Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 2411/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2411/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 2411/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.2411/R
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. D.
JUDECĂTOR: D. C. C.
JUDECĂTOR: L. C. N.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror L. C..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpatul G. V. și partea civilă O. D. C., împotriva sentinței penale nr.677/22.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat G. V., prin apărător ales, avocat O. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/06.12.2013 emisă de Baroul Bacău, aflată la fila 18 din dosar și prin apărător din oficiu, avocat M. G., în baza delegației nr._/20.12.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la dosar, recurentul parte civilă O. D. C., prin apărător ales, avocat N. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/27.11.2013 emisă de Baroul Dâmbovița, intimatul asigurător . Reasigurare SA, prin apărător ales în substituire, avocat N. B., în substituirea apărătorului ales G. V., cu împuternicire avocațială nr._/05.12.2013 emisă de Baroul O., depusă la dosar, lipsind intimatul parte civilă S. C. de Urgență Floreasca.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpatul G. V. și partea civilă O. D. C., împotriva sentinței penale nr.677/22.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat G. V., prin apărător ales, avocat O. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/06.12.2013 emisă de Baroul Bacău,depusă la dosar, recurentul parte civilă O. D. C., prin apărător ales, avocat N. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/27.11.2013 emisă de Baroul Dâmbovița, intimatul asigurător . Reasigurare SA, prin apărător ales în substituire, avocat N. B., în substituirea apărătorului ales G. V., cu împuternicire avocațială nr._/05.12.2013 emisă de Baroul O., depusă la dosar, lipsind intimatul parte civilă S. C. de Urgență Floreasca.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G. V. solicită instanței să ia act de încetarea delegației din oficiu și să se pronunțe cu privire la plata onorariului parțial.
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului din oficiu M. G., urmând a se pronunța cu privire la plata onorariului parțial și nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat G. V., avocat O. M., având cuvântul, solicită să fie avute în vedere dispozițiile art.124 Cod penal, respectiv faptul că în ceea ce-l privește pe inculpatul G. V. a intervenit prescripția specială privind răspunderea penală a acestuia.
Astfel, solicită admiterea recursului și casând hotărârea atacată să se dispună încetarea procesului penal față de inculpatul G. V., apreciind că termenul prevăzut de art.122 Cod penal s-a împlinit de la data de 27.10.2013.
De asemenea, solicită respingerea pretențiilor civile formulate în cauză, arătând că nu-i poate fi imputată vinovăția în producerea accidentului inculpatului, această afirmație având la bază expertizele tehnico-științifice efectuate în cauză care au stabilit ca și cauză determinantă a accidentului viteza excesivă a motociclistului.
În consecință, solicită casarea sentinței pronunțate și rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al recurentului parte civilă O. D. C., avocat N. L., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecare.
Referitor la recursul formulat de inculpat, arată că pe tot parcursul urmăririi penale partea civilă nu a fost legal citată, astfel că aceasta nu a avut posibilitatea de a-și formula apărări.
Mai mult, arată că din cursul anului 2011 a făcut demersuri pentru a fi înaintat dosarul către instanță.
În ceea ce privește motivul de recurs al părții vătămate, arată că acesta îl constituite faptul că nu a avut posibilitatea de a administra probe nici pe latura civilă și nici pe latura penală a cauzei.
Referitor la cererea de încetare a procesului penal, arată că se opune, în principiu, urmând a se aprecia cu privire la aceasta.
Apărătorul ales al intimatului asigurător . Reasigurare SA, avocat B. N., având cuvântul, solicită încetarea procesului penal având în vedere că a intervenit prescripția specială, în baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală.
Referitor la recursul părții civile, solicită respingerea acestuia și menținerea dispozițiilor sentinței instanței de fond, ca fiind legale și temeinice, considerând că în mod corect instanța de fond a apreciat atât cu privire la daunele morale, cât și la cele materiale.
Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea inculpatului și să se dispună încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, având în vedere dispozițiile art.124 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.13 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere dispozițiile art.341 alin.1 Cod procedură penală, solicită respingerea recursului inculpatului, pe latură civile, precum și a recursului părții civile, considerând că instanța de fond a soluționat în mod corect latura civilă, raportat la culpa comună a celor doi conducători, precum și că daunele acordate au fost just evaluate.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.677/22.08.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 184 alin.2 și 4 C.pen., cu aplic.art. 74 alin.1 lit. a, alin 2 C.pein., și art. 76 alin.1 lit. e C.pen., a condamnat pe inculpatul G. V. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 alin.1 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului G. V., pe o durată de 2 ani și 3 luni, ce constituie termen de încercare, potrivit art. 82 alin.1 C.pen..
În baza art.359 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83-84 C.pren..
În baza art. 71 alin.5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă O. D. C..
În baza art. 346 C.proc.pen., raportat la art.14 C.proc.pen., cu aplic.art.1349 și 1357 C.civil și cu referire la art. 50 și 55 din Legea nr. 136/1995, a obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C.E. România Asigurare- Reasigurare S.A., la plata sumei de 20.000 lei către partea civilă, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale.
A respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor pentru prejudicii materiale, ca nefondată.
A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de Urgență Floreasca.
În baza art. 346 C.proc.pen., raportat la art.14 C.proc.pen., cu aplic.art.1349 și 1357 C.civil și cu referire la art. 50 și 55 din Legea nr. 136/1995, a obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C.E. România Asigurare- Reasigurare S.A., la plata sumei de_,8 lei către partea civilă, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudicii materiale, reprezentând 50% din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate.
În baza art. 191 alin.1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 850 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 8524/P/2006 din 06.11.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. V., domiciliat în București, ., . și cu reședința în Marea Britanie, Cyna Court, Flat 7, Cambridge Road, Wanstead, London, E11 2PW, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 C.pen..
În fapt, s-a reținut, în esență, că pe data de 27.04.2006 în jurul orelor 2230, numitul G. V. a condus autoturismul marca Daewo Tico, cu număr de înmatriculare_ pe . din Municipiul București, având direcția de deplasare dinspre parcul Grădina Icoanei spre . când a ajuns la intersecția cu . a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea” neasigurându-se în mod corespunzător, și a intrat în coliziune cu motocicleta marca Kawasaki, cu număr de înmatriculare_, condusă de către partea vătămată O. D. C. pe . direcția de deplasare dinspre . spre . nerespectarea vitezei legale maxime admisă pentru sectorul de drum respectiv.
S-a mai reținut că, urmare a impactului, a rezultat vătămarea corporală a numitului O. D. C., ce a suferit leziuni traumatice care au pus în primejdie viața victimei, constituind totodată infirmitate fizică permanentă și a căror vindecare a necesitat un număr de 55 de zile de îngrijire medicală.
S-a mai arătat că accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat a prevederilor art. 57 alin.2 din OUG nr. 195/2002, în vigoare la data producerii accidentului,care prevedeau că la intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către polițistul rutier, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația sau indicațiile acestuia, precum și ale dispozițiilor art. 167 alin.3 din H.G. nr. 85/23.01.2003, în vigoare la data producerii accidentului, care prevedeau că nu are prioritate de trecere vehiculul care circulă pe un drum public pe care aste instalat unul din indicatoarele cu semnificația „Cedează trecerea” sau „Oprire”.
Totodată, s-a mai reținut că producerea accidentului a avut loc și ca urmare a nerespectării de către partea vătămată a dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002, în vigoare la acel moment, potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, dispoziții raportate la art. 155 alin1 din H.G nr.85/2003, în vigoare la data producerii accidentului, care prevedea că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
A mai arătat organul de urmărire penală, că pe latură civilă, partea vătămată O. D. C. a declarat că se constituie parte civilă, fără a preciza cuantumul despăgubirilor, iar S. C. de Urgență Floreasca s-a constituit parte civilă cu suma de 21.411,60 lei, constând în cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată O. D. C..
Această situație de fapt a fost stabilită de către organele de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare ; proces-verbal de cercetare la fața locului ;schița locului accidentului; planșa foto efectuată cu ocazia cercetării locului accidentului ; fișa etilotest privind pe învinuitul G. V. ; buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. A_ privind pe învinuitul G. V. ;buletin de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, cererea de analiză și procesul-verbal de prelevare privind pe învinuitul G. V. ; buletin de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, cererea de analiză și procesul-verbal de prelevare privind pe partea vătămată O. D. C. ; proces-verbal de verificare a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.Al_ privind pe partea vătămată O. D. C.; fișa diagnostic privind pe minorul G. A. ; declarația martorului G. A. ; fișa diagnostic privind pe partea vătămată O. D. C. ; raport de expertiză medico-legală nr.A1/_/2007 privind pe partea vătămată O. D. C.; declarațiile părții vătămate O. D. C. ; declarațiile învinuitului G. V. ;declarațiile martorului B. C. V. ; raport de expertiză tehnică judiciară; punct de vedere emis de către expertul recomandat de către învinuit.
Pe rolul acestei instanțe s-a format dosarul nr._ din 07.11.2012.
Legal citat, inculpatul s-a prezentat în fața instanței fiind de acord să dea declarație, care a fost consemnată și atașată la fila 45 din dosar. De asemenea, instanța a procedat la luarea declarației părții vătămate O. D. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la filele 55-56. Totodată, s-a procedat la administrarea probei testimoniale, sens în care au fost luate declarații martorilor D. E. B., G. A., B. C. C., O. E. și H. R. R., aceste declarații fiind consemnate și atașate la filele 57-58, 70-71 și 110-111 din dosar.La dosarul cauzei a fost atașată, la solicitarea inculpatului, prin avocat, copie de pe buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie privitor la partea vătămată (fila 94).
Atât inculpatul, cât și partea vătămată au solicitat, prin intermediul avocaților aleși, efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică auto, cerere respinsă de către instanță la termenul din data de 25.06.2013, pentru motivele indicate în încheierea de ședință de la respectivul termen.
De asemenea partea vătămată O. D. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal, depunând la termenul din 19.02.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, o cerere de constituire ca parte civilă, cu suma de 2.000.000 de euro reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale și cu suma de 200.000 de lei reprezentând contravaloarea prejudiciului material suferit (filele 42-44).
Analizând cauza, atât pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cât și a celor administrate în cursul judecății, instanța apreciază că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2 și 4, reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.
Astfel, faptul că inculpatul a condus autovehiculul marca Daewo Tico, cu număr de înmatriculare_, iar la intersecția dintre străzile I.L.C. și M. Rosetti nu a respectat semnificația indicatorului „Cedează trecerea”, pătrunzând în intersecție, fără a se asigura în mod corespunzător, moment în care a intrat în coliziune cu motocicleta marca Kawasaki, condusă de către partea vătămată, ce se deplasa pe . drum cu prioritate, a rezultat, în primul rând, din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cursul urmăririi penale, coroborat cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit în aceeași fază procesuală și parțial, chiar cu declarațiile inculpatului. În acest sens, inculpatul a precizat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că a pătruns în intersecție, după ce în prealabil, s-a asigurat că de pe drumul cu prioritate nu vine nici un autovehicul, observând doar un autoturism ce avea farurile pornite, la aproximativ 40 de metri și care, fie era oprit, fie avea o viteză foarte redusă, apreciind, de aceea, că are timp pentru a traversa intersecția, și că nu a observat motocicleta condusă de către partea vătămată decât în ultimul moment, când distanța dintre cele două vehicule era prea mică pentru ca impactul să mai poată fi evitat. Sub acest aspect, instanța a apreciat că, faptul că inculpatul nu a observat motocicleta condusă de către partea vătămată, nu poate avea efect exonerator de răspundere, ci înseamnă doar că acesta nu s-a asigurat corespunzător în momentul pătrunderii în intersecție de pe un drum care nu era cu prioritate. Faptul că impactul dintre cele două vehicule s-a produs și ca urmare a conduitei părții vătămate, care a circulat cu o viteză mult superioară limitei legale, adică 93km/h, a rezultat cu certitudine din probatorul administrat, dar nu poate înlătura culpa inculpatului în producerea accidentului, acesta având obligația în calitatea sa de conducător auto, de a-și adapta conduita în trafic astfel încât să evite orice pericol sau posibilitate de producere a unui accident.
În acest sens, respectarea indicatorului cu semnificația „Cedează trecerea”, presupune obligația de a se acorda prioritate tuturor vehiculelor care circulă pe drumul cu prioritate, indiferent de conduita conducătorilor respectivi și anume dacă aceștia respectă sau nu regulile privind circulația pe drumurile publice, precum și obligația de luare a tuturor măsurilor de siguranță în vederea traversării intersecției doar în condiții de maximă siguranță.
În acesta condiții, s-a apreciat că, faptul că partea vătămată se deplasa cu o viteză superioară celei legale, nu poate determina decât existența unei culpe comune în producerea accidentului, aceasta neînlăturând însă răspunderea penală a inculpatului, ci având semnificație doar sub aspectul individualizării pedepsei și în privința laturii civile a cauzei.
În aceeași ordine de idei, instanța a apreciat că starea de pericol a fost creată de ambii conducători, inculpatul, prin faptul că a pătruns în intersecție de pe un drum fără prioritate, fără a se asigura corespunzător, faptul că nu a observat motocicleta părții vătămate având tocmai semnificația lipsei unei asigurări corespunzătoare, iar partea vătămată, prin faptul că s-a deplasat cu motocicleta cu o viteză net superioară – aproape dublă - limitei maxime admise în localitate.
Faptul că, în urma impactului dintre cele două vehicule, partea vătămată O. D. C. a suferit leziuni traumatice, și anume traumatism cranio-cerebral, rinoragie bilaterală, contuzie toracică, traumatism abdominal, hemoperitoneu, luxație cot drept, luxație antepicior drept și șoc hemoragic, având nevoie de circa 55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, a rezultat din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză. Din același act a mai reieșit și faptul că aceste leziuni au fost cauzate de accidentul rutier în care a fost implicat partea vătămată și că leziunile au pus în pericol viața victimei, splenectomia constituind infirmitate fizică permanentă.
Prin urmare, instanța a apreciat că fapta inculpatului G. V., care, în timp ce conducea autovehiculul proprietate personală pe un drum fără prioritate, nu s-a asigurat corespunzător la . cu un drum cu prioritate, intrând în respectiva intersecție fără a respecta semnificația indicatorului „Cedează trecerea”, ocazie cu care a intrat în coliziune cu motocicleta condusă de către partea vătămată O. D. C., ce circula pe un drum cu prioritate, în urma impactului partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 55 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în pericol viața victimei, unele constituind infirmitate fizică permanentă, a fost probată și întrunește, atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective și al urmării imediate elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 C.pen., apreciind că inculpatul trebuie să fie tras la răspundere penală.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. P.., cât și circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a C. P.., inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală. De asemenea, instanța a dat eficiență și dispozițiilor art. 74 alin.2 C.pen., sens în care a apreciat că la individualizarea pedepsei nu poate fi ignorată culpa părții vătămate în producerea accidentului, constând în depășirea limitei vitezei maxime admise în localitate, culpă pe care instanța a apreciat-o ca fiind de 50%.
De aceea, reținându-se circumstanțele atenuante menționate în favoarea inculpatului, s-a considerat că este obligatorie, potrivit art. 76 alin. 1 lit. e C. penal, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului. În acest sens instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 luni închisoare este aptă să corespundă atât scopului preventiv, cât și celui educativ al pedepsei, potrivit art. 52 C. penal.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a apreciat că nu se impune executarea în regim de detenție, ci este suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată, inculpatul nefiind o persoană înclinată spre săvârșirea de fapte penale, prezenta faptă fiind săvârșită din culpă și cu largul concurs al părții vătămate, care a avut, așa cum s-a menționat anterior, o culpă concurentă la producerea accidentului.
Ca un ultim aspect, în ceea ce privește latura penală a cauzei, s-a mai precizat că în cauză nu a intervenit prescripția răspunderii penale, așa cum a solicitat să se constate avocatul ales al inculpatului, întrucât operează prescripția specială, prevăzută de art. 124 C. pen., în redactarea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, situație în care, coroborând dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. d și alin. 25 C. pen. cu dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 C. pen., a rezultat că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni, urmând, deci, să se împlinească pe data de 27.10.2013.
Referitor la latura civilă a cauzei, așa cum s-a menționat anterior, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000.000 de euro reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale și cu suma de 200.000 de lei reprezentând despăgubiri pentru prejudicii materiale.
În privința daunelor morale invocate, s-a considerat că este de netăgăduit că leziunile suferite de către partea civilă în urma accidentului sunt de natură, prin multitudinea și intensitatea lor, să provoace suferințe de natură psihică. În acest sens, trebuie avut în vedere numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare – 55 de zile – faptul că respectivele leziuni au pus în primejdie viața părții civile și că unele dintre ele – splenectomia – constituie infirmitate fizică permanentă. Toate aceste elemente sunt de natură să producă schimbări negative în modul de viață obișnuit al părții civile, anterior accidentului, și justifică acordarea de despăgubiri civile.
Pe de altă parte însă, întrucât acordarea de daune morale nu constituie un ”pretium doloris” și nu există criterii legale pe baza cărora să se determine conținutul acestor daune morale, s-a apreciat că este necesar ca prin acordarea de despăgubiri pentru astfel de daune să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile. Sub acest aspect, instanța mai apreciat că solicitarea de despăgubiri în valoare de 2.000.000 de euro pentru prejudiciu moral suferit este vădit nejustificată și exagerată, acordarea unei asemenea sume constituind în mod evident o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
De aceea, instanța considerat că un cuantum al despăgubirilor pentru daune morale, de 40.000 de lei este echitabil prin raportare la toate consecințele negative pe care le-au avut leziunile suferite de către partea civilă.
Întrucât, așa cum s-a menționat cu ocazia analizei laturii penale a cauzei, la producerea accidentului a cărui victimă a fost, partea civilă a avut o culpă concurentă, apreciată la 50%, constând în încălcarea dispozițiilor legale privind viteza maximă admisă în localitate, inculpatul nu a fost obligat, însă, decât la plata sumei de 20.000 de lei către partea civilă, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudicii morale, această sumă reprezentând 50% din valoarea prejudiciului moral suferit de către partea civilă, echivalent culpei reținută în sarcina inculpatului.
În ceea ce privește prejudiciul material invocat de către partea civilă, de 200.000 de lei, instanța a apreciat că pretențiile părții civile sunt nefondate. Astfel, partea civilă nu a depus nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății, înscrisuri(chitanțe, facturi, alte asemenea acte) din care să rezulte existența sau întinderea prejudiciului invocat, aceste elemente nerezultând nici din celelalte probe administrate în cauză.
Tot pe latură civilă, în cauză s-a constituit parte civilă și S. C. de Urgență Floreasca, cu suma de 21.411,60 lei, constând în cheltuielile de spitalizare ale părții civile O. D. C.. Sub acest aspect, instanța a apreciat că pretențiile acestei părți civile față de inculpat sunt întemeiate în parte, și anume doar în limita sumei de 10.705,8 lei, ce reprezintă 50% din totalul cheltuielilor de spitalizare, inculpatul putând fi obligat la plata acestor cheltuieli doar în limita culpei reținute în sarcina sa în producerea accidentului, pentru diferență unitatea spitalicească putându-se îndrepta împotriva părții civile, în limita culpei acestuia.
Instanța a mai precizat că, atât existența, cât și întinderea prejudiciului invocat de către această parte civilă rezultă din conținutul decontului de plată depus la fila 79 din dosarul de urmărire penală.
Tot sub aspectul laturii civile, s-a apreciat că mai trebuie menționat că, întrucât la momentul producerii accidentului, inculpatul era asigurat de răspundere civilă auto la S.C. E. România Asigurare-Reasigurare S.A., așa cum a rezultat din polița de asigurare aflată la fila 120 din dosar, această societate a fost introdusă în cauză în calitate de asigurator, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata despăgubirilor civile stabilite, alături de acest asigurător, potrivit art. 50 și 55 din Legea nr. 136/1995
Având în vedere aceste considerente, instanța, prin sentința penală nr.677/22.08.2013, în baza art. 184 alin.2 și 4 C.pen., cu aplic.art. 74 alin.1 lit. a, alin 2 C.pen., și art. 76 alin.1 lit. e C.pen., l-a condamnat pe inculpatul G. V. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 alin.1 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului G. V., pe o durată de 2 ani și 3 luni, ce constituie termen de încercare, potrivit art. 82 alin.1 C.pen..
În baza art.359 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83-84 C.pren..
În baza art. 71 alin.5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă O. D. C.,iar în baza art. 346 C.proc.pen., raportat la art.14 C.proc.pen., cu aplic.art.1349 și 1357 C.civil și cu referire la art. 50 și 55 din Legea nr. 136/1995, a obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C.E. România Asigurare- Reasigurare S.A., la plata sumei de 20.000 lei către partea civilă, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale.
A respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor pentru prejudicii materiale, ca nefondată.
A admis în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de Urgență Floreasca și în baza art. 346 C.proc.pen., raportat la art.14 C.proc.pen., cu aplic.art.1349 și 1357 C.civil și cu referire la art. 50 și 55 din Legea nr. 136/1995, a obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C.E. România Asigurare- Reasigurare S.A., la plata sumei de_,8 lei către partea civilă, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudicii materiale, reprezentând 50% din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate.
În baza art. 191 alin.1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 850 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs inculpatul G. V. și partea civilă Onoroiu D..
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
-Potrivit art. 122-124 C.p. a intervenit prescripția răspunderii penale.
Potrivit art. 122 C.p., termenul de prescripție a răspunderii penale este acela de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea comisă pedeapsa închisorii mai mare de 1 an care nu depășește 5 ani.
Potrivit art. 124 C.p., prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție de la art. 122 c.p. a fost depășit cu încă jumătate.
Astfel, a solicitat instanței de recurs să constate că s-a prescris răspunderea sa penală, să caseze sentința recurată și să dispună încetarea procesului penal.
-A criticat sentința și în ceea ce privește reținerea vinovăției sale la comiterea infracțiunii, condamnarea sa fiind nelegală și netemeinică.
Forma de vinovăție cu care putea fi comisă infracțiunea este numai aceea a intenției, directe, indirecte sau a praeterintenției, însă în cauză, inculpatul nu a urmărit și nu a prevăzut rezultatul faptei sale, nu a urmărit producerea leziunilor părții vătămate.
Inculpatul a apreciat că are timpul necesar pentru traversarea intersecției, raportat la distanța la care se găsea motocicleta . Sub aspectul formei de vinovăție, aceasta este culpa, esențială fiind poziția psihică subiectivă de acceptare sau de respingere a rezultatului.
Expertul desemnat în cauză a stabilit că, accidentul putea fi evitat dacă motociclistul respecta viteza legală, care pe sectorul de drum respectiv era de 50km/oră. De asemenea, a stabilit că, inculpatul s-a asigurat la pătrunderea în intersecție, respectând indicatorul ”cedează trecerea”.
Totodată, expertul a concluzionat că, dacă motocicleta s-ar fi deplasat cu viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, starea de pericol nu ar fi existat .
-A criticat sentința și în ceea ce privește soluționarea laturii civile, arătând că, a fost obligat alături de asiguratorul de răspundere civilă . plata sumei de 20 000 lei către partea civilă cu titu de daune morale și la plata sumei de_ ,8 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând 50% din valoarea cheltuielilor de spitalizare.
Față de criticile aduse sentinței pe latura penală, a solicitat casarea sentinței și pe latura civilă a cauzei.
Recurentul parte civilă Onoroiu D. a criticat sentința pentru aceea că, nu a fost legal citat și nu a avut posibilitatea să-și facă apărări pe latura penală și civilă a cauzei.
A solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Examinând recursul declarat de partea civilă și inculpat, în limitele devoluțiunii stabilite de art. 385^6 alin. 3 C.p.p., fiind vorba despre o sentință care nu cunoaște calea de atac a apelului, Curtea apreciază că sunt întemeiate pentru considerentle care se vor expune.
În ceea ce privește recursul inculpatului, este întemeiat, în ceea ce privește soluția de condamnare, întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.
În cauză operează prescripția specială prevăzută de art. 124 C.p.p., termenul de prescripție raportat la pedeapsa închisorii prevăzute de lege, fiind de 7 ani și 6 luni, calculat începând cu 27.04.2006, fiind deci împlinit la data de 27.10.2013.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 11 pct. 2 litera b C.p.p. rap. la art. 10 litera f C.p.p.,Curtea, având în vedere și dispozițiile art. 385/15 pct. 2 litera d C.p.p., va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința recurată și rejudecând, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului G. V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.p., constatând prescrisă răspunderea penală.
Soluția pronunțată pe latura penală nu are nici o influență asupra modului de soluționare a laturii civile, aceasta rămânând în competența instanței și urmând a fi analizată, din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor pentru a antrena răspunderea civilă delictuală,din punct de vedere al întinderii prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește susținerea părții civile în sensul că, la urmărirea penală nu a avut posibilitatea de a-și face apărări, Curtea apreciază că este neîntemeiată.
În declarația dată la urmărirea penală la data de 30.11.2009, partea civilă a arătat că, este de acord cu obiectivele fixate pentru expertiza tehnică judiciară, arătând că nu dorește să fie asistat de un expert parte, nu dorește să propună proba cu martori.
Ulterior, a fost citat la adresa indicată, însă procedura de citare s-a îndeplinit de fiecare dată prin afișare.
În ceea ce privește soluționarea cauzei în primă instanță, partea civilă a fost reprezentată de apărător ales încă de la primul termen de judecată și ulterior s-a prezentat și a dat declarație în cauză.
Ca urmare, partea civilă nu a fost lipsită de dreptul la apărare iar dacă au existat anumite acte procedurale la care nu a participat, se constată și o anumită culpă a părții civile și o slabă participare la procedura penală derulată în cauză.
În ceea ce privește culpa părților în producerea accidentului, aceasta a fost stabilită corect de către prima instanță pe baza probelor administrate în cauză.
Atât procesul verbal de cercetare la fața locului cât și expertiza tehnică efectuată în cauză conturează culpa ambelor părți în producerea accidentului. Inculpatul se face vinovat de producerea accidentului prin faptul că a pătruns în intersecție, de pe un drum fără prioritate fără o asigurare corespunzătoare, acesta fapt având drept consecință faptul că nu a observat motocicleta condusă de partea civilă iar partea civilă a avut propria culpă în producerea accidentului, pentru aceea că, a circulat cu o viteză mult mai mare decât viteza maximă prevăzută de lege.
Ca urmare, în mod corect prima instanță a reținut o culpă concurentă de 50% pentru fiecare din cele două părți implicate în accident și prin urmare a soluționat cererea de acordare a despăgubirilor prin raportare la această culpă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile pentru prejudiciile cauzate, Curtea apreciază că acestea nu sunt satisfăcătoare pentru repararea acestui prejudiciu, având în vedere faptul că, în urma faptei delictuale a inculpatului, partea civilă a suferit o infirmitate fizică permanentă, anume splenectomie, ceea ce jutifică o reparație echitabilă a acestui prejudiciu. Prin urmare, având în vedere și culpa comună, Curtea apreciază că suma de 50.000 lei este în măsură să acopere prejudiciul suferit de partea civilă.
Chiar dacă daunele morale nu reprezintă un pretium doloris, întrucât există anumite consecințe păgubitoare care nu pot fi compensate sub nicio formă în bani, totuși, ele sunt destinate să amelioreze condițiile de viață ale părții vătămate, pentru ca urmările faptei păgubitoare să poată fi suportate cât mai ușor.
Față de consecințele suportate de partea civilă, suma de 20.000 lei, este apreciată ca fiind nesatisfăcătoare, impunându-se majorarea acestei sume la suma de 50.000 lei, apreciată ca fiind rezonabilă.
Pentru considerentele expuse, față de dispozițiile art. 385^15 pct. 2 litera d C.p.p., va admite recursurile declarate de inculpat și partea civilă, va casa sentința recurată, în sensul că, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 litera b C.p.p. rap. la art. 10 litera g C.p.p., constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale și va majora daunele morale, la suma menționată mai sus.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Conform art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul G. V. și partea civilă O. D. C. împotriva sentinței penale nr.677/22.08.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pe care o casează parțial și rejudecând:
În baza art.11 pct.2 lit.b Cpp. rap.la art.10 lit.g Cpp., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G. V. pentru infracțiunea prev.de art.184 al.2 și 4 Cp., constatând prescrisă răspunderea penală.
Majorează de la 20.000 lei la 50.000 lei despăgubirile morale la care au fost obligați inculpatul și asiguratorul . Reasigurare SA. către partea civilă O. D. C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. D. C. C. C. – N. L.
GREFIER,
Victorița S.
Red./Thred.C.N.L./2 ex./04.02.2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1/2014.... → |
|---|
