Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2273/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2273/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 2273/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2273/R
Ședința publică de la data de 04 decembrie 2013
Curtea constituită din:
P. - LUCHAIN C-T. C.
JUDECĂTOR - V. C.
JUDECĂTOR - R. A. V. S.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul I. M. ,împotriva sentinței penale nr. 245 din data 06 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat I. M. pentru care a răspuns avocat L. A. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciu de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat arată că recursul vizează modalitatea de executare a pedepsei în sensul suspendării executării acesteia solicitând a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că pedeapsa stabilită de lege de către prima instanță pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002, în condițiile reținerii art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală este o pedeapsă legală, atât ca temeinicie cât și ca modalitate de executare. Ca atare, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.245 din 06.09.2013, pronunțată de Judecătoria A., în baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod Penal și art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul I. M., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 373 din 22.10.2010 a Judecătoriei A., definitivă prin neapelare la data de 10.11.2010 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, astfel încât inculpatul va executa 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 09/10.11.2012, în jurul orelor 24:00, inculpatul I. M., după ce a consumat băuturi alcoolice în prealabil, a plecat de la domiciliul său din . autoturismului său „Opel Astra”, cu nr. de înmatriculare_, mergând în vizită la locuința martorei I. M. R., din aceeași localitate. În jurul orei 02:00, aceștia s-au hotărât să meargă în . magazin.
În timp ce se deplasa pe DN 51, pe raza comunei Țigănești, inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliție și fiindu-i solicitate actele pentru control, acesta a declarat că permisul de conducere i-a fost anulat. Constatându-se că emana vapori de alcool, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență A., unde i s-a recoltat o probă biologică de sânge, rezultatul fiind de 0,75 gr%0 alcool, conform adresei nr. 2.251/L/2012 din 22.11. 2012 a S.M.L. Teleorman.
Prin adresa nr._/14.03. 2013 a S.P.R. Teleorman s-a comunicat că inculpatul I. M. figurează în baza de date cu permisul anulat în baza sentinței penale nr. 373/29.10. 2010 a Judecătoriei A., începând cu data de 27.02. 2012.
Prima instanță a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 3201 din Codul de procedură penală.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 – 76 Cod penal, prin sentința penală nr. 373/29.10. 2010 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin neapelare la data de 10.11.2010, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal, fixându-se un termen de încercare pe o perioadă de 2 ani și 10 luni.
Așadar, s-a reținut că fapta dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat înăuntrul termenului de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit prin sentința penală mai sus menționată.
Prima instanță a considerat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 181 alin. 1 Cod penal, întrucât conducerea unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere anulat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la legea circulației, faptă săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie nu poate fi socotită ca o faptă lipsită în mod vădit de importanță, inculpatul dând dovadă prin săvârșirea acesteia, de perseverență infracțională, neînțelegând consecințele faptei sale anterioare, chiar dacă și-a asumat-o și a regretat-o sincer.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art. 72 Cod Penal, gradul de pericol social concret al faptei reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, cât și persoana inculpatului – recidivist în situația prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, dar care a avut un comportament sincer pe parcursul procesului penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin prezenta în intervalul termenului de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit prin sentința penală nr. 373/29.10. 2010 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin neapelare la data de 10.11.2010, în baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința mai sus menționată, pedeapsă ce a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul I. M., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 din Codul penal.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art.385/6 al. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Judecătoria a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând indubitabil că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului satisface cerințele unei juste individualizări, conform criteriilor prevăzute de art. 72 din Codul penal, având în vedere modalitatea și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului( recidivist), nefiind posibilă suspendarea executării, astfel cum a solicitat avocatul din oficiu, având în vedere că, potrivit art. 83 din Codul penal, revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 10 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 373/29.10. 2010 a Judecătoriei A. și executarea atât a acesteia, cât și a pedepsei aplicate pentru noua infracțiune, sunt obligatorii.
Așadar, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen., va respinge recursul inculpatului iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I. M. ,împotriva sentinței penale nr. 245 din data 06 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria A..
Obligă recurentul inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C-tin C. V. C. R. A. V. S.
GREFIER,
M. G.
Red. L.C.C.
Dact. A.L. 2 ex./13.12.2013
Jud. A. – jud.: D. M.N.
| ← Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
