Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1419/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1419/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1419/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1419/A
Ședința publică din data de 17.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr. 234/13.08.2014 pronunțate de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul - inculpat Țoancă V. B. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Curtea procedează la legitimarea intimatului – inculpat Țoancă V. B., care prezintă CI . nr._, eliberată de SPCLEP Fetești la 19.09.2012.
Curtea aduce la cunoștința intimatului – inculpat dreptul acestuia de a da declarație în apel, cu precizarea că, în situația în care va înțelege să dea declarație, tot ceea ce va declara, va putea fi folosit, atât în favoarea, cât și împotriva acestuia.
Intimatul – inculpat precizează că nu dorește să facă declarații în fața Curții.
Curtea procedează la inserarea în cadrul unei declarații a precizării intimatului – inculpat că nu dorește să facă declarații suplimentare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, în sensul condamnării inculpatului potrivit dispozițiilor art. 87 alineat 1 din OUG nr. 195/2002, astfel încât să existe aplicarea legii penale mai favorabile și pronunțarea unei soluții potrivit unei singure legi penale. În ceea ce privește tratamentul sancționator aplicat, apreciază că dispozițiile art. 81 Cod penal din 1969 sunt mai favorabile decât cele ale art. 91 din Codul penal actual.
Intimatul – inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu reprezentantul Ministerului Public.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.234 din 13.08.2014, Judecătoria Călărași a condamnat pe inculpatul Țoancă V. B., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 alin.1 C penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 C. penal și art. 396 alin.10 C. pr. penală.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal și art. 71 C. penal de la 1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 alin. 2 C. penal de la 1969, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, termen calculat potrivit prevederilor art. 82 alin. 1 C.pen.1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen.1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. penal 1969 privind revocarea suspendării pedepsei în situația săvârșirii, în cadrul termenului de încercare a unei noi infracțiuni intenționate.
În baza art. 274 alin.1 C. pr. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cădin procesul verbal de constatare a infracțiunii coroborat cu declarația inculpatului și a martorului E. V. și cu buletinul de analiză toxicologică nr.702/A12/466, emis de SML Călărași în data de 10.09.2013, reiese că la data de 07.09.2013 organele de poliție au oprit în trafic, autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, iar în urma verificărilor s-a constatat că autoturismul era condus de inculpatul Țoancă V. B., care în urma testărilor efectuate s-a stabilit că la acel moment conducea autoturismul deși avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,40 gr.%o .
În drept, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.336 C penal
Astfel, elementul material al laturii obiective al faptei constă în conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de 1,40 gr.%o, urmarea imediată constând în starea de pericol creată de inculpat pentru siguranța circulației rutiere și a pietonilor, legătura de cauzalitate rezultând din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în forma intenției directe astfel cum aceasta este reglementată de art.16 alin. 3 C penal, acesta prevăzând și acceptând rezultatul faptei sale.
La stabilirea tipului de pedeapsă aplicabile în cauză și la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare astfel cum sunt ele prevăzute de art. 72 C. penal potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului și de faptul că inculpatul a înțeles să se judece potrivit procedurii recunoașterii învinuirii reglementate de art.375 C procedură penală.
În concret, avându-se în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind la prima abatere, de faptul că în concret fapta nu a produs rezultate socialmente periculoase, că a colaborat cu organele de cercetare penală după săvârșirea faptei și că este o persoană tânără, integrată în societate, acesta câștigându-i existența în mod onest, instanța a apreciat că scopul preventiv și punitiv al pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, această pedeapsă fiind de natură a atrage atenția inculpatului să nu mai comită pe viitor astfel de fapte.
Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și de prevederile art.396 alin.10 C. procedură penală, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse, instanța reține că raportat la prevederile art.5 C penal că reglementarea din Codul penal de la 1969 este mai favorabilă inculpatului decât cea instituită de art. 83 sau 91 C. penal întrucât vechea reglementare dă posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, instituție ce nu impune în sarcina condamnatului măsuri speciale de supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Călărași, criticând soluția atacată sub aspectul legalității modalității de aplicare a legii penale mai favorabile, arătând că instanța de fond a făcut combinat dispoziții din vechiul Cod penal cu dispoziții din noul Cod penal, fapt care contravine Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază fondat apelul formulat, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 3449/P/2013 din data de 14.05. 2014 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Țoancă V. B., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 336 alin.1 din C penal cu aplicarea art.5 C penal, constând în aceea că în noaptea de 7.09.2013, în jurul orelor 23.55, a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 1,40 gr.%0 la momentul prelevării.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 374 al. 4, art. 375 și art. 377 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu procesul verbal de constatare, declarațiile martorului E. V. și buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie.
De altfel, apelul vizează exclusiv modalitatea în care prima instanță a statuat asupra legii penale mai favorabile.
Astfel, constatând că de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit L. 286/2009 privind Codul penal, fiind astfel necesar a se identifica legea penală mai favorabilă în cauză, prima instanță ar fi trebuit să aibă în vedere în procesul de determinare a legii penale mai favorabile, legea penală care, în ansamblul său, conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, în raport de toate cauzele și circumstanțele agravante sau atenuante ce sunt incidente potrivit fiecăreia dintre legile penale succesive în concret. În acest sens a statuat Curtea Constituțională în decizia nr. 265/06.05.2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 5._ și a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, sentința penală atacată fiind nelegală dat fiind că instanța a procedat la aplicarea dispozițiilor din ambele legi penale succesive.
Preliminar, Curtea constată că sub aspectul limitelor pedepsei închisorii nu există deosebiri între cele două norme incriminatoare, iar în condițiile în care nu s-a orientat spre aplicarea unei pedepse cu amenda penală, în mod greșit a apreciat prima instanță că legea nouă ar fi mai favorabilă, aprecierea asupra legii penale necesitând a se raporta la cazul concret.
Cum legea penală se aplică, potrivit principiului activității legii penale prev. de art. 10 Cod penal din 1969 și art. 3 Cod penal în vigoare, tuturor faptelor săvârșite cât timp a fost în vigoare, cu excepția legii penale mai favorabile și, bineînțeles, cu excepția dezincriminării, în mod eronat a apreciat prima instanță că legea nouă este mai favorabilă, calificarea juridică a faptei urmând a fi efectuată în conformitate cu legea veche, legea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii.
D. fiind că, atât sub legea veche, cât și sub legea nouă, criteriile de individualizare relevante în cauză sunt aceleași, instanța de fond analizând just incidența acestora și aplicând o pedeapsă egală cu minimul legal ce rezultă în urma reducerii limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării art. 396 al. 10 Cod procedură penală, Curtea consideră că nu se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, nefiind evidențiate elemente noi de natură a reduce în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea în acord cu prima instanță apreciază că pentru atingerea scopului pedepsei nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal.
Așadar, Curtea în temeiul art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen. va admite apelul declarat de P., va desființa, în parte sentința penală apelată și rejudecând, în fond, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen. și a art. 396 alin. 10 C.pr.pen. va condamna pe inculpatul Țoancă V. B. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la aplicarea art. 81 – 82 C.pen. din 1969, art. 71 alin. 5 – art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969, precum și celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr. 234/13.08.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen. și a art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul Țoancă V. B. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la aplicarea art. 81 – 82 C.pen. din 1969, art. 71 alin. 5 – art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969, precum și celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. CîrnaruOana B.
GREFIER,
I. D.
Red. O.B./22.12.2014
Dact. A.L. 3 ex./11.12.2014
Jud. Călărași – jud.: I. O.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 834/2014.... → |
|---|
