Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 661/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 661/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 661/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 661/A
Ședința publică de la 7 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul A. F. împotriva sentinței penale nr. 43 din 17 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul inculpat - pentru care a răspuns apărător ales, avocat Doruș D. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul G. - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Apărătorul apelantului inculpat arată că nu i-a parvenit contractul individual de muncă pe care apelantul îl are încheiat în Norvegia, aspect față de care solicită acordarea unui nou termen, proba cu înscrisuri fiind încuviințată la termenul anterior.
La interpelarea Curții, apărătorul ales arată că apelul vizează amânarea aplicării pedepsei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat, după studierea actelor și lucrărilor dosarului, arată că nu mai insistă în depunerea înscrisului – respectiv contractul individual de muncă al apelantului inculpat. Pe fondul apelului, solicită a se cerceta cauza în temeiul art. 417 alin. 2 Cod procedură penală și a se dispune în consecință.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că soluția instanței de fond este favorabilă inculpatului, a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii, astfel că pune concluzii de respingere a apelului, ca fiind nefondat.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 43 din 17 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului A. F. [fiul lui C. și E., născut la data de 06.10.1975 în Municipiul Piatra N., județul N., domiciliat în ., ., jud. N. și ffl în Voluntari, ., jud. I., CNP_] pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
În baza art. 83 alin. 1 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani, de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 398 rap. la art. 276 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.10.2010, în jurul orei 19:41, inculpatul A. F. a condus un autoturism Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe .. I., având în sânge o concentrație alcoolică mai mare decât cea admisă de lege.
Inculpatul a fost condus la Spitalul de Urgență Sf. P. București unde, în urma recoltării probelor biologice, s-a stabilit că prima probă, recoltată la ora 21:55 a indicat existența unei concentrații de alcool în sânge de 1,65 g/l, iar cea de-a doua probă, de la ora 22:55, a relevat o alcoolemie de 1,50 g/l (buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 2827/22.10.2010 – A12/_/2010, f. 21 d.u.p.)
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, cunoscute și însușite de inculpat în cursul judecății, probe aflate la dosar, individualizate și analizate pe larg de instanța de fond.
Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut fapta, arătând că în ziua respectivă a consumat băuturi alcoolice, respectiv aproximativ 40 ml țuică, la domiciliul său, menținându-și declarațiile și în fața instanței, unde a solicitat aplicarea disp. art. 375 C.p.p.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului A. F. de a conduce un autovehicul pe drumurile publice la data de 21.10.2010 cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 din Codul Penal.
A arătat instanța de fond că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, apreciind că se impune, în cauză, stabilirea unei pedepse cu închisoarea.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului A. F., judecătorul fondului a avut în vedere dispozițiile art.74 Cod penal, precum și pe cele ale art.375 Cod procedură penală.
S-a reținut că, deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aceasta este o situație de normalitate, care nu justifica prin ea însăși reducerea suplimentară a pedepsei, motiv pentru care instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa, cu atât mai mult cu cât, inculpatul nici nu putea nega evidența, toate probele dovedindu-i vinovăția, iar fapta acestuia prezintă un pericol social ridicat. În plus, instanța a constatat că inculpatul a înțeles pericolul pe care îl creează pentru ceilalți participanți la trafic, urcând la volan după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice.
Instanța de fond a subliniat că, în raport cu prevederile noului cod penal, aplicarea unei pedepse a amenzii reprezintă o condamnare, pe când în cazul stabilirii unei pedepse, urmată de amânarea aplicării acesteia, persoana nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare, potrivit art. 90 N.c.p. De asemenea, aplicarea numai a unei amenzi penale nu ar avea față de inculpat finalitatea de a îndeplini față de acesta funcțiile de coerciție și reeducare ale pedepsei.
Pe de altă parte, s-a apreciat că aplicarea unei alte instituții, privitoare la modul de individualizare a pedepsei, cum ar fi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sau executarea în regim de detenție nu sunt oportune, în raport cu fapta cu care instanța a fost sesizată și de celelalte criterii prevăzute de art. 74 Ncp.
Având în vedere aspectele reținute mai sus, personalitatea și conduita inculpatului, dar și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, judecătorul fondului a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a sentinței, obligând pe inculpat să respecte, pe durata termenului de supraveghere, măsurile de supraveghere menționate în dispozitivul sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul A. F., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apărătorul ales al inculpatului a solicitat a se cerceta cauza în temeiul art. 417 alin. 2 Cod procedură penală și a se dispune în consecință.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat în speță este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, Curtea urmând a și-o însuși.
Judecata în fond s-a făcut în condițiile art.374 alin.4 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, inculpatul A. F. recunoscându-și, în totalitate, activitatea infracțională.
Situația de fapt nu comportă critici, întrucât a fost corect reținută pe baza unui amplu material probator administrat în faza urmăririi penale, care a condus la dovedirea faptei, probe care însă se coroborează și cu declarația de recunoaștere a inculpatului, deși Curtea o apreciază ca fiind una pur formală, el fiind pus în fața unei evidențe, atunci când a fost depistat având în sânge o concentrație alcoolică mai mare decât cea admisă de lege, după ce a pierdut controlul asupra autoturismului, a lovit un stâlp electric și un transformator.
Curtea, în acord cu judecătorul fondului, constată că legea penală mai favorabilă este legea nouă, ajungând la această concluzie prin compararea sancțiunilor.
În dezacord cu prima instanță, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este incorect individualizată, în sensul că este mult prea blândă față de gravitatea faptei, însă, în lipsa unui apel din partea Parchetului, nu se poate agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
În acest context, Curtea arată că nu se impunea stabilirea doar a unei pedepse de 8 luni cu amânarea aplicării, întrucât nu ar avea față de inculpat finalitatea de a se îndeplini funcțiile de coerciție și reeducare ale pedepsei.
Curtea consideră că fapta este una gravă, aceasta nu a fost descoperită ca urmare a unui control de rutină al Poliției Rutiere, ci ca urmare a faptului că inculpatul a produs un accident, iar potrivit propriei declarații olografe a inculpatului (fila 43 d.u.p., imediat după comiterea faptei) este clară și starea în care se afla (reflexele fiindu-i diminuate), dar și împrejurarea că a fost cauzat un prejudiciu (deși nerevendicat).
Pedeapsa stabilită de judecătorul fondului trebuie să fie percepută de inculpat ca un serios avertisment, organele statului având obligația să reacționeze ferm în cazul unor astfel de abateri la legea penală.
Nu există niciun motiv pentru care consumul de alcool la volan să fie tratat cu indulgență, deoarece apare ca vădit inutil un tratament sancționator extrem de sever în cazul în care s-au produs deja ucideri din culpă sau vătămări corporale grave.
Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului a fost valorificată de instanță, prin aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, dar și prin orientarea instanței pentru amânarea aplicării pedepsei.
Această conduită procesuală nu poate fi valorificată a doua oară și ca circumstanță atenuantă, iar lipsa antecedentelor penale este o stare de normalitate și, în nici un caz nu poate fi privită ca circumstanță atenuantă, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Alcoolemia constatată științific (probă irefutabilă) este foarte mare, practic, reflexele șoferului sunt drastic scăzute (ele fiind astfel constatate la un prim examen-fila 23 d.u.p.) și doar întâmplarea a făcut ca inculpatul să nu săvârșească un accident de circulație mult mai grav.
Nu se impune, deci, în niciun caz, reducerea pedepsei, hotărârea primei instanțe fiind legală.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. F..
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. F. împotriva sentinței penale nr.43/17.02.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi.07.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red.C.C.
dact.L.G.
ex.4
red.A.Tășcan-Jud.B.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 693/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
