Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-01-2014 în dosarul nr. 1/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1/R
Ședința publică din data de 03.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. C.
JUDECĂTOR: N. M.
JUDECĂTOR: G. R.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror S. E. L..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații D. G. A., C. P., I. G., G. I. Ș., G. F. M., H. I., F. N., D. A., G. C., C. F., C. R., A.-L. L. și C. D. împotriva încheierii de ședință din 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
-recurentul-inculpat D. G. A. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. E. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 91/31.12.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, fila nr. 32;
-recurentul-inculpat C. P. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. E. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 91/31.12.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și de apărător ales, av. D. E..
-recurentul-inculpat I. G. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, av. L. Lorette, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5/03.01.2014, fila nr. 33;
-recurentul-inculpat G. I. Stefăniță personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, av. L. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/03.01.2014, fila nr. 34;
-recurentul-inculpat G. F. M. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. E. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 327/03.01.2014, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară (fila nr. 31) și de apărător ales, av. S. Nicușor, care învederează faptul că a reziliat contractul de asistență juridică.
-recurentul-inculpat H. I. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, av. S. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/03.01.2014, fila nr. 35;
-recurentul-inculpat F. N. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, av. Câtu I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/03.01.2014, fila nr. 36;
-recurentul-inculpat D. A. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, av. D. E..
-recurentul-inculpat G. C. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. E. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 91/31.12.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, fila nr. 32;
-recurentul-inculpat C. F. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, av. D. Crenguța, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/17.12.2013, fila nr. 37;
-recurenta-inculpat C. R. personal, în stare de arest preventiv și asistată de apărător ales, av. D. E.;
-recurenta-inculpat A.-L. L. personal, în stare de arest preventiv și asistată de apărător ales, av. Câtu I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/03.01.2014, fila nr. 36;
-recurenta-inculpat C. D. personal, în stare de arest preventiv și asistată de apărător ales, av. S. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/03.01.2014, fila nr. 35.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de recurs.
Curtea acordă posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții-inculpați.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat C. P., av. P. E. solicită a se lua act de încetarea delegației prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial, conform, art. 171 alin. 5 C.p.p.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat C. F. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar motivele de recurs, caracterizări și copii de pe foaia matricolă de la liceu, adeverință de elev, certificat de naștere și contractele de muncă.
Curtea încuviințează pentru recurentul-inculpat C. F. proba cu înscrisuri în circumstanțiere și o administrează.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții-inculpați D. G. A., G. F. M. și G. C., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor inculpaților și să se constate că, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, iar în consecință să se caseze încheierea recurată și să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Cu privire la recurentul-inculpat G. C., solicită a se avea în vedere că, nu sunt îndeplinite față de acesta condițiile cumulative de la art. 148 lit. f) C.p.p., în sensul că, lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, atât datorită perioadei în care a fost reținut inculpatul, dar și datorită circumstanțelor personale. Arată că, inculpatul G. C. a recunoscut participarea, nu are antecedente penale, avea un loc de muncă stabil.
Cu privire la recurenții-inculpați D. G. A. și G. F. M., precizează faptul că, nu sunt probe sau indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunea, iar lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați C. P., C. R. și D. A., având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C.p.p, raportat la art. 3856 pct. 3 C.p.p. solicită admiterea recursului împotriva încheierii de ședință din 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 13, casarea acesteia, iar pe cale de consecință să nu mai fie menținută starea de arest a inculpaților.
Apreciază că, încheierea recurată este neîntemeiată, având în vedere că în sarcina inculpatul C. P. se rețin fapte care nu au legătură cu realitatea, făcând referire la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Învederează că se reține în sarcina lui C. P. că a aderat la grupul infracțional organizat, acesta fiind fratele unui inculpat cercetat și condamnat într-un dosar disjuns din anul 2012. De asemenea, solicită a se avea în vedere că se reține în sarcina inculpatului că a transportat anumite persoane în scopul săvârșirii infracțiunilor, fiind depuse la dosar dovezi că inculpatul C. P. nu deținea permis de conducere.
Solicită a se da eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 8 C.p.p. și să se aibă în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, realiza venituri licite în Spania și este căsătorit, motiv pentru care solicită a se avea în vedere că inculpatul C. P. nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la recurenta-inculpat C. R. solicită a se avea în vedere vârsta acesteia, împrejurarea că nu este cunoscută cu antecedente penale și că se rețin în sarcina sa fapte din anul 2009.
De asemenea solicită a se avea în vedere că inculpata C. R. nu poate constitui un pericol concret pentru ordinea publică atâta timp cât din anul 2009 și până în prezent nu a constituit un pericol concret.
Precizează că, inculpata Căli R. avea o profesie de manichiuristă și pedichiuristă, oferind servicii în acest sens pentru toți locuitorii cartierului, realizând venituri licite din această activitate.
Subliniază faptul că, atât C. R. cât și D. A. au un copil minor, că ambii sunt în stare de arest, iar acel copil are nevoi la acest moment de un tratament psihologic.
Cu privire la recurentul-inculpat D. A. arată că și în sarcina acestuia se rețin fapte din anul 2009, fiind evident că acesta nu poate constitui un pericol concret pentru ordinea publică, motivat de faptul că dacă în 4 ani nu a săvârșit nici o faptă penală, nu se poate reține la acest moment că inculpatul constituie o temere în rândul opiniei publice.
Solicită a se avea în vedere că, inculpatul D. A. nu este cunoscut cu antecedente penale, avea o firmă și realiza venituri licite din construcții, fiind tatăl unui copil minor.
De asemenea solicită a se da eficiență principiilor statuate de C.E.D.O. și să se aibă în vedere că, la dosarul cauzei nu există nici o probă și nici un indiciu din care să rezulte că, inculpații asistați ar impieta cercetarea judecătorească, ar influența martori, experți sau interpreți, ei fiind în stare de arest doar datorită faptului că sunt frații și cumnații celui care este arestat în cealaltă cauză.
Invocă dispozițiile art. 5 alin. 3 lit. c) din C.E.D.O. și solicită a se avea în vedere că starea de arest este una de excepție, apreciind că în cauză se poate lua față de inculpați și o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, făcând referire la art. 145-1451 C.p.p., raportat la art. 136 lit. b-c) C.p.p.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat I. G., având cuvântul, arată că temeiul de drept al recursului inculpatului se regăsește în dispozițiile art. 3001 alin. 4 C.p.p., iar pe cale de consecință, dând valoare art. 38515 pct. 2 lit. d) C.p.p. solicită casarea încheierii criticate și revocarea în principal a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar să se dea valoarea prevederilor art. 139 alin. 1 C.p.p. în coroborare cu art. 145 C.p.p. și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură alternativă cu toate obligațiile de supraveghere.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului în coroborare cu circumstanțele reale, care rezultă din probatoriul administrat și să se constate că oportunitatea înlăturării inculpatului din climatul din care face parte nu este susținută de probe.
Arată că, împrejurarea că inculpatul poartă o conversație prezumată a ține de săvârșirea unor fapte penale înfrânge principiile fundamentale ale dreptului penal – al prezumției de nevinovăției.
Menționează că dubiul ce rezultă din probatoriul administrat în prezenta cauză nu poate profita actului de sesizare, ci exclusiv inculpatului.
De asemenea, susține că nu există probe care să fundamenteze menținerea măsurii arestării preventive, iar punerea în libertate a inculpatului nu poate pune în pericol buna desfășurare a procesului penal, atâta timp cât circumstanțele personale ale inculpatului nu-l recomandă ca pe o persoană care să emită acea temere rezonabilă că, o dată lăsat în libertate ar săvârși noi fapte penale, fie ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului din prezenta cauză.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat G. I.Stefaniță, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestului preventiv, considerând că această încheiere este neîntemeiată și nemotivată.
Cu privire la motivele de netemeinicie, față de dispozițiile art. 148 lit. f) C.p.p., precizează că, pericolul concret pentru ordinea publică nu mai există, deși există indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Arată că, în sarcina inculpatului sunt puse acte materiale din anul 2009, iar trecerea timpului are relevanță penală o dată față de atitudinea inculpatului și față de pericolul concret pentru ordinea publică, pentru care nu există o definiție concretă.
Subliniază că, starea de neliniște din societate și insatisfacția societății față de lipsa unei măsuri au fost evitate prin luarea măsurii arestului preventiv cu privire la nucleul dur al grupului infracțional organizat.
Consideră că, simpla invocare a motivelor generale ale necesității menținerii măsurii arestării preventive nu este suficientă pentru a susține în concret o măsură de arest preventiv.
De asemenea arată că, motivarea instanței de fond nu este în concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., făcând referire la cauza Jiablonski vs. Polonia.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați H. I. și C. D., având cuvântul, arată că, achiesează la susținerile antevorbitorilor săi.
Cu privire la recurentul-inculpat H. I., arată că, dacă în cei peste 2 ani nu a încercat să-și schimbe domiciliul, are un loc de muncă stabil, și-a reluat studiile liceale și a săvârșit nici o altă faptă penală sau contravențională, e clar că nu poate exista pericol social în cazul acestuia.
Cu privire la recurenta-inculpat C. D., solicită a se avea în vedere de asemenea că aceasta are un loc de muncă stabil, are un copil minor și este singura care-l întreținere, este coafeză și cosmeticiană.
Coroborând toate aspectele învederate, solicită casarea încheierii de ședință din 18.12.2013, admiterea recursului inculpaților, iar pe fond să fie revocată starea de arest.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați F. N. și A.-L. L., având cuvântul, arată că inculpații au declarat recurs împotriva încheierii din 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 13, considerând-o netemeinică, solicitând casarea acesteia, iar rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.
Precizează că, ambii inculpați nu au antecedente penale, ambii aveau ocupație la data săvârșirii faptei și au un copil minor în întreținere.
Apreciază că, P. îi consideră vinovați pe inculpați de săvârșirea a 3 infracțiuni foarte grave, iar inculpații au dreptul să recunoască sau nu faptele, și nu se poate reține că aceștia au dat dovadă de un comportament nesincer, urmând ca aceasta să se stabilească pe fondul cauzei.
Solicită a fi cercetați inculpații în stare de libertate.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat C. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar rejudecând pe fondul cauzei să se dispună revocarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 3001 alin. 2 C.p.p.
Arată că, la luarea acestei măsuri s-a avut în vedere faza incipientă a urmăririi penale, fază depășită o dată cu sesizarea instanței de fond cu rechizitoriu.
Cu privire la dispozițiile art. 148 lit. f) teza a II-a C.p.p., solicită a se observa că dacă s-ar fi presupus rezonabil că la luarea acestei măsuri ar fi subzistat temeiurile în sensul existenței pericolului social pentru ordinea publică, în prezent aceste temeiuri s-au estompat, precizând că dacă acum 2 ani în urmă inculpatul nu a prezentat un pericol social concret pentru ordinea publică, nici în prezent nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului C. F., în sensul că acesta nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil, are un loc de muncă și își continuă cursurile liceale.
De asemenea solicită a fi avute în vedere și caracterizările depuse la dosarul cauzei, precum și împrejurarea că inculpatul nu face parte din familia C., în cazul acestuia fiind o simplă coincidență de nume.
În subsidiar, solicită a se avea în vedere o altă măsură preventivă alternativă, prevăzută de art. 145-1451 C.p.p.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurile inculpaților ca neîntemeiate.
Față de susținerile apărării inculpatului C. P. că, nu există suficiente probe la dosarul de urmărire penală din conținutul cărora să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele, arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 681 C.p.p., probele existente fiind declarația părții vătămate V. A. din conținutul cărei rezultă că inculpatul C. P. a contribuit împreună cu frații săi la exploatarea sa sexuală și declarația părții vătămate S. D. A., din conținutul căreia rezultă că inculpatul C. P. a contribuit la exploatarea sa sexuală.
În ceea ce privește pe inculpații C. S. și C. Maranata, solicită a se avea în vedere că deja a fost pronunțată o hotărâre în primă instanță de condamnarea a celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, aceștia fiind condamnați la pedepse cu executare de peste 10 ani închisoare.
Față de ceilalți inculpați din prezenta cauză, arată că atât în rechizitoriu, cât și în încheierea recurată se reține că anumiți inculpați au săvârșit faptele în anul 2009 (C. P., C. R. și D. A.), dar de asemenea precizează că dosarul inițial a avut 23 de inculpați, după care a trebuit ca aceeași activitate infracțională să fie dovedită pentru ceil 13 inculpați.
Precizează că, a fost necesară disjungerea cauzei pentru că probele adunate în prima fază a urmăririi penale nu au fost suficiente pentru conturarea activității infracționale presupus a fi săvârșită de inculpați, iar pe de altă parte, părțile vătămate au fost racolate din regiuni diferite ale țării și exploatate fie în țară, fie duse apoi în Spania sau Italia.
Arată că, din comisiile rogatorii efectuate cu Spania și Italia rezultă dificultățile de care s-a lovit procurorul în cursul urmăririi penale de identificare a acestor părți vătămate pentru a fi audiate.
În această situație, apreciază că nu se poate susține că, o dată cu trecerea timpului pericolul social pentru ordinea publică s-a estompat datorită faptului că, pe de o parte organele de urmărire penală au fost în dificultate în obținerea probelor, iar pe de altă parte, în primul dosar de urmărire penală inculpații nu au dorit să coopereze cu organele de urmărire penală, ori în această situație, coeziunea dintre inculpații din primul dosar și inculpații din această cauză, îngreunarea urmăririi penale și a cercetării judecătorești nu poate fi invocată astăzi în fața Curții ca un motiv de eliberare din arestul preventiv, având în vedere că scurgerea unei lungi perioade de timp se datorează propriei lor culpe, datorită intervențiilor desfășurate de aceștia în cadrul anchetei de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești.
Menționează că, pericolul social în prezenta cauză este cu atât mai mare cu cât prin contribuțiile inculpaților s-a ajuns la îngreunarea activității de urmărire penală.
Arată că, cele invocate de inculpați în susținerea recursurilor din prezenta cauză sunt neîntemeiate.
Recurentul-inculpat D. G. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său, lăsând la aprecierea Curții.
Recurentul-inculpat C. P., având ultimul cuvânt, arată că împrejurarea că se numește C. și face parte din această familie nu înseamnă că este și infractor, iar din conversația telefonică existentă la dosar rezultă că vorbește cu soția sa M. și cu mama sa R.. Precizează că muncește în Spania pentru a-și susține familia din surse licite.
Recurentul-inculpat I. G., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său și solicită a fi cercetat în stare de libertate, menționând că are domiciliu stabil.
Recurentul-inculpat G. I. Stefăniță, având ultimul cuvânt, arată că regretă mult cele întâmplate, precizând că nu a avut reprezentarea că săvârșește o faptă penală și că lasă cauza la aprecierea Curții.
Recurentul-inculpat G. F. M., având ultimul cuvânt, arată că are 3 copii minori și solicită a fi cercetat în stare de libertate pentru a putea rezolva problemele de sănătate pe care le are, pentru a putea fi alături de familie.
Recurentul-inculpat H. I., având ultimul cuvânt, din cauza emoțiilor nu poate să spună nimic.
Recurentul-inculpat F. N., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate pentru că nu are antecedente penale. De asemenea solicită a i se acorda șansa de a munci și de a-și întreține copilul și familia.
Recurentul-inculpat D. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptul că l-a cunoscut pe cumnatul său C. Maranata, nu are antecedente penale și dorește să fie alături de familia sa, lăsând cauza la aprecierea Curții.
Recurentul-inculpatG. C., având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, apreciind că nu prezintă un pericol social și nu are alte antecedente penale.
Recurentul-inculpat C. F., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său și învederează că are un domiciliu stabil unde poate fi citat, solicitând a fi cercetat în stare de libertate.
Recurenta-inculpat C. R., având ultimul cuvânt, arată că și-a câștigat existența prin muncă cinstită și nu a interogat pe fiecare client de vârstă și ocupație, precizând că este cunoscută în tot cartierul pentru meseria pe care o practică. Nu înțelege de ce nu a fost arestată în anul 2009 pentru presupusa faptă penală, dacă a prezentat pericol pentru ordinea publică. Arată că, nu a îngreunat cu nimic buna desfășurare a procesului penal, iar din boxă îi cunoaște doar pe soțul său și fratele său. Solicită a fi cercetată în stare de libertate pentru că are un copil minor în întreținere și nu are alte antecedente penale.
Recurenta-inculpat A.-L. L.,având ultimul cuvânt, arată că regretă mult cele întâmplate și că nu va mai trece niciodată prin așa ceva, solicitând a fi judecată în stare de libertate, ținând cont că nu are alte antecedente penale.
Recurenta-inculpat C. D., având ultimul cuvânt, arată că nu a cunoscut gravitatea infracțiunilor comise și nu a cunoscut în totalitate ilegalitatea faptelor reținute în sarcina sa, precizând că dacă știa că va ajunge în fața legii nu ar mai fi făcut așa ceva.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 18.12.2013 Tribunalul București – Secția I Penală în baza art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților C. F., G. F., C. P., C. R., D. A., H. I., D. G. A., G. C., G. I. Ș., F. N., A.-L. L., C. D., R. G.-GILBERT și I. G..
În baza art. 145 alin. 1 Cod procedură penală, a luat măsura preventivă a obligării inculpatei V. V. de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul București.
În baza art. 145 alin.1 ind. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpata V. V. ca pe durata măsurii să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; să se prezinte la organul de poliție în a cărei rază teritorială se află domiciliul acesteia conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea tribunalului; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 1 ind. 2 lit. c Cod procedură penală, a obligat pe inculpata V. V. ca pe durata măsurii să respecte următoarele obligații: să nu se apropie de părțile vătămate P. M. Isaura și M. G. E. F., precum și de inculpații C. F., G. F. M., C. P., C. R., D. A., H. I., D. G. A., G. C., G. I. Ș., F. N., A.-L. L., C. D., R. G.-Gilbert, I. G., F. V. L., T. M. și C. I. Suraj și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 145 alin. 2 ind. 2 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei V. V. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, a luat față de aceasta măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut în fapt, în esență, că:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 22.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. F., G. F. M., C. P., C. R., D. A., H. I., D. G. A., G. C., G. I. Ș., F. N., A.-L. L., C. D., R. G.-Gilbert și I. G. pe o perioadă de 29 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, în cauză, există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și existând cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, tribunalul a constatat că, în cauză, există probe și indicii temeinice, în sensul precizat de art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dacă se ține cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, astfel că nu se justifică luarea în considerare a posibilității luării unei măsuri preventive neprivative de libertate, cum ar fi cea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală sau art. 145 ind. 1 Cod procedură penală, întrucât o măsură neprivativă nu ar fi aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal în acest stadiu.
În consecință, tribunalul, în baza art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților C. F., G. F. M., C. P., C. R., D. A., H. I., D. G. A., G. C., G. I. Ș., F. N., A.-L. L., C. D., R. G.-Gilbert și I. G..
În ceea ce privește necesitatea luării față de inculpata V. V. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 92/D/P/2012 al Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, între alții, a fost trimisă în judecată:
-inculpata V. V. - în stare de libertate -pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatei V. V. s-a reținut faptul că, împreună cu un alt membru al grupării, numitul T. A., în cursul anilor 2007 - 2008, a racolat și a transportat pe numitele P. M.-Isaura (minoră) și M. G. E. F., care ulterior au fost exploatate sexual în România și în Italia; totodată, inculpata, alături de un alt membru al grupării, numita Markocsan G., a condus-o pe numita M. G. E. F. la un spital și a obligat-o să facă un avort.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 02.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus, între altele, luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod procedură penală, respectiv municipiul București, pentru inculpata V. V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 02.12.2013 până la data de 31.12.2013, inclusiv, fiind stabilite în sarcina inculpatei următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială se află domiciliul acesteia conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea tribunalului;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
De asemenea, în baza art. 145 alin. 1 ind. 2 lit. c Cod procedură penală, inculpata V. V. a fost obligată ca pe durata măsurii să respecte și următoarele obligații:
- să nu se apropie de părțile vătămate P. M. Isaura și M. G. E. F. și de coinculpații C. F., G. F. M., C. P., C. R., D. A., H. I., D. G. A., G. C., G. I. Ș., F. N., A.-L. L., C. D., R. G.-Gilbert, I. G., F. V. L., T. M. și C. I. Suraj și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, atrăgându-i-se totodată atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că și în faza judecății se impune luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul București, față de inculpata V. V., pentru următoarele considerente:
Potrivit deciziei nr. 76 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțate în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 145 și art. 145 ind. 1 Cod procedură penală se interpretează în sensul că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, dispuse sau prelungite fie de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prev. în art. 143 alin. 1 Cod procedură penală.
Tribunalul a constatat că în privința inculpatei V. V. sunt întrunite exigențele art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceasta ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată, relevante fiind: procesele-verbale privind efectuarea unor investigații; declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor; declarațiile învinuiților și inculpaților; procesele- verbale de recunoaștere după planșe foto; interceptările convorbirilor telefonice; activitățile de cooperare polițienească și cooperare judiciară internațională.
Aceste indicii temeinice nu pot fi asimilate cu cele care ar determina o soluție pe fondul cauzei, întrucât la acest moment procesual instanța nu verifică decât dacă există date care creează o suspiciune rezonabilă în sensul că inculpata a săvârșit faptele deduse judecății. Or, indiciile temeinice la care art. 143 alin. 1 Cod procedură penală face referire sunt diferite de cele care fundamentează o soluție pe fondul cauzei, întrucât la pronunțarea unei soluții judecătorul fondului trebuie să analizeze și alte elemente care nu sunt cercetate în cadrul procesual al luării acestei măsuri preventive.
Tribunalul a apreciat că luarea față de inculpată a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea se justifică prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, corespunzând scopului procesului penal și asigurând condițiile bunei administrări a cauzei, având în vedere și împrejurările concrete reținute, de comitere a presupuselor fapte.
Luarea acestei măsuri urmărește, de asemenea, ocrotirea ordinii publice și, având în vedere natura acesteia, faptul că nu are un caracter privativ de libertate, limitând inculpatei posibilitatea de a părăsi localitatea, ingerința adusă dreptului de deplasare al acesteia este justificată și proporțională cu scopul urmărit.
Totodată, obligațiile impuse inculpatei pe durata acestei măsuri preventive constituie garanții pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești și pentru a împiedica sustragerea acesteia de la judecată.
Împotriva acestei încheieri,în termen legal, au declarat recurs inculpații C. F., G. F. M., C. P., C. R., D. A., H. I., D. G. A., G. C., G. I. Ș., F. N., A.-L. L., C. D., R. G.-Gilbert și I. G. criticând-o,în esență, pentru continuarea privării de libertate în lipsa temeiurilor care să justifice măsura arestării preventive.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate, prin prisma criticilor invocate – expuse pe larg în practicaua prezentei decizii – precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856 teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, în condițiile art._ pct. 1 lit. b C.p.p., în considerarea următoarelor argumente:
Prin rechizitoriul nr. 92/D/P/2012 al Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, între alții, au fost trimiși în judecată:
inculpatul C. F. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
inculpatul G. F. M. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal;
inculpatul C. P. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
inculpata C. R. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori,prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal;
inculpatul D. A. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal;
inculpatul H. I. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
inculpatul D. G. A. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal;
inculpatul G. C. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
inculpatul G. I. Ș. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
inculpatul F. N. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal;
inculpata A.-L. L. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal;
inculpata C. D. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
inculpatul I. G. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal,existând probe,în sensul art.143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul C. F., în perioada septembrie 2011 - februarie 2012, a sprijinit gruparea infracțională prin activitatea de taximetrie, în sensul că a transportat tinerele la adresele clienților unde acestea întrețineau raporturi sexuale contra unor sume de bani; în perioada menționată le-a transportat pe victimele minore V. A. și V. L. F.; inculpatul G. F. M., în perioada septembrie 2011- februarie 2012, a exploatat-o sexual pe minora G. M. D. și pe partea vătămată N. M., acestea fiind transportate la domiciliul clienților de către inculpatul S. Angel Ș.; inculpatul C. P., în cursul lunii octombrie 2010, împreună cu inculpatul C. S., a exploatat-o sexual pe victima D. D. la domiciliul clienților sau la diferite hoteluri (Domino, Zenix), iar în cursul lunii septembrie 2011, împreună cu același inculpat C. S., a exploatat-o sexual pe victima minoră V. A.; inculpatul a transportat-o la domiciliul clientului pe partea vătămată S. D. A., în vederea exploatării sexuale, și a supravegheat-o pe aceasta timp de 2 zile, cât a locuit la inculpatul C. Maranata; de asemenea, inculpatul C. P. beneficia de sumele încasate în urma prestării de servicii sexuale contra cost de către victima S. D. A., zisă „A.”, posta ocazional anunțuri pe internet cu oferirea de servicii sexuale contra cost pentru frații săi, inculpații C. Maranata și C. S., și cunoștea activitatea infracțională a acestora; inculpata C. R., în luna iulie 2009, a găzduit-o la domiciliul său pe partea vătămată C. R. A., care a fost răpită de către inculpații C. Maranata și D. A. și care ulterior a fost vândută inculpatului S. M., care a exploatat-o sexual în Italia; de asemenea, aceasta a sprijinit grupul infracțional, ocupându-se de îngrijirea și întreținerea victimelor minore, pregătindu-le înainte de a pleca la domiciliul clienților; din declarația victimei minore P. A. E. rezultă faptul că inculpata C. R., sora inculpatului C. Maranata, venea deseori la locuința acestuia și a concubinei sale, numita D. C., pentru a-i face unghiile și a se ocupa de aspectul ei fizic; inculpata cunoștea faptul că victima este minoră și că este obligată de către numiții C. Maranata și D. C. să practice prostituția în favoarea lor;inculpatul D. A., în luna iulie 2009, a răpit-o, împreună cu inculpatul C. Maranata, din scara blocului în care locuia, pe partea vătămată C. R. A., a găzduit-o în locuința sa și a concubinei sale, inculpata C. R., după care partea vătămată a fost vândută de către inculpatul C. Maranata inculpatului S. M., care a exploatat-o sexual în Italia; inculpatul H. I., în perioada septembrie - octombrie 2011, le-a transportat cu mașina personală pe victimele minore V. A. și V. L. F., în vederea practicării prostituției la domiciliile clienților, le-a cazat în aceeași perioadă pe minora V. A. și ocazional pe minora V. L. F. într-un apartament închiriat în zona S. Palatului și a postat anunțuri cu fotografiile victimelor pe internet; de asemenea, în perioada septembrie - octombrie 2011, a transportat-o la domiciliul clienților pe victima minoră A. F., ocupându-se cu supravegherea acesteia și ținând în permanență legătura cu ceilalți membrii ai grupării; inculpatul D. G. A., în perioada septembrie 2011- februarie 2012, a transportat-o și a supravegheat-o, în vederea practicării prostituției, pe victima minoră V. A. o perioadă de 4-5 săptămâni, cunoscând faptul că este minoră; inculpatul G. C., în perioada decembrie 2011 - ianuarie 2012, a efectuat zilnic transportul minorelor P. A. E. și V. L. F. la domiciliile clienților, cunoscând situația acestora și scopul deplasărilor, beneficiind de comisioane pentru fiecare transport efectuat; totodată, inculpatul avea rolul de a supraveghea minorele atunci când acestea se aflau la locațiile clienților și de a comunica celorlalți membrii ai rețelei, respectiv inculpaților C. Maranata și D. C., sumele încasate, precum și dacă minorele întâmpinau dificultăți; de asemenea, inculpatul a transportat-o și a supravegheat-o pe victima S. D. A. la domiciliul clienților, sumele de bani obținute de aceasta fiind predate inculpaților C. Maranata și D. C.;inculpatul G. I. Ș., în perioada septembrie 2011- februarie 2012, a transportat pentru membrii grupării, cu precădere pentru inculpații C. Maranata și D. C., pe victima minoră P. A. E.; totodată, inculpatul a postat anunțurile pe internet și a mers cu minora V. L. F. la locuințele clienților; din interceptările telefonice efectuate în cauză a rezultat faptul că inculpatul sprijinea gruparea infracțională, ținând în permanență legătura cu liderul grupării, inculpatul C. Maranata, și cu concubina acestuia, inculpata D. C.;inculpatul F. N., în perioada septembrie 2011 - februarie 2012, a transportat pentru membrii grupării, cu precădere pentru inculpații F. P. și C. S., pe minorele V. L. F. și P. A. E.; inculpatul se ocupa și cu supravegherea minorelor și ținea legătura cu ceilalți membrii ai grupării, pentru a stabili locațiile clienților și dacă minorele erau acceptate de clienți; inculpatul a găzduit-o ocazional pe minora V. L. F. atunci când, datorită orelor târzii la care aceasta nu mai avea clienți, evita să se întoarcă la adresa de domiciliu; de asemenea, a transportat-o și a supravegheat-o la domiciliile clienților pe partea vătămată S. D. A., fiind ajutat în activitatea de exploatare a minorelor de către concubina sa, inculpata A.-L. L., sumele de bani obținute de victima S. D. A. fiind predate inculpaților C. Maranata și D. C.; inculpata A.-L. L., în perioada septembrie 2011- februarie 2012, l-a sprijinit pe concubinul său, inculpatul F. N., zis „C.”, în activitatea de exploatare a minorei V. L. F., prin însoțirea acesteia la domiciliile clienților, inculpata răspunzând la telefon și negociind cu clienții tarifele serviciilor sexuale prestate; de asemenea, inculpata a însoțit-o pe numita S. D. A. la domiciliile clienților, negociind tarifele și tipul de prestație sexuală oferit; inculpata C. D., în perioada septembrie 2011- februarie 2012, a exploatat sexual, prin găzduire, postarea de anunțuri pe internet și transportul la adresele indicate de către clienți, pe minorele M. D. L. C., cunoscută sub numele de “L.”, și P. A. E.; transportul la domiciliile clienților era efectuat de către diferiți taximetriști de încredere ai acesteia, cel mai des folosit fiind inculpatul T. E. B.; de cele mai multe ori, inculpata desfășura activități comune cu inculpata D. C., atunci când clienții doreau mai multe fete, în vederea prestării de servicii sexuale; inculpatul I. G., în perioada septembrie 2011 - martie 2012, împreună cu inculpații C. Maranata și M. O. G., a cumpărat-o pe minora P. A. E. de la inculpatul C. G., pe care a transportat-o până la București, unde a fost exploatată sexual de către inculpatul C. Maranata.
În raport cu stadiul procesual analizat, Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160b alin. 3 Cod procedură penală cu referire la art. 300/2 Cod procedură penală apreciindu-se justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au impus arestarea inițială a recurenților inculpați în cauză, nu s-au modificat.
Măsura arestării preventive a recurenților se impune a fi menținută, luând în considerare gravitatea potențialelor fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fapte de trafic de persoane majore și minore, organizată, având în vedere că există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații au constituit, pe o lungă perioadă de timp, prin exploatarea sexuală a victimelor, un adevărat sistem de obținere a unor beneficii materiale însemnate.
Gravitatea acuzației aduse inculpaților și datele care circumstanțiază faptele presupus comise în cazul în speță, astfel cum sunt evidențiate prin întregul probatoriu administrat care a stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează existența pericolului pentru ordinea publică și caracterul necesar al privării de libertate pentru prezervarea ordinii publice, în sensul reprimării infracțiunilor grave,cum sunt infracțiunile de trafic de persoane.
Pericolul concret pentru ordinea publică subzistă în continuare, Curtea reținând, din perspectiva art. 5 paragraf lit. c din Convenție că protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare a autorităților nu trebuie să stingherească eforturile instanței în administrarea probelor și desfășurarea, în bune condiții, a procesului (cauza Tomasi c.Franței).
Circumstanțele factuale ale cauzei din care rezultă dimensiunea presupusei activități infracționale desfășurate de inculpați dar și datele personale ale inculpaților, sunt elemente care susțin în continuare aprecierea asupra pericolului concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a inculpaților este în continuare justificată, fiind conformă scopului instituit prin 5 al CPDO, al protejării siguranței publice și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Totodată, menținerea motivelor plauzibile de a se crede că inculpații, recurenți în cauză, au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată justifică în continuare, privarea de libertate a acestora iar în raport cu disp. art.5 parg.3 din Convenție, măsura arestării preventive nu a încetat a mai fi rezonabilă, având în vedere, data sesizării instanței, complexitatea deosebită a cauzei și stadiul procesual în care se află.
În raport cu constatarea subzistenței temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurenților inculpați nu se justifică luarea unei alte măsuri, restrictive de libertate față de aceștia.
Constatând că instanța de fond a făcut un examen riguros al legalității și temeiniciei arestării preventive a recurenților, inculpați în cauză, din perspectiva îndeplinirii condițiilor prev. de art. 3002 raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D. G. A.,C. P., I. G., G. I. Ș., G. F. M., H. I., F. N., D. A., G. C., C. F., C. R., A. L. L., C. D. împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin.2 și 4 Cpp obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați D., G. și G.,în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare, precum și onorariul, parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C. P.,în cuantum de 25 lei,se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. C. C. N. M. G. R.
GREFIER
C. G.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M.V. T. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
