Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat. Decizia nr. 413/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 413/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
Curtea de Apel București
Secția I-a penală
Decizia penală nr. 413/A
Ședința publică din data de 16.III.2015
Curtea compusă din:
Președinte: V. B.
Judecător: D. P.
Grefier: L.-A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de apelantul-contestator B. M.-I. împotriva Sentinței penale nr.260/28.I.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-contestator, personal, în stare de arest în executare, asistat juridic de apărător din oficiu B. M.-I., cu delegație din data de 13.III.2015, în substituirea apărătorului din oficiu L. S., în baza delegației avocațiale nr._/9.III.2015, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, Ministerul Public invocă excepția inadmisibilității apelului, întrucât sentința penală prin care instanța de fond a soluționat contestația în anulare este definitivă, privind o hotărâre judecătorească definitivă în primă instanță, potrivit dispozițiilor art.56, alin.12, raportat la art.39, alin.18 din Legea nr.254/2013, sens în care a fost pronunțată Decizia nr.5/4.III.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dezlegarea unei chestiuni de drept.
Apelantul-contestator, prin apărătorul din oficiu, solicită respingerea excepției inadmisibilității apelului, întrucât contestația în anulare este întemeiată, potrivit art.426, lit.e din Codul de procedură penală.
Apelantul-contestator, personal, solicită admiterea apelului, deoarece contestația în anulare este admisibilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.260/28.I.2015, din Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului IV, București – Secția penală, în temeiul art.431, alin.1, Cod procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Sentinței penale nr.3.918/11.XI.2014 a Judecătoriei Sectorului IV, București, din Dosarul nr._/4/2014, formulată de contestatorul B. M.-I., pe care, în temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, l-a obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Examinând, în principiu, contestația în anulare, instanța de fond, ca instanță extraordinară, a reținut că, prin Sentința penală nr.3.918/11.XI.2014 a Judecătoriei Sectorului IV, București, din Dosarul nr._/4/2014, definitivă, potrivit Legii nr.254/2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația împotriva Încheierii nr.1.094/30.IX.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul București Jilava, din Dosarul nr.1015/2014, formulată de petentul-condamnat B. M.-I., pe care, în temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, l-a obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar contestația în anulare nu a fost motivată.
În motivarea inadmisibilității, a arătat că la art.426 din Codul de procedură penală sunt enumerate cazurile de contestație în anulare, iar, potrivit art.427, alin.2, Cod procedură penală, în contestația în anulare trebuie arătate cazurile de contestație în anulare invocate, precum și motivele aduse în sprijinul acestora. A constatat că, în acest caz, contestația în anulare nu a fost motivată, astfel încât nu se poate verifica dacă motivul pe care se sprijină face parte dintre cazurile enumerate la art.426, Cod de procedură penală. De asemenea, a constatat că nu au fost invocate sau depuse dovezi care se află la dosar.
Pe data de 6.II.2015, contestatorul a declarat apel, nemotivat în scris.
La termenul de judecată de astăzi, Ministerul Public a invocat excepția inadmisibilității apelului, pe care Curtea a pus-o în discuție.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală contestată, Curtea constată că apelul nu este admisibil.
Constată că prima hotărâre judecătorească, prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluționat plângerea împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor, era definitivă, potrivit art.56, alin.12, raportat la art.39, alin.18 din Legea nr.254/2013, astfel că sentința penală pronunțată în contestația în anulare împotriva hotărârii judecătorești este definitivă, după cum, de altfel, a stabilit Înalta Curtea de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni e drept, prin Decizia nr.5/4.III.2015, conform căreia hotărârea judecătorească pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare împotriva unei sentințe penale pentru care nu este prevăzută o cale de atac nu poate fi supusă apelului. Chiar dacă în acest caz este vorba despre o încheiere, dar care este definitivă prin lege, raționamentul juridic este același, astfel că apelul este inadmisibil.
În consecință, Curtea în temeiul art.421, punctul 1, litera a, Cod de procedură penală, va respinge, ca inadmisibil, apelul împotriva Sentinței penale nr.260/28.I.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._, declarat de apelantul-contestator B. M.-I., pe care, în temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421, punctul 1, litera a, Cod de procedură penală, respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul-contestator B. M.-I. împotriva Sentinței penale nr.260/28.I.2015 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, obligă pe apelantul-contestator la plata sumei de 400 lei, cheltuielile judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.III.2015.
Președinte, Judecător,
V. B. D. P.
Grefier,
L.-A. P.
Red. și dact.: jud. D.P.
Jud. Sectorului IV, București: C. M..
4 ex.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 325/2013. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
