Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 951/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 951/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 951/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 951/A
Ședința publică din data de 24.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție reprezentat de procuror B. D..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și de inculpații C. R. F., N. G. D. și ÎNTREPRINDEREA I. C. R. F. împotriva sentinței penale nr. 26 din data de 31.03.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman-secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat C. R. F., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat D. E. cu delegație la fila nr. 31 din dosar și de apărător ales avocat T. F. care depune împuternicirea avocațială la dosar, apelantul-inculpat N. G. D., personal și asistat de apărător ales avocat T. F. și de apărător desemnat din oficiu avocat P. A. M. cu delegație la fila nr. 22 din dosar și pentru apelantul-inculpat Întreprinderea individuală C. R. F., lipsă, răspunde apărător ales avocat T. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că au fost transmise, prin e-mail, motivele de apel de către inculpații C. R. F., Întreprinderea individuală C. R. F. și N. G. D..
Apelanții-inculpați C. R. F. și N. G. D., la interpelarea instanței, arată că nu doresc să dea declarații în fața Curții de Apel București și că își mențin depozițiile anterioare.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, față de primul motiv din apelul declarat de P., arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. 3 Cod penal, una dintre condițiile obligatorii pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este aceea de a fi impusă pentru inculpații persoane fizice și obligația prestării unei munci în folosul comunității în perioada prevăzută de legiuitor.
Menționează că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond nu a fost stabilită o asemenea prestație și solicită stabilirea unei astfel de obligații de către instanța de apel pentru inculpații C. R. F. și N. G. D..
Mai arată că pentru inculpații C. R. F. și N. G. D. instanța de fond a stabilit și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi. Invocă dispozițiile art. 65 alin. 3 Cod penal care prevede că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca fiind executată. Nefiind aplicată pedeapsă privativă de libertate, modalitatea fiind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa complementară urmează a-și produce efectele de la momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză cu privire la pedeapsa principală.
Referitor la individualizarea pedepselor invocă și depune la dosar practica Curții de Apel București într-o speță identică, atât ca număr al inculpaților dar și cu un inculpat Întreprindere individuală.
Consideră, chiar în condițiile reținerii dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, că aplicarea unor pedepse principale care constituie minimul special prevăzut de lege reprezintă o blândețe nejustificată în raport cu criteriile de individualizare. Apreciază că pedepsele nu sunt proporționale cu gravitatea faptelor.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul N. G. D. a avut inițiativa comiterii faptelor penale având o contribuție decisivă la obținerea fondurilor europene în mod ilegal de către inculpatul C. R. F. prin intermediul persoanei juridice Întreprinderea individuală C. R. F., inculpatul C. R. F. a fost cel care a profitat, efectiv, ca urmare a derulării întregii activități infracționale.
Mai arată că prejudiciul este nerecuperat iar consecințele sunt semnificative.
Referitor la persoana juridică Întreprinderea individuală C. R. F., menționează că apelul declarat de P. vizează faptul că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 137 alin. 5 Cod penal în sensul majorării limitelor speciale ale zilelor amendă cu încă o treime.
Solicită să se aibă în vedere că persoana juridică a participat în mod decisiv în realizarea scopului urmărit de cei doi inculpați și admiterea apelului, desființarea, în parte, a hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Apărătorul ales al apelanților-inculpați apreciază că apelul Parchetului este admisibil numai sub aspectul faptului că, aplicându-se o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, art. 91 și 93 Cod penal prevedeau și aplicarea obligației de a presta o muncă în folosul comunității.
Cu privire la apelul declarat de inculpați, arată că instanța de fond nu și-a motivat soluția și deși apărările inculpaților au fost sub aspectul faptului că în cauză s-ar impune aplicarea unei legi penale mai favorabile, în sensul legii penale mai vechi, nici acest aspect nu a fost analizat și instanța nu s-a pronunțat. Prin această consecință, consideră că a fost încălcat dreptul la apărare ca o nulitate relativă.
Apreciază că în cauză legea penală mai favorabilă este legea penală mai veche și că în temeiul art. 5 raportat la decizia nr. 265 a Curții Constituționale trebuiau luate în calcul și alte elemente în ceea ce privește fapta și făptuitorul.
Arată că inculpații au recunoscut faptele, au colaborat la individualizarea și încadrarea juridică a acestora, că existau elemente cu privire la situația personală a acestora, că sunt la prima abatere, că au copii minori și sunt încadrați în muncă. Față de aceste considerente, în opinia sa, putea fi aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării, prevăzută de art. 81 Vechiul Cod penal situație care în Noul Cod penal nu ar mai putea fi aplicată.
În raport de situația personală și de împrejurările care constituie circumstanțe atenuante ar putea fi aplicată legea penală mai veche, respectiv Vechiul Cod penal și dispozițiile Legii nr. 78.
Ultimul motiv de apel se referă la faptul că, în ceea ce privește Întreprinderea individuală C. R. F., nu se impunea condamnarea acesteia și arată că întreprinderea individuală a fost sancționată ca persoană juridică. Potrivit art. 135 Cod penal nu este îndeplinită condiția persoanei juridice deoarece această întreprindere individuală nu are personalitate juridică. În aceste condiții, se impunea încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f Cod procedură penală sau art. 16 lit. f Cod procedură penală. Invocă decizia penală nr. 857/05.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București-secția a II-a penală.
Mai arată că există rechizitorii întocmit de DNA în care sunt trimiși în judecată cei doi inculpați persoane fizice dar nu și întreprinderea individuală.
Pentru aceste motive, consideră că apelul este admisibil sub acest aspect și solicită respingerea apelului declarat de P. în ceea ce privește majorarea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați ca nefondate și arată că nu se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile în urma individualizării pedepselor ci prin raportare la regimul sancționator prevăzut în cele două legi penale succesive. Prin urmare, este nejustificată susținerea apărării.
Cu privire la aspectele evidențiate de apărare referitoare la inculpatul persoană juridică, dat fiind faptul că aceasta a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată, consideră că o astfel de discuție nu mai este posibilă în calea de atac.
Apreciază că se realizează o confuzie între calitatea de persoană juridică și existența personalității juridice în legătură cu această persoană juridică, condiție neprevăzută de legiuitor pentru a angrena răspunderea penală care devine aplicabilă că persoană juridică imediat după momentul înregistrării în Registrul comerțului.
De asemenea, practica instanțelor și pentru acest motiv este evidentă și invocă decizia nr. 868/10.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București-secția a II-a penală.
Apelantul-inculpat C. R. F., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele și că este de acord să presteze muncă în folosul comunității.
Apelantul-inculpat N. G. D., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele și că este de acord să presteze muncă în folosul comunității.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.26 din 31 martie2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-au dispus următoarele:
În baza art.181 alin.1 din Legea NR.78/2000 cu aplicarea art.5 C.pen și art.396 alin.10 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul C. R.-F. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.
În baza art.67 C.pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b, g și k din Codul penal pe o durată de 2 ani, calculată conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.
În baza art.65 C.pen s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, lit.b, lit.g și lit.k din C.pen, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.
În temeiul art.48 C.pen raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.5 C.pen și art.396 alin.10 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul N. G. D. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false, inexistente sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.
În baza art.67 C.pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b, g și k C.pen, pe o durată de 2 ani, calculată conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.
În baza art.65 C.pen s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b. g și k din C.pen, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.
În baza art.91 C.pen, cu privire la ambii inculpați, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, stabilindu-se termene de supraveghere de câte 2 ani, conform art.92 C.pen.
În baza art.93 alin.1 C.pen au fost obligați inculpați ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de acesta ;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea lor;
c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d)să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existență.
În baza art.404 alin.2 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art.96 și 97 C.pen
În baza art.48 Co raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.136-137 C.pen și art.5 C.pen a fost condamnată inculpata persoană juridică „Întreprinderea I. C. R.-F.” pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, la pedeapsa principală de 18.000 lei amendă penală.
În baza art.136 alin.3 lit.a C.pen combinat cu art.139 alin.1 lit.a C.pen s-a aplicat inculpatei persoană juridică „Întreprinderea I. C. R.-F.” pedeapsa complementară a dizolvării.
În baza art.397 C.pr.pen. raportat la art.19 C.pr.pen. au fost obligați inculpații C. R.-F., N. G. D. și „Întreprinderea I. C. R.-F.” în solidar, către partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata sumei de 106.668 lei cu titlu de daune materiale, sumă actualizată la data plății.
În baza art.397 alin.3 C.pr.pen. s-a dispus desființarea celor două înscrisuri false ( declarații ale inculpatului C. R. F. din 08.06.2012, respectiv 28.06.2012.
Conform art.404 alin.4 lit.a C.pr.pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța nr.935/P/2014 din 18.12.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
Inculpații au fost obligați către stat la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, pe baza probatoriilor administrate – înscrisuri, depoziția martorului B. A., coroborate cu declarațiile constante ale inculpaților de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, ei solicitând să fie judecați în procedura simplificată prevăzută de art.375 C.pr.pen. – următoarea situație de fapt:
În cazul inculpatului C. R.-F. s-a stabilit că în luna iunie 2012 a atestat în fals in cuprinsul unei declarații că este membru al familiei de fermieri B. A. și că a lucrat în cadrul fermei acestuia, ulterior, la data de 28.06.2012 a folosit în fața Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – Oficiul Județean Teleorman, respectiva declarație falsă, împreună cu o alta, falsificată de inculpatul N. G. D., în cadrul cererii de finanțare nr.F_, intitulată „Instalarea tânărului fermier Ciran R.-F. ca șef al exploatației agricole din .”, în urma acestei conduite infracționale a fost obținută, pe nedrept, suma de 106.688 lei din bugetul Uniunii Europene, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.5 C.pen .
În cazul inculpatului N. G. D. s-a reținut că în luna iunie 2012, cu știință, a întreprins acte de complicitate materială și morală la fapta inculpatului C. R.-F. de a folosi documente false și a obține pe nedrept fonduri europene, în sensul că în urma înțelegerii cu acesta s-a preocupat pentru identificarea numitului B. A., persoană de la care a obținut datele personale folosite în cuprinsul celor două declarații false anterior menționate; el a semnat în fals declarația atribuită lui B. A. și în final l-a asigurat pe inculpatul C. că nu se va descoperi caracterul fals al înscrisurilor, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.48 C.pen raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.5 C.pen.
În privința inculpatei persoană juridică „ Întreprinderea I. C. R.-F.” s-a reținut că în perioada aprilie-iulie 2013 a întreprins acte de complicitate materială în raport de fapta inculpatului C. R.-F., consumată în luna iulie 2013, de a folosi documente false și a obține pe nedrept fonduri europene, în acest sens, prin reprezentant legal –inculpatul C. R.-F., în perioada de referință a asigurat corespondența cu Agenția, a încheiat cu aceasta, la data de 31.05.2013, contractul de finanțare nr. F_ și a pus la dispoziție contul bancar, unde în luna iunie 2013 a fost virată suma de 106.668 lei, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.48 C.pen raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.5 C.pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și inculpații C. R.-F., N. G. D. și „Întreprinderea I. C. R.-F.”, prin mandatar C. L..
În apelul declarat de către P. soluția instanței de fond este criticată sub două aspecte:
- omisiunea aplicării dispozițiilor art.93 alin.3 C.pen cu privire la inculpații C. R.-F. și N. G. D.;
- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.
S-a arătat în primul rând că instanța de fond, orientându-se spre suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați persoane fizice, trebuia, potrivit dispozițiilor art.91 alin.1 lit.c C.pen să îi întrebe dacă sunt de acord să presteze, o perioadă de timp, muncă neremunerată în folosul comunității.
Numai în această situație, a acordului inculpaților, instanța putea să dispună aplicarea unei pedepse cu închisoarea, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, iar potrivit prevederilor art.93 alin.3 C.pen avea obligația să le impună celor în cauză ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 zile.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor s-a susținut că acestea sunt prea mici, nefiind proporționale cu gravitatea faptelor, astfel încât în rejudecare s-a solicitat ca ele să fie majorate.
Prin motivele comune de apel, inculpații C. R.-F., N. G. D. și „ Întreprinderea I. C. R.-F.” au susținut în esență că:
-instanța de fond nu și-a motivat suficient soluția cu privire la faptele reținute în sarcina inculpaților și nu le-a analizat apărările;
- în cauză sunt incidente, potrivit prevederilor art.5 C.pen, ca legea penală mai favorabilă, dispozițiile Legii nr.78/2000, în forma anterioară modificărilor intervenite prin Legea nr.187/2010;
- în ipoteza în care sunt considerate aplicabile dispozițiile din codul penal anterior, este posibilă aplicarea prevederilor art.81 C.pen privind suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Apelanții inculpați au depus la dosarul cauzei, ca practică judiciară în materie, o copie, fără mențiunea rămânerii definitive, a sentinței penale nr.5/27.01.2015 a Tribunalului Teleorman.
În faza procesuală a apelului nu s-a solicitat administrarea altor probatorii, nu s-au formulat cereri noi sau excepții.
Apelanții inculpați C. R. F. și N. G. D. au arătat că nu doresc să dea alte declarații, menținându-le pe cele anterioare.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea reține, sub un prim aspect, că instanța de fond a făcut o analiză corectă și completă a dovezilor cauzei, iar încadrarea juridică dată activității infracționale a inculpaților este cea legală. În acest context, nu pot fi primite susținerile apelanților inculpați cu privire la pretinsa „nemotivare” a hotărârii atacate și posibilitatea schimbării încadrării juridice.
Astfel, deși inculpații au recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor, instanța de fond nu s-a limitat să ia act de această împrejurare, ci a motivat pe larg, cu referire la dovezile administrate și la dispozițiile legale incidente, modul în care sunt întrunite, cumulativ, elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
În ceea ce privește legea aplicabilă, Curtea va constata că soluția instanței de fond este de asemenea corectă. De altfel, solicitarea apelanților inculpați de a lise aplica textele Legii nr.78/2000 de dinainte de modificarea lor din anul 2010, deși faptele s-au comis în perioada 2012-2013, este în mod vădit nefondată și nu poate fi primită.
1.Cu privire la apelul declarat de către P..
Sub un prim aspect, omisiunea instanței de fond de a face aplicarea prevederilor art.93 alin.3 C.pen este vădită.
În consecință, potrivit prevederilor art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen., Curtea va admite apelul, va desființa în parte sentința și, rejudecând în fond, va obliga inculpații C. R.-F. și N. G. D. să desfășoare pe o perioadă de 60 de zile o activitate de neremunerată în folosul comunității, la Primăria municipiului A. sau la Primăria localității Nanov sub coordonarea Serviciului de Probațiune Teleorman.
Urmează a se menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În acest sens, nu poate fi primită solicitarea Parchetului vizând agravarea răspunderii penale a inculpaților. Instanța de fond a coroborat în mod corect criteriile instituite prin art.74 C.pen și a aplicat sancțiuni care, prin durată și mod de executare, pot atrage scopurile represive, preventive și educative prevăzute de legiuitor.
2.Referitor la apelurile declarate de inculpați.
În afara aspectelor deja menționate, nici celelalte susțineri ale inculpaților nu pot fi primite.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.5 C.pen cu privire la legea penală mai favorabilă, astfel încât solicitările vizând eventuala aplicare a art.81 C.pen anterior sunt nefondate, individualizarea judiciară a răspunderii penale fiind corectă.
În concluzie, cu excepția omisiunii de aplicare a prevederilor art.93 alin.3, soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât - așa cum s-a menționat - restul dispozițiilor sentinței se va păstra.
Văzând și dispozițiile art.272 și urm Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
I.Admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE împotriva sentinței penale nr. 26/31.03.2015, pronunțate de Tribunalul Teleorman.
Desființează, în parte, sentința atacată și în fond, rejudecând:
În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, obligă pe inculpații C. R. F. și N. G. D. să desfășoare pe o perioadă de 60 de zile o activitate neremunerată în folosul comunității, la Primăria municipiului A. sau la Primăria localității Nanov, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Teleorman.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C. R. F., N. G. D. și ÎNTREPRINDEREA I. C. R. F..
Obligă pe apelanții inculpați C. R. F. și N. G. D. la plata sumei de câte 475 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariile avocaților din oficiu, de câte 75 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe apelanta inculpată Întreprinderea I. C. R. F. la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C. C. V. C.
GREFIER,
E. L. N.
Red.jud.C.V.
Dact.EA-7 ex/15.07.2015
T.Teleorman – jud.I.M.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 952/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
