Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2321/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2321/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2321/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr.2321/ R
Ședința publică de la 11.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. C. A.
JUDECĂTOR - R. A. V. S.
JUDECĂTOR - L. C-T. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul I. R. G. împotriva încheierii de ședință din 05.12.2013 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat I. R. G. în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, fara delegație la dosar și avocat ales Ș. M., cu împuternicire avocațială . nr._ emisă de Baroul București, la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat, care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorului ales și să se pronunțe cu privire la onorariul parțial întrucât a studiat dosarul, a pregătit apărarea și s-a prezentat la termenul de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat I. R. G. solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședința și pe fond, in rejudecare, revocarea stării de arest preventiv a recurentului inculpat și cercetarea acestuia în stare de libertate.
Susține ca, în încheiere, nu s-a analizat cerința art. 160/b alin.2 Cpp, in sensul daca arestarea este nelegală, daca temeiurile care au stat la baza acesteia au încetat, daca sunt temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, iar încheierea nu este motivata sub aspectul daca aceste temeiuri care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Mai mult, instanta nu s-a raportat la situația de fapt si nici la mijloacele de probă administrate până în prezent.
Arata ca în referatul de propunere de arestare se invoca concluziile provizorii emise de medicul de la Spitalul de urgență, înregistrările video, declarațiile martorilor oculari C. M. și P. F..
S-a efectuat un raport medico-legal din care rezultă că leziunile nu au pus in primejdie viata si nu au determinat infirmitate fizică permanenta post traumatică, s-a schimbat încadrarea juridica data faptelor in art. 321 alin. 2 Cp, art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Apreciază ca s-au modificat temeiurile care au determinat arestarea preventiva si susține ca inculpatul si victima se cunoșteau de circa 10 ani, acesta a lucrat cu partea vătămată, erau in bune relații, iar viata acestuia din urma nu a fost pusă în primejdie.
Ca date ce caracterizează persoana inculpatului, susține că acesta are familie, loc de muncă, venituri licite si nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, in mod corect fiind analizate incidenta disp. art. 300/1 Cpp, apreciindu-se ca temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării subzista și impun in continuarea menținerea stării de arest preventiv. Raportat la natura infracțiunii dedusa judecații, care prezintă un grad ridicat de pericol social, infracțiune de tentativa la omor calificat, opinează ca judecarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat I. R. G. susține că dorește să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului de fata,
Prin încheierea de ședință din 05.12.2013 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._, in baza art. 300/2 C.pr.pen. raportat la art. 160/b alin.1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse împotriva inculpatului I. R. G. (fiul lui I. și M.-V., născut la data de 09.02.1988, domiciliat în Bucuresti, ..42, sector 2, CNP_, arestat în baza MAP nr.14/UP/18.07.2013 emis de Tribunalul I.).
În temeiul art. 160/b alin.3 C.pr.pen raportat la art. 143 al.1 C.pr.pen., art.148 lit. f C.pr.pen., art. 136 al.1 lit. d C.pr.pen. a fost mentinuta măsura arestării preventive față de inculpat, până la următoarea verificare a stării de arest preventiv.
A fost respinsa cererea privind revocarea / înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulata de apărătorul ales al inculpatului.
Pentru a pronunta aceasta incheiere prima instanta a retinut ca masura arestarii preventive a fost luata, prelungita si mentinuta in conditii de legalitate si temeinicie, conform art. 3002 Cpp raportat la art.160b Cpp.
S-a apreciat ca, raportat la dispozițiile art.148 alin. 1 litera f C.pr.pen. se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului dacă acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în referire la dispozițiile art.143 C.pr.pen., care condiționează arestarea preventivă de constatarea existenței probelor sau indiciilor temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Prima instanta a apreciat ca inculpatul I. R. G. a fost arestat în temeiul unor motive „rezonabile”, susceptibile de a-l face suspect de comiterea presupusei infracțiuni pentru care este cercetat.
În acest sens s-a retinut ca există probe în accepțiunea art. 143 C.pr.pen (declarațiile părții vătămate C. M. C.; proces-verbal privind vizionarea înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere din incinta Complexului Dragonul R.; plansa fotografica cu imagini extrase din înregistrarea video realizata la data de 15.07.2013 de camerele de supraveghere din Complexul Dragonul R.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; declarațiile martorilor C. R. A., P. F. si C. M.; concluzii provizorii emise de Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti din care reiese că partea vătămată C. C. M. a prezentat diagnosticul postoperator „plaga înjunghiată hipocondrul stang și plagă înjunghiată coapsa stânga; înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere atât proprii standului 503 din Complexul Dragonul R., cat si ale Complexului, in care se observă modul de derulare a faptelor, inclusiv momentul in care inculpatul loveste partea vatamata cu cutitul in piciorul stang si in zona abdomenului), fără să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul potrivit art. 5/2 C.pr.pen.
În ce privește condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f teza I C.pr.pen, s-a constatat ca este indeplinita, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea de la 15 ani la 25 ani.
Referitor la a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.pr.pen., pericolul pentru ordinea publică, s-a apreciat că acesta rezultă din circumstanțele reale de comitere a presupusei fapte, dar și din atitudinea procesuală a inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia.
S-a apreciat că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul prezinta o periculozitate sporită.
Față de modul și mijloacele de săvârșire a presupusei fapte (prin aplicarea, în zone vitale, a două lovituri cu un briceag pe care inculpatul îl purta asupra sa, în loc public, în prezența mai multor persoane), de urmarea produsă, de natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, de rezonanța negativă ce s-ar produce în comunitate ca urmare a cercetării acestuia în stare de libertate și față de circumstanțele personale ale inculpatului (este în vârstă de 25 ani, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal pentru care i-a fost aplicata o sancțiune prin raportare la art. 18 indice 1 Cod penal prin ordonanța nr._/P/2010 din 14.06.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București), prima instanta a apreciat ca la acest moment procesual prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol concret pentru ordinea publica.
Analizând posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestuia, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, s-a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Astfel, apreciind măsura arestării preventive ca necesară și proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, alte măsuri preventive mai puțin restrictive nefiind în măsură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică, a fost respinsa solicitarea avocatului inculpatului I. R. G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
F. de cele expuse mai sus, precum și în vederea asigurării desfășurării procesului penal în bune condiții, aplicând dispozițiile art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin.1 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul I. R. G..
În temeiul art. 160/b alin.3 C.pr.pen raportat la art. 143 al.1 C.pr.pen., art.148 lit. f C.pr.pen., art. 136 al.1 lit. d C.pr.pen. a fost mentinuta măsura arestării preventive față de inculpat, până la următoarea verificare a stării de arest preventiv si a fost respinsa cererea privind revocarea / înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulata de apărătorul ales al inculpatului.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul, motivele de recurs fiind expuse oral in fata instantei de control judiciar de aparatorul ales al acestuia, astfel cum au fost consemnate in practicaua acestei incheieri.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 indice 6 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 3002 C.p.p., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit disp. art. 160b C.p.p.
Potrivit art. 160b alin. 2 C.p.p. dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul al treilea al aceluiași articol prevede că, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Curtea constata că, în cauză sunt îndeplinite cerințele alin. 3 al art. 160b C.p.p., in sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, motiv pentru care se impune menținerea acestei măsuri.
Curtea apreciaza ca, actele si lucrarile dosarului cauzei, in special, declarațiile părții vătămate C. M. C.; proces-verbal privind vizionarea înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere din incinta Complexului Dragonul R.; plansa fotografica cu imagini extrase din înregistrarea video realizata la data de 15.07.2013 de camerele de supraveghere din Complexul Dragonul R.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; declarațiile martorilor C. R. A., P. F. si C. M.; concluzii provizorii emise de Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti din care reiese că partea vătămată C. C. M. a prezentat diagnosticul postoperator „plaga înjunghiată hipocondrul stang și plagă înjunghiată coapsa stânga; înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere atât proprii standului 503 din Complexul Dragonul R., cat si ale Complexului, in care se observă modul de derulare a faptelor, inclusiv momentul in care inculpatul loveste partea vatamata cu cutitul in piciorul stang si in zona abdomenului, conturează în continuare bănuiala legitimă că inculpatul este autorul faptelor retinute in sarcina sa in actul de trimitere in judecata.
Curtea amintește și faptul că, la luarea si mentinerea masurii arestarii preventive nu este necesar să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit), fiind suficientă existența unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit).
Subzistența temeiului reglementat de art. 148 alin. 1) lit. f) C.p.p. se justifică nu doar față de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este învinuit recurentul inculpat în cauză, ci și față de faptul că lăsarea în libertate a recurentului-inculpat prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică reiese rezulta din natura și gravitatea deosebită a faptei presupus a fi fost comise de inculpat, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, astfel cum au fost descrise în încheierea atacată (în loc public,lovind partea vătămată cu un briceag în hipocondrul stâng și coapsa stângă), urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,sentimentul puternic de teamă și insecuritate pe care acest gen de fapte îl generează în rândul societății civile,în condițiile în care viața omului reprezintă valoarea supremă ocrotită de lege, aspecte care în opinia Curții impun și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, respectiv privarea de libertate a inculpatului I. R. G. în scopul protejării siguranței publice și pentru a asigura și buna desfășurare a procesului penal.
Curtea consideră că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului I. R. G., prin gravitatea acesteia și reacția publicului creează o stare de neliniște capabilă să justifice luarea măsurii arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și cerințele art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).
Susținerile inculpatului referitoare la situația familială si lipsa antecedentelor penale reprezinta aspecte ce sunt legate de individualizarea unei eventuale pedepse, ele neputand justifica revocarea masurii arestarii preventive si punerea in libertate a inculpatului atata timp cat ele nu oferă garanții adecvate că o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, ar fi suficientă pentru atingerea finalității prevăzute de art. 136 alin.1 C.p.p.
In plus, perioada arestării preventive a inculpatului, până în prezent nu a depasit durata unui termen rezonabil, raportat la complexitatea cauzei si a probatoriilor administrate, lungimea procedurii nefiind imputabila organelor judiciare.
Față de aceste considerente, Curtea apreciaza ca hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul declarat de către inculpat este nefondat, astfel încât în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca atare.
Vazand si disp. art. 192 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. R. G. împotriva încheierii de ședință din 05.12.2013 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 225 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2013.
G. C. A. R. A. V. S. L. C. C.
Grefier
M. C.
Red./tehnored. GCA
Jud. prima instanta P.R.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2273/2013.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
