Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Sentința nr. 582/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 582/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 582/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ nr. 582/F
Ședința publică din 03 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. D.
GREFIER – V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de PROCUROR: C. L..
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Judecătoria sector 2 București și Tribunalul București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul ., prin împuternicit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 340 Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Petiționarul având cuvântul, consideră că Judecătoria sector 2 București este competentă pentru soluționarea cauzei, având în vedere obiectul acestei contestații.
Reprezentantul Parchetului solicită să se constate că, pentru soluționarea contestației la executare formulată de către petent, competența aparține Judecătoriei sector 2, având în vedere că petiționarul a contestat obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA ,
Cu privire la cauza penală de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.824/F din 21.10.2013 Tribunalul București – Secția I-a penală a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, și-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București și a dispus înaintarea cauzei penale la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală sub nr._/300/2013 din data de 16.07.2013 petenta S.C. B. P. S.R.L. a arătat că solicită constatarea nulității încheierii de ședință date de Judecătoria Sectorului 2 București la 15.04.2013 în dosarul nr._ și, pe cale de consecință, refacerea încheierii de ședință date de Judecătoria Sectorului 2 București la 15.04.2013 în dosarul nr._ în sensul aplicării art. 357 alin. 2 C.pr.pen. (detalierea cheltuielilor în sumă de 100 lei în dispozitivul încheierii).
În motivare, petenta a arătat că prin încheierea a cărei nulitate se solicită, va trebui să se constate că au fost încălcate dispozițiile art. 197 alin. 1 C.pr.pen. întrucât au fost încălcate dispoziții legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, aducându-se o vătămare, încălcare ce a fost invocată în timpul efectuării actului conform art. 197 alin. 4 C.pr.pen.
S-a mai arătat că prin încheierea a cărei nulitate se solicită trebuie a se constata că au fost încălcate dispozițiile art. 357 alin. 2 C.pr.pen., necuprinzând în dispozitivul său nicio precizare cu privire la cheltuielile judiciare, intrând astfel sub incidența art. 197 C.pr.pen., fiind nulă de drept.
S-a precizat că S.C. B. P. S.R.L. este o societate comercială privată ce se supune unor legi fiscale speciale, conform cărora unele dintre cheltuielile ce le efectuează pot intra în categoria deducerilor, însă pentru aceasta este necesar a se detalia în contabilitatea societății ce reprezintă acele sume, adică a se menționa concret ce cheltuieli intră în acea sumă avansată de către instanțele de judecată ca obligație de plată pentru S.C. B. P. S.R.L..
S-a arătat că există cazuri în care magistrații s-au exprimat că „în lipsa unor criterii legale exprese, în practica judiciară se au în vedere, la stabilirea cuantumului obligației de plată, toate cheltuielile pe care statul le face cu soluționarea cauzei”, însă în stabilirea acestui cuantum se comit abuzuri sub acoperirea lipsei criteriilor legale, uneori precizându-se explicit că în aceste sume ar intra și „plata personalului judecătoresc și auxiliar, aferentă timpului alocat cauzei în discuție”, ceea ce este vădit nelegal.
A învederat petenta că neexistând criterii legale standard de a cuantifica aceste cheltuieli, unii magistrați de rea-credință, din răzbunare pe petent, comit abuzuri fără nicio jenă și stabilesc cheltuieli după bunul plac, neefectuate în realitate.
A mai arătat petenta că în condițiile în care nu se detaliază ce reprezintă aceste cheltuieli are dubii și suspiciuni serioase privind stabilirea cinstită și legală a cuantumului acelor sume ce reprezintă „cheltuieli judiciare către stat”.
A precizat petenta că deși instanțele pot stabili orice cuantum pentru aceste cheltuieli, dar suma la care a fost obligată petenta este excesivă.
A subliniat petenta că la alte instanțe de judecată de același grad sau grade diferite asemenea cheltuieli reprezintă sume mai mici, între 30 și 50 de lei, însă chiar și aceste sume sunt prea mari, cheltuielile reale neputând depăși 10- 15 lei (cheltuieli cu citare părți, corespondență, fotocopii).
A mai arătat petenta că stabilirea unor sume mai mari decât acestea constituie un abuz sau solicitare de foloase necuvenite din partea magistraților.
S-a precizat că petenta nu se opune a plăti ceea ce este legal, dar nici nu poate accepta să plătească ceea ce știe că reprezintă în concret.
S-a arătat că este dreptul legal al oricărui cetățean de a ști ce anume este obligat să plătească statului.
A subliniat petenta că, în cazul în care instanța nu va respecta prevederile legale, își rezervă dreptul de a se îndrepta împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 253 Cod penal, art. 254 Cod penal.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 197 C.pr.pen.
La termenul de judecată din 27.08.2013, instanța a pus în discuție calificarea cererii, înregistrate ca și contestație la executare, ca fiind recurs împotriva încheierii de ședință date de Judecătoria Sectorului 2 București la 15.04.2013 în dosarul nr._ ; pe cale de consecință, a invocat și a pus în discuție excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului București, fapt consemnat în încheierea de ședință de la acea data.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la calificarea cererii și excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, instanța a constatat următoarele:
Prin cererea dedusă judecății în cauza de față s-a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii de ședință date de Judecătoria Sectorului 2 București la 15.04.2013 în dosarul nr._, contestându-se legalitatea acestei hotărâri sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligată petenta.
Instituția nulității, reglementată prin dispozițiile art. 197 C.pr.pen., definește o sancțiune procedurală ce privește actele procesuale și procedurale care au fost întocmite fără respectarea dispozițiilor legale, prin omisiunea sau încălcarea formelor prescrise de lege.
Nulitatea unui act procesual sau procedural, reprezentând o sancțiune în sine, nu poate fi examinată în afara unui cadru procesual prevăzut de Codul de procedura penala.
Din analiza dispozițiilor procesual penale a rezultat că singura modalitate prevăzută de procedura penală prin care să se poate pune în discuție un astfel de aspect - nulitatea unei hotărâri judecătorești într-o cauză soluționată în primă instanță - este o cale de atac de reformare.
S-a mai reținut că acțiunea în constatarea nulității unei hotărâri judecătorești este o instituție străină procedurii penale, promovarea unei acțiuni în constatarea nulității unei hotărâri judecătorești penale reprezentând rezultatul unei eronate interpretări a dispozițiilor art. 197 Cod procedura penala.
De altfel, s-a reținut că nici în materie civilă nu există această instituție a constatării nulității unei hotărâri judecătorești, ci doar a unui act extrajudiciar.
Contrar susținerilor formulate de reprezentantul Ministerului Public a apreciat instanța că cererea dedusă judecății în cauza de față nu poate fi calificată ca fiind o contestație la executare întrucât petenta în mod expres a arătat că solicită constatarea nulității hotărârii, invocând nelegalitatea acesteia, iar pe calea unei contestații la executare nu se poate pune în discuție legalitatea hotărârii.
În raport cu acestea, a apreciat instanța că singura calificare corectă ce poate fi dată cererii formulate este, în condițiile în care hotărârile pronunțate de judecătorii sunt supuse recursului conform art. 3851 alin. 1 lit. a Cod procedura penala iar încheierile anterioare sunt supuse recursului odată cu fondul conform art. 3851 alin. 2 Cod procedura penala, aceea de recurs declarat împotriva încheierii de ședință date de Judecătoria Sectorului 2 București la 15.04.2013 în dosarul nr._ .
Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere și faptul că instanța de fond nu are căderea de a examina admisibilitatea unei căi de atac și nici nu poate califica cererea în raport cu acest aspect, ci doar prin raportare la obiectul cererii.
Văzând exigențele art. 27 pct. 3 C.pr.pen., instanța a reținut că în cauză competența de soluționare a recursului declarat revine Tribunalului București.
În raport cu acestea, văzând și dispozițiile art. 39 alin. 1 C.pr.pen. precum și dispozițiile art. 42 Cod procedura penala, a admis excepția necompetenței materiale, invocata din oficiu, a acestei instanțe, și a declinat competența de soluționare a cauzei, calificate din oficiu ca recurs, cerere formulată de petenta S.C. B. P. S.R.L, în favoarea Tribunalului București.
Prin urmare, la data de 24.09.2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală sub nr._/300/2013.
Prin încheierea din data de 08.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/300/2013 Tribunalul București - Secția a I-a Penală, în complet de recurs, a calificat cererea petentei intitulată constatare a nulității absolute a încheierii de ședință din data de 15.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr._ ca fiind o contestație la executare și a înaintat-o pentru repartizare aleatorie ca și dosar de fond, fiind astfel înregistrată la data de 08.10.2013 sub nr._/3/2013.
La termenul de astăzi, din data de 21.10.2013, contestatoarea . a invocat, excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, de soluționare a cauzei, pe care instanța a pus-o în discuția părților și cu privire la care a rămas în pronunțare.
Instanța constată caracterul întemeiat al excepției invocate.
Astfel, potrivit art. 461 alin. 2 C. pr. pen. În cazurile prevăzute la lit. a), b) și d) contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin.1 sau 6 al art. 460, iar în cazul prevăzut de la lit.c), instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Competența astfel instituită nu este una alternativă, ci exclusivă.
În cauză, instanța a reținut că prin încheierea din data de 08.10.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/300/2013 (f.2 ds._/3/2013), în complet de recurs, cererea petentei (f.2 ds._/300/2013) intitulată constatare a nulității absolute a încheierii de ședință din data de 15.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțate în dosarul nr._ (f.3 ds._/300/2013) a fost calificată ca și contestație la executare, calificare inițial primită și la înregistrarea cererii pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, Secția penală, anterior recalificării ca și recurs, prin sentința penală nr. 686/27.08.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțate în dosarul nr._/300/2013, cu consecința declinării ei în favoarea Tribunalului București, Secția a I-a Penală- complet de recurs.
Având în vedere susținerile contestatoarei, prezentate prin cererea calificată ca și contestație la executare, privind 1. cuantumul exagerat al cheltuielilor judiciare la care a fost obligată prin încheierea de ședință din data de 15.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr._ (f.3 ds._/300/2013) și 2. nemotivarea dispoziției de obligare la plata cheltuielilor judiciare, instanța constată că, din punct de vedere format, ar putea fi incident doar cazul contestației la executare prevăzut de art. 461 alin. 1 lit. c C.pr.pen., la care însăși contestatoarea a făcut referire la termenul de astăzi.
Or, în raport de competența teritorială exclusivă stabilită de art. 461 alin.2 teza a doua C.pr.pen., instanța constată că Tribunalul București nu este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, încheierea de ședință din data de 15.04.2013 fiind pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
În consecință, în temeiul art. 42 C.pr.pen. raportat la art. 461 alin. 2 teza a II-a C.pr.pen., instanța a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Curtea examinând conflictul negativ de competență de față, pe baza acte,or din dosar, constată că, față de obiectul contestației la executare promovată de contestator și care vizează nelegalitatea încheierii de ședință dispusă în dosarul nr._ a Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 15.04.2013, în sensul aplicării dispozițiilor art.357 alin.2 Cod procedură penală vizând dosar cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei, constată că soluționarea cauzei penale revine instanței de fond car e a obligat contestatoarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, sumă contestată de aceasta, considerente față de care, în baza art.43 alin.7 C.pr.pen, se va stabili competența de soluționare a prezentei cauze penale în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea ., prin reprezentant legal Ș. I., cu domiciliul în București, ..75-83, ., ., sector 2, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,
F. D.
GREFIER,
V. B.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./12.12.2013
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2231/2013. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2273/2013.... → |
|---|
