Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 734/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 734/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 734/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR.734/A

Ședința publică din data de 19.05.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – I. T.

JUDECĂTOR – O. B.

GREFIER – I. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. L..

Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul formulat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 46/19.02.2015 a Judecătoriei Urziceni.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din 04.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în baza art. 391 alineat 1 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare astăzi, 19.05.2015.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46/19.02.2015, Judecătoria Urziceni a dispus condamnarea inculpatului C. A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice prev. de art. 337 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de un an de la data executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 272 Cod procedură penală rap. la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 26.02.2014, în jurul orelor 13:30, inculpatul C. A. a condus autoturismul marca Land Rover cu numărul de înmatriculare P5996AK, pe DN 2A, din direcția Urziceni către Slobozia. Fiind oprit de un echipaj de poliție, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoarea de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus de agenții de poliție la Spitalul Municipal Urziceni, în vederea recoltării de mostre biologice. Ajuns la spital, inculpatul a refuzat prelevarea de mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Situația de fapt a rezultat în primul rând din declarațiile inculpatului, care a recunoscut, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, că a refuzat prelevarea de mostre biologice. Declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări care au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză.

În ce privește refuzul prelevării de probe biologice, instanța a reținut din cererea de analiză anexată la fila 17 dosar urmărire penală, că la rubrica „observații” s-a consemnat de către medic că inculpatul C. A. a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. A. din data de 26.02.2014 de a refuza recoltarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce în prealabil a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoarea de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din Codul penal din 2009.

Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că elementul materialal infracțiunii este dat de acțiunea de refuz de a i se recolta mostre biologice.

Urmarea imediatăaconstat în starea de pericol creată pentru circulația pe drumurile publice și – de asemenea – pentru buna desfășurare a procesului penal, deoarece, prin comportamentul său, inculpatul a împiedicat organele de cercetare să stabilească alcoolemia exactă a acestuia în vederea tragerii la răspundere penală pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție, în sensul art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale și cel puțin acceptând faptul că prin acest refuz împiedică organele de cercetare să stabilească alcoolemia corectă.

Instanța a mai reținut că potrivit art. 88 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, persoana care conduce un autovehicul, testată cu un mijloc tehnic certificat, având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice. Pe cale de consecință, față de formularea categorică ”este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice”, s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii deoarece acesta avea obligația să se supună recoltării de mostre biologice.

Prin urmare, conform art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Instanța a făcut aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, potrivit căruia a pronunțat condamnarea inculpatului, care a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

La stabilirea și individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În acest sens, instanța a reținut atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității și comportarea constant sinceră în cursul procesului. S-au avut în vedere și înscrisurile în circumstanțiere depuse, din care a rezultat că inculpatul lucrează ocazional pentru a se întreține și nu a creat probleme în . (fila 42).

De asemenea, instanța a subliniat că fapta inculpatului are un grad de pericol sporit, având în vedere că reprezintă un pericol atât pentru viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, cât și pentru buna desfășurare a anchetelor judiciare, fiind o piedică în calea tragerii la răspundere a persoanelor care conduc pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice. În acest sens, instanța a evocat și numărul mare de accidente, inclusiv cu victime, care sunt produse zilnic din cauza persoanelor care consumă băuturi alcoolice și conduc în această stare, fiind imperios necesar a se descuraja atât faptele în sine de a conduce sub influența alcoolului, cât și faptele care împiedică depistarea și sancționarea persoanelor în cauză.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a subliniat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 91 alin. 1 lit. b C. pen. - infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel:

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 40), s-a constatat că acesta a suferit numeroase condamnări. Din executarea ultimei pedepse aplicate, inculpatul a fost eliberat condiționat la data de 20.07.2012, rămânând un rest neexecutat de 55 de zile.

Potrivit art. 167 alin. 5 C.pen., în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.

Din fișa de cazier a inculpatului, s-a reținut că pedeapsa cea mai grea la care acesta a fost condamnat este cea de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 253 din 08.06.2004 a Judecătoriei Urziceni, pronunțată în dosarul nr. 1095/2004, definitivă prin decizia penală nr. 252/A din 21.07.2004 a Tribunalului Ialomița.

Potrivit art. 166 alin. 1 lit. a C.pen., condamnatul poate fi reabilitat după împlinire termenului de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani.

Așadar, în conformitate cu disp. art. 167 alin. 5 C.pen., termenul de reabilitare se calculeză în raport cu pedeapsa cea mai grea – de 4 ani închisoare – fiind de 4 ani (astfel cum statuează art. 166 alin. 1 lit. a C.pen.) și curge de la data executării ultimei pedepse – anul 2012.

Infracțiunea dedusă judecății a fost comisă la data de 26.02.2014, înainte de împlinirea termenului de reabilitare, care s-ar fi împlinit în anul 2016 dacă nu s-ar fi comis infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză.

Pe cale de consecință, reținându-se că inculpatul C. A. a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an, iar pentru pedeapsa aplicată nu s-a împlinit termenul de reabilitare, nefiind îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, singura modalitate de executare care poate fi stabilită este aceea a executării pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, instanța va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În acest context, instanța a reținut că în ceea ce privește drepturile electorale, în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, a fost considerată de Curte în afara marjei de apreciere a statelor și în consecință incompatibilă cu art. 3 din Protocolul 1. În prezenta cauză, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege, având în vedere natura faptei penale săvârșite de către inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. A., acesta solicitând exclusiv redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază nefondat apelul formulat de inculpat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin rechizitoriul nr. 571/P/2014 din data de 09.11.2014, emis de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, s-a dispus trimiterea în judecată în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal, reținându-se în fapt, că la data de 26.02.2014, în jurul orelor 13:30, inculpatul a condus autoturismul marca Land Rover cu numărul de înmatriculare P 5996AK, pe DN 2A, din direcția Urziceni – Slobozia, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

S-a arătat în rechizitoriu că la data de 26.02.2014 inculpatul a fost oprit regulamentar de către organele de poliție pentru un control. Întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul Drager . 0705, care a indicat valoarea de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Municipal Urziceni pentru recoltarea probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, însă inculpatul a refuzat recoltarea.

Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 374 al. 4, art. 375 și art. 377 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie și declarațiile martorului P. T..

De altfel, apelul inculpatului vizează exclusiv reindividualizarea pedepsei.

Curtea constată că prima instanță s-a orientat în mod just, date fiind circumstanțele reale ale faptei, dar și atitudinea inculpatului după depistarea sa față de organele de poliție spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre limita minimă a acesteia. Este de remarcat că, prima instanță a dat relevanță circumstanțelor personale invocate de inculpat, reținând circumstanțe atenuante în favoarea acestuia și aplicându-i o pedeapsă egală cu limita minimă redusă potrivit art. 396 al. 10 Cod procedură penală.

De altfel, Curtea constată în raport de împrejurările privitoare la faptă nu se poate aprecia că gravitatea faptei este una redusă, nefiind de ignorat nici faptul că inculpatul a circulat având o concentrație alcoolică în aerul expirat de peste 0,70 %, fiind doar o întâmplare faptul că acțiunea sa de a conduce nu a provocat accidente, aspect ce coroborat cu faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale face să nu poată fi reținute circumstanța atenuante în sensul art. 75 al. 2 lit. b Cod penal.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat C. A. și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat C. A. împotriva sentinței penale nr.46 pronunțată la data de 19.02.2015 a Judecătoriei Urziceni.

Obligă pe apelant la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. T. O. B.

GREFIER,

I. D.

Red. B.O./ 23.06.2015

Thred.V.D./4 ex./27.05.2015

J.Urziceni – jud. F.N.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 734/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI