Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 834/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 834/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 834/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.834/C
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R. N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul D. S. împotriva Sentinței penale nr.2397 din data de 30 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, în temeiul dispozițiilor art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 19 noiembrie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2397/30.09.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de petentul condamnat D. S..
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.08.2014, contestatorul D. S. a formulat contestație la executarea pedepsei rezultante, ca urmare a contopirii, de 10 ani, 4 luni si 327 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1545/23.05.2014,pronunțată de Tribunalul Bucuresti, în dosarul nr.562/01.08.2014 a C.-Sectia a II-a Penală .
În motivarea cererii, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare și, pe cale de consecința, să se constate ca nu trebuia să se contopească pedeapsa rezultanta cu pedeapsa din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.371, pentru ca pedeapsa din acel mandat era deja executata.
La dosar a fost atașată sentința penală nr.1545/23.05.2014, pronunțată de Tribunalul Bucuresti-Sectia a I-a Penală în dosarul nr._/3/2014, prin care s-au contopit pedepsele, judectorul analizând intreaga situație a petentului D. S., atât prin perspectiva aplicării legii penale noi, cât și din perspectiva aplicării legii penale vechi.
Instanța de fond a reținut că în cuprinsul considerentelor judecătorul a constat deja care anume fapte se află în concurs si care anume au fost savarsite in stare de recidivă.
S-a apreciat că hotărârea de contopire a fost supusă controlului instantei ierarhic superioare care a admis contestatia formulată de P. de pe langa Tribunalul Bucuresti, modificand in parte sentinta de contopire si stabilind in final o pedeapsă rezultantă de 10 ani, 4 luni si 1327 zile închisoare, precum si o pedeapsă complementară, constând in interzicerea exercitiului drepturilor prev de art 66 alin.1 lit.a,b,d si g C.p. pe o perioadă de 4 ani. Totodată, prin aceeasi decizie s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art 66 alin.1 lit.a si b C.p., s-a dedus din durata pedepsei perioada executată de la 23.01.2008 la 01.01.02.2014 și de 04.04.2014 la zi.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotărârii instantei de fond si s-a respins ca nefondată contestatia formulată de petent.
În opinia primei instanțe rezultă, deci, hotărârea atasata la dosar că ceea ce solicită petentul prin promovarea prezentei cereri s-a soluționat deja prin hotararea de contopire mai sus menționată în care petentului i s-a analizat intreaga situație referitoare la toate sentințele de condamnare, începând cu sentințele penale de Judecătoria V., Judecătoria C., Tribunalul G., Tribunalul Bacău, Judecătoria Ploiești, fiind pe rând analizate toate condamnările suferite de petent pe parcursul acestor ani.
Din aceasta hotărâre rezultă că i-a fost admisă sesizarea comisiei pentru evaluarea dosarelor condamnaților aflați in executarea pedepsei privative de libertate constituite la nivelul Penitenciarului Ploiești si ca urmare a descontopirii pedepsei rezultante de 14 ani si 4 luni închisoare aplicate de Judecătoria V. prin s.p.nr 1462/21.12.2012, pedeapsa a fost redusă de la 11 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Aceasta, însă, a fost avuta ulterior în vedere cand s-a analizat situația petentului caruia instanța de fond, care a soluționat cererea de contopire mai sus amintită (sp.nr 1545/23.05.2014), i-a stabilit ca urmare a aplicării mecanismului prev. de art 39 C.p., o pedeapsă rezultanta de 12 ani, 7 luni si 19 zile închisoare.
A mai arătat prima instanță că din perspectiva dispozițiilor Codului penal din 1969 instanța, făcând aplicarea disp.art 33 lit.a si 34 lit.b C.p., a ajuns la un calcul al pedepsei de 12 ani închisoare, pe care l-a constatat insuficient, având in vedere numărul foarte mare de infracțiuni si gravitatea lor concretă, astfel că a sporit acest maxim pana la 14 ani închisoare si a constatat că acest maxim nu depășește maximul pedepselor aflate in concurs, care era de 17 ani, 11 luni si 25 zile închisoare.
Ca atare, a constatat instanța că rezultatul mai favorabil petentului este cel stabilit în baza legii penale in vigoare, iar nu in baza codului penal din 1969.
Faptul că petentul este nemulțumit de modul în care instanța a apreciat asupra pedepselor aflate in concurs, precum si asupra aplicării dispozițiilor referitoare la recidivă, nu face admisibilă reiterarea unei noi cereri care practic are același obiect ca cererea de contopire atașată la dosar si care s-a soluționat în mod definitiv, având, deci, autoritate de lucru judecat.
În final, s-a reținut că deși aceasta cerere este promovată ca și contestație la executare invocându-se disp.art 598 lit.c si d C.p.p., in mod concret din memoriul depus la dosar de inculpat se face o critică a sentinței penale nr 1545/23.05.2014 a Tribunalului București, definitivă prin d.p.nr 562/01.08.2014 a Curții de Apel București, fără a se invoca practic vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo impiedicare la executare (art 598 lit.c C.p.p.) si fără a se invoca amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei (art. 598 lit.d C.p.p.).
Simplele afirmații ale petentului că nu s-a procedat in mod corect, cu ocazia soluționării cererii de contopire, asupra căreia s-a pronunțat Tribunalul București prin sentința penala nr. 1545/23.05.2014, a cărei executare se contestă, nu pot constitui nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută ori motive de micșorare a pedepsei, așa cum practic susține petentul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație condamnatul D. S..
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată netemeinicia contestației declarate în cauză.
Prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V. a fost admisă cererea de contopire formulată de condamnatul D. S..
Au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 684/2011 a Judecătoriei C., nr. 179/2005 a Tribunalului G., s-a reținut că aceste fapte sunt în stare de recidivă postcondamnatorie față de faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei C.. A fost aplicată petentului pedeapsa rezultantă de 14 ani și 4 luni închisoare și dedusă perioada executată. În baza acestei sentințe a fost emis MEPI nr. 1604/14.03.2013. Condamnatul a fost încarcerat în executarea acestui mandat la data de 23.01.2008, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată la data de 12.01.2019, din care se scad 1226 zile.
Ulterior, prin sentința penală nr. 371/01.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul PNT Ploiești, cu privire la condamnatul D. S..
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 14 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V. în pedepsele componente, a fost redusă pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 150/2005 a Tribunalului Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1, 2, 4, 5 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. au fost contopite pedepsele instanța aplicând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare ca urmare a revocării și a fost menținut sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V., fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Sentința penală a rămas definitivă prin necontestare.
Ulterior, a fost emis MEPI nr. 110/02.04.2014 în baza sentinței penale nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani.
În executarea acestui mandat petentul a fost arestat și încarcerat la data de 04.04.2014 urmând să expire la 03.04.2019.
Analizând situația juridică a petentului, astfel cum a fost constatată în ultima sentință de contopire, nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V., se constată că:
1. Prin sentința penală nr. 684/2011 a Judecătoriei C., definitivă la 02.09.2011 prin decizia penală nr. 712/P/2012 a Curții de Apel C., petentul a fost condamnat pentru fapte comise la data de 25.03.2005 la următoarele pedepse:
- pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și 320 ind. 1 C.p.p.;
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și 320 ind. 1 C.p.p.;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 al. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și 320 ind. 1 C.p.p.
2. Prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 04.01.2006, petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite la data de 14.05.199, la următoarele pedepse:
- pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii;
- drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1, 3, 4, 5 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și 37 lit. a C.p.;
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 150/2005 a Tribunalului Dâmbovița;
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pin sentința penală nr. 655/2001;
- cinci pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 5912/2002 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. 2, 3, 4 c.p.;
- cinci pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 5912/2002 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 c.p.;
- un spor de 1 an de zile închisoare.
3. Prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V. s-a dispus în baza art. 83 C.p. revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 150/1995 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă la 04.01.1996, care a fost cumulată cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G., fiind aplicată o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe o perioadă de 4 ani.
4. Prin sentința penală nr. 371/01.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G. a fost redusă la maximul special prevăzut de Codul penal nou, respectiv 5 ani închisoare.
5. Prin sentința penală nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1166/02.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală, petentul a fost condamnat la pedepsele de:
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. 1969 și art. 5 C.p.;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 c.p. rap. la art. 244 al. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și 37 lit. a C.p. 1969 și art. 5 C.p.;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. 1969 și 37 lit. a C.p. 1969 și cu aplic. art. 5 C.p.;
- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p. 1969 și art. 5 C.p.
În baza art. 61 din Codul penal anterior s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă de 783 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei C., rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, în pedeapsa cea mai grea, rezultând trei pedepse de câte 783 zile închisoare și o pedeapsă de 5 ani închisoare. Aceste pedepse au fost contopite în temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. 1969 în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b C.p. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal 1969, respectiv 783 zile.
Prin sentința penală nr.1545/23.05.2014 a Tribunalului București, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr.562/01.08.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul D. S.. S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință:
În baza art.40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău – Secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ – Secția penală, și nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.712/P/2012 din 2.09.2011 a Curții de Apel C. – Secția penală, în sensul că s-a aplicat petentului D. S. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 9 luni și 1305 zile, rezultând pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare.
În temeiul art. 43 alin. (2) C.pen. s-a adăugat pedeapsa rezultată de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare la restul de 4 ani 7 luni și 22 de zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., definitivă la 4.01.2006 (de 8 ani închisoare, ca urmare a modificărilor aduse prin sentința penală nr. 371/1.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin necontestare la 6.02.2014), în final condamnatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani, 4 luni și 1327 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, iar în baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal.
S-a dedus din durata pedepsei pronunțate perioada executată de la 23.01.2008 la 1.02.2014 și de la 04.04.2014 la zi.
În esență prin cererea de contestație la executare formulată petentul contestator a înțeles să critice modalitatea în care a fost realizată contopirea pedepselor care i-au fost aplicate petentului prin sentințele penale sus-menționate în sensul în care contopirea pedepselor a fost făcută în mod greșit și că trebuia să fie dedusă și constatată ca fiind executată întreaga perioadă ce a fost stabilită prin sentința penală nr.179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 04.01.2006, precum și înlăturarea sporurilor de pedeapsă ce i-au fost aplicate în mod nelegal și punerea sa în libertate.
În ceea ce privește textul legal aplicabil în cauză, Curtea constată că potrivit art.598 alin.1 C.proc.pen. (ce reia cauzele din codul anterior pentru care se putea formula contestație la executare), „Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.”
Având în vedere faptul că, în mod formal, petentul nu invocă vreunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art.598 alin.1 C.proc.pen., solicitând doar aplicarea unei pretinse legi penale mai favorabile, respectiv reducerea duratei totale a pedepsei aplicate prin deducerea integrală a unei pedepse executate
.
Or, Cutea apreciază că împrejurările invocate de către petent au fost supuse unei analize de către instanța care a judecat fondul cauzei, cu atât mai mult cu cât a declarat calea de atac a contestației împotriva hotărârii primei instanțe prin care a fost soluționată calea de atac a contestației.
Curtea apreciază că pe calea contestației la executare nu se stabilește o cale de atac împotriva hotărârilor definitive, ci doar un mijloc procedural de rezolvare a unor probleme ce pot surveni cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri penale definitive, astfel încât în soluționarea prezentei acțiuni instanța nu poate proceda la o nouă reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului; practic prin cererea sa petentul urmărind o rejudecare a fondului cererii de contopire a pedepselor.
În mod corespunzător prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art.598 alin.1 lit.a-d cod proc.pen. pentru promovarea contestației la executare motivele formulate de către petentul condamnat putând face obiectul unor căi extraordinare de atac, bineînțeles cu respectarea condițiilor de fond și de formă pentru promovarea acestora.
Față de cele sus-expuse, contestația petentului condamnat va fi respinsă ca nefondată
În baza art.274 alin.1 Cod proc.pen. petentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. S. împotriva sentinței penale nr.2397/30.09.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală.
În baza art. 275 alin.2 cod proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2014.
PREȘEDINTE,
O. R. N. GREFIER,
D. S.
Red.R.N.O.
Th.red. R.N.O./25.11.2014/2 ex.
Jud. TB/ Jud. Vasilățeanu F.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Încheierea nr. 05/2014.... → |
|---|
