Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 102/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 102/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 102/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.102/F
Ședința publică de la data de 22 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - O. R.-N.
GREFIER - D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul B. E., trimis în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul nr.1749/P din data de 11 noiembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,800/00 alcool pur în sânge prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind un termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 22 iunie 2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1749/P/2012 din data de 11 noiembrie 2014, P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art.327 lit.a din Codul de procedură penală, trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului B. E. (avocat în cadrul Baroului București), sub acuzația săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,800/00 alcool pur în sânge prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.
În sarcina inculpatului, s-a reținut săvârșirea următoarei fapte:
În data de 28.06.2012, în jurul orelor 20:50, inculpatul B. E., avocat în cadrul Baroului București, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr.de înmatriculare_ pe . Poiana Codului către . partea carosabilă și accidentându-l pe numitul N. G. Ș., urmare prelevării primei probe biologice în data de 28.06.2012, ora 22:45, rezultând că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,30 g ‰ alcool pur în sânge.
În cursul urmării penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și fișa deplasării la sesizare din data de 28.06.2012, buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr.1336 (A12/6585), buletin de examinare clinică din data de 29.06.2012, certificat medico-legal nr.A2/4385/06.07.2012, adresa nr._/12.05.2014 emisă de Serviciul de Telecomunicații Speciale, Direcția pentru Apel Unic de Urgență, declarațiile martorilor N. G. Ș., S. I.,
C. R. Ș., P. I. D., G. D., B. M., B. M., B. O., declarațiile inculpatului B. E..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Prin încheierea din data de 14.01.2015, judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel București a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății. Au fost respinse excepțiile neregularității actului de sesizare al instanței, nelegalității administrării probelor și nelegalității întocmirii actelor de urmărire penală invocate de inculpat. Încheierea a rămas definitivă prin încheierea nr.259/20.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
În cursul fazei de judecată, la termenul din data de 06.05.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, instanța a procedat la ascultarea inculpatului B. E..
La termenul de judecată din data de 03.06.2015 instanța a procedat la audierea martorilor N. G.-Ș. (fila 57), G. D. (fila 60), C. R.-Ș. (fila 62), S. I. (fila 65), P. I.-D. (fila 68).
În cauză, asistența juridică nu este obligatorie conform art.90 alin.1 lit.c cod proc.pen., pedeapsa prevăzută de lege nedepășind 5 ani, iar instanța, având în vedere calitatea inculpatului, aceea de avocat, a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art.90 alin.1 lit.b cod proc.pen., inculpatul putându-și realiza singur apărarea.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt,
În data de 28.06.2012, în jurul orelor 20:50, inculpatul B. E., avocat în cadrul Baroului București, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr.de înmatriculare_ pe . Poiana Codului către . partea carosabilă și accidentându-l pe numitul N. G. Ș.. În urma prelevării de probe biologice în data de 28.06.2012, inculpatul a fost depistat având o alcoolemie de 1,50 g ‰ alcool pur în sânge.
Situația de fapt reținută de instanță este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză.
Instanța are în vedere în acest sens că potrivit declarațiilor martorilor Soinescu I., C. R., P. I. D. și N. G. Ș., în ziua de 28.06.2012, în jurul orelor 19.00-20.00, aceștia jucau tenis de masă în fața locuințelor de domiciliu, pe . București, masa de tenis fiind amplasată pe partea carosabilă, în apropierea trotuarului. Martorii au relatat că la un moment mingea de tenis a sărit, iar martorul N. G. Ș., fără a se asigura în vreun fel, a alergat după acesta. În momentul în care a ajuns în apropierea zonei mediane a părții carosabile, martorul N. G. Ș. a fost surprins și accidentat de către autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr.de înmatriculare_ care circula pe . Poiana Codului către . accidentului, martorul N. G. Ș. și-a pierdut inițial cunoștința, fiind ridicat de pe partea carosabilă și transportat în curtea locuinței sale, de unde a fost preluat ulterior de către un echipaj de ambulanță, chemat prin serviciul unic de urgență 112.
Cu privire la identitatea conducătorului autoturismului, martorii Soinescu I., C. R., P. I. D., audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, l-au indicat pe inculpatul B. E. drept persoana de sex masculin care a coborât de la volanul autoturismului marca Daewoo
Matiz cu nr.de înmatriculare_, imediat după producerea accidentului. Martorii au mai relatat că inculpatul a rămas la fața locului pe toată perioada de timp între momentul accidentului și momentul finalizării cercetării la fața locului realizată de către organele de poliție, nepărăsind în nici un fel locul accidentului. În plus martorul S. I. a precizat că inculpatul a încercat să părăsească locul producerii accidentului până la venirea organelor de poliție, fiind însă oprit de către una dintre persoanele care se adunase la fața locului, respectiv de către socrul său. Aceeași martori sus-menționați au relatat că inculpatul era însoțit de către o persoană de sex feminin, probabil soția sa, care după producerea accidentului a coborât din locul dreapta fața și care până la venirea organelor de poliție s-a urcat la volanul autoturismului, părăsind zona producerii accidentului și revenind ulterior pe jos.
Declarațiile martorilor Soinescu I., C. R., P. I. D. sub aspectul identității persoanei care a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr.de înmatriculare_ implicat în accidentul rutier sunt confirmate și prin declarațiile martorilor N. G. Ș. și G. D.. Astfel, martorul N. G. Ș. a relatat că după ce a fost surprins și accidentat de către autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr.de înmatriculare_ a suferit anumite leziuni corporale în zona capului ce au condus la pierderea cunoștinței. Martorul a mai relatat că imediat după producerea accidentului a fost ridicat de jos de către martorii Soinescu I. și C. R., care l-au transportat în curtea locuinței. Martorul a precizat de asemenea, că își revenise în momentul în care era ajutat de prietenii său, iar pe durata în care era transportat spre locuință a observat că la volanul autoturismului se afla o persoană de sex masculin, pe care a recunoscut-o ca fiind inculpatul B. E., iar în locul din dreapta față al autoturismului a observat o persoană de sex feminin. După producerea accidentului, martorul a fost transportat la spital, necunoscând ulterior ceea ce s-a întâmplat. De asemenea, martora G. D. a relatat că în ziua respectivă, nu a observat accidentul, dar a auzit o frână puternică și o bubuitură, în timp ce se afla în curtea casei sale. A ieșit afară, moment în care l-a văzut pe martorul N. G. Ș. în timp ce era ridicat de pe partea carosabilă de către niște băieți și transportat în curtea casei în care acesta domicilia. Martora a mai relatat că atunci când ieșise din curtea casei, conducătorul autoturismului care îl accidentase pe martorul N. G. Ș. era coborât jos, însă aceasta nu a văzut cine coborâse din autoturism. Cu toate acestea în prezența ei, celelalte persoane strânse la locul producerii accidentului l-au indicat pe inculpatul B. E. ca fiind persoana care îl accidentase pe martorul N. G. Ș..
Martora a mai confirmat susținerilor martorilor Soinescu I., C. R., P. I. D. cu privire la împrejurarea că din momentul producerii accidentului și până la terminarea cercetării la fața locului inculpatul B. E. nu a părăsit niciodată locul accidentului, în timp ce persoana de sex feminin care se afla împreună cu inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului implicat în accidentat și a părăsit locul respectiv.
Instanța mai are în vedere că martorii Soinescu I., C. R., P. I. D. și G. D. au fost permanent la fața locului și au intrat în contact direct cu inculpatul. Toți acești martori au declarat că inculpatul emana halenă alcoolică („mirosea a alcool”).
În urma producerii accidentului, martorul N. G. Ș. a fost transportat la spital de către un echipaj de ambulanță solicitat la fața locului în urma apelurilor telefonice date de către martorii G. D., Soinescu I. și de către numitul N. D., tatăl martorului N. G. Ș., în prezent decedat.
Conform certificatului medico-legal nr.A2/4386/06.07.2012, numitul N. G. Ș. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de
28.06.2012, prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, în condițiile unui accident rutier, acestea necesitând pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul B. E. a fost găsit la fața locului de organele de poliție rutieră chemate, acesta asistând pe toată durata cercetării la fața locului.
Inculpatul a refuzat inițial să sufle în fiolă pentru stabilirea cantității de alcool în aerul respirat, însă a fost de acord să fie transportat la sediul I.N.M.L. – „M. Minovici” pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a fost însoțit la sediul I.N.M.L. – „M. Minovici” de către organele de poliție precum și de către martorul S. I., a cărui prezență fusese solicitată de către organele de poliție.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.1366/29.06.2012 inculpatului i-au fost recoltate două probe de sânge la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, rezultatul primei probe fiind o alcoolemie de 1,30 gr o/oo alcool pur în sânge (ora 22.45), iar rezultatul celei de-a doua probe fiind o alcoolemie de 1,20 gr o/oo alcool pur în sânge (ora 23.45).
Instanța reține că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.325 i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din 04.06._ în data de 28.06.2014, la ora 20.50, inculpatul B. E. ar fi avut o alcoolemie teoretică în descreștere de circa 1,50 gr o/oo alcool pur în sânge.
Audiat fiind inculpatul B. E. nu a recunoscut săvârșirea faptei. Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a relatat că la data de 16.05.2013, în jurul orelor 18.00-19.00 s-a deplasat cu autoturismul său marca Daewoo Matiz cu nr.de înmatriculare_ pe . Copșa M., unde locuiește fratele său. Inculpatul a observat pe partea carosabilă doi tineri judecând tenis de masă, iar la un moment dat unul dintre tineri s-a deplasat după minge, i-a ieșit în fața autoturismului, moment în care a frânat brusc lovindu-l ușor. Imediat după acest moment, cei doi tineri au intrat în curtea unei locuinței, iar restul persoanelor prezente au strâns masa de tenis de masă. Deoarece nimeni nu mai era pe stradă, inculpatul a relatat că și-a continuat deplasarea spre locuința fratelui său. Inculpatul a arătat că în autoturism se mai afla și soția sa, B. M., care a fost martoră la tot incidentul. Ajunși la locuința fratelui său, inculpatul a precizat că le-a relatat acestuia și cumnatei sale cele întâmplate. Inculpatul a mai precizat că pe durata în care a rămas la domiciliul fratelui său, a consumat alcool (țuică, bere, vin), fără a preciza în ce cantități, iar după aproximativ o oră și jumătate, inculpatul a părăsit locuința fratelui său și s-a întors la locul producerii accidentul pe jos, pentru a se interese de starea de sănătate a celui accidentat. Inculpatul a arătat că le-a întrebat pe persoanele care se adunaseră ce s-a întâmplat cu persoana accidentată, iar acestea văzând că emană vapori de alcool au solicitat prezența organelor de poliție, inculpatul a recunoscut că a refuzat inițial testarea cu alcooltestul, însă ulterior a fost de acord să fie transportat la sediul la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cursul judecății inculpatul nu a dat declarații suplimentare cu privire la situația de fapt, menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Declarațiile inculpatului B. E. au fost susținute integral prin declarațiile martorei B. M. care a relatat aceleași aspecte legate de producerea accidentului, de continuarea deplasării la domiciliul fratelui inculpatului, de relatarea celor întâmplate fratelui și cumnatei inculpatului, de consumul de băuturi alcoolice care a survenit la domiciliul fratelui inculpatului. Martora a relatat că la un moment dat inculpatul a plecat pe jos de la domiciliul fratelui acestuia pentru a se interesa de starea de sănătate a persoanei accidentate, iar deoarece soțul său nu mai revenea la circa 30 de minute a plecat după acesta, la volanul autoturismului arca Daewoo Matiz cu nr.de înmatriculare_ . La locul producerii accidentului, martora l-a găsit pe soțul său înconjurat de mai multă lume, care se adunase la fața locului și care nu îl mai lăsau să plece, iar până la acel moment organele de poliție și salvarea nu sosieră la fața locului.
De asemenea, martorii B. M. și B. O., fratele și cumnata inculpatului B. E. au confirmat că în data de 28.06.2012 au fost vizitați de inculpat și de soția acestuia care le-au descris circumstanțele producerii accidentului rutier. De asemenea, martorii au relatat că la domiciliul lor inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior s-a reîntors la locul producerii accidentului rutier.
Instanța va înlătura declarațiile inculpatului B. E. și ale martorilor B. M., B. M. și B. O. ca fiind nesincere, fiind contrazise de restul materialului probator administrat în cauză.
În primul rând, declarațiile inculpatului și ale martorei B. M. care au arătat că după producerea accidentului, deoarece tânărul nu era grav accidentat și intrase deja în curtea unei locuințe, iar restul persoanelor prezente părăsiseră zona, aceștia și-au continuat deplasarea spre domiciliul martorului B. M. sunt infirmate prin declarațiile martorilor Soinescu I., C. R., P. I. D. și G. D. care au observat în mod direct producerea accidentului și care au relatat că inculpatul B. E. nu a părăsit niciodată locul producerii accidentului, singura care a plecat fiind soția sa, care până la sosirea organelor de poliție s-a urcat la volanul autoturismului implicat în accident și a părăsit zona.
În al doilea rând, declarațiile inculpatului și ale martorei B. M. sub aspectul orei producerii accidentului sunt contrazise de mijloacele de probă administrate. Instanța nu poate reține orele 18.00-19.00 drept intervalul orar în care accidentul rutier a avut, în cauză cel mai probabil, accidentul fiind produs în jurul orelor 20.30-20.50. În acest sens, Curtea va reține că potrivit adresei nr._/12.05.2014, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Direcția pentru Apel Unic de Urgență 112 a comunicat că la data de 28.06.2012 au fost primite mai multe apeluri prin care s-a solicitat prezența unei ambulanțe în cazul unui accident rutier produs pe . București a cărui victimă a fost N. G. R., după cum urmează: la ora.20.58, apelul numitei G. Danieal pentru ., la ora 20.58 apelul numitului N. D., tatăl persoanei accidentate, pentru ., la ora 20.59, apelul numitului Soinescu I. pentru . și din nou la ora 21.09 apelul numitei G. Danieal pentru ..
Martorii Soinescu I., C. R., P. I. D. și G. D. au arătat că apelul la numărul de urgență 112 a fost dat în mod repetat imediat după producerea accidentului rutier, iar salvarea a ajuns în maxim 15-20 de minute. În aceste condiții, nu prezintă relevanță faptul că martorii Soinescu I., C. R., P. I. D., N. G.-R. și G. D. nu au dat declarații identice cu privire la momentul în care accidentul a avut loc. Astfel, martorul N. G.-R. a indicat orele 7-8 seara, martora G. D. a indicat doar momentul zilei, seara, afară fiind lumină, martorul C. R. a indicat orele 20.30-20.45, martorul P. I. D. orele 19.30-20.00, iar martorul Soinescu I. orele 21.30. Martorii plasează momentul producerii accidentului rutier între orele 19.00 și 21.30, toți căzând însă de acord că afară era seară și toți relatând că în această perioadă inculpatul nu a părăsit niciodată locul accidentului până la sosirea organelor de poliție.
De altfel, este lipsită de orice suport probatoriu, precum și de orice suport logic susținerea inculpatului și a martorilor B. M., B. M. și B. O. că după o oră și jumătate de la producerea accidentului și după ce consumase băuturi alcoolice la domiciliul martorului B. M., inculpatul B. E. a decis să se reîntoarcă la locul producerii accidentului pentru
a verifica starea de sănătate a persoanei accidentate. În mod normal, orice persoană prudentă și diligentă, implicată într-un accident rutier se oprește imediat după accident și verifică starea de sănătate a persoanei accidentate, fapt pe care l-a făcut și inculpatul astfel cum rezultă din mijloacele de probă sus-expuse. Este greu de crezut că acesta s-ar fi gândit că la aproximativ 1 oră și 30 de minute după accident la fața locului se mai putea găsi persoana accidentată, în condițiile în care martorii Soinescu I., C. R., P. I. D. și G. D. au relatat că în urma accidentului, martorul N. G.-R. își pierduse cunoștința și era plin de sânge pe mâini și pe față, concluzia logică care se impunea fiind că acesta trebuia rapid transportat la spital pentru îngrijiri medicale. În același timp, nu este logic ca accidentul să se fi produs la orele 18.00-19.00, iar martorii să cheme ambulanța la orele 20.58, cât timp persoana accidentată prezenta sângerări la nivelul membrelor și ale capului și își pierduse cunoștința în urma accidentului rutier.
În al treilea rând declarațiile martorilor B. M. și B. O. confirmă doar susținerile pe care inculpatul și soția sa le-au relatat atunci când cei doi au ajuns la domiciliul lor, aceștia nefiind martori oculari la cele întâmplate. De asemenea, martorii B. M. și B. O. au avut declarații contradictorii cu privire la modalitatea în care inculpatul B. E. a decis să revină la fața locului. Inițial martorul B. M. a arătat la data de 04.04.2014 că inculpatul și soția sa au plecat împreună cu autoturismul marca Matiz, condus de martora B. M.. Ulterior la data de 23.09.2014 martorul a relatat că în seara zilei de 28.06.2012, inculpatul a părăsit locuința acestuia singur, deplasându-se pe jos la locul accidentului, fiind urmat la câteva minute de soția acestuia, la volanul autoturismului marca Matiz, iar în declarația din data de 23.09.2014 a arătat că în cursul serii din 28.06.2012 s-a deplasat personal cu autoturismul său marca Opel Cadette la locul producerii accidentului, unde a constatat că nu mai era nicio persoană. În același timp, martora B. O. a declarat constant cu ocazia audierilor sale din 04.04.2014 și 23.09.2014 că inculpatul și soția sa au plecat împreună din locuința acesteia. Or, chiar martorii B. M., B. M. și B. O. nu au putut să cadă de acord cu privire la modalitatea în care inculpatul B. E. a înțeles să revină la locul producerii accidentului.
Nu în ultimul rând, nu prezintă relevanță faptul că procesul verbal de cercetare la fața locului nu este semnat de inculpat și nici nu cuprinde ora corectă a realizării actelor de cercetare, în condițiile în care inculpatul nu este trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă ci pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,800/00 alcool pur în sânge. Or, pentru reținerea acestei infracțiuni, instanța nu s-a raportat la acest proces verbal de cercetare la fața locului ca fiind un mijloc de probă esențial în stabilirea situației de fapt.
Față de cele sus-expuse, instanța de fond consideră că fiind nefondate apărările inculpatului, mijloacele de probă sus-expuse confirmând săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare al instanței.
În drept,
Fapta inculpatului B. E. care în data de 28.06.2012, în jurul orelor 20:50, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr.de înmatriculare_ pe . Poiana Codului către . partea carosabilă și accidentându-l pe numitul N. G. Ș., iar în urma prelevării de probe biologice în data de 28.06.2012, a fost depistat având o alcoolemie de 1,50 g ‰ alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,800/00 alcool pur în sânge prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în formă anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 cu aplicarea art.5 cod penal.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B. E., Curtea apreciază că în cauză legea penală mai favorabilă este reprezentantă atât de dispozițiile codului penal de la 1969, cât și de dispozițiile OUG nr.195/2002, în formă anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 în raport de modalitatea de executare a pedepsei care va fi aplicată inculpatului, după cum urmează:
Conform deciziei Curții Constituționale nr.265/2014 dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Se impune reținerea art.5 cod penal cu privire la infracțiunea dedusă judecății, respectiv reținerea faptei incriminate de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în formă anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 chiar dacă această infracțiune este pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani, în timp ce în noul cod penal, aceeași infracțiune este incriminată de art.336 alin.1 cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă. Instanța consideră că față de modalitatea de săvârșire de a faptei și față de poziția procesuală a inculpatului aplicarea pedepsei amenzii penale nu se impune.
În atare condiții, orientându-se spre aplicarea unei pedepse cu închisoare a cărei modalitate de executare să se realizeze într-o formă neprivativă de libertate, Curtea consideră că legea veche este mai favorabilă.
Astfel, în raport de situația de fapt reținută, de poziția procesuală de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, de încercarea de îngreunare a desfășurării urmăririi penale prin prezentarea unei variante neverosimile susținute prin declarațiile nesincere a unor rude apropiate, Curtea apreciază că în cauză nu s-ar impune aplicarea instituției amânării aplicării pedepsei reglementate de art.83 cod penal și nici instituția suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art.81 cod penal de la 1969. Astfel, inculpatul a fost depistat conducând un autoturism pe . alcoolemie de aproximativ 1,50 g%0 alcool pur în sânge. Pe de o parte, cuantumul concentrației de alcool pur în sânge este foarte ridicat, depășind cu mult nivelul de 0,80 g%0 alcool pur în sânge incriminat de lege, iar pe de altă parte depistarea în trafic a inculpatului s-a produs ca urmare a faptului că în data de 28.06.2012, în jurul orelor 20:50, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr.de înmatriculare_ pe . Poiana Codului către . partea carosabilă și accidentându-l pe numitul N. G. Ș., în urma accidentului rutier, persoana vătămată necesitând 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Or, în raport de circumstanțele săvârșirii faptei, simpla stabilire a unei pedepse fără pronunțarea unei hotărâri de condamnare nu ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Pronunțarea unei hotărâri de condamnare ar atrage atenția inculpatului pe viitor cu privire la comportamentul necorespunzător și la riscurile pe care le creează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie ce depășește limita legal admisă atât cu privire la propria sănătate și integritate corporală, cât și cu privire la sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.
Având în vedere că în prezenta cauză se impune aplicarea unei pedepse a cărei modalitate să fie neprivativă de libertate, în care inculpatul să fie supus unei supravegheri adecvate din partea organelor judiciare pentru a preîntâmpina reiterarea unei comportament contrar normelor de conviețuire socială, dispozițiile art.861 cod penal de la 1969 privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sunt mai favorabile față de dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reglementată de art.91 cod penal (atât sub aspectul obligațiilor mai restrânse care pot fi impuse inculpatului, cât și cu privire la efectul împlinirii termenului de încercare, respectiv reabilitarea de drept).
Față de cele expuse, instanța în temeiul art.386 alin.1 cod proc.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal în infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în formă anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 cu aplicarea art.5 cod penal.
La individualizarea pedepsei principale (având limitele speciale cuprinse între 1 an și respectiv 5 ani închisoare), Curtea va avea în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 NCP, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului), împrejurările și modalitățile de comitere (care au implicat ingerarea unei cantități de alcool peste limita legal admisă și conducerea unui autoturism pe drumurile publice, consecințele produse (producerea unui accident rutier care a avut drept urmare leziuni traumatice ce au necesitat 7-9 zile îngrijiri medicale pentru persoana accidentată), antecedența penală a inculpatului (acesta fiind sancționat administrativ în anul 2010 cu amendă în cuantum de 1000 de lei pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de art.180 alin.2 cod penal de la 1969), conduita procesuală (caracterizată prin nerecunoașterea faptelor în fața organelor de urmărire penală și în fața primei instanțe) și datele personale (inculpatul este absolvent de studii superioare, fiind în prezent avocat, căsătorit).
Totodată, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier și a produs leziuni traumatice unei persoane implicate într-un accident rutier.
De asemenea, nivelul de îmbibație alcoolică stabilit prin raportul de expertiză medico-legală efectuat in cauza, de 1,50 g/l alcool pur in sânge, deci de aproximativ 2 ori mai mare decât limita la care consumul de alcool de către o persoana care conduce pe drumurile publice un autovehicul intra in sfera ilicitului penal, indica un grad de pericol social al faptei ridicat, impunând pe cale de consecința aplicarea unei pedepse mai mari decât minimul special prevăzut de lege. Instanța mai are în vedere si frecventa săvârșirii infracțiunilor de acest gen in ultima perioada, uneori având consecințe tragice, precum pierderea de vieți omenești.
Înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpat la dosarul cauzei, constând în principal în acte medicale, nu prezintă nicio relevanță în aprecierea instanței, în condițiile în care acestuia oricum i se va aplica o pedeapsă neprivativă de libertate, care nu presupune restrângeri de ordin fizic sau privațiuni incompatibile cu starea sa de sănătate.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,800/00 alcool pur în sânge prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în formă anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012, acest cuantum fiind de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificate de celelalte circumstanțe faptice și personale sus-menționate.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 raportat la art.71 cod penal de la 1969 va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o
nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice dar și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a două, și lit.b C.pen. de la 1969, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal de la 1969. Instanța nu va interzice inculpatului dreptul electoral de a alege deoarece faptele săvârșite de acesta nu au o conotație electorală și nici nu sunt de o gravitate sporită. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit.c cod penal de la 1969 instanța nu consideră că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României.
Având în vedere că în prezenta cauză inculpatului i s-a stabilit o pedeapsa cu închisoarea de cel mult 4 ani, inculpatul nemafiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii de cel puțin 1 an, și față de situația că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei, astfel încât nu va mai săvârși alte infracțiuni, în baza art. 861 Cod penal de la 1969, Curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit dispozițiilor art. 862 Cod penal de la 1969, termen va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 863 alin.1 C.pen. de la 1969, va pune în vedere inculpatulu să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele prevăzute la literele b) – d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art. 863 alin.1 lit. a C.pen. de la 1969, va impune inculpatului obligația de a desfășura în primele 12 luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 100 ore, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Instanța, totodată va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C.pen. de la 1969, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse și a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal de la 1969 instanța va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Cheltuielile judiciare,
În temeiul art.274 al.1 și 2 Cod proc.pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.386 alin.1 cod proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal în infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în formă anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 cu aplicarea art.5 cod penal.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în formă anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 cu aplicarea art.5 cod penal condamnă pe inculpatul B. E. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,800/00 alcool pur în sânge.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 raportat la art.71 cod penal de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art.5 cod penal raportat la art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 și art. 861 cod penal de la 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 cod penal de la 1969.
În temeiul art. 863 alin.1 cod penal de la 1969, pune în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele prevăzute la literele b) – d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art.863 alin.3 lit.a cod penal de la 1969, impune inculpatului obligația de a desfășura în primele 12 luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 100 ore, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art.864 cod penal de la 1969, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse și a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art.71 alin.5 cod penal de la 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.274 alin.1 cod proc.pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. R.-N. D. S.
Red. jud. RNO./dact. jud. RNO, gr.SD
3 ex./30.06.2015
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 901/2015.... → |
|---|
