovedește prin orice mijloc de probă, cum ar fi declarații de martori sau buletine de examinare clinică.
Din buletinul de examinare clinică, însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, reiese că inculpatul prezenta halenă alcoolică, își păstra echilibrul la întoarcerea bruscă din mers, avea comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată și judecata coerentă; totodată, acest mijloc de probă nici nu a confirmat, nici nu a infirmat că inculpatul era în stare de ebrietate.
De asemenea, din niciun alt mijloc de probă administrat în cauză nu a rezultat împrejurarea dacă inculpatul era în stare de ebrietate în momentul producerii accidentului.
În consecință, Curtea constată că, potrivit art. 4 alin. 2 C.pr.pen., dubiul în formarea convingerii instanței asupra existenței stării de ebrietate a inculpatului îi profită acestuia, împrejurare în raport de care această circumstanță agravantă nu poate fi reținută în încadrarea juridică a faptei.
În raport de aspectele anterior prezentate, Curtea apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii circumstanței agravante prevăzute de alin. 41 al art. 184 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cum, de altfel, în mod corect a reținut și prima instanță atunci când a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Prin urmare, Curtea constată că primul motiv de apel este neîntemeiat.
2. Motivul de apel referitor la cuantumul daunelor materiale stabilit de către prima instanță
Sub aspectul daunelor materiale, Curtea reține că prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a dispus obligarea inculpatului către partea civilă la plata sumei de 10.000 de lei.
Prealabil analizării temeiniciei soluției dispuse de către prima instanță în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale acordate părții civile, instanța de control judiciar apreciază ca fiind necesare următoarele precizări referitoare la aplicarea în timp a legii civile, prin raportare la . parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.10.2011, a noului Cod civil.
Așadar, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite. De asemenea, conform art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
Or, având în vedere că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost săvârșită în data de 23.12.2008, înainte de . Legii nr. 287/2009, condițiile răspunderii civile delictuale sunt cele reglementate de prevederile art. 998 și următoarele din Codul civil din 1864.
Efectuând propriul demers analitic cu privire la cuantumul daunelor materiale solicitate, Curtea constată, din situația de fapt mai sus-prezentată, că, urmare a faptei inculpatului, a rezultat accidentarea părții civile, care, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A1/3621/14.10.2009 întocmit de I.N.M.L. “M. Minovici București”, a necesitat 50-55 de zile de îngrijire medicală pentru tratarea leziunilor traumatice produse prin accidentarea sa de către inculpat, leziuni constând în traumatism cranio-cerebral minor nivel 1, hematom epicranian parieto-occipital drept, plagă minimă temporal stânga, hemoragie subconjunctivală ochi stâng, fractură cominutivă cu deplasare claviculă dreapta.
Din completarea la raportul de expertiză medico-legală, rezultă că în evoluția leziunilor traumatice cauzate părții civile au survenit complicații (pseudoartroză claviculă dreapta) și a fost nevoie de o intervenție chirurgicală pentru refacerea lungimii claviculei, cura pseudoartrozei și osteoplastie cu fixare internă cu placă și șuruburi. S-a mai menționat faptul că leziunile traumatice nu i-au pus părții civile viața în primejdie și nu constituie infirmitate sau prejudiciu estetic permanent în condițiile unei evoluții favorabile.
În acest context, Curtea reține că, urmare a accidentului provocat de inculpat, partea civilă a îndurat suferințe fizice și psihice incontestabile.
În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă, Curtea are în vedere depozițiile martorilor audiați și înscrisurile constând în actele medicale depuse la dosar.
În acest context, Curtea constată faptul că, prin cererea de constituire ca parte civilă (cerere aflată la fila 9 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția Penală), partea civilă a solicitat suma de 50.000 de lei, cu titlu de daune materiale, constând în contravaloarea cheltuielilor cu tratamentul medicamentos, medici, transportul la spital cu taxiul la fiecare două zile.
Partea civilă a mai precizat că a primit certificate pentru concediu medical timp de 120 de zile, împrejurare care a determinat lipsa veniturilor pe care le obținea din profesia de avocat.
Curtea constată că prin săvârșirea infracțiunii, în mod indubitabil părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în leziunile morfo-funcționale produse, precum și un prejudiciu material constând în costurile generate de achiziționarea medicamentelor, intervenția chirurgicală suferită, efectuarea tratamentelor de recuperare, precum și de alimentația specială de care a avut nevoie.
Totodată, Curtea reține că accidentul suferit i-a afectat părții civile inclusiv exercitarea profesiei de avocat, prin aceea că, urmare a modificărilor majore intervenite în viața sa, privată și socială, aceasta nu a mai putut să își onoreze contractele de asistență juridică pe care le avea în derulare și nici să obțină noi angajamente, întrucât recuperarea stării sale de sănătate a devenit prioritatea sa primordială.
Având în vedere aspectele de fapt anterior expuse, raportate la probatoriul administrat, în privința întinderii prejudiciului material, Curtea apreciază că, prin probatoriul administrat în cauză, partea civilă a dovedit efectuarea unor cheltuieli în sumă totală de 10.000 de lei.
În acest context, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță asupra dovedirii de către partea civilă a sumei de 10.000 de lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale, constând în cheltuielile determinate de accidentul suferit.
Prin urmare, Curtea apreciază că și cel de-al doilea motiv de apel este neîntemeiat.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-parte civilă D. G. împotriva sentinței penale nr. 967/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelanta-parte civilă la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-parte civilă D. G. împotriva sentinței penale nr. 967/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelanta-parte civilă la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.03.2015.
Președinte, Judecător,
I. C. C. B.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
09.03.2015 / 2 ex.
Judecătoria Sectorului 3 București
Dosar nr._
Judecător Fond: M. S.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 325/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
